Sunteți pe pagina 1din 15

coala Postliceal Fundaia Ecologic Green Braov

STUDIU DE CAZ
NGRIJIREA BOLNAVILOR CU HIPERTENSIUNE ARTERIAL.

ndrumtor: Cursant: Anul:

PLANUL LUCRRII:
CUPRINS MOTIVAIE CAPITOLUL I:

1.1.ANATOMIA I FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR CAPITOLUL II: 1.2.BOALA HIPERTENSIV CAPITOLUL III: 1.3.TABLOU CLINIC

CAPITOLUL IV: 1.4.INVESTIGATII CAPITOLUL V: 1.5.Diagnostic CAPITOLUL VI: 1.6.EVOLUTIE I COMPLICATII CAPITOLUL VII: 1.7.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL CAPITOLUL VIII: 1.8. PLANUL DE NGRIJIRE

MOTIVAIE: Prezena n familie a HTA, ct i dorina de a cunoate mai multe lucruri despre boal pentru a putea acorda primul ajutor n folosul celui de lng mine m-a determinat s aleg aceast tem a lucrrii de stagiu. Se cunoate c organismul realizeaz un tot unitar cu mediul nconjurtorprin intermediul SNC. n condiii normale de adaptare, ntre organism i mediu se stabilete o stare de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv i obiectiv prin starea de sntate. Unii factori de mediu (intern, extern) pot perturba aceast stare de echilibru, ajungndu-se astfel la starea de boal.O anumit boal pe care, prin felul ei de manifestare o putem identifica, are o anumit cauz. Trebuie s reinem totui c aceeai boal se manifest n mod diferit de la un organism la altul, deoarece fiecare organism reacioneaz ntr-un mod particular, propriu, numai lui, la aceeai cauz de boal. Deci, identificnd o boal la un organism uman, vom trata nu boala, ci bolnavul cu particularitile sale.nelegerea acestei noiuni are o mare nsemntate practic, deoarece, de ea depinde succesul tratamentelor. Un bolnav suferind de o anumit boal are psihicul su, felul su de manifestare, de a reaciona biologic la boal. nelegndu-l n complexitatea manifestrilor sale, se realizeaz i acea legtur sufleteasc ntre bolnav i cei ce-i ngrijesc, premis hotrtoare pentru obinerea unor rezultate pozitive cnd tratm bolnavul.

CAPITOLUL I: ANATOMIA I FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR: Inima:


Inima, organul central al aparatului cardiovascular, este situat in mediastin intre cei doi plmani. Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul indreptat oblic in jos, la stanga i inainte. Astfel, 1/3 din inim este situat la dreapta i 2/3 la stanga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g. Prezint o fa convex, sternocostal, i o fa plan, diafragmatic. Cele dou fee se unesc printr-o margine mai ascuit, marginea dreapt. Marginea stang, rotunjit, vine in raport cu plmanul stang. Baza inimii este situat posterior i la dreapta, aici gsinduse vasele mari ale inimii. La baza inimii se afl atriile, iar spre varf, ventriculele. Pe suprafaa inimii se gsesc o serie de anuri: dou interventriculare i dou atrioventriculare, numite i anuri coronare, intre atrii i ventricule. Cavitile inimii Atriile au form cubic, o capacitate mai mic decat a ventriculelor, pereii mai subiri i prezint cate o prelungire, numite urechiue. La nivelul atriului drept se gsesc orificiul venei cave superioare, orificiul venei cave inferioare, orificiul sinusului coronar, orificiul urechiuei drepte i orificiul atrioventricular drept, prevzut cu valva tricuspid. La nivelul atriului stang sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de deschidere al urechiuei stangi i orificiul atrioventricular prevzut cu valva bicuspid (mitral). Cele dou atrii sunt separate prin septul interatrial. Ventriculele au o form piramidal triunghiular, cu baza spre orificiul atrioventricular. Pereii lor nu sunt netezi, ci prezint, pe faa intern, trabecule. La baza ventriculilor se afl orificiile atrioventriculare drept i stang , fiecare prevzut cu valva atrioventricular i orificiile arteriale prin care ventriculul stang comunic cu aorta, iar cel drept, cu trunchiul pulmonar. Fiecare orificiu arterial este prevzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide, care au aspect de cuib de randunic. Cele dou ventricule sunt separate prin septul interventricular. Arborele vascular: Arborele vascular este format din artere, vase prin care sagele circul dinspre inim spre esuturi i organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, la nivelul crora se fac schimburile intre sange i diferitele esuturi, i vene, prin care sangele este readus la inim. Arterele i venele au in structura pereilor lor trei tunici suprapuse, care, de la exterior spre interior, sunt: adventicea, media i intima. Calibrul arterelor scade de la inim spre periferie, cele mai mici fiind arteriolele (in unele cazuri, metarteriolele), care se continu cu capilarele. Structura arterelor i venelor: Tunica extern adventicea este format din esut conjunctiv, cu fibre de colagen i elastice. In structura adventicei arterelor, ca i la vene, exist vase mici de sange care hrnesc peretele vascular i care ptrund in tunica medie. in adventice se gsesc i fibre nervoase vegetative, cu rol vasomotor.

