IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Ce ne-am fi fãcut noi,

cei de astãzi
fãrã aceastã
venerabilã catedralã?

La împlinirea celor 120 de ani de la sfinþirea Catedralei din Bucureºti mã gândesc înainte de toate la Arhiepiscopul
Paoli ºi îi mulþumesc lui Dumnezeu cã ni l-a dãruit ca pãstor în acea vreme din istoria noastrã când se impunea
cu urgenþã construirea unui lãcaº de cult care sã devinã catedralã arhiepiscopalã. Providenþa divinã, prin glasul
Papei Pius al IX-lea, l-a trimis la Bucureºti în toamna anului 1870 pe Arhiepiscopul Paoli care mai zidise ºi alte
biserici la Londra, Paris ºi Belfast. Cred cã bine îl defineºte Canonicul Auner când îl numeºte: „bãrbat genial”.
Instruit în Congregaþia Pasioniºtilor ºi preþuit de confraþi pentru calitãþile ºi caracterul sãu, apreciat de Curia
Papalã pentru experienþa, hãrnicia ºi înþelepciunea sa, a primit în cele din urmã misiunea de pãstor al Arhidiecezei
de Bucureºti. Fiind cãlugãr, consider cã era obiºnuit sã fie trimis în diferite locuri ale lumii, de aceea numirea sa la
Bucureºti nu era decât o altã misiune care se adãuga celor pe care le îndeplinise pânã atunci.
Trecând în revistã cele scrise de acelaºi Canonic Auner referitor la activitatea Arhiepiscopului Paoli legatã de
construirea catedralei, m-a impresionat tenacitatea acestuia în a stãrui pentru scopul propus, capacitatea de
muncã ºi de jertfire de sine. Peste toate acestea îl admir pentru cã era un om care privea spre viitor; harul lui
Dumnezeu ºi perspectiva viitorului l-au fãcut sã fie aºa cum a fost ºi l-au ajutat sã realizeze ceea ce ºi-a propus:
catedrala arhiepiscopiei. Privirea sa spre viitor cuprindea ºi generaþiile care aveau sã vinã ºi sã-ºi trãiascã credinþa
catolicã. Pentru aceste generaþii, deci ºi pentru noi cei de astãzi, Arhiepiscopul Paoli s-a trudit construind Catedrala
„Sfântul Iosif” vãzând în gândul sãu strãluminat de perspectiva viitorului pe credincioºii de ieri, de azi ºi de mâine,
purtându-ºi rugãciunea fiecare ºi ridicând-o spre Domnul din lãcaºul pe care el l-a înãlþat. Privind spre anii prin
care a trecut aceastã catedralã, credincioºii de astãzi îi însoþesc cu gând de rugãciune pe arhiepiscopii ºi preoþii
care au slujit aici ºi cu aceiaºi rugã mã gândesc ºi eu la credincioºii care ºi-au mãrturisit credinþa catolicã în acest
lãcaº sfânt pe parcursul unui secol ºi douã decenii. Cine va putea cuprinde vreodatã tot gândul, toatã rugãciunea
ºi tot oful sau mulþumirea purtate împreunã la altarul catedralei noastre în aceºti 120 de ani de când a fost
sfinþitã?
Nu numai acum, dar ºi înainte, m-am întrebat de multe ori ce ne-am fi fãcut noi, cei de astãzi, fãrã aceastã
venerabilã catedralã ºi de fiecare datã am ajuns la gândul de recunoºtinþã ºi de preþuire a înaintaºilor noºtri,
a celor care ne-au lãsat ceva atât de preþios ca aceastã catedralã ºi de fiecare datã, ca ºi acum, îi mulþumesc
lui Dumnezeu cã ne-a binecuvântat în cei care ne-au premers ºi cã ni l-a dat ca patron ºi ocrotitor pe Sfântul
Iosif.
Multe „a vãzut” ºi „a auzit” Catedrala noastrã, însã nu pot sã nu amintesc vizita Sfântului Pãrinte Papa Ioan
Paul al II-lea din anul 1999, vizitã care ne-a onorat ºi care va rãmâne legatã în istorie de acest lãcaº sfânt.
La Sfânta Liturghie pe care o vom celebra la aniversarea celor 120 de ani de existenþã a Catedralei „Sfântul
Iosif”, ne vom uni în rugãciune de mulþumire cãtre Domnul ºi totodatã în rugãciune de cerere ca sfântul nostru
lãcaº – Catedrala – sã fie în continuare pentru toþi credincioºii noºtri ºi pentru toþi cei care îi vor trece pragul, izvor
de luminã ºi mângâiere, popas sfânt, sursã de pace sufleteascã, loc al întâlnirii cu Dumnezeu ºi cu adevãrul din
noi, poartã de cer prin care se vede mai bine ºi pãmântul, loc al tãcerii interioare, al îngenuncherii în faþa lui
Dumnezeu pentru a-L adora, loc al cinstirii sfinþilor, piatrã de altar pentru jertfa neîntreruptã a Mielului lui Dumnezeu,
Isus Cristos, cãruia sã-i fie slavã în veci!

