n concluzii, specificm c reieind din raionalitatea i poteniala utilitate a medierii familiale ar

fi binevenit introducerea i dezvoltarea acestei instituii, n special prin asigurarea medierii

garantate de stat la soluionarea conflictelor de familie. Totodat, se propune crearea unor centre
de mediere familial unde mediatorul ar fi asistat de ctre psiholog i/sau sociolog cu titlu
consultativ. Alte aciuni n acest sens ar fi sensibilizarea instituiilor de stat, organizaiilor
neguvernamentale n vederea promovrii medierii familiale, utilizarea surselor de informare n
mas pentru rspndirea informaiei referitoare la avantajele medierii familiale.

Cum divorul face parte din categoria pricinilor care se pot soluiona i prin mediere, in ipoteza
in care s-a recurs la aceast procedur alternativ, prile au posibilitatea de a se folosi de
compromisul la care au ajuns, inaintand inelegerea lor instanei, simultan cu cererea de divor.
Precizm c, indiferent de tipul de litigiu dedus judecii, in acord cu dispoziiile art. 227
alin. (2) NCPC, instana nu poate decat s recomande prilor s participe la o edin de
informare sau s recurg la mediere, avand in vedere caracterul voluntar al acesteia. La mediere
se poate ajunge numai in ipoteza in care prile, de comun acord, solicit s incheie un contract
de mediere, in condiiile art. 45 din Legea nr. 192/2006 privind medierea i organizarea profesiei
de mediator.
Totodat, dac ne situm in materia divorului, trebuie avute in vedere i dispoziiile speciale
ale art. 64, art. 65 i art. 6 6 din Legea nr. 192/2006, care reglementeaz medierea conflictelor de
familie (de pild: continuarea cstoriei; partajul de bunuri comune; exerciiul drepturilor
printeti; stabilirea domiciliului copiilor; contribuia prinilor la intreinerea copiilor; orice alte
neinelegeri care apar in raporturile dintre soi cu privire a drepturi de care ei pot dispune potrivit
legii). Conform dispoziiilor legii speciale, ineegerea soilor privind desfacerea cstoriei i
modul de rezolvare a aspectelor accesorii divorului se depune de ctre pri la instana
competent s pronune divorul, astfel incat textul art. 915 alin. (4) NCPC este deplin corelat cu
Legea nr. 192/2006.
Se impun, de asemenea, cateva precizri importante;
- mediatorul va avea in vedere ca rezultatul medierii s nu contravin interesului superior al
copilului, sens in care el trebuie s determine prinii s se ineleag prioritar cu privire la
nevoilor copilului, iar in privina inelegerii asupra responsabilitii printeti, separaiei in fapt
sau divorului, acestea trebuie s nu aduc atingere creterii i dezvoltrii copilului minor;
- mediatorul, anterior incheierii contractului de mediere sau, dup caz, pe parcursul
procedurii, trebuie s depun toate diligenele pentru a verifica dac intre pri exist o relaie
abuziva ori violenta, de natur a influena medierea, ipotez in care va decide dac soluionarea
prin mediere este adecvat in astfel de condiii; totodat, intr-un asemenea caz, mediatorul este
indreptit s declare procedura de mediere inchis, prin constatarea eurii medierii, potrivit art.
54 alin. (2) i art. 56 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006;
- tot astfel, in ipoteza in care pe parcursul medierii mediatorul ia cunotin de existenta unor
fapte ce pun in pericol creterea sau dezvoltarea normal a copilului ori care prejudiciaz grav
interesul superior al acestuia, este obligat s sesizeze autoritatea competent, conform art. 6 6 din
Legea nr. 192/2006.
Dispoziiile art. 441 NCPC fiind deplin aplicabile, instana va lua act de inelegerea rezultat in
urma medierii, intocmai ca de o tranzacie. Aceasta poate conduce la stingerea total sau parial
a procesului de divor cu care este sesizat instana, dup cum inelegerea respectiv rezolv doar
unele dintre capetele de cerere (chiar dac este vorba doar de cereri accesorii cererii de divor ori
doar de captul principal de cerere privind divorul) sau le rezolv in integralitate.
Atunci cand prile au ajuns deja la o inelegere asupra tuturor cererilor care intereseaz divorul
lor, este de presupus c ele s-ar adresa cu predilecie unui notar public sau ofierului de stare
civil competent (ins, in cazul acestuia din urm, numai dac nu exist copii minori nscui din
cstorie, din afara cstoriei sau adoptai, in respectarea art. 375 NCC), pentru avantajul
celeritii procedurii (potrivit art. 376 NCC, exist doar un termen de reflecie de 30 de zile, dup
trecerea cruia, verificand consimmantul parailor, notarul public sau, dup caz, ofierul de
stare civil elibereaz certificatul de divor, fr a motiva culpa soilor).Cu toate acestea, nimic
nu impiedic prile s se adreseze instanei pentru ca inelegerea lor sa fie validata printr-o
judectoreasc, care, dei are acelai character autentic ca i actul notarial, se bucur de o
prezumie irefragabil de validitate, imediat dup ce a dobandit caracter definitiv. Cu alte
cuvinte, nu putem exclude nici ipoteza in care unul dintre soi poate ataca ulterior, in faa
instanelor judectoreti, certificatul de divor emis in condiiile art. 375- 376 NCC, intocmai ca
pe orice alt act Juridic civil, pentru eroare, doi, violen, lips de consimmant, lips de
discernmant etc. Dintr-o astfel de perspectiv, calea instanei judectoreti pare mult mai sigur.
De altfel, textul art. 915 alin. (4) NCPC nu face nicio distincie, lsand s se ineleag c prile
pot ataa rezultatul medierii cu privire la desfacerea cstoriei i, dup caz, a rezolvarea
aspectelor accesorii divorului", deci inclusiv in ipoteza in care au ajuns la o inelegere cu privire
la toate capetele de cerere din aciunea cu care au sesizat instana. Tot astfel, intrucat legiuitorul
nu distinge, inelegem c prile (sau doar soul reclamant, dup caz) pot ataa rezultatul medierii
la cererea de divor chiar i in ipoteza in care nu au ajuns la nicio inelegere, in scopul de a scuti
instana de a mai invita prile s participe la edin de informare, potrivit art. 227 alin. (2)
NCPC, fr a se aprecia c se aduce atingere dispoziiilor art. 924 din acelai cod, care las
deschis posibilitatea impcrii soilor oricand in timpul procesului de divor, chiar direct in faa
instanei de apel.

Medierea poate fi caracterizat de un ir de particulariti ce se pot manifesta att benefic ct i cu
o utilitate relativ redus n soluionarea diverselor cauze puse la dispoziie. Prin urmare, pentru
asigurarea utilitii i randamentului sporit al acesteia este de prim importan studierea tuturor
avantajelor i dezavantajelor n dependen de specificul cauzelor naintate spre soluionare.
Medierea nici ntr-un caz nu poate fi considerat o panacee, dar specificul unor situaii poate
face intervenia medierii foarte binevenit. Una dintre aceste situaii sunt litigiile de familie.