Tunica medie are structur diferit, in funcie de calibrul arterelor. La arterele mari, numite artere de tip elastic, media este format din lame elastice cu dispoziie concentric, rare fibre musculare netede i esut conjunctiv. in arterele mijlocii i mici, numite artere de tip muscular, media este groas i conine numeroase fibre musculare netede, printre care sunt dispersate fibre colagene i elastice.

Tunica intern, intima, este alctuit dintr-un rand de celule endoteliale turtite, aezate pe o membran bazal. Intima se continu cu endocardul ventriculilor. Peretele venelor, al cror calibru crete de la periferie spre intim, are in structura sa aceleai trei tunici ca i la artere, cu cateva deosebiri. in venele situate sub nivelul cordului, unde sangele circul in sens opus gravitaiei, endoteliul acoper din loc in loc valvule in form de cuib de randunic, ce au rolul de a fragmenta i direciona coloana de sange. Structura capilarelor: Sunt vase de calibru mic, rspandite in toate esuturile i organele. In structura lor, se disting, la exterior, un strat format din esut conjunctiv cu fibre colagene i de reticulin, in care se gsesc i fibre nervoase vegetative, iar la interior, un endoteliu format dintr-un singur strat de celule turtite, aezate pe membrana bazal. In ficat i in glandele endocrine exist capilare de tip special, numite sinusoide; ele au calibru mai mare, peretele intrerupt din loc in loc, ceea ce favorizeaz schimburile, i un lumen neregulat, prezentand dilatri i stramtorri. Marea i mica circulaie: In alctuirea arborelui vascular se disting dou teritorii de circulaie: circulaia mare sistemic, i circulaia mic pulmonar. Circulaia mic Circulaia pulmonar incepe in ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare, care transport spre plman sange cu CO2. Trunchiul pulmonar se imparte in cele dou artere pulmonare, care duc sangele cu CO2 spre

reeaua capilar din jurul alveolelor, unde il cedeaz alveolelor care-l elimin prin expiraie. Sangele cu O2 este colectat de venele pulmonare, cate dou pentru fiecare plman. Cele patru vene pulmonare sfaresc in atriul stang. Circulaia mare Circulaia sistemic incepe in ventriculul stang, prin artera aort care transport sangele cu O2 i substane nutritive spre esuturi i organe. De la nivelul acestora, sangele incrcat cu CO2 este preluat de cele dou vene cave care il duc in atriul drept. Sistemul aortic Este format din artera aort i din ramurile ei, care irig toate esuturile i organele corpului omenesc. Sistemul aortic incepe din ventriculul stang cu aorta ascendent, din care se desprind cele dou artere coronare. Dup ce urc 5-6 cm, se curbeaz i formeaz arcul aortic, care se continu cu aorta descendent, subimprit in toracal i abdominal. Terminal, aorta abdominal se bifurc in arterele iliace comune, stang i dreapt. Ramurile arcului aortic Dinspre dreapta spre stanga, din arc se desprind trunchiul brahiocefalic, artera carotid comun stang i artera subclavicular stang. Trunchiul brahiocefalic se imparte apoi in artera carotid comun dreapt i artera subclavicular dreapt. Ambele artere carotide comune, stang i dreapt, urc la nivelul gatului pan in dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurc in artera carotid extern i intern. La acest nivel exist o mic dilataie, sinusul carotic (carotidian), bogat in receptori. Artera carotid extern irig gatul, regiunile occipital i temporal i viscerele feei. Artera carotid intern ptrunde in craniu, irigand creierul i ochiul. Arterele subclaviculare ajung de la originea lor pan in axil, unde iau numele de artere axilare. Din arterele subclaviculare se desprind: artera vertebral, care intr in craniu prin gaura occipital, unde se unete cu opusa, participand la vascularizaia encefalului, i artera toracic intern, din care iau natere arterele intercostale anterioare. Artera axilar vascularizeaz atat pereii axilei, cat i peretele anterolateral al toracelui i se continu cu artera brahial care vascularizeaz braul. La plica cotului, artera brahial d natere la arterele radial i ulnar, care vascularizeaz antebraul. La mn se formeaz arcadele palmare, din care se desprind arterele digitale. Ramurile aortei descendente Aorta descendent toracic d ramuri parietale i viscerale. Ramurile viscerale sunt arterele bronice, pericardice i esofagiene. Aorta descendent abdominal d i ea ramuri parietale i viscerale. Ramurile viscerale sunt: trunchiul celiac, artera mezenteric superioar, arterele suprarenale stang i dreapt , arterele renale stang i dreapt , arterele testiculare, respectiv ovariene stang i dreapt , i artera mezenteric inferioar. Trunchiul celiac se imparte in trei ramuri splenic, gastric stang i hepatic i vascularizeaz stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul i splina. Artera mezenteric superioar vascularizeaz jejunoileonul, cecul, colonul ascendent i partea dreapt a colonului transvers. Artera mezenteric inferioar vascularizeaz partea stang a colonului transvers, colonul descendent, sigmoidul i partea superioar a rectului.