nr. 2/2004 1
 Catedrala
„Sfântul Iosif“,
monument de artã
Tipul structural al catedralei este amplu, de milenarã
tradiþie în Bisericã, practic cel mai vechi, capabil sã adune
o comunitate numeroasã: bazilica cu trei nave, dintre
care cea din centru se ridicã mai sus decât celelalte.
Acestea din urmã, perfect simetrice, o cuprind ca un fel
de braþe prinse într-o frãþeascã “acoladã”, având luminã
proprie de la ºirul lateral de ferestre, dar primind ºi
lumina de sus dinspre golurile acoperite cu vitralii
policrome. Faptul nu este întâmplãtor, metafora luminii
divine funcþionând ca ºi în cazul ferestrelor multiple ale
prezbiteriului, culoarea ducând cu gândul nu doar la
lumina fizicã, albã, ci la sensul transfigurãrii acesteia în
Bisericã. Separarea dintre nave s-a obþinut prin douã
ºiruri de coloane paralele, înalte, de secþiune circularã,
cu capiteluri pseudo-corintice.

Prezbiteriul destul de adânc este format dintr-un aºa-

numit “cor”, spaþiu pãtrat acoperit cu o boltã de inspiraþie
goticã, în care sunt aºezate tronul episcopal ºi grupele
de scaune ale canonicilor. În spiritul inovaþiilor introduse
de Conciliul Vatican II, tot aici, în centru, a fost amplasatã
masa altarului, care permite celebrarea liturghiei cu faþa
spre credincioºi.
Altarul originar din marmorã ºi-a pãstrat locul, deºi
forma lui a fost modificatã, întrucât baldachinul care se
ridica deasupra tabernacolului fusese distrus la
cutremurul din 1977.

15 februarie, Universale. A consfinþit-o, de capitlul ºi îi încredinþeazã episcopului

asemenea, Neprihãnitei Zãmisliri –
120 de ani dogmã nou formulatã. Al treilea
patron era Sfântul Paul al Crucii,
de la inaugurarea întemeietorul Ordinului Pasioniºtilor.
Cu destule dificultãþi s-au strâns
solemnã a catedralei fondurile necesare. În mijlocul unei
Constantin Costa (11 IX 1841 – 15 X
1897) gestionarea lucrãrilor ulte-
rioare. Instalaþia de încãlzire,
construitã în 1894 era una din primele
centrale moderne ale Bucureºtiului.
Lumina electricã avea sã fie introdusã

„Sfântul Iosif“ astfel de campanii, Paoli moare la în 1912, în vremea arhiepiscopului

În ziua de 15 februarie 1884,
Arhiepiscopul Ignatius Paoli celebra
Sfânta Liturghie Pontificalã pentru
consacrarea ºi inaugurarea catedralei
din Bucureºti..
Ignatius Paoli, pasionist (25 VII
1818 – 27 II 1885), a dedicat-o
Sfântului Iosif, în acei ani recent
declarat Patron al Bisericii
Viena, nu înainte de a vedea realizate
planurile de construcþie semnate de
arhitectul vienez Fr. Schmidt, de
numele cãruia este legat ºi edificiul
primãriei din Viena.
Continuatorul operei de con-
strucþie a catedralei este fostul
secretar ºi vicar general al arhi-
episcopului Paoli, arhiepiscopul Paul
- Josef Palma (5 VI 1830 - 2 II 1892),
care la 13 ianuarie 1887 îi înfiinþeazã
Raymond Netzhammer, care cu
ajutorul canonicului Auner lanseazã
un fond de subscripþie ºi printre alte
importante lucrãri, modernizeazã
orga, ce provenea din atelierele
parizianului Merklin.
Catedrala: locul de unde
episcopul îºi exercitã ex cathedra
autoritatea spiritualã ce i-a fost
încredinþatã, este ºi un important
monument istoric al Bucureºtiului.