Medierea este apt s realizeze toate aceste condiii n cel mai bun fel, fiind totalmente ajustat
specificului litigiilor de familie. Experiena mondial n domeniul medierii familiale denot
eficiena i utilitatea acesteia.

Astfel, Recomandarea R(98)1 privind principiile medierii familiale i Recomandarea 1639
(2003) 1 privind medierea familial i egalitatea sexelor sunt principalele acte fundamenteaz
medierea familial n statele membre ale Uniunii Europene.
Principalele avantaje ale medierii raportate la soluionarea litigiilor de familie sunt urmtoarele.

1. Caracterul facultativ. Medierea este benevol i nu poate fi impus sau obligatorie. Soii
pot recurge la mediere sau o pot evita. nsi apelarea sau acceptarea medierii poate fi perceput
ca o acceptare tacit a acesteia, disponibilitatea de a negocia
2. Egalitatea prilor. n procesul medierii prile sunt egale i nu pot fi tratate difereniat n
temeiul diverselor condiii i cauze a conflictului, statutului social, etc.
3. Profesionalismul mediatorului. Mediatorul este o persoan special pregtit, capabil s
asigure un cadru adecvat al negocierii, fiind un intermediar neutru apt de a ajuta la depirea
obstacolelor n comunicare, asista prile, orienta spre gsirea unor soluii reciproc avantajoase
ntru depirea conflictului.
4. Imparialitatea, independena i caracterul neutru al mediatorului. Mediatorul nu este
prtinitor i nu poate avantaja una dintre pri n temeiul diverilor factori cum ar fi
comptimirea, solidaritatea, etc. Rolul mediatorului este de a asigura un cadrul efectiv de
colaborare ntre pri spre atingerea unui compromis reciproc convenabil pentru acestea fiind
neutru fa de rezultatele medierii. Mediatorul nu impune acceptarea anumitor soluii, prile
avnd totala libertate n a se pronuna pro sau contra variantei negociate. Totodat, reieind de
specificul conflictelor familiale, mediatorul va ine cont de interesul superior al copilului ca un
principiu unanim recunoscut n dreptul familiei. Ca garanii a prile dispun de dreptul de a alege
n comun sau individual mediatorul sau mediatori n vederea desfurrii procesului de mediere.
De asemenea prile pot n orice moment renuna la serviciile mediatorului ales i contacta
serviciile altui mediator. Totodat, mediatorul poate fi atras la rspundere disciplinar pentru
nerespectarea imparialitii i neutralitii.
5. Medierea este confidenial. Mediatorul nu poate divulga date ce-i devin cunoscute n
cadrul desfurrii medierii cu anumite excepii strict stabilite n lege (art.11 alin.(3) al Legii cu
privire la mediere, nr. 134-XVI din 14.06.2007: mediatorul este obligat s informeze
autoritile competente referitor la o infraciune iminent, despre care ia cunotin n cadrul
procesului de mediere). Astfel prile pot liber discuta aspecte ce in de viaa privat, intim de
familie.
6. Medierea este comod deoarece permite stabilirea locului, timpului i duratei edinei de
mediere, deciderea continurii ori renunrii la mediere.
Toate aceste particularitii confer medierii un caracter inedit, particular. Recurgerea la mediere
nu poate n site nruti situaia prilor. Lipsa unui compromis nu poate fi tratat ca un total
eec al medierii, mai ales n cazul dac prile au putut comunica efectiv i au ncercat contient
s depeasc situaia conflictuala. Posibil spiritul de colaborare instaurat ntre pri va permite
soluionarea mai rapid a cauzei n instana de judecat, meninerea unor relaii normale,
netensionate pe viitor, etc.
Apariia i evoluia fiecrei instituii juridice este condiionat i justificat de modernizarea
relaiilor sociale, sau mai precis, necesitatea reglementrii unor aspecte noi, importante ale
acesteia. n acest sens, nu este o excepie i medierea familial. Totodat, succesul i eficiena
medierii familiale este direct proporional cu abilitatea acesteia de a se conforma, ajusta
specificului conflictelor familiale, satisface cerinele i ateptrile soilor.
Sursa: http://promediere.wordpress.com/2013/04/21/rolul-si-locul-medierii-in-solutionarea-
conflictelor-de-familie-studiu-comparat/

Medierea n materia dreptului familiei
Medierea familial poate fi aplicat n orice litigiu existent ntre membrii aceleiai familii, ntre
care exist legturi de snge sau rezultate prin cstorie, precum i a celor ntre care exist sau au
existat legturi de familie.
Medierea familial este o modalitate prin care se dorete s se restituie cuplurilor
responsabilitatea deciziei privind att viitorul lor, ct i cel al propriilor copii.
Medierea familial este o modalitate prin care cuplurile care se despart sau care s-au desparit
deja, pot alege s nfrunte i s-i rezolve conflictele n scopul ajungerii la un acord care s
corespund nevoilor fiecarui membru al familiei, ntr-un mod avantajos pentru toi, astfel nct
toate prile s ctige i niciuna s nu piard.
n cazul conflictelor n materia dreptului familiei se poate apela la mediere n urmtoarele
situaii:
Desfacerea cstoriei
Partajul bunurilor comune
Exerciiul drepturilor printeti
Stabilirea domiciliului copiilor minori
Planul parental (contribuia prinilor la creterea, educarea i pregtirea profesional a copiilor,
etc)
Acordul prinilor pentru deplasarea copilului n ar sau n strintate
Stabilirea programului de vizit pentru printele separat de copil
Stabilirea contribuiei soilor la cheltuielile obinuite ale cstoriei
Medierea in infractiuni privind abandonul de familie art. 305 Cod penal
Logodna
Convenie matrimonial ntre soi sau ntre viitorii soi
Nenelegeri care apar n raporturile dintre prini i copii lor majori
Relaia dintre bunici i nepoi
Comunicarea ntre diveri membri ai familiei
Orice alte nenelegeri care apar n raporturile dintre soi cu privire la drepturile de care ei pot
dispune, potrivit legii.