Fiziologia aparatului Cardio-Vascular:


Aparatul cardiovascular asigur circulaia sangelui i a limfei in organism. Prin aceasta se indeplinesc dou funcii majore:

1. Distribuirea substanelor nutritive i a oxigenului tuturor celulelor din organism; 2. Colectarea produilor tisulari de catabolism pentru a fi excretai. Fora motrice a acestui sistem este inima, in timp ce arterele reprezint conductele de distribuie, venele, rezervoarele de sange, asigurand intoarcerea acestuia la inim, iar microcirculaia (arteriole, metarteriole, capilare, venule), teritoriul vascular la nivelul cruia au loc schimburile de substane i gaze. Fiziologia circulaiei sngelui: Cu studiul circulaiei sangelui se ocup hemodinamica. Sangele se deplaseaz in circuit inchis i intr-un singur sens. Deoarece mica i marea circulaie sunt dispuse in serie, volumul de sange pompat de ventriculul stang, intr-un minut, in marea circulaie, este egal cu cel pompat de ventriculul drept in mica circulaie. Circulaia arterial Arterele sunt vase prin care sangele iese din inim i au urmtoarele proprieti funcionale: Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lsa destinse cand crete presiunea sangelui i de a reveni la calibrul iniial cand presiunea a sczut la valori mai mici. In timpul sistolei ventriculare, in artere este pompat un volum de 75 ml de sange peste cel coninut in aceste vase. Datorit elasticitii, unda de oc sistolic este amortizat. Are loc inmagazinarea unei pri a energiei sistolice sub form de energie elastic a pereilor arteriali. Aceast energie este retro-cedat coloanei de sange, in timpul diastolei. Prin aceste variaii pasive ale calibrului vaselor mari, se pro-duce transformarea ejeciei sacadate a sangelui din inim in curgere continu a acestuia prin artere. Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-i modifica marcat diametrul lumenului prin contractarea / relaxarea muchilor netezi din peretele lor. Acest fapt permite un control fin al distribuiei debitului cardiac ctre diferite organe i esuturi. Tonusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici, de presiunea arterial, de concentraia local a unor metabolii i de activitatea unor mediatori. Suprafaa total de seciune a arborelui circulator crete semnificativ pe msur ce avansm spre periferie. Viteza de curgere va fi invers proporional cu suprafaa de seciune. Circulaia sangelui prin artere se apreciaz msurand presiunea arterial, debitul sangvin i rezistena la curgere a sangelui (rezistena periferic).

Presiunea arterial - sangele circul in vase sub o anumit presiune, care depete presiunea atmosferic cu 120 mm Hg in timpul sistolei ventriculare stangi (presiune arterial maxim sau sistolic) i cu 80 mmHg in timpul diastolei (presiune arterial minim sau diastolic). In practica medical curent, la om, presiunea sangelui se apreciaz indirect, prin msurarea tensiunii arteriale. Aceasta se determin msurand contrapresiunea necesar a fi aplicat la exteriorul arterei, pentru a egala presiunea sangelui din interior.