2 nr. 2/2004
 Prima impresie a celui ce
priveºte catedrala de pe
Arhitectura doua jumãtate a secolului al XIX-lea în Europa. Stilul
foloseºte o serie de elemente din gramatica formalã a
trotuarul de vis-a-vis este interioarã monumentelor medievale (planuri de bisericã, arce frânte,
percepþia clarã a volumetriei elemente decorative, vitralii, piese tipice de mobilier) dar
bazilicii, fiind evidente se completeazã simplificate ºi pãtrunse de un alt spirit, mult depãrtat de cel
diferenþele dintre nave, ca al Evului de Mijloc. În acest sens, din interior, partea
lãþime ºi ca înãlþime. Nava prin cea inferioarã a pereþilor a fost placatã cu un fel de lambriuri de
centralã este marcatã ºi de
portal – intrare solemnã.
exterioarã stuco-marmurã într-o combinaþie verde-galben-auriu,
material folosit ºi la coloane, de culoare roºu pompeian.
Deasupra , zidul a fost strãpuns de o frumoasã rozasã În arc frânt se terminã la partea superioarã marile
, fereastrã circularã cu ochiurile umplute cu sticla coloratã a tablouri pictate deasupra altarelor laterale: cel din dreapta
vitraliilor. Întregul este încununat de un mare fronton dedicat Sfintei Fecioare, vãzutã sub chipul iconografic al
triunghiular de zidãrie. Înainte de cutremurul din 1940, în Fecioarei apocaliptice , cãlcând peste lunã, învãluitã în
colþurile frontonului încununat la vârf cu o cruce albã de lumina solarã ºi încununatã de douãsprezece stele, iar cel
piatrã, se aflau statuile a doi îngeri îngenunchiaþi în adoraþie, din stânga Rãstignirii.
sculptaþi de asemenea în piatrã. Fãrã a fi numeroase, tablourile pictate se încadreazã
coerent pe suprafeþele lãsate libere de câmpurile acoperite
Exteriorul impune prin volumetria generalã elegantã, cu motive cruciforme realizate cu ajutorul ºablonului, alt
prin dominanþa cãrãmizii aparente pusã mai bine în valoare element la modã în epoca ridicãrii bisericii. ªapte tablouri mari
prin contrastul cu piatra albã, folositã pentru a sublinia având ca temã Viaþa Sfântului Iosif decoreazã zona de sub
anumite pãrþi ale construcþiei: corniºa, partea superioarã a ferestre a prezbiteriului: “Încoronarea Fecioarei”, vãzutã ºi ca
contraforþilor care sprijinã la exterior deambulatoriul ºi un triumf al Sfinþilor mãrturisitori pentru universalitatea Bisericii,
absida. “Logodna”, “Vestirea pericolului” ce a determinat Fuga în Egipt,
“Sfântul Iosif cu Isus în braþe”, flancat de îngeri, “Moartea
Biserica a fost construitã în stilul neogotic la modã în a Sfântului Iosif”, “Adoraþia magilor”.
În spiritul artei academiste de la sfârºitul secolului al XIX-
lea sunt pictate ºi cele douã medalioane de deasupra
altarelor laterale: “Preasfânta Inimã a lui Isus” ºi “Fecioara
între crini”.

Vitraliile actuale sunt noi (terminate

Vitraliile în 1980) ºi le înlocuiesc pe cele originale,
au fost distruse în timpul celui de-al doilea
rãzboi mondial. Cele din navele
distruse laterale, figurative, ilustreazã scene din
Vechiul ºi din Noul Testament. Cele din
de rãzboi prezbiteriu: Sfânta Fecioarã Reginã,
flancatã de Isus ºi de Sfântul Iosif, apoi
câte doi evangheliºti ºi sfinþii Anton ºi Paul al Crucii.

Statuile pe socluri neogotice ºi un crucifix decoreazã

înteriorul, rãspunzând nevoii de pietate a credincioºilor.
Calea Sfintei Cruci, sculptatã în relief înconjoarã pereþii.

Un amvon neogotic din lemn a servit timp de decenii

pentru transmiterea cuvântului evanghelic.
La stânga, în faþa intrãrii secundare, o capelã micã
primeºte pe cei ce vor fi botezaþi.

Este Catedrala Bucureºtilor locul ce ne adunã în spirit pe

toþi ºi niciodatã nu am simþit mai adânc bucuria Învierii ca
atunci când clopotele ei sunau, dupã tãcerea durerii,
cântecul biruitor din Gloria Sâmbetei Mari.