Scopul medierii familiale:
Restabilirea sau mbuntirea comunicrii dintre membrii familiei i pstrarea relaiilor (ntre
prini i copii) sau reducerea proporiilor conflictului dintre pri
ncheierea unor acorduri referitoare la ncredinarea copilului i dreptul de vizit (Planul
parental)
Soluionarea problemelor financiare i materiale cauzate de separare sau divor: reduce costurile
economice i sociale pe care le implic astfel de litigii
Protejarea interesului superior al copilului
Realizarea unui acord durabil in timp

Conform dispoziiilor legale, se poate apela la medierea familial nainte de nceperea procesului
de divor, n timpul divorului sau dup divor, n cazul n care este necesar revizuirea
nelegerilor precedente.
Medierea poate fi considerat o metod adecvat ce permite printilor s organizeze, s
reorganizeze custodia i dreptul la vizit sau s rezolve nenelegerile aprute ulterior hotrrilor
care privesc aceste chestiuni.
Conform art 64 i art. 65 din Legea nr. 192/2006, nelegerea soilor cu privire la desfacerea
cstoriei i la rezolvarea aspectelor accesorii divorului se depune de ctre pri la instana
competent s pronune divorul, iar acordurile de mediere ncheiate de pri, n
cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciiul drepturilor printeti, contribuia prinilor la
ntreinerea copiilor i stabilirea domiciliului copiilor, mbrac forma unei hotrri de expedient.
Medierea n dreptul familiei ridic i unele probleme speciale n privina cauzelor n care sunt
implicai minori. n situaia cererilor accesorii care i vizeaz pe minori, cum ar fi cererile privind
ncredinarea minorilor, pensia de ntreinere, programul de relaii personale cu minorii, prile
pot ncheia un acord de mediere, nsa, acest acord va fi supervizat de instan nu doar din
perspectiva legalitii dar i din perspectiva respectrii interesului superior al copilului. Dac
instana va constata c acest acord nu respect interesul minorului, nu-l va ncuviina.

Medierea n disputele privind custodia minorilor reprezint o alternativ la procesul n instan.
n tara noastr, cadrul legal este dat de Legea nr. 192/2006 privind medierea i organizarea
profesiei de mediator modificat i completat prin Legea 370/2009 i OG nr.13/2010 pentru
transpunerea Directivei servicii 2006/123/CE a Parlamentului european i al Consiliului Uniunii
Europene privind serviciile n cadrul pieei interne.
Divorului prinilor i modul n care acesta afecteaz minorii implicate

Divorul reprezint o criz major n sistemul de familie. Acest proces al separrii este adeseori
asociat cu multipli stresori care influeneaz ajustarea post divor att a copiilor, ct i a
prinilor. Conflictul dintre prini crete riscul apariiei efectelor psihice i fizice negative att la
copii, ct i la aduli pe parcursul divorului i ulterior acestuia (Doolittle & Deutsch, 1999;
Johnston, 1994; Johnston & Campbell, 1988). Nivelul ridicat al conflictului dintre prini a fost
n mod consistent asociat cu apariia consecinelor negative pe plan comportamental i emoional
att la membrii familiilor intacte, ct i la cei din familiile divorate (Fincham, Grych & Osborne,
1994; Grych & Fincham,1990; Grych, Fincham, Jouriles & McDonald, 2000; Borlean & Visu-
Petra, 2009, 2010).
Modul n care medierea parental poate reduce riscul asupra minorilor[modificare]

Este evident faptul c, o decizie privind custodia copiilor trebuie oricum luat, ns, modul n
care se ia i impactul ulterior asupra copiilor, difer. Aceast diferen este dat de procesul prin
care se iau deciziile. Parteneriatul intre cei doi prini n cadrul procesului de mediere i face s
contribuie n mod egal la luarea acestor decizii iar poziiile de pe care negociaz subiectele n
disput sunt de cooperare deoarece la baza lor, st interesul pe care ambii l au n continuarea
relaiilor lor.[1] Funcia educativ a medierii const, n faptul c prinii devin contieni c
relaiile lor nu dispar o dat cu separarea i divorul. De modul n care i negociaz aceast
viitoare structur, depinde calitatea relaii de familie viitoare. Disputarea custodiei reprezint
disputarea viitoarei relaii dintre prini. (Emery, 1998). Medierea responsabilizeaz astfel prile
n a lua decizii privind soluii echitabile, durabile n timp, nelepte, cu privire la viitoarele lor
relaii de familie. [1]Prin nsi procesul de mediere, prinii vor nva noi abilitai de a
comunicare i exprimare nevoi, de a rezolva probleme (Kelly, 2002) de a-i seta noi reguli i
limite n privina relaiei cu copilul i a intimitii lor separate (Haine et al., 2003). Prinii rmn
concentrai pe meninerea unei stabiliti, a unei rutine zilnice cu msuri de disciplin consistente
i consecvente (Haine, Sandler, Wolchik, Tein & Dawson-McClure, 2003). Prin mediere se face
diferena astfel ntre oameni i problemele. Astfel, se reduce distresul emoional al divorului i
implicit i cel al copiilor, acetia i menin ncrederea n prini, iar separarea nu este resimit
att de acut, ca o ameninare la sigurana i securitatea lor.[1]
Situaia actual a familiilor care se separ[modificare]

n acest moment medierea este vzut ca un drept al prilor i nu o obligaie. Aceasta dei
nenumrate studii arat c un proces de mediere, chiar i atunci cnd nu ajunge la o finalitate din
punct de vedere legal, permite reconcilierea mai bun a disensiunilor dintre prile aflate n
conflict dect apelarea la instana de judecat fr s se fi trecut prin procesul de mediere.[2].
Propunere[modificare]

n conformitate cu legislaia actual, judectorul are datoria de a recomanda prilor s
foloseasc medierea n prima edin pe fond. Atitudinea prilor relativ la mediere (acceptul,
respingerea nejustificat a propunerii de mediere, ne-prezentarea la mediere) ar trebui s devin
un input pentru judector n luarea deciziei de ncredinare a minorilor. Propunerea de mediere
pe care o face judectorul devine astfel un test deosebit de util pentru a da judectorului o
imagine cu privire la capacitatea i disponibilitatea de colaborare a fiecrui printe. De exemplu
n situaia n care una dintre pri este dispus s urmeze calea medierii iar cealalt parte nu,
partea care este mai deschis ctre mediere ar trebui s fie favorizat n deciziile cu privire la
stabilirea locuinei copilului (A se vedea n acest sens i Algoritmul de stabilire a locuinei
minorului). Aceasta deoarece n conformitate cu recomandrile cuprinse n manualul pentru
judectori editat de ctre ANPDC [3], capacitatea prinilor de a colabora cu cu cellalt pentru
lucruri care in de creterea i educarea minorilor trebuie s joace un rol important n decizia cu
privire la interesul superior al copilului.

Propunem ca procedura prealabil (cea referitoare la informarea prilor) s devin obligatorie n
sensul ca, la prima nfiare, instana s dea un termen prilor s apeleze la un mediator i s se
informeze cu privire la avantajele medierii. Tot la prima nfiare instana ar trebui s informeze
prinii cu privire la obligaia pe care o au de a redacta un plan parental recomandnd procedura
medierii.

