Curs 6 Drept Comercial 14.04.

2014
CONSIGNATIA
Art. 2054 C. civ.: definitie
Elementele definitionale ale contractului de comision se regasesc si aici; particularitatea
= obiectul acestui mandat fara reprezentare e mai limitat decat la comision, adica este vorba
numai de inchierea in numele consignatarului (echivalentul comisionarului) dar in contul
consignantului (echivalentul comitentulului) contracte de vanzare cumparare de bunuri mobile.
E guvernat de prevederile contractului de comision si ale celui de mandat. Pana la codul
civil, consignatia era reglementata de L. 178/1934, abrogata de LPA a noului C. civ. Majoritatea
reglementarilor din acea lege au fost preluate de C. civ. o schimbare fundamentala adusa de C.
civ. a fost ca a inlaturat puternic partea de penal din L. 178.
Ca si forma, si aici este forma scrisa ad probationem, la fel ca la comision.
Cu privire la efecte: consignatarul vinde bunurile, nu exista o consignatie de cumparare,
numai de vanzare. Din punctul de vedere ale efectelor si obligatiilor partilor: cele mai multe
obligatii sunt in sarcina consignatarului. El trebuie sa fie un profesionist. In afara de asta,
consignatarul isi asuma urmatoarele categorii de obligatii:
1. O obligatie de preluare, pastrare, depozitare. Aceasta obligatie nu este deosebita de
cea a comisionarului, numai ca aici exista cateva prevederi suplimentare, menite sa
dea confort consignantului;
2. Modul in care consignatarul evidentiaza in registrele sale (contabilitatea sa)
operatiunile de consignatie; ele trebuie sa fie clar separate de orice alta operatie
pentru o alta persoana;
3. Modul in care el va executa instructiunile consignantului, delimitari legate de
mandatul sau.

1. Exista o grija deosebita a legiuitorului de a se asigura ca, pana la momentul la care bunul
mobil respectiv este vandut tertului, acesta este pastrat practic fara niciun risc pentru
consignant. Acest lucru se asigura prin faptul ca legea prevede expres ca raspunderea
pentru buna pastrare si depozitare ii incumba consignatarului, iar standardul dupa care se
judeca aceasta obligatie e cel al bunului proprietar art. 2060(1) C. civ.

In mod normal, tinand cont de natura bunului, pana la momentul vanzarii sau returnarii
consignantului, el trebuie sa il pastreze in aceeasi stare in care l-a primit. Nimeni nu interzice
insa produsele perisabile obligatia subzista pe perioada in care bunurile sunt in mod normal
utilizabile. El are si obligatia de a asigura pe perioada mandatului bunurile respective 2060(2):
fie la valoare din contract, fie daca nu exista la valoarea de circulatie la data primirii. In cazul
in care nu incheie aceasta asigurare, art. 2060(4) C. civ. sunt de drept contractate peste ani si in
numele consignantului, cu alte cuvinte beneficiarul de drept al asigurarii = consignantul =>
consignatarul va raspunde integral de pierderea / deteriorarea bunului, inclusiv de cauzele de
forta majora, deci suporta total riscul lucrului. Odata ce el isi indeplineste aceste obligatii legate
de buna pastrare + cele de asigurare, legea prevede ca cel care suporta costurile este consignantul
prin contract se poate deroga de la aceasta prevedere dispozitiva. Obligatia de buna pastrare
dureaza pana la momentul la care bunul este preluat de consignant sau este vandut tertului. Daca
nu preia la timp consignantul bunurile incredintate, atunci riscul nu trece la consignant, ci
ramane la consignatar. Cu atat mai mult, cheltuielile sunt in sarcina consignatarului.