CAPITOLUL II: BOALA HIPERTENSIV

Definitie: Hipertensiunea arterial e un sindrom caracterizat prin creterea presiunii sistolice i a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se consider valori normale pentru presiunea maxim 140 -160 mm Hg, interpretate in raport cu varsta, sexul i greutatea, iar pentru minim 90 95 mm Hg. Clasificare: in functie de etiologie se deosebesc: Hipertensiunea arterial esenial, in care nu se poate evidenia o cauz organic i hipertensiunea arterial secundar sau simptomatic, in care este dovedit cauza. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene i cardiovasculare. in funcie de evoluie se accept astzi clasificarea propus de O.M.S.: stadiul I , caracterizat prin depirea valorilor normale de 140 -160/90 - 95 mm Hg; stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovascular. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatat clinic, prin electrocardiografie, radiologie i prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensiv); stadiul al IlI-lea, caracterizat prin apariia complicaiilor cardiace, coronariene, cerebrale i renale. Hipertensiunea arterial este una dintre cele mai raspandite boli. Presiunea arterial poate creste fie prin marirea debitului, fie prin creterea rezistentei. Cele mai multe hipertensiuni au la baza creterea rezistentei periferice (hipertensiunea esenial, renala etc). Initial, procesul este functional - vasoconstrictie - ulterior apar leziuni organice care permanentizeaza hipertensiunea arterial. In ceea ce priveste factorii care realizeaza vasoconstrictia arterial, se acord un rol important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal i hiperreactivitatii vasculare. In evoluia hipertensiunii arteriale, dup mai muli ani de evoluie apar leziuni organice de ateroscleroz, care agraveaz tulburrile. Hipertensiuni arteriale simptomatice: De cauza renala. Din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare [anomalii congenitale ale vaselor renale (stenoze, anevrisme), tromboze, embolii], hipertensiunile din bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acut i cronic, leziunile renale din diabet, pielonefritele etc). In apariia hipertensiunii renale, rolul principal este detinut de o enzim care ia natere in rinichiul ischemic (cu circulaia insuficient) i care se numeste renin. Aceasta se transforma in sange intr-o substan hipertensiv numita angiotensin. E important precizarea etiologiei renale, deoarece unele forme sunt susceptibile de intervenie chirurgical (hipertensiunea renovasculara, unele pielonefrite). Tratamentul se adreseaza atat bolii de baz, cat i hipertensiunii arteriale. De cauza endocrina. Din acest grup fac parte: - feocromocitomul - o tumoare localizat in medulara glandei suprarenale, caracterizat prin crize paroxistice de hipertensiune, datorate descrcrii in circulaie de catecolamine (adrenalina i noradrenalina); Tratamentul este chirurgical; - hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secreie excesiv de aldosteron); - sindrom Cushing, datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizeaz prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism i creterea eliminarii urinare a cetosteroizilor; Tratamentul este chirurgical; - hipertensiuni endocrine mai apar in hipertiroidism i in cursul sarcinii; in cursul primei sarcini poate aprea o hipertensiune reversibil, recidivand eventual cu fiecare nou sarcin; alteori, graviditatea agraveaz o hipertensiune arterial preexistenta, de alt natur. De cauza cardiovasculara. Bolile insoite de hipertensiune arterial sunt: coarctaia aortic, blocul complet, insuficiena aortic i ateroscleroza.

Hipertensiunea arterial esenial: prin care se inelege orice sindrom clinic hipertensiv, in care valorile presiunii arteriale sunt crescute, in absena unei cause organice. Se mai numete i boala hipertensiv. Este cea mai frecvent, reprezentand 80 - 90% din totalul hipertensiunilor, i apare de obicei dup 30 de ani, cu un maximum de frecventa intre 40 i 50 de ani. Incidena este mai mare la femeie, dar formele mai grave apar la barbai. Menopauza i obezitatea sunt factori favorizani, la fel ca i viaa incordat, stresant i ereditatea. Ereditatea ar juca un rol foarte important, afeciunea intalnindu-se in proporie de 20 - 80% (dup diferite statistici) in antecedentele familiale ale bolnavilor. Ceea ce se transmite ar consta intro tulburare a metabolismului catecolaminelor (adrenalina i noradrenalina), care ar sta la baza vasoconstriciei arteriale. Se pare c i alimentaia bogata in sare ar juca un rol. ETIOPATOGENIE 1) Ereditatea - afeciunea se intalnete in proporie de 20 80 % in antecedentele familiale ale bolnavilor; - factorul genetic explic existena familiilor de hipertensivi; la rudele de gradul I se consider c atunci cand: unul din prini este hipertensiv descendenii fac boala in procentaj de 50 %; ambii prini sunt hipertensivi, descendenii fac boala in procentaj de 70 %. 2) Factori Ai Sistemului Nervos Intervin prin condiionarea reactivitii organismului la stimuli din mediul extern: - incordrile psiho-emoionale mici, dar permanente sau puternice; - profesiunile generatoare de astfel de stri; - oboseal psiho-fizic: ca urmare a unei activiti iraionale i odihn insuficient determin o stare de neadaptare a organismului la incitaiile mediului extern; - stresul psiho-social: incidena HTA ESENIAL este mai crescut: la subiecii expui stresului; in mediul urban fa de cel rural, prin descrcarea de catecolamine. 3) Aportul Crescut De Sare - TA crete mai frecvent i la o varst mai tanr a cror ingestie de NaCl depete 20 g/zi datorit anumitor obiceiuri culinare; - nivelul TA este sczut la populaia care consum sare sub 5 g/zi; Aportul crescut de sare determin scderea activitii receptorilor alfa-adrenergici vasculari, a cror stimulare (in condiii normale) determin TA i produc o inhibiie reflex a impulsului simpatic.