TEREZA SINIGALIA
(fragmente din „Actualitatea creºtinã”,
martie 1997)
Foto: Nic Hanu © Actualitatea Creºtinã

nr. 2/2004 3
Pr
Pr.. Eugen Bortoº:
Casa
lui
Dumnezeu
ºi poarta
cerului
- Sunteþi al 10-lea paroh din istoria de 120 de ani a
Catedralei „Sfântul Iosif” ºi conduceþi aceastã parohie de 19
ani. Ce calitãþi v-au ajutat sã faceþi faþã vreme de aproape
douã decenii acestei misiuni?

- Cãutând un rãspuns la aceastã întrebare am consultat

lista parohilor Catedralei ºi durata misiunii lor. Am vãzut cã
Mons. Canonic Carol Auner a fost paroh 21 de ani (1911-1932),
Mons. Canonic Joseph Schubert a fost paroh 19 ani (1932-
1951), iar Pr. Emil Kendelbacher a fost paroh 20 de ani (1960-
1980). Deci candidez pe lista celor mai longevivi parohi ai
Catedralei.
Dacã este vorba de calitãþi personale, Arhiepiscopul nostru
Ioan Robu, colaboratorii mei mai vechi ºi cei actuali ca ºi toþi
cei care mã cunosc, ar putea menþiona la mine mai ales
defecte decât calitãþi. ªi sunt conºtient de aceste defecte. Ca
sã rãspund totuºi la întrebare , aº aminti dorinþa mea de a
colabora cu adevãratul „paroh” al Catedralei – Arhiepiscopul,
dorinþa de a-mi face cât mai bine datoria, implorând ajutorul
lui Dumnezeu ºi ocrotirea Sfintei Fecioare Maria ºi cãutarea
împlinirii voinþei lui Dumnezeu, cãci totul în viaþa noastrã este
har ºi El are un plan cu fiecare dintre noi. Nu aº fi fost aici
dacã Dumnezeu nu ar fi voit.
- Pe 15 februarie se împlinesc 120 de ani de la consacrarea
ºi inaugurarea catedralei romano-catolice de Bucureºti. Dacã
ar fi sã descrieþi acest lãcaº de cult printr-o metaforã, cum
i-aþi spune?
- Mãrturisesc cã nu-mi place expresia „lãcaº de cult”.
Catedrala noastrã este mult mai mult, iar ca metaforã aº folosi
cuvintele Patriarhului Iacob din Genezã: „Aceasta este casa
lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului” (Gen 28,17)
- În cei 19 ani aþi participat sau aþi fost martor la mii de
celebrãri ºi la o mulþime de evenimente care au avut loc în
Catedrala „Sfântul Iosif”. Dintre toate,
care este cel mai de neuitat pentru
dumneavoastrã ca paroh?
- Evenimentul pe care-l consider cel
mai important din anii în care am slujit
lui Dumnezeu ºi Bisericii în calitate de
paroh al Catedralei a avut loc în ziua
de 8 mai 1999, când succesorul
Sfântului Petru, Pãstorul Suprem al
Bisericii lui Cristos, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, a
pãºit în aceastã Catedralã ºi a concelebrat Sfânta Liturghie în
rit oriental împreunã cu întreaga ierarhie a Bisericii greco ºi
romano-catolice din România. Celelalte evenimente – ºi au
fost multe – se estompeazã în faþa acestuia: un urmaº al
Sfântului Apostol Petru în istoria de douã milenii a Bisericii a
fost în România ºi a intrat în sfânta noastrã Catedralã.
- Ce anume face sã fie atât de fascinantã Catedrala
„Sfântul Iosif”? De ce-i trece pragul atâta lume (indiferent de
confesiune) ºi de ce se simt oamenii acasã în acest spaþiu?
- Îmi amintesc din anii de liceu fãcuþi în Seminarul din Iaºi,
cã profesorul nostru de limba românã ne spunea cã el ºtia
de la profesorul Raºcu de la Seminarul din Bucureºti cã
Eminescu, în ultimii ani ai vieþii, venea adesea ºi se ruga în
Catedrala „Sfântul Iosif”. Apoi cât de frumos vorbeºte în jurnalul
sãu scriitorul ºi preotul ortodox Gala Galaction despre
celebrãrile din Catedralã, mai ales cele
din sãptãmâna sfântã, în timpul
pãstoririi Arhiepiscopului Alexandru
Cisar.
Catedrala este fascinantã datoritã
stilului ei de construcþie, a atmosferei
mistice din ea, ºi cred cã ºi datoritã
faptului cã este deschisã de la orele 6
dimineaþa pânã la 8 seara. Practic, pe
durata întregii zile, cei care doresc, pot