Planul parental poate fi n fapt planul parental minimal propus de ctre ARPCC sau poate fi un
plan parental mai cuprinztor redactat mpreun cu mediatorul la care au fost ndrumai de ctre
judector pentru informarea prealabil obligatorie.

n acest sens ARPCC a i creat un model de plan parental minimal care poate fi folosit de ctre
prini singuri sau asistai de mediatori. Planul este subscris de cteva sute de mediatori
autorizai din Romnia [4] acest precum i de o serie de organizaii neguvernamentale din
domeniul proteciei drepturilor copilului sau a drepturilor prinilor[5]

Astfel, de facto, medierea va deveni o etap cvasi-obligatorie pentru tratarea dosarelor de divor
cu minori.
n cazul n care medierea este refuzat de ctre una dinte pri instana ar trebui:[modificare]
s pun n vedere prii c va fi depunctat n deciziile cu privire la stabilirea reedinei
minorului[6].
s aplice eventual o amend civil prii care refuz medierea[7], cuantumul amenzii civile fiind
semnificativ mai mare dect costul mediu a trei sesiuni de mediere

n cazul n care medierea este refuzat de ctre ambele pri instana ar trebui:
s aplice o amend civil ambelor pri[7], cuantumul amenzii civile ar trebui s fie semnificativ
mai mare dect costul mediu a trei sesiuni de mediere.
Excepii:[modificare]
Cazurile cu violene familiale grave ar trebui exceptate de la obligativitatea medierii deoarece
este improbabil c medierea ar putea reprezenta ntr-adevr acordul de voin al prilor.
n msura n care, la expirarea termenului acordat de ctre instan, planul parental nu este
completat dar prinii au dovedit c au apelat cu buncredin la serviciile unui mediator
autorizat, acetia nu vor fi pasibili de amend.
Ipotezele de la care pornete medierea[modificare]

Medierea familial se bazeaz pe o serie de ipoteze de baz care ar putea fi rezumate dup cum
urmeaz:
Separarea sau divorul nu trebuie sa duc la pierderea unui printe de ctre copii, ci sa pstreze
intacte legturile dintre printi i copii.
Cuplurile care s-au separat pot gsi ei nii baza acordului care s reglementeze relaiile lor
ulterioare.
Procesele care ajung n fata instantei duc la escaladarea strii de conflict i nu favorizeaz
nelegerea i comunicarea dintre printii separai / divorai i copiii lor, printii cu asemenea
atitudine pierznd n timp respectul acestora.

Acestea sunt ideile centrale pe care mediatorul trebuie sa la transmit cuplului pentru a-i
determina sa accepte ideea i s recurg efectiv la mediere i, n acest scop, mediatorul trebuie sa
ntruneasc o serie de caracteristici personale i profesionale, n mare parte datorit faptului c
succesul medierii depinde de el, el fiind cel care orienteaz negocierea.
Beneficiile medierii pentru copil[modificare]

Exist nenumrate site-uri care explic beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din
punctul de vedere al efortului celor dou pri implicate. Vom ncerca s detailm aici efectele
psihologice ale medierii asupra copiilor i asupra legturilor acestora cu printele cruia nu i s-a
ncredinat custodia.
De facto, medierea i programul de vizitare mai larg pe care aceasta l implic, implementeaz
nc de pe acum principiile custodiei comune deoarece prin mediere prile aflate n conflict cu
privire la cine s se ocupe de creterea i ngrijirea copiilor dup divor se ndeprteaz de poziia
beligerant i vin spre conlucrare.
n fapt prile ajung s i negocieze un nou contract pentru colaborarea n viitor, cel puin pn
cnd copiii ajung la vrsta majoratului. Astfel prile ajung, atunci cnd medierea se desfoar
cu succes s clarifice i, cel mai important, s subscrie fiecare dintre ele, la un plan de ngrijire n
care ambii prini se implic pe o baz regulat
Cele mai importante efecte pentru copii sunt:
Medierea permite prinilor nerezideni s i vad copiii mult mai des (fiind stimulai i de
atitudinea printelui rezident)
Contactele telefonice dintre printele nerezident i copil sunt mai frecvente
Prinii nerezideni sunt mai implicai n aspectele care in de disciplina copiilor, ngrijirea
personal, pregtirea moral, n participarea la petrecerile i evenimentele colare importante, n
activitile de recreere
Suportul legal[modificare]
Codul de procedur civil[modificare]
Art. 131: n faa primei instane judectorii au datoria de a ncerca mpcarea prilor. n acest
scop ei pot solicita nfiarea personal a prilor, chiar dac acestea sunt reprezentate. Dac
prile se mpac, judectorul va constata condiiile mpcrii n cuprinsul hotrrii pe care o va
da. Dispoziiile art. 273 sunt aplicabile.
Legea medierii nr. 192/2006, Capitolul VI, Seciunea 1: Dispoziii speciale privind conflictele de
familie[modificare]
Art. 2 punctul (1): Dac legea nu prevede altfel, parile, persoane fizice sau persoane juridice, pot
recurge la mediere n mod voluntar, inclusiv dup declanarea unui proces n faa instantelor
competente, convenind s soluioneze pe aceast cale orice conflicte n materie civil,
comercial, de familie, n materie penal, precum i n alte materii, n condiiile prevzute de
prezenta lege. ()
Art. 2 punctul (3): Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-i soluiona disputele
prin mediere att n afara, ct i n cadrul procedurilor obligatorii de soluionare amiabil a
conflictelor prevzute de lege.
Art. 64 punctul (1): Pot fi rezolvate prin mediere nenelegerile dintre soi privind continuarea
cstoriei, exerciiul drepturilor printeti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuia prinilor
la ntreinerea copiilor, precum i orice alte nenelegeri care apar n raporturile dintre soi cu
privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
Alte reglementri naionale[modificare]
Art. 6141 din Legea 202/2010[8] n faa instanei de fond, aceasta va strui pentru soluionarea
divorului prin inelegerea prilor. n cazul n care judectorul recomand medierea, iar prile o
accept, acestea se vor prezenta la mediator, n vederea informrii lor cu privire la avantajele
medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea parilor. Dup
informare, prile decid dac accept sau nu soluionarea divorului prin mediere. Pn la
termenul fixat de instan, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, prile depun procesul-verbal
ntocmit de mediator cu privire la rezultatul sedinei de informare.
n Monitorul Oficial al Romniei, partea I, nr. 752 din data de 11 noiembrie 2010 a fost publicat
Hotrrea Guvernului nr. 1084/2010 pentru modificarea i completarea anexei nr. 1 la Hotrrea
Guvernului nr. 1.434/2004, n aceast hotrre se specific responsabilitatea de a identifica
situaiile de risc (pentru parile implicate n situatii de violenta n familie) i a ndruma prile
ctre servicii de specialitate sau ctre mediere mediere. [9]
Noul cod civil[modificare]
Articolul 506 nvoiala prinilor - Cu ncuviinarea instanei de tutel prinii se pot nelege cu
privire la exercitarea autoritii printeti sau cu privire la luarea unei msuri de protecie a
copilului, dac este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie,
dispoziiile art. 264 fiind aplicabile.
Vechiul cod al familiei abrogat[modificare]
dispoziiile art. 42 alin.1 i alin. 4 C.fam, potrivit crora "instana judectoreasc va hotr, odat
cu pronunarea divorului, cruia dintre prini vor fi ncredinai copiii minori () nvoiala
prinilor privitoare la ncredinarea copiilor i la contribuia fiecrui printe la cheltuielile de
cretere, educare, nvtur i pregtire profesional a acestora va produce efecte numai dac a
fost ncuviinat de instana judectoreasc". [10]
Modelul Canadian[modificare]
Modelul canadian cu privire la ncredinarea copiilor d o prim ans medierii. Acest model a
fost de altfel preluat de ctre organismele implicate n drepturile copiilor dup cum se vede n
Manualul Judectorilor.
n Manitoba (provincie a Canadei) prinii pot lucra mpreun pentru a ajunge la un aranjament
cu privire la custodie prin mediere, aranjament pe care apoi trebuie s l supun aprobrii
instanelor de judecat. Instana decide apoi asupra acestui aranjament propus de ctre prini
lund n considerare interesul superior al copilului. n determinarea interesului superior al
copilului, instana va lua n considerare cine s-a ocupat de copil nainte de separarea prinilor;
relaiile pe care le are copilul cu fiecare dintre prini; abilitile parentale ale fiecruia dintre
prini; orice eviden cu privire la violena n familie; starea psihic a copilului;suportul pe care
familiile extinse din partea fiecrui printe l ofer; orice problem legate frai i surori vitregi; i
dac copilul are anumite nevoi speciale. Prinii de asemenea ar trebui s considere aceti factori
cnd negociaz aranjamentul relativ la custodia asupra minorilor.[11]
Aciuni de popularizare a medierii recomandate la nivelul Judectoriilor[modificare]
Informarea justiiabililor cu privire la instituia medierii[modificare]
Citaiile trimise de ctre judectorii ctre justiiabili s conin un paragraf care s fac apel la
mediere[12] ca metoda recomandat de rezolvare a conflictelor. A se vedea exemplu judectoriei
Mangalia i a judectoriei Oradea Link. Texul recomandat:
n temeiul art. 6 din Legea nr. 192/2006 v reamintim ca rolul medierii este acela de a ajuta
prile s i soluioneze n mod amiabil conflictul, cu un consum financiar, de timp, i de energie
mai redus dect n procesul obinuit desfurat n faa judectorului, i n condiii de
confidenialitate. Medierea este posibil n cauzele civile, comerciale, de dreptul familiei, de
dreptul muncii. De asemenea, este posibila n procesele penale avnd ca obiect infraciuni
urmribile la plngerea prealabil a persoanei vtmate, iar pentru celelalte infraciuni numai cu
privire la preteniile civile ale victimei mpotriva infractorului. Cu precdere n cauzele civile
care implic minori medierea are un efect benefic asupra minorilor i relaiilor acestora cu cei
doi prini de aceea v recomandm s apelai la un mediator. Pentru identificare a unui mediator
accesai site-ul www.cmediere.ro
Sursa:
http://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_acordare_custodie/Obligativitatea_medierii_n_cauze_care
_privesc_minori
1. Medierea, divortul si custodia minorului