2. Consignantul are un control mult mai mare asupra bunului in materialitatea lui. Legea nu
deroga de la sistemul transferului dreptului de proprietate prin intermediul patrimoniului
consignatarului, insa pe toata perioada lui, pana cand bunul intra in patrimoniul tertului
din patrimoniul consignatarului, consignantul se poate preocupa de bun ca si cum ar fi al
lui ex: il poate lua in mod discretionar inapoi, desi din punct de vedere juridic nu mai e
proprietar din momentul in care a transferat bunul.
Si aici, vanzatrea pe credit trebuie sa fie permisa in mod expres de catre consignant si cand
este permisa exista o limitare suplimentara fata de comision => termenul in care el poate da o
perioada de gratie pentru plata integrala a pretului este de maxim 90 de zile; nu poate sa amane
acest termen. Mai mult, pretul trebuie sa fie garantat, deci nu este o plata ca in cazul
comisionului pe termen mai lung si negarantat cambia sau biletul la ordin; cu alte cuvinte,
tertul garanteaza plata respectiva prin cambie sau biletul la ordin. Deosebit aici este ca daca nu
respecta instructiunile privind vanzarea pe credit si nici conditiile legii privind termenul maxim
si plata garantata, atunci, in baza legii, raspunde solidar pentru plata cu tertul consignantul
poate sa ii ceara sa dea banii + dobanda. Daca respecta conditiile, atunci tertul plateste tot.
Cu privire la plata comisionului + plata cheltuielilor de conservare:
Plata comisionului: exista acelasi drept de retentie ca la contractul de comision propriu zis,
adica un privilegiu care bate si privilegiul vanzatorului dreptul de retentie al consignatarului
pentru plata cheltuielilor este depasit de privilegiul consignantului.
Pretul la care se vinde bunul: pana la momentul la care se vinde efectiv, consignantul are
discretie cu privire la modificarea pretului: prevedere superflua, pentru ca desi nu exista expres,
ea nu este interzisa, deci evident face parte din posibilitatea consignantului de a face acest lucru
legea doar accentueaza controlul consignantului asupra bunului. Daca nu s-a stabilit un pret de
care sa fie tinut consignatarul, atunci consideram ca este pretul curent al marfurilor, de pe piata,
la momentul vanzarii.


AGENTIA:
Nu mai e un mandat fara reprezentare, ci mai mult un mandat cu reprezentare
Istoric din punct de vedere al reglementarii:
Nu este tipica pentru dreptul romanesc. Agentia este o imbinare intre dreptul anglo-saxon
si dreptul continental in materie de reprezentare, fiind introdusa printr-o directiva europeana pe
care am preluat-o prin L. nr. 509/2002, in etapa de preaderare.
Ca terminologie, legea defineste persoana reprezentata ca si comitent, insa nu e
comitentul de la comision, e un reprezentat in sensul clasic. In schimb, reprezentantul
e definit ca agent.
Obiectul contractului: persoana care este profesionista (agentul) se obliga fie sa
negocieze, fie sa negocieze si sa incheie contracte (orice fel de contracte) in numele si pe seama
unei alte persoane (comitent), in schimnul unei remuneratii intotdeauna e cu plata. Caracterul
teritorial e de natura acestui contract agentul este limitat sa lucreze pentru comitent intr-o
anumita zona geografica.
Pentru agent, fiind limitat la un teritoriu, el trebuie sa faca efortul pentru a castiga clienti
pentru comitent in acest teritoriu, iar aceste eforturi presupun investitii: banesti sau efort fizic, de
cunostinte sau chiar o imbinatie intre ele. Scopul e ca prin contract sa isi recupereze macar
investitia. Comitentul are interesul sa il limiteze pe agent din punct de vedere teritorial pentru a-l
determina pe acesta sa faca maximul de eforturi in teritoriul respectiv, pentru a-i creste nr. de
contracte incheiate. Legea ii da posibilitatea sa impuna niste conditii restrictive de libertate
economica.