CAPITOLUL III:
TABLOU CLINIC
Clasic, se deosebesc trei stadii: Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenei ereditare hipertensive, apariiei

unor puseuri tensionale trectoare i a unor teste care stabilesc creterea anormala a presiunii arteriale, comparativ cu normalul. Cel mai cunoscut este testul presor la rece, care este pozitiv cand, introducand mana in ap la 4, valorile T.A. cresc cu peste 40 mm Hg. Stadiul de hipertensiune intermitent, caracterizat prin perioade de hipertensiune, fr alte semne clinice, alternand cu perioade normale. Stadiul de hipertensiune permanent: in peste 90% din cazuri, hipertensiunea arterial este depistat in acest stadiu. Dupa manifestari se deosebesc: Forma benign, care evolueaz progresiv i se caracterizeaz prin: semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase i rigide, puls bine batut; - semne de fragilitate capilar; diverse manifestri hemoragice (epistaxis, metroragii, uneori hematemeze, hemoragii retiniene etc); - semne cerebrale: cefalee occipital, de obicei dimineaa, la trezire, ameeli, oboseal, astenie, insomnie, tulburri de memorie i concentrare, modificri de caracter, frecvent tulburari de vedere (muste zburatoare", vedere incetoat); cefalee cu caracter pulsatil, ameteal, tulburrile de vedere i tulburrile trectoare de constien i de limbaj sunt cele mai frecvente tulburri funcionale, comune tuturor formelor de hipertensiune; - furnicturi la nivelul extremitilor, ameeli, senzaia de deget mort"; - examenul inimii relev subiectiv palpitatii, dureri precordiale, diferite grade de dispnee, iar obiectiv, semne de mrire a inimii stangi (hipertrofie i digitatie); - radiologia, electrocardiografia, fundul de ochi i probele functionale renale apreciaza gradul de evolutivitate al hipertensiunii arteriale. In ultimul stadiu al formei benigne care se instaleaz dupa multi ani de evoluie apar complicatii: insuficiena cardiac stang sau total, cardiopatie ischemic, complicaii cerebrale sau renale. Forma maligna are o evoluie rapid i o mortalitate ridicat. Poate fi malign de la inceput sau se poate maligniza pe parcurs. Valorile tensionale sunt mari, in special cea diastolic depind 130 mm Hg, rezistente la Tratament. Starea general este alterat rapid (astenie, slbire, paloare, cefalee intens), fundul de ochi este grav i precoce alterat, complicaiile apar de timpuriu, in special insuficiena renal (progresiv i ireductibil).

CAPITOLUL IV:
INVESTIGATII
Probe clinice: Tensiunea arterial Tensiunea arterial este fora cu care sangele circulant apas asupra pereilor arteriali. Se deosebesc o tensiune arterial maxim sau sistolic care corespunde sistolei ventriculare i o tensiune minim sau diastolic care corespunde sfaritului diastolei. Valorile normale sunt considerate astzi pentru maxim 140 160 mmHg, iar pentru minim 90 95 mmHg (Comitetul de experti al O.M.S.). In general exist variaii ale TA in funcie de varsta, sex, pozitie, efort muscular, excitaii psihice, mese, greutatea corporala, sarcini, apnee, tuse. Pentru evitarea factorilor care influeneaz aceasta se ia cand bolnavul e in repaos fizic i psihic, culcat timp de 10 30 minute, efectuandu-se mai multe inregistrri i notandu-se cea mai mic valoare, respectand aceeai or de inregistrare i utilizandu-se acelai aparat. Corect,

