CEA DINTAI NINSOARE S-a pogorat cu cea dintai ninsoare un aer sfant,ceresc,de sarbatoare si-aceasta curatie de Fecioara in alb

de nea fiinta-mi impresoara Stiu ca vesmantul alb s-a pus pe tina ca poate fi pacatul sub lumina dar si asa e-atata sarbatoare ca sufletu-mi din tina vrea sa zboare Te rog,Iisuse,Prunc fara de vina de-acest craciun ,Tu sa cobori lumina in lutul meu,in pestera-nghetata ninsoarea de lumina sa strabata Sa ninga peste oameni cu iubire si pacea Ta coboare peste fire sa vina ingerii in orice casa si sa chemam pe cei flamanzi la masa Sa colindam la pesteri inghetate pana ce Vestea Buna v-a strabate si se v-a naste Prunc in fiecare si-atunci in lume fi-va sarbatoare S-a coborat cu ce dintai ninsoare un dor de Cer,un dor de sarbatoare...