Art. 2072(1) C. civ.: definitie
Art. 2072(2) C. civ.: sa fie profesionist si precizeaza ca NU este prepusul, deci nu e un
raport de prepusenie de orice fel intre agent si comitent. Din punct de vedere profesional si
juridic, agentul e autonom, e independent, deci el are un mandat in care i se spune in ce conditii
sa incheie contracte de vanzare cumparare, dar ulterior comitentul nu poate sa il controleze pe
agent ca pe un salariat. Prepusenia presupune subordonare juridica, iar aici agentul trebuie sa
aiba creativitate.
Exista cateva categorii de contracte de agentie pe care legea nu le reglementeaza sub
sfera agentiei, pentru ca ele au reglementari specifice. Faptul ca nu sunt reglementate de
contractul de agentie, nu inseamna ca se completeaza. Exista anumite mijloace de protectie cu
privire la agent ex: contractul de brokeraj si de asigurari. Deosebirea dintre agent si broker nu e
ceea ce fac, ci pentru cine lucreaza: broker-ul lucreaza in interesul clientului, in schimb agentul
este al asiguratorului trebuie sa caute clienti pentru asiguratorul respectiv. Aceste contracte nu
intra sub sfera de reglementare a contractului de agentie. Contractele de intermediere de pe
bursele de valori sau de marfuri legea 297/2004.
Caracteristic pentru acest contract = teritorialitatea.
O alta caracteristica este exclusivitatea, insa nu tine de natura contractului, pentru ca
partile pot deroga.
Exclusivitatea: art. 2074 C. civ. (formele ei): agentul, daca n-a primit aceasta posibilitate
de la comitent, nu poate sa incheie contracte pe seama sa => interdictia contractului cu sine
insusi. Nu poate incheia contracte cu sine insusi in legatura cu bunurile si serviciile care fac
obiectul contractului de agentie o latura a exclusivitatii.
A alta caracteristica: interdictia de a lucra inntr-o regiune pentru mai multi comitenti
concurenti cu comitentul sau, adica nu poate sa concureze neloial, in legatura cu
acelasi tip de contract pe care il incheie sau il negopciaza, daca nu primeste aceasta
posibilitate de la comitent. El poate lucra pentru mai multi comitenti, dar care nu sunt
concurenti in obiectul de activitate sau prin tipul de contract.
In legatura cu exclusivitatea, exista posibilitatea pe care o are comitentul, daca si agentul
este de acord, de a-i impune acestuia o clauza de neconcurenta 2075: obiectul unei asemenea
clauze este restrangerea activitatii profesionale a agentului pe perioada contractului de agentie si
dupa o perioada de timp. Acesta restrangere a libertatii de actiune poate sa imbrace interdictia de
a nu lucra pentru alti comitenti, foma unei exclusivitati absolute (adica sa nu lucreze pentru
niciun alt comitent asta nu il transforma intr-un subordonat) etc. E o constrangere si legea
prevede anumite limitari pentru a-l proteja pe agent: pentru a fi valabila, ea trebuie sa fie scrisa.
Clauza aceata trebuie sa specifice clar regiunea, pentru a putea a fi pusa in aplicare, dar si grupul
de persoane vizate si serviciile sau bunurile acoperite de ea. Odata scrisa in contract, ea nu poate
fi extinsa, fara acordul agentului.
Mai mult, o asemenea clauza poate continua si dupa o perioada ulterioara incetarii
contractului maxim 2 ani. Ratiunea: interesul este al comitentului, pentru ca in general cand
exista o clauza de neconcurenta, ea presupune accesul mai intim al agentului la informatii care
tin de secretul sucesului comitenului pe piata respectiva informatii importante de functionare.
In aceasta perioada ulterioara incetarii contractului, comitentul se apara impotriva unei folosiri a
acestor informatii de catre agent. Aceasta clauza nu e absoluta: ea nu are efecte ca si clauza de
neconcurenta daca contractul a fost denuntat unilateral de catre comitent sau a incetat in orice alt
mod fara culpa agentului sau nu se respecta termenul de preaviz cu privire la incetarea
contractului, termen de preaviz care incumba comitentului.