TA trebuie masurat la humerala, bilateral (pentru a surprinde o eventual asimetrie tensional), in clinostatism. Pulsul este o expansiune ritmic sincron cu btile inimii i se percepe cand se comprim o arter pe un plan rezistent. Se realizeaz prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotid, brahial, radial, femural, poplitee, tibial posterioar, pedioas. In practica medical se apreciaz de regul pulsul radial. Palparea pulsului radial trebuie fcut in acelai timp la ambele artere radiale, urmrind dac unda de puls are in cele dou puncte aceai amplitudine i survine simultan; in acest sens se vorbete de simetria i sincronismul undei de puls. Inregistrarea grafic a pulsului arterial Se realizeaz cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectric; traseul obinut poart numele de sfigmogram. Inregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate de inim (sfigmograma central), sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferic). Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la explorrile mecanocardiografice cardiovasculare. Calitile pulsului arterial Se apreciaz in mod subiectiv prin palpare, sau in mod obiectiv prin analiza sfigmogramei. Semiologia pulsului distinge cinci caliti fundamentale: 1.Frecvena se apreciaz numrand pulsaiile timp de un minut; cu rare excepii este egal cu frecvena contraciilor cardiace, fiind cuprins intre 60-90/min. Creterea frecvenei se numete tahicardie (puls frequentus), iar scderea, bradicardie (puls rarus). 2.Ritmul se refer la intervalul dintre dou pulsaii succesive; un interval constant caracterizeaz un puls regulat (puls regularis) sau ritmic, iar modificarea intervalului caracterizeaz un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. Aritmia poate fi intermitent cand pe un fond de ritm regulat intervin unele neregulariti izolate (exemplu extrasistole), sau absolut (exemplu fibrilaia atrial). 3.Viteza indic rapiditatea cu care apare i dispare unda pulsatil arterial. Pulsul celer este considerat atunci cand unda pulsatil apare i dispare cu rapiditate. Pulsul tardus este un un puls care se palpeaz un timp mai indelungat, deoarece distensia arterei se face cu intarziere . 4.Amplitudinea se refer la mrimea undei de puls. Se distinge astfel un puls amplu (puls magnus), care izbete cu for degetul i un puls mic (puls parvus), slab perceptibil. 5.Tensiunea se apreciaz dup fora necesar pentru a comprima artera i a obine dispariia pulsului. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus), greu comprimabil i un puls moale (puls mollis), uor depresibil. Electrocardiografia Este o metod de investigatie care se ocup cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima in cursul activitii sale. Curenii electrici produi de inim sunt de o intensitate foarte slab i se transmit la suprafaa tegumentelor prin tesuturi, a cror rezisten le reduce i mai mult voltajul. Pentru a fi inregistrate este necesar amplificarea lor cu aparate foarte sensibile. Captarea curenilor se face cu doi electrozi plasati in dou puncte diferite ale inimii sau chiar la distan de inim.

Examenul fundului de ochi- completat cu determinarea presiunii centrale a retinei, este obligatoriu de efectuat oricrui bolnav hipertensiv; Dup examenul fundului de ochi (F.O.) pot fi 4 stadii : Stadiul I: scleroza incipient; ingustarea arteriolelor retiniene; venule uor dilatate (lrgite); Stadiul II: arterioscleroz moderat; accentuarea reflexelor arteriale; semnul incrucirii arterio-venoase (SALUS GUNN); ingustare general sau circumscris a arteriolelor Stadiul III: retinit angiospastic caracterizat prin: exudate i hemoragii; modificri sclerotice i spastice ale arteriolelor. Stadiul IV: edem papilar combinat cu modificri ale F.O. intalnite in stadiul III. Alte metode grafice. Vectocardiografia este o metoda grafic derivat din ECG, care d o reprezentare spaial a activitii electrice a inimii. Fonocardiografia este o metod care inregistreaz grafic zgomotele i suflurile produse de inim, cu ajutorul unui microfon aezat pe diferitele focare de auscul-tatie. Se inregistreaza de obicei simultan cu electrocardiograma. Fonocardiograma j normala prezinta grupuri de vibraii care reprezint zgomotele 1 i 2, uneori chiar i zgomotele 3 i 4. Stigmografia const in inscrierea grafic a pulsului arterial, in special a celui radial. Se poate inregistra i pulsul carotidian. Flebograia inregistreaz pulsaiile venei jugulare. Testul presor la rece, care este pozitiv cand, introducand mana in apa la 4, valorile T.A. cresc cu peste 40 mm Hg.