Medierea in disputele privind custodia minorilor reprezinta o alternativa la procesul in instanta.
In tara noastra, cadrul legal este dat de Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea
profesiei de mediator modificata si completata prin 370/2009 si OG nr.13/2010 si pentru
transpunerea Directivei servicii 2006/123/CE a Parlamentului european si al Consiliului Uniunii
Europene privind serviciile in cadrul pietei interne.
Divortul reprezinta o criza majora in sistemul de familie. Acest proces al separarii este adeseori
asociat cu multipli stresori care influenteaza ajustarea post divort atat a copiilor, cat si a
parintilor.
Standardele privind disputarea custodiei minorilor au la baza interesul superior al copilului asa
cum este reglementat prin Legea 272/2004. Ariile de evaluare privind interesul superior al
copilului sunt: calitatea relatiei dintre parinte si copil, calitatea relatiei dintre parintii copilului,
abilitatile fiecarui parinte de a creste si educa copilul, sanatatea mentala a fiecarui parinte,
violenta domestica, stilul parental si metodele disciplinare, modalitatile de rezolvare a
conflictelor, tipul de atasament al copilului, preferintele copilului, nevoile speciale ale copilului
si sanatatea mentala a acestuia, veniturile parintilor, familia largita si sistemele de protectie
sociala, aspectele culturale, etice si religioase (Visu-Petra, 2006; 2007; Visu-Petra & Borlean,
2008).

2. Conflictul in procesele de divort

Divortul este un proces care apare cu mult inaintea deciziei de a divorta si a separarii fizice a
parintilor. Adultii care divorteaza si membrii familiilor lor reprezinta o populatie speciala cu
nevoi speciale (Lebow, 2008), in sensul ca problemele cu care se confrunta familia sunt
speciale. Johnston & Campbell (1988) sugereaza faptul ca aceste probleme sunt determinate de o
serie de factori care contribuie la impasul familiei ca de exemplu: schimbarea naturii relatiilor
maritale dintre soti, schimbarea structurii si dinamicii familiei, statutul social si economic,
accentuarea vulnerabilitatilor individuale ale parintilor si aparitia reactiilor specifice procesului
de pierderi a unor legaturi importante de atasament (Brooke & Monin, 2008) in urma separarii si
divortului.

Conflictul dintre parinti creste riscul aparitiei efectelor psihice si fizice negative atat la copii, cat
si la adulti pe parcursul divortului si ulterior acestuia (Doolittle & Deutsch, 1999; Johnston,
1994; Johnston & Campbell, 1988). Nivelul ridicat al conflictului dintre parinti a fost in mod
consistent asociat cu aparitia consecintelor negative pe plan comportamental si emotional atat la
membrii familiilor intacte, cat si la cei din familiile divortate (Fincham, Grych & Osborne, 1994;
Grych & Fincham,1990; Grych, Fincham, Jouriles & McDonald, 2000; Borlean & Visu-Petra,
2009, 2010).

3. Factorii de risc asupra copiilor

In studiile efectuate de Amato si colaboratorii sai (Amato 1993, 1994, 2001) s-a aratat faptul ca
nivelul ridicat al conflictului dintre parinti reprezinta cel mai puternic predictor in ajustarea
negativa a copiilor postdivort. Impactul negativ pe care il are conflictul prelungit dintre parinti
asupra copiilor a fost evident in studiile efectuate cu copii ai caror parinti au divortat. Copiii
cuprinsi in acest studiu au evaluat conflictul parental ca fiind cel mai stresant aspect al divortului
(Wolchik, Reuhlman, Braver, Sandler, 1989).

In baza studiilor privind impactul psihologic al divortului asupra ajustarii copilului, o meta-
analiza efectuata de Amato (2001) identifica 5 categorii relevante privind functionarea copilului:
reusita academica, comportament, ajustare emotionala si psihologica, conceptul de sine si
relatiile sociale ale copilului.