4 nr. 2/2004
pãºi înãuntru pentru a se ruga.
Aº menþiona de asemenea solemnitatea ºi demnitatea
celebrãrilor, începând cu Sfânta Liturghie de dimineaþã ºi culminând Parohia „Sfântul Iosif”
cu Sfintele Liturghii pontificale, cu toatã splendoarea lor. ºi Centrul „Biserica ºi Istoria”
de pe lângã Arhiepiscopia Romano-Catolicã
- Mulþi dintre noii veniþi în capitalã ºi mare parte din generaþia
tânãrã nu cunosc date elementare din istoria Catedralei „Sfântul de Bucureºti
Iosif”, care este ºi monument istoric. Vã gândiþi sã amplasaþi un
panou cu aceste informaþii, aºa cum existã în strãinãtate? Organizeazã
joi, 29 aprilie 2004
- M-am gândit ºi mã gândesc la un asemenea panou. Dar
lucrãrile la noi nu se mai terminã ºi mereu sunt multe de fãcut. Simpozionul ºtiinþific
Informaþii despre Catedralã vor apare într-un pliant fãcut acum câþiva
ani dar, din pãcate, în el s-au strecurat câteva greºeli. Acum acesta 120 de ani de la consacrarea
trebuie refãcut ºi apoi multiplicat, tradus în câteva limbi de circulaþie
internaþionalã. Cer ajutorul ºi aºtept sugestiile altora pentru un panou Catedralei „Sfântul Iosif”
demn de acest monument de artã ºi arhitecturã.
din Bucureºti
- Ce-i uraþi Catedralei „Sfântul Iosif” la aniversarea celor 120 de
ani? Manifestarea va avea loc
- Catedrala are acum 120 de ani. În decursul acestei perioade în aula „Anton Durcovici”
au fost douã rãzboaie mondiale. Mai ales al doilea, din cauza a Institutului Teologic „Sfânta Tereza”
bombardamentelor, i-a pricinuit multe distrugeri. Sã nu uitãm apoi din strada General Berthelot, nr.19
marile cutremure de pãmânt care au afectat structura clãdirii ºi
ornamentaþia Catedralei. Doresc sã mã rog sã fie vremuri paºnice Moderatori: Pr. Paroh Eugen Bortoº
ºi liniºtite, ca ºi urmaºii urmaºilor noºtri sã simtã în aceastã sfântã Pr. Drd. Ieronim Iacob
Catedralã ceea ce simþim noi acum, la începutul mileniului al 3-lea
dupã Cristos.
Participanþi:
În ºi prin aceastã Catedralã cât mai mulþi oameni sã-l cunoascã
pe Mântuitorul, sã-l slujeascã pe Tatãl Ceresc ºi sã obþinã multe
haruri prin rugãciune pãtrunsã de credinþã, împlinindu-ºi menirea Partea I:
de copii ai lui Dumnezeu ºi de moºtenitori ai Împãrãþiei Cerurilor. - Î.P.S. Dr. Ioan Robu: Cuvânt de salut
de vorbã cu ANCA MÃRTINAª - Pr. Eugen Bortoº: Istoricul Catedralei „Sfântul
Iosif”
- Prof. Dr. Tereza Sinigalia: Monumentul
arhitectonic Catedrala „Sfântul Iosif”
- Pr. Drd. Ieronim Iacob: Evocare Arhiepiscop
Ignazio Paoli
- Pr. Leonard Ciobanu: Evocare Carol Auner
- Dr. Dãnuþ Doboº: Evocare I. Baud, I. Schubert
ºi A. Despina „Horn” (foºti parohi).

