Ci oameni attea caractere Ci oameni attea caractere. Citind cuvintele acestea, mi-am amintit de o parabol, pe care am auzit-o cndva.

a. Un fermier cu fiul su i mgarul s-au pornit la oraul mare. Omul a urcat clare pe mgar, iar biatul mergea pe jos, ducnd mgarul la coard. Au mers mult. Au ajuns la marginea oraului, cnd cineva din trectori le strig: - Ei, omule, nu i-i mil de copil? Tu, aa om puternic, mergi clare pe mgar, dar biatul sta mic abia i mic picioarele de oboseal. Fermierului i s-a fcut ruine, s-a dat jos i a ajutat biatului s urce pe mgar. Au mai mers aa puin i din nou aud, cum alt trector le face observaie: - Unde s-a mai vzut, ca un biat in toat puterea s mearg clare atunci, cnd taic-su merce pe jos? Mare ruine. Auzind cuvintele acestea, fermierul a dat biatul jos de pe mgar i au mers mai departe. S-a gndit, c acuma nimeni nu mai poate s le spun ceva de ocar. Dar mare i-a fost mirarea, cind a auzit: - Ei, omule, deceaba ai mgar, dac nu tii s te foloseti de el! Aa e i n via. Ce n-am face, cineva nu va fi de acord cu noi. Poate c trebuie s ne gndim singuri asupra a ceea ce e bine i ce e ru.