Principalii factorii de risc care pot afecta in sens negativ ajustarea copilului in aceste domenii de
functionare sunt:

Conflictul interparental atat in timpul casatoriei cat si in timpul divortului si postdivort (Amato,
2000; Kelly, 2000). Este acceptat faptul ca relatiile defectuoase si conflictul prelungit intre cei
doi parinti sunt asociate cu o scadere a performantelor academice ale copiilor, tulburari in
comportament (Beuhler et.al., 2002), autoblamare si sentimente de rusine (Grych & Fincham,
1993), lipsa consistentei in aplicarea disciplinei in educatia copilului, aparitia unor probleme de
internalizare ca depresia (Tein et al., 2004; Zhou et al., 2008; Kelly, 1998, 2000).
Asistarea la conflictul deschis dintre parinti este un alt factor de risc pentru copil. Pentru acei
copii care au asistat la conflictele dintre cei doi parinti, divortul reprezinta o usurare (Hawkins, &
Booth, 2005; Overbeek, 2006, Coontz, 2007). Aceste studii sugereaza faptul ca ajustarea copiilor
depinde de calitatea relatiilor dintre cei doi parinti. (Amato & Booth, 2001).

Atitudinea autoritara a parintilor fata de copiii, lipsa de preocupare fata de performantele copiilor
si scaderea gradului de receptivitate, responsivitate la nevoile acestora (Kelly, 2002) determina in
sens negativ ajustarea copiilor postdivort.

Studiile recente efectuate de Sbarra & Emery (2005) si Emery (2007), arata faptul ca reactiile la
stresorii datorati divortului nu sunt de aceeasi intensitate si frecventa pentru toti adultii care
divorteaza, in sensul ca majoritatea adultilor au dezvoltate abilitati destabilizator al sistemului de
familie, atat pentru copii cat si pentru parinti.

Stresorii generati de divort interfereaza cu abilitatile parintilor de a raspunde adecvat si
consistent la nevoile copiilor de siguranta si predictibilitate si cu o crestere a sentimentului de
insecuritate datorita accesibilitatii parentale reduse (Page & Bretheron, 2001). Divortul si
separarea parentala au fost asociate cu dezvoltarea atasamentelor de tip anxios la copii (Shaver &
Mikulincer, 2004; Summers, Forehand, Armistead & Tannenbaum, 1998). Absenta fizica a
parintelui nonrezidential, diminuarea caldurii si responsivitatii determina reducerea
disponibilitatii fizice si psihologice a parintilor, fapt care amplifica distresul emotional la copii
(Troxel & Matthews, 2004).

Asa cum copiii au nevoie de claritate, predictibilitate si consistenta a relatiilor in contextul
divortului, si parintii, in egala masura resimt aceleasi nevoi, deoarece, pentru acestia din urma
cea mai mare provocare este reprezentata de redefinirea relatiilor de familie intr-o noua structura.

Redefinirea relatiilor implica un proces de tranzitie de la o legatura de atasament la o legatura
afiliativa (Madden-Derich & Arditti, 1999) si adesea determina climatul emotional in familia in
care membrii relationeaza postdivort (Ahron & Rodgers, 1987; Hetherington et al., 1999). Acest
proces de redefinire presupune o angajare a ambilor parinti in a-si asuma decizii si
responsabilitati parintesti comune prin stabilirea unui plan parintesc de a se implica activ in
cresterea si educarea copiilor. Acest fapt a fost asociat cu o stare de bine in privinta copiilor,
bune performante academice, strategii de coping adaptative, o buna abilitate de reglare a
emotiilor si a conflictelor prin identificarea unor strategii cognitive eficiente de rezolvare a
problemelor (Cohen & Finzi-Dottan, 2005).

4. Factorii protectivi asupra copiilor

Deoarece divortul aduce schimbari majore in structura si dinamica familiei, calitatea relatiei
parinte-copil, a fost identificata, ca fiind principalul factorul cheie care mediaza divortul
parintilor si ajustarea ulterioara a copiilor (Amato, 2000; Sobolewski, 2001). Un stil parental
inadecvat, inconsistent poate cauza o stare de distres copilului, definita de cercetatori (Davies &
Cummings, 1994; Wolchik et al., 2002) ca fiind o stare de insecuritate emotionala raportata la
dragostea si abilitatea parintilor de iubi si ingriji si poate duce la aparitia unor probleme de
sanatate, tulburari somatice la copii (Krantz & Mc Ceney, 2002; Troxel & Mattews, 2004).

Principalii factorii protectivi care contribuie la adaptarea pozitiva a copiilor si parintilor
postdivort si care modereaza aparitia riscurilor asociate cu divortul sunt constituiti pe cateva
dimensiuni importante: calitatea relatiei dintre cei doi parinti, modalitate lor de a lua decizii
impreuna privind aspectele importante in educarea copiilor, consistenta si consecventa stilului
parental in disciplina (Amato & Rezac, 1994; Hetherington & Kelly, 2002; Johnston, 1995)
implicarea activa a parintelui nonrezidential in viata copiilor (Amato & Gilbreth, 1999), oferirea
de caldura si suport emotional copiilor (Emery & Forehand, 1994; Neighbors, Forehand, Mc
Vicar, 1993; Vandewater, Lansford, 1998), monitorizarea activitatii la scoala si in mediul
extrascolar, supravegherea relatiilor sociale ale copiilor, asigurarea accesibilitatii si mentinerea
contactului cu fiecare parinte, absenta actiunilor de denigrare a autoritatii celuilalt parinte,
abilitati de rezolvare a problemelor (Hetherington, 1999).

Toti acesti factori, cumulativ, asigura copilului predictibilitate si siguranta si stau la baza
implementarii custodiei comune legale atunci cand parintii ajung la un acord in cadrul procesului
de mediere (Emery, 2007; Kelly, 2007). Studiile longitudinale care s-au efectuat pe aceasta
populatie de copii ai caror parinti au divortat releva faptul ca, 75%-80% dintre acestia nu au
suferit probleme psihologice majore si au avut performante scolare bune, realizandu-si scopurile
dorite privind cariera ca tineri adulti. De asemenea, au mentinut legaturi stranse cu membrii
familiei de origine si s-au implicat in relatii intime de durata iar casatoriile lor nu s-au destramat
(Amato, 1999, 2000; Laumann-Billings & Emery, 2000; McLanahan, 1999; Chase-Lansdale et
al., 1995)

5. Importanta medierii in disputarea custodiei copiilor

Medierea reprezinta una dintre modalitatile alternative si eficiente de solutionare a disputarii
custodiei minorilor, avand un efect pozitiv in privinta ajustarii copiilor si a parintilor postdivort.
Acest fapt este fundamentat teoretic si experimental prin studiile si cercetarile efectuate pana in
prezent (Emery, 1994, 1998, Emery, Kitzmann, Waldron, 1999; Kelly, 1996, 2002; Emery &
Kelly, 2002; Emery 2005).