Partea a II-a
- Dr. Dãnuþ Doboº: Prezentarea Revistei Pro
Memoria, nr. 3/2004
- Prof. Dr. Cristian Vasile (Inst. „N. Iorga”):
Evocare Monsenior Vladimir Ghika
- Prof. Neculai Adrian Petcu (C.N.S.A.S):
ªtirea de ultimã orã, la închiderea ediþiei, vã anunþã Titlu rezervat
o aniversare. În preajma sãrbãtoririi celor 120 de ani
de la consacrarea Catedralei „Sfântul Iosif”, actualul paroh – Dupã simpozion, la orele 18.30,
Pãrintele Eugen Bortoº – împlineºte, pe 13 februarie, 60 de ani. va fi celebratã
Redacþia Actualitatea Creºtinã îi ureazã sãnãtate,
o Sfântã Liturghie Pontificalã
har ºi bucurii, seninãtate ºi împliniri,
cântându-i alãturi de cei dragi: în Catedrala „Sfântul Iosif”,
care se va încheia
Mulþi ani, mulþi ani trãiascã! cu un concert aniversar.

nr. 2/2004 5
 Catedrala 2 februarie,
SUFLET TÂNÃR

„Sfântul Iosif” Ziua

este ºi va rãmâne persoanelor
un loc aparte consacrate
pentru tineri Ca în fiecare an, în sãrbãtoarea
Prezentãrii Domnului în Templu,
persoanele consacrate din Arhidiecezã
ºi-au dat întâlnire cu Arhiepiscopul în
Când mã gândesc la tinerii care aparþin de Catedrala „Sfântul Iosif”, mereu am Catedrala „Sfântul Iosif”, unde s-a
în vedere trecutul tinerilor de altãdatã care acum sunt cu pãrul cãrunt ºi mereu plini celebrat o Sfântã Liturghie Pontificalã,
de entuziasm ºi în acelaºi timp nu pot neglija cã viitorul ne va întreba cum s-a lucrat precedatã de o orã de adoraþie
azi cu tinerii pentru ca aceºtia sã fie purtãtorii unei speranþe de mai bine. Deºi euharisticã.
parohia Catedralei „Sfântul Iosif” s-a micºorat treptat, mereu la Catedralã a fost un De ziua lor, celor care ºi-au pus viaþa
grup destul de „colorat” care a însufleþit viaþa bisericeascã localã. Folosesc cuvântul în slujba Domnului, un cãlduros „La mulþi
„colorat” deoarece tinerii prezenþi în grup veneau atât din teritoriul parohiei cât ºi ani!”
din alte parohii din Bucureºti ºi din afarã. Nuanþa grupului era mai plãcutã când
erau prezenþi studenþii din diferite dieceze din þarã ºi de foarte multe ori tineri de
Date statistice
alte confesiuni creºtine sau de alte religii.
cu privire la ordinele ºi congregaþiile
Prin catehezele sãptãmânale, prin discuþiile individuale cu cei însetaþi de
din Arhidieceza de Bucureºti
cunoaºtere, prin implicarea voluntarã în toate planurile atunci când erau solicitaþi, la data de 05.02.2004
prin talentele artistice cu care s-au etalat pe scenele unor teatre din Bucureºti, prin
liturghiile de la ora cinci din fiecare duminicã, tinerii au reuºit sã fie mândri cã aparþin I. Congregaþii ºi ordine de cãlugãri
de parohia Catedralei ºi au devenit pentru tinerii din toate parohiile Arhidiecezei un
model ºi un tablou care meritã sã fie imitat. Numãrul comunitãþilor de bazã: 12
De multe ori, în ultimii opt ani, am spus celor douã generaþii de tineri care au 1. Cãlugãri ºi preoþi 25
trecut prin faþa mea, cã au o misiune aparte deoarece aparþin unui loc deosebit. 2. Cãlugãri fraþi 17
Aceastã bisericã se numeºte catedralã pentru cã în ea este „catedra episcopului” 3. Novici 7
ºi spiritul învãþãturii ce porneºte din acest loc trebuie înþeles foarte bine. El devine 4. Candidaþi 16
punct de orientare pentru tinerii din toate parohiile Arhidiecezei! Pot spune cã mulþi
tineri au înþeles acest lucru ºi au fãcut ca întregul grup sã aibã personalitate ºi sã II. Congregaþii de cãlugãriþe
ajungã sã fie chiar de urmat.
Personal cred cã i-a impulsionat ºi faptul cã eu fiind responsabil diecezan cu Numãrul comunitãþilor de bazã: 35
pastoraþia tineretului, de multe ori le-am cerut mai mult (ei cunoscând ºi mai repede 1. Cãlugãriþe 320
anumite secrete din programul pastoral diecezan) dar în acelaºi timp i-am ºi lãsat 2. Novice 11
sã înþeleagã cã pentru mine toþi tinerii sunt egali indiferent de parohia de care 3. Postulante 25
aparþin. În felul acesta le-am câºtigat încrederea ºi aceasta a contribuit mult la
unitatea grupului. Am vrut sã ajung la cuvântul „încredere” pentru cã el stã la temelia Total : 47 de ordine ºi congregaþii
unui grup unit de tineri. Dacã existã încredere, existã sinceritate, existã transparenþã, Total : 421 de persoane
existã adevãr! Date puse la dispoziþie de
Timpul trece ºi încetul cu încetul realitatea grupului de tineret de la Catedralã se Mons. ILIE SOCIU, vicar episcopal
schimbã. Ultima parohie din zona Militari care s-a desprins de parohia Catedralei
face ca actualul grup sã intre într-o micºorare esenþialã. Accentul pe viitor va cãdea
la Catedralã doar pe o liturghie a tineretului în fiecare duminicã ºi pe locul care va
rãmâne sediul Centrului diecezan pentru pastoraþia tineretului de unde se va
coordona programul pastoral pentru tinerii din Arhidiecezã. În ciuda unor astfel de
transformãri, voi încerca cu toate puterile sã-i ajut pe tineri sã înþeleagã importanþa
„Bisericii Mamã” - Catedrala ºi le voi sta alãturi pentru ca toþi tinerii sã se regãseascã
ºi sã se implice în acest loc.
Scriu aceste rânduri cu ºtiinþa mea limitatã, dar ºtiu cã Domnul rânduieºte toate
conform planului sãu divin care urmãreºte binele tuturor.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI,
Responsabil Diecezan
cu Pastoraþia TTineretului
ineretului