CAPITOLUL V: Diagnostic
DIAGNOSTICUL POZITIV: se pune pe examenul clinic, in care anamneza joac un rol important, inand seama de apariia brusc a simptomelor i cauza provocatoare. Anamneza se axeaza pe: - evidentierea factorilor de risc modificabili (excesul ponderal, consumul salin, colesterolul, nivelul activitatii fizice, stresorii psihosociali, consumul de alcool si fumatul); - determinarea consumului de medicamente ce pot influenta TA (contraceptive orale, steroide, preparate antiinflamatorii nesteroidiene, decongestante nazale, antidepresante sau inhibitori ai MAO);

- evidentierea antecedentelor eredocolaterale de HTA, de boli cardiovasculare, ccrebrovasculare, diabet zaharat; - evidentierea simptomelor si semnelor de afectare a organelor tinta; - evidentierea simptomelor sugestive pentru HTA secundara; DIAGNOSTIC DIFERENTIAL: Diagnosticul diferential se face intre HTA esentiala, pseudo-hipertensiunea arteriala si formele secundare de HTA in: - Afectiuni ale parenchimului renal; - Afectiuni rcnovasculare; - Aldosteronism primar; - Sindromul Cushing; - Feocromocitom; - Insuficienta valvei aortice; - Coarctatia de aorta; - Folosirea contraceptivelor orale; - Hipertiroidism.

CAPITOLUL VI: EVOLUTIE I COMPLICATII


In forma benign, cea mai obinuit, boala dureaz ani sau chiar zeci de ani. Sub influena unui tratament corect i precoce pot aprea remisiuni importante. In forma malign, evoluia este foarte rapid, etapele bolii fiind parcurse in 1 - 3 ani. Indiferent de etiologie, fiecare form de hipertensiune arterial, in raport cu caracterul su evolutiv, poate fi benign sau malign i parcurge, in evoluia sa, cele trei stadii din clasificarea propus de O.M.S. In stadiul al III-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficien ventricular stang acut i cronic, insuficien cardiac global, infarct miocardic, anevrism disecant); la nivelul circulaiei cerebrale (encefalopatie hipertensiv, tromboze i hemoragii cerebrale); la nivelul rinichiului (tulburri variate, de la alterri funcionale, pn la scleroz cu insuficien renal). Complicatiile depind de forma clinic - benign sau malign. Astfel, in hipertensiunea benign complicaiile se datoreaz aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebral i infarctul miocardic. In hipertensiunea malign domin degradarea arteriolar. Aici se intalnesc frecvent encefalopatia hipertensiv, hemoragia cerebral, insuficiena cardiac i insuficiena renal. Prognosticul depinde de forma clinic - benign sau malign - de ereditate, de nivelul tensiunii diastolice i bazale, de varsta (tinerii fac forme mai grave), de respectarea Tratamentului, de modul de via recomandat i, in sfarsit, de apariia complicaiilor. Prognosticul este favorabil in primul stadiu de boal, fiind mai rezervat in stadiul al doilea i mai ales in al treilea. Moartea se datoreaz indeosebi complicaiilor cardiace, cerebrale i renale. Sub influena Tratamentului actual, prognosticul s-a imbuntit. Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie s vizeze anumite obiective i in primul rand normalizarea valorilor tensionale. El trebuie s in seama de anumite principii i orientri: - explorarea trebuie bine facut deoarece sunt hipertensiuni care beneficiaz de Tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare); - Tratamentul trebuie s fie complex, igieno-dietetic, medicamentos etc; - Tratamentul trebuie individualizat i stabilit in conditii de ambulator, nu de spital;

- drogurile hipotensive vor fi administrate la inceput in cantiti mai mici i mrite apoi progresiv, pan la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive s fie asociate i la inceputul Tratamentului asocierea s cuprind un hipotensiv cu un diuretic tiazidic; trebuie inut seama de ateroscleroza asociat, de aici (mai ales la varstnici) decurgand prudena, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene i periferice (niciodat nu se va incepe cu doze mari, brutale); - deoarece multe hipertensiuni sunt consecina sau sunt asociate aterosclerozei, regimul i tratamentul vor fi adaptate acesteia din urm. Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile etc; - repausul nu trebuie s fie absolut. Exerciiile fizice, mersul pe jos i gimnastica medical, fac parte din Tratament. Efortul fizic va fi dozat i adaptat posibilitilor bolnavului; - sedativele i tranchilizantele sunt de multe ori necesare; - dieta va fi sarac in colesterol i in grsimi saturate; - este bine ca Tratamentul s fie i vasodilatator coronarian, deoarece asociaia cardiopatie ischemic - hipertensiune arterial este foarte frecventa;