In acest sens, intr-un studiu longitudinal efectuat pe o perioada de 12 ani (Emery, Sbarra &
Grover, 2005) s-a comparat procesul medierii cu procesul traditional, in fata instantei, in cauzele
de divort care implica si copii. Rezultatele studiului arata asocierea pozitiva intre calitatea
relatiilor dintre cei doi parinti si ajustarea copiilor postdivort, urmarind efectul pozitiv pe termen
lung al medierii in ceea ce priveste ariile importante in cresterea si educarea copiilor: disciplina,
educatie sociala si morala, celebrarea evenimentelor speciale pentru copii, vacantele, activitatile
extrascolare si consultarea copiilor in aspectele importante.
Astfel, parintii necustodieni divortati prin mediere mentin relatiile cu copii si dupa 12 ani de la
divort cu aceeasi frecventa iar calitatea relatiilor dintre cei doi parinti privind cresterea si
educarea copiilor este aceeasi si dupa 12 ani.
Este evident faptul ca, o decizie privind custodia copiilor trebuie oricum luata, insa, modul in
care se ia si impactul ulterior asupra copiilor, difera. Aceasta diferenta este data de procesul prin
care se iau deciziile. Parteneriatul intre cei doi parinti in cadrul procesului de mediere ii face sa
contribuie in mod egal la luarea acestor decizii iar pozitiile de pe care negociaza subiectele in
disputa sunt de cooperare deoarece la baza lor, sta interesul pe care ambii il au in continuarea
relatiilor lor.

Functia educativa a medierii consta, in faptul ca parintii devin constienti ca relatiile lor nu dispar
o data cu separarea si divortul. De modul in care isi negociaza aceasta viitoare structura, depinde
calitatea relatii de familie viitoare. Disputarea custodiei reprezinta disputarea viitoarei relatii
dintre parinti. (Emery, 1998). Medierea responsabilizeaza astfel partile in a lua decizii privind
solutii echitabile, durabile in timp, intelepte, cu privire la viitoarele lor relatii de familie.
Cel mai important rol pe care il are medierea asupra relatiilor dintre cei doi parinti se refera la
urmatoarele dimensiuni: parintii se afla pe o pozitie de colaborare iar nevoile lor se fac auzite
fara a fi criticati. Prin insasi procesul de mediere, parintii vor invata noi abilitati de a comunicare
si exprimare nevoi, de a rezolva probleme (Kelly, 2002) de a-si seta noi reguli si limite in
privinta relatiei cu copilul si a intimitatii lor separate (Haine et al., 2003). Parintii raman
concentrati pe mentinerea unei studiului arata asocierea pozitiva intre calitatea relatiilor dintre
cei doi parinti si ajustarea copiilor postdivort, urmarind efectul pozitiv pe termen lung al medierii
in ceea ce priveste ariile importante in cresterea si educarea copiilor: disciplina, educatie sociala
si morala, celebrarea evenimentelor speciale pentru copii, vacantele, activitatile extrascolare si
stabilitati, a unei rutine zilnice cu masuri de disciplina consistente si consecvente (Haine,
Sandler, Wolchik, Tein & Dawson-McClure, 2003).
Prin mediere se face diferenta intre oameni si problemele lor iar parintii in negociere au in
vedere interesul superior al copilului. Astfel, se reduce distresul emotional al divortului si
implicit si cel al copiilor, acestia isi mentin increderea in parinti, iar separarea nu este resimtita
atat de acut, ca o amenintare la siguranta si securitatea lor. Prin mediere, parintii pot controla
viitorul lor si al copiilor lor, se redefinesc relatiile de familie intr-o noua structura iar la nivel
psihologic, medierea reprezinta o modalitate de ajustare a parintilor in privinta acceptarii
separarii.

In acest sens, in cadrul procesului de mediere, cooperarea parentala, bazata pe vointa lor comuna
de a planifica activitatile copilului si de a stabili un plan parental comun, constituie elementul
fundamental cu care parintii vor recadra relatiile lor de familie intr-o noua structura, stabila,
predictibila si functionala.

Efectele pozitive ale medierii, pe termen lung asupra calitatii relatiilor dintre membrii familie pot
fi evidentiate prin urmatorul exemplu: relatiile parintilor inaintea intrarii in mediere erau
deteriorate, nu comunicau in legatura cu problemele importante privind cresterea copiilor, se
aflau in perioada de divort cu dosar pe rolul instantei de judecata, copilul mai mare in varsta de 8
ani refuza in mod constant orice contact cu mama sa, refuzul sau avand legatura cu ingrijirea de
baza, asistarea la lectii, timp liber. Stilurile parentale erau diferite: unul autoritar al mamei si
permisiv al performantele tatalui; regulile de educatie si disciplina erau inconsistente copilului;
performantele copilului la scoala erau scazute, tendintele comportamentale erau de izolare si de
refuzul interactiunii cu ceilalti copii de varsta sa; problemele emotionale cu care se confrunta
copilul erau furie, vinovatie, autoblamare; abilitatile de comunicare erau reduse; al doilea copil
in varsta de 3 ani si jumatate manifesta tendinte de atasament anxios fata de mama sa,
comportamente de incapatanare, tulburari in alimentatie.

6. Obiectul si efectele medierii in disputarea custodiei copiilor

Avand in vedere criteriile specifice de evaluare a interesului superior al copilului, precum si
factorii protectivi care contribuie la ajustarea copiilor postdivort, s-a procedat la urmarirea celor
mai importante domenii in cadrul procedurii de mediere.

Aceste domenii au fost:
- Identificarea stresorilor sistemului de familie (divortul, patern-urile disfunctionale de
comunicare in cuplu si familia nucleara, lipsa unor reguli consistente si clare, triangularea fetitei
in conflictul parintilor, granitele difuze intre familia nucleara si cea extinsa).
- La nivel individual, strategii diferite de reactie la stres (stilul mamei era definit prin
agresivitate, nevoia de control, dominanta iar stilul tatalui prin evitarea confruntarii directe).
- Identificarea conflictului de roluri, intimitatea si balanta puterii in cuplu cu scopul de a
reducerea intensitatea conflictului dintre cei doi soti.
- Identificarea mesajelor copilului care se afla in spatele acestui comportament opozitional.
Distinctia intre prezenta sindromului de alienare si comportament opozitional.
- Identificare prezentei / absentei unor patologii la nivelul personalitatii fiecarui parinte.
- Identificarea factorilor care mentin problema si care sunt resursele fiecarui membru si ale
sistemului.
- Ajutarea parintilor de a da o noua structura relatiilor de familiei.
- Inlaturarea copilului din triangulare prin invatarea de catre parinti a unor noi abilitati de a
comunica si interactiona.
- Psihoeducatia are rolul sa ajute parintii sa inteleaga situatia si sa-i motiveze in rezolvarea
problemei, facand diferenta intre rolul de parinte si cel de sot.