Sfera de drepturi si obligatii ale fiecarei parti:
Standardul de comportament al fiecarei parti fata de cealalta este acelasi. Art. 2079 C.
civ. + art. 2080 C. civ. vorbesc de actionarea cu loialitate si cu buna credinta.
Obligatiile agentului:
- Partile pot reglementa o varietate de obligatii, insa art. 2079 C. civ. le enumera pe
cele mai importante:

Sa ii procure informatii comitentului care sunt de interes pentru acesta in vederea
incheierii contractelor respective;
Trebuie sa depuna toate diligentele pentru incheierea contractelor sau negocierea lor
in conditii cat mai avantajoase pentru comitent;
Sa respecte instructiunile comitentului;
E obligat sa tina evidenta separata a operatiunilor pentru comitent fata de propriile
operatiuni sau pentru alti comitenti;
Obligatia de a depozita bunurile intr-o modalitate care sa permita identificarea lor
usoara. Nu are o obligatie de pastrare atat de stricta ca cea a consignatarului;
Cu privire la vanzarea pe credit, poate sa negocieze astfel de contracte numai cu
aprobarea comitentului. Poate acorda discount-uri numai cu aprobarea comitentului.
Poate, dar nu e obligat, sa primeasca reclamatii daca a incheiat contractul de vanzare de
bunuri sau prestari de servicii, in cazul in care clientul e prestatorul de servicii. Daca tertul face
reclamatii, agemtul trebuie sa i le transmita comitentului art. 2077(1) C. civ.
Poate lua masuri asiguratorii in legatura cu bunurile respective masuri de protectie a
acestora. Art. 2077(2) C. civ. legea spune ca poate lua masuri, insa nu este o obligatie. Aceasta
prevedere trebuie interpretata prin prisma standardelor de comportament: cu loialitate si cu buna
credinta. Daca intr-o situatie asemanatoare cineva ar fi luat acele masuri in mod normal si el nu
le-a luat => si-a incalcat obligatia de diligenta.
Cu privire la remuneratie:
Plata poate sa fie in suma fixa, variabila sau o combinatie intre cele doua. Indiferent de
forma, plata e legata de incheierea unei operatiuni o negociere sau o incheiere de contract.
Daca este variabila, atunci plata se calculeaza ca o suma / procent din valoarea contractului
incheiat, purtand denumirea de comision => criterii: uzante, caracterul rezonabil (decide
instanta).
Plata ca si comision: Agentul are o anumita protectie.

Toate mijloacele de protectie cu privire la plata pretului au in vedere plata
variabila, nu fixa.

Obligatiile comitentului:
De a pune la dispozitie mijloacele necesare pentru indeplinirea mandatului: informatii
(mai ales daca agentul este nou) intr-o cantitate corespunzatoare (mostre, cataloage
etc.), orice alta informatie necesara pentru execuatrea contractului. Comitentul trebuie
sa fie proactiv. Daca nu i le pune la dispozitie, nu poate sa ii reproseze agentului acest
lucru;
Daca volumul contractelor este semnificativ mai mic, trebuie sa il informeze pe agent
de indata. Deci daca prevziunile cu privire la contracte au fost gresite, agentul trebuie
sa stie;
Remuneratia agentului + costurile de executare a contractelor sunt in sarcina
comitentului.