6 nr. 2/2004
 Sfânta Liturghie
este un «tot» unitar
Pelerinajul spre bisericã ºi ritul iniþial trezesc în noi predispoziþiile necesare primirii
lui Dumnezeu prin Cuvânt ºi prin Euharistie, iar cu inima arzândã pentru primirea
darului divin, comunicãm aceastã bucurie fraþilor noºtri, la întoarcerea acasã.
În cateheza pentru luna februarie,
dedicatã Sfintei Litrughii, suntem invitaþi
sã reflectãm asupra diferitelor pãrþi ale
acesteia. Însã, pentru o bunã abordare
a tematicii trebuie sã pornim de la
caracterul unitar al Sfintei Liturghii.
Este adevãrat, din punct de vedere
structural, ea este alcãtuitã din patru
pãrþi, dar la fel de adevãrat este cã
aceste patru pãrþi formeazã un «tot»
unitar, astfel încât trebuie sã renunþãm
la ideea cã o parte este mai puþin, sau
mai mult importantã decât alta. Dacã
am acorda valoare diferenþiatã pãrþilor
Sfintei Liturghii nu am face altceva decât
sã-i distrugem caracterul sãu unitar ºi
sã mutilãm, în acelaºi timp, unitatea
misterului rãscumpãrãrii. Acelaºi Cristos
este prezent în mijlocul comunitãþii
adunate pentru celebrarea Euharisticã
de la semnul Sfintei Cruci, fãcut la
începutul Liturghiei ºi pânã la
binecuvântarea finalã de la sfârºitul ei.
Spre ºi în
casa Domnului
Dacã am înþeles cã Sfânta Liturghie
este un «tot» unitar, vom depãºi cu
destulã uºurinþã ideea greºitã,
acceptatã de mulþi, conform cãreia
putem ajunge ºi mai târziu la Liturghie,
cãci oricum este valabilã ºi aºa. Mai
gândesc astfel doar cei care nu au
înþeles pe deplin faptul cã ei nu sunt doar
simpli spectatori, aºa cum sunt cei care
asistã la o partidã de fotbal sau la un
spectacol, ci participanþi activi împreunã
cu Cristos, dupã cum afirmã Conciliul al
II-lea din Vatican: “Participând la jertfa
euharisticã, izvor ºi apogeu al întregii
vieþi creºtine, ei (creºtinii) îi oferã lui
Dumnezeu victima divinã ºi pe ei înºiºi
o datã cu ea” (LG, 11).
Întâlnirea cu Dumnezeu în Sfânta
Liturghie este un moment atât de
special, atât de sfânt, încât el trebuie trãit
cu dispoziþiile interioare cele mai nobile.
Grupurile de evrei care se îndreptau
în pelerinaj la Templu, îndatã ce zãreau
de departe Ierusalimul, începeau sã
cânte psalmi ºi-ºi continuau drumul spre
casa Domnului în aceastã atmosferã de
rugãciune, care trezea în ei bucuria de a
se întâlni cu Domnul: “Voi merge cu
bucurie în casa Domnului” (Ps 121,1). ªi
drumul nostru spre bisericã pentru
celebrarea Sfintei Liturghii trebuie sã fie
un pelerinaj. Fie cã-l parcurgem pe jos
sau cu mijloacele de transport în comun,
acest drum trebuie sã-l percepem ca pe
un pelerinaj care ne introduce în
atmosfera de reculegere ºi de pregãtire
a inimii pentru întâlnirea cu Domnul în
Euharistie. Eliberând, încã de pe drum,
mintea de gândurile ºi preocupãrile
strãine de întâlnirea cu Domnul, ne va fi
mult mai uºor sã trãim în spirit de umilinþã,
actul penitenþial de la începutul Sfintei
Liturghii, act prin care invocãm milostivirea