Primul obiectiv este reducerea intensitatii conflictului, un rol facilitator avand intalnirile separate
cu fiecare dintre parinti. Al doilea obiectiv important consta in stabilirea unor noi reguli de
comunicare in care copilul nu mai este folosit pe post de mesager.

Alti pasi specifici privind tehnicile folosite in trebuie avuti in vedere sunt urmatorii:
- Identificarea si verbalizarea intereselor pe care le au in vederea obtinerii custodiei.
- Clarificarea emotiilor pe care le resimt ca adulti in procesul de separare, reducerea anxietatii
mamei, implicarea tatalui.
Ordinea de discutie privind subiectele disputei a stabilit cu prioritate cele mai elementare reguli
de comunicare intre cei doi parinti sa ia decizii simple la inceput (e.g. cum comunicam) care
sa aiba sanse mari de reusita, fapt care-i motiveaza sa continue negocierea pentru deciziile
complexe cum sunt: stabilirea custodiei, programul de vizitare).
- Intalnirile cu familia extinsa sunt importante pentru ca au avut o contributie la intensitatea si
nivelul conflictului. Identificarea resurselor sistemului care pot ajuta la reconstruirea relatiilor de
familie intr-o alta forma precum si la clarificarea rolurilor.

Cel mai adesea procesul de mediere are consecinte pozitive in urmatoarele domenii:
- Se stabilesc si respectarea unor reguli clare de comunicare intre cei doi parinti;
- Se reconstruiesc legaturilor dintre parinti copii;
- Se reduc tensiunile dintre parinti. Fiecare a impartasit interesele si dorintele lor privind timpul
petrecut impreuna cu copii;
- Se stabileste un plan, denumit Cum comunicam ? (e.g. Mama renunta la doica deoarece a
inteles de ce este important pentru sotul ei sa-l ridice si pe copilul cel mic de la gradinita
doreste sa arate ca si el este in stare sa aiba grija de copii, sa fie implicat in viata lor);
- Fiecare parinte se angajeaza sa-si respecte sarcinile pe care si le-a asumat;
- Ambii sunt de acord ca ar fi cel mai bine si in interesul tuturor ca mama sa se mute in
apartamentul sau.
- Ambii sunt de acord ca minorii trebuie sa stea impreuna si ca au nevoie de stabilitate si ca nu
pot fi mutati saptamanal.
- Se stabileste un program privind sarcinile fiecarui parinte pe cate 7 zile iar
- Se identificat pozitiile si interesele lor in obtinerea custodiei copiilor si planul parental aferent
acesteia. Pe baza acestora, se identificat optiunile care, s-au discutat pe rand, in modalitatea
aleasa de catre cei doi parinti.
- La inceputul fiecarei intalniri se solicita feedback din partea parintilor privind calitatea
relatiilor dintre ei precum si a fiecaruia dintre ei cu copiii.

Cele mai importante progrese se inregistreaza in urmatoarele domenii:
- Copiii isi imbunatatesc abilitatile de autonomie personala; intensitatea anxietatii de separare se
reduce; relatiile cu fiecare parinte se amelioreaza; (e.g. copilul accepta sa fie ridicat de la scoala
de catre mama sa, sa fie ingrijit, hranit si imbracat si sa petreaca timp separat cu aceasta);
- Copiii manifesta mai mult interes in privinta performantelor academice, notele la scoala sunt
mai mari, se concentreaza mai usor atat la temele de acasa cat si la activitatile de la scoala; pe
plan social, relationeaza mai mult cu colegii, sunt mai activi in grupul scolar;
- Fiecare dintre parinti are un timp personal petrecut cu fiecare copil;
- Copiii se intalnesc zilnic;
- Regulile in familie sunt foarte clare si sunt respectate de toti membrii familiei;
- Parintii si-au insusit noi abilitati de a lua decizii comune in aspectele importante privind
cresterea copiilor;
- Copiii nu mai sunt folositi ca intermediari in comunicarea dintre ei, fapt care le confera o
siguranta si stabilitate.

7. Acordul de mediere in privinta custodiei copiilor

Structura potentiala a unui acord de mediere trebuie sa contina urmatoarele domenii:
1. Incredintarea minorilor
2. Program vizitare
2.1. In timpul saptamanii
2.2. In week-end
2.3. Noptile
3. Ingrijiri medicale (e.g. cine este medicul pediatru curant al copiilor, ce se intampla in cazul in
care copiii sufera de boli cronice)
4. Comentarii, remarci negative (de exemplu ambii se abtin de la subminarea autoritatii
parentale)
5. Consistenta regulilor in educarea copiilor (regulile sa fie aceleasi in ambele case, privind
cresterea si educarea copiilor in domeniile importante din viata lor)
6. Vacantele
6.1. Concedii: Petrecerea concediilor cu ambii copii impreuna
6.2. Programul copiilor in perioada vacantelor cand ambii parinti lucreaza
6.3. Celebrarea unor evenimente importante
7. Educatia copiilor
8. Luarea deciziilor
8.1. Problemele importante in legatura cu copiii asupra carora decid impreuna
8.1.1. Activitatile si performantele scolare
8.1.2. Activitati extrascolare (excursii, tabere, cursuri, competitii)
8.1.3. Starea lor de sanatate
8.1.4. Grupul de prieteni
8.2. Deciziile in legatura cu problemele curente vor fi luate separat :
8.2.1. Rutina zilnica
8.2.2. Efectuarea temelor
8.2.3. Alimentatie
8.2.4. Cumparaturi (imbracaminte, incaltaminte, rechizite, etc)
8.2.5. Plimbari si activitati cu copiii in timpul liber
8.2.6. Vizite la prieteni, cunostinte, rude
9. Rezolvarea disputelor atunci cand parintii trebuie sa ia decizii impreuna
10. Suportarea cheltuielilor privind pensia alimentara (obligatia de intretinere)
11. Patern-urile de comunicare si schimbul de informatii
12. Ingrijirea copiilor in lipsa parintilor
13. Ocazii si evenimente speciale
14. Activitati extrascolare
15. Transportarea copiilor intre cele doua case
16. Mentinerea contactului cand copiii sunt cu celalalt parinte
17. Mentinerea legaturilor cu membrii familiei extinse
18. Aspecte privind eventuale probleme de comportament sau psihiatrice
19. Religie
20. Abordarea copilului ca individ cu personalitate unica
21. Separarea problemelor de cuplu fata de cele de parinti
22. Cum facem schimbari de rutina
23. Modalitate in care se fac schimbari importante
24. Raportarea eventualelor cazuri de violenta
25. Incurajarea relatiei parinte-copil
26. Modalitatea in care informam copiii in legatura cu acordul nostru.

Camelia-Anca BORLEAN
Mediator autorizat, Psiholog Curtea de Apel Oradea

* multumim ARPCC

Sursa: http://www.juridice.ro/225491/medierea-in-disputarea-custodiei-minorului.html