Agentul are o protectie speciala (cu privire la comision):
Art. 2083 C. civ.:
Agentul este indretatit la comision cand contractul e incheiat ca urmare a interventiei
sale;
Cand e incheiat fara interventia sa, dar cu un client pe care agentul il dezvoltase
pentru acest comitent sau pentru altul. Clientul, in baza increderii in agent, s-a dus
direct la comitent;
Contract incheiat cu un client sau un grup de persoane determinate dintr-o regiune
pentru care a facut exclusivitate: legea nu mai prevede nimic cu privire la eforturile
lui, dar le prezuma, avand in vedere exclusivitatea regiunii => rezultatul indirect al
eforturilor sale. Intervine in cursul executarii contractului, dar si dupa incetarea
executarii contractului: atata timp cat 1 din cele 3 conditii se indeplinesc, agentul
poate sa ia comisioane pentru contractele incheiate ulterior incetarii contractului de
agentie exista, totusi, anumite limitari: acel contract incheiat dupa incetarea agentiei
sa fie in principal generat de eforturile agentului si incheierea sa aiba loc intr-un
termen rezonabil dupa ce a incetat agentia; sau comanda pe care a facut-o tertul a fost
ulerioara contractului de agentie, dar primii pasi au fost facuti in interiorul acestuia.
Comisionul neexecutarea nu ii stopeaza remuneratia agentului, cu prevederea ca
agentul sa nu aiba o culpa in executare. Daca are o culpa in executare, atunci se reduce
proportional. Art. 2087 C. civ. se aplica in mod corespunzator.
Durata contractului:
E incheiat intotdeauna pe o perioada determinata. Doar daca el e executat si continua si
dupa incetarea termenului, atunci se considera ca exista pe o perioada nedeterminata. Daca
suntem in cazul unui contract care a ajuns sa fie pe o perioada nedeterminata, el poate fi denuntat
oricand de catre oricare dintre parti; insa, in materie de incetare a contactului, in general protectia
este de partea agentului, deoarece el investeste si are cele mai mari riscuri.
La comitent, acest denunt presupune un preaviz obligatoriu! Art. 2089 C. civ.:
Legiuitorul stabileste modalitati de calcul a acestei perioade: in orice caz, durata preavizului nu
poate depasi 6 luni. Daca e pe perioada determinata, legea nu mai permite renuntarea
discretionara.
Art. 2090(1) C. civ.: oricare dintre parti poate denunta unilateral contractul, daca din alte
motive decat cele de caz fortuit sau forta majora, partea respectiva considera ca este imposibila
continuarea colaborarii. Ambele parti sunt aparate la fel, si agentul si comitentul, in sensul ca
daca se renunta fara preaviz => repararea prejudiciilor.
Daca a incetat contractul, altfel decat in mod normal, atunci agentul, daca n-are nicio
culpa cu privire la incetare, are dreptul sa primeasca indemnizatie (comitentul nu are acest drept)
forma de clauza penala legala: legea n-o determina, dar da niste criterii de determinare. Logica
acestei clauze penale = de acoperire a investitiilor nerecuperate, fara culpa agentului. El poate s-o
primeasca, potrivit art. 2091 C. civ., cand a procurat noi clienti comitenului, a incheiat noi
contracte pentru clientii deja existenti etc., iar dupa incetare, comitentul inca trage foloase de pe
urma muncii sale + plata sa fie echitabila legea spune ce criterii trebuie sa aiba in vedere
judecatorul sau partile (daca se inteleg intre ele): ce comisionae ar trebui sa primeasca la
contractele pe care nu le-a putut incheia din cauza ca a intervenit incetarea intempestiva a
contractului de agentie + care sunt efectele acestei incetari pentru agent (despagubiri).
Legea impune o limitare in legatura cu cuantumul clauzei penale: nu poate depasi
cuantumul unei remuneratii anuale medii pe ultimii 5 ani ai contractului, dar, in plus fata de
aceasta indemnizatie, agentul poate primi si alte despagubiri pe dreptul comun. Agentul nu are
acest drept daca comitentul reziliaza din culpa agentului, daca agentul reziliaza, sau daca agentul
are vreo culpa.
Protectia pe care o are in legatura cu comisionul: legea spune ca se aplica dispozitiile de
la comision => si in acest caz va avea posibilitatea de a retine din bunurile pe care le-a primit, cu
un privilegiu de cel mai inalt grad.
Contractul de leasing + Contractul de franciza