CAPITOLUL VII: ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL


Asistentul medical detine o poziie foarte important in ingrijirea acestor categorii de bolnavi. Justificarea rolului acestuia rezida in caracterul unor boli cardiovasculare (insuficien cardiac, hipertensiune arterial, infarct miocardic etc), care reclam o spitalizare indelungat, deci o supraveghere continu. Pe aceeai linie se situeaza i frecvena accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope, colaps vascular, stop cardiac), ca i a complicaiilor. In sfarit, dac reinem, faptul c multe boli cardiovasculare reprezint urgene medicale, tulburri de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de hipertensiune, edem pulmnar etc), se poate intelege mai bine rolul su. Dar pentru a-i indeplini menirea, nu trebuie s se multumeasca s cunoasc i s aplice, chiar perfect, diferitele tehnici de ingrijire a bolnavului, ci trebuie s cunoasc noiuni teoretice, care s-i permit depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia i, dac este nevoie, chiar intervenia in situaiile in care viaa bolnavului depinde de cunotinele sale. Asistentul medical este obligat s noteze toate datele referitoare la puls, urina, T.A., edeme, diet, medicaie etc. El trebuie s asigure repausul fizic i psihic al bolnavului, care, aproape in toate aceste categorii de afeciuni, este indispensabil. Nu trebuie ins s uite dezavantajele repausului indelungat la pat, fapt pentru care este necesar s se recomande alegerea poziiei ezande sau semiezande. Adeseori, aceti bolnavi sunt incapabili s se ocupe singuri de danii. Iat de ce asistentul medical este dator s le asigure i s urmareasca poziia corect in pat, schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnic a masajului gambelor i picioarelor, pentru prevenirea trombozelor. Toaleta zilnic a bolnavilor ii revine, de asemenea, lui. Nu trebuie s uite c unui bolnav cu insuficienta cardiac avansat ii este interzis efortul de toalet zilnic. La fel de important este i repausul psihic. Vizitatorii numeroi, discuiile cu voce tare, chemrile la telefon, ca i neintelegerile familiale sau profesionale sunt tot atatea cauze care pot frana evoluia favorabil. In bolile cardiovasculare dieta reprezint adesea un factor esential. Regimul fr lichide, hiposodat, uneori hipoazotat poate fi adeseori mai util intr-o hipertensiune sau o insuficien cardiac decat multe medicamente. Asigurarea tranzitului intestinal este capital pentru acesti bolnavi, asistentul medical trebuie s tie c eforturile mari de defecaie pot fi fatale intr-un infarct miocardic. El trebuie s cunoasc indicaiile i contraindicaiile unor medicamente (digitala, chinidina etc). In sfarit, trebuie s cunoasc i primele ingrijiri care urmeaz s fie acordate in unele urgene cardiovasculare. S cunoasc semnele socului compensat i msurile de profilaxie, pentru a

impiedica intrarea in stadiul decompensat. S cunoasc primele ingrijiri care trebuie acordate intr-o lipotimie sau sincop, msurile de reanimare necesare (respiraia gur-la-gur" sau gur-la-nas" etc).

CAPITOLUL VIII: PLAN DE NGRIJIRE:


Ingrijirea unui pacient cu HTA: Culegerea datelor personale: Numele si prenumele: B.I Sex: Feminin Vrsta: 57 ani Ocupatia: Casnic Nationalitatea: Romna Limba vorbit: Romna Antecedente personale patologice: - Hipotiroidism de 30 ani - HTA de 20 ani - Cardiopatie ischemica - D.Z. tip II - Gonartroza, coxaltroza - Varice (Membre inferioare operate) Factori de risc cardiovasculari: - Cafea: ocazional - Sedentarism - Hiperlipoproteinemie Perioada internarii: 14 Februarie 2014- 29 Februarie 2014 Motivele internarii: - Durere retrosternala - Dispnee de repaus - Astenie, Adinamie.

BIBLIOGRAFIE:

GEORGETA BALT Tehnica ingrijirii bolnavului, Bucureti,1983.