lui Dumnezeu asupra noastrã, pentru ca
sã purifice ºi sã facã vrednicã inima
noastrã, atât pentru celebrarea misterului
de iubire a lui Dumnezeu, cât ºi pentru
primirea harurilor Sale.
Cuvânt de viaþã
ºi Pâine a vieþii
“Dacã cineva mã iubeºte, va þine
cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºi vom
veni la el ºi ne vom face locuinþã la el”
(In 14,23 ); “Cine mãnâncã trupul meu ºi
bea sângele meu rãmâne în mine ºi eu
în el” (In 6,56). Din aceste cuvinte ale lui
Isus ne dãm seama cât de strâns unite
sunt în celebrarea Euharisticã cele douã
momente: liturgia cuvântului ºi liturgia
euharisticã. Amândouã momentele
ni-L comunicã pe Dumnezeu: unul, prin
cuvântul ascultat ºi primit în inimã cu
dorinþa de a-l împlini întru totul, celãlalt,
prin pâinea ºi vinul transformate în
trupul ºi sângele lui Cristos, care ni se
oferã ca aliment de viaþã veºnicã.
Ambele momente sunt pline de viaþã,
de viaþa lui Dumnezeu, care ni se oferã.
Stând aºa lucrurile, nu mai putem
continua sã afirmãm cã Liturghia este
valabilã, sau întreagã, chiar dacã am
ANUL P
PASTORAL
ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ
intrat în bisericã la ofertoriu ºi nu mai
putem continua sã acordãm toatã
atenþia ºi respectul momentului
consacrãrii, iar ascultãrii Cuvântului îi
acordãm doar indiferenþã ºi poate chiar
lipsã de respect.
Episodul celor doi ucenici care
coborau de la Ierusalim spre Emaus,
cãrora li se alãturã Isus ºi intrã în vorbã
cu ei, este foarte grãitor pentru a
înþelege unitatea perfectã care existã
între ascultarea Scripturilor, sau liturgia
cuvântului ºi frângerea pâinii, sau liturgia
euharisticã. Cum au ajuns cei doi ucenici
sã-l cunoascã pe Isus? Ascultând mai
întâi Scripturile: “Începând de la Moise
ºi toþi profeþii, le-a explicat din toate
Scripturile cele referitoare la el” (Lc 24,27)
ºi participând apoi cu Isus la frângerea
pâinii: “Atunci li s-au deschis ochii ºi
l-au recunoscut” (Lc 24,31).
„Nu ne ardea oare
inima în noi?“
Dupã recunoaºterea lui Isus la
frângerea pâinii, ucenicii fac relectura
celor întâmplate, iar concluzia lor este
aceasta: “Oare nu ne ardea inima în
noi când ne vorbea pe drum ºi ne
explica Scripturile?” (Lc 24,32). Experienþa
întâlnirii cu Isus prin Cuvântul Scripturii
unitã cu aceea a recunoaºterii Lui la
frângerea pâinii este pentru cei doi
ucenici, de fapt, întîlnirea cu Isus viu,
înviat, prezent în continuare cu ei ºi cu
comunitatea Apostolilor, cãrora,
întorcându-se la Ierusalim, le-au
împãrtãºit bucuria de a-L fi vãzut pe
Domnul. Aceasta trebuie sã fie ºi bucuria
experienþei pe care sã o transmitem
fraþilor noºtri, când dupã cuvintele
«Mergeþi în pace!» de la sfârºitul Sfintei
Liturghii, ne întoarcem la casele noastre.
Pr
Pr.. VENIAMIN AENúOAIEI
nr. 2/2004 7
Pr
Pr.. Vasile Mare:
Vasile
Confesiune despre un maestru spiritual:
Monseniorul Ghika
Relaþiile mele directe cu Monseniorul
au fost, în cea mai mare mãsurã, de la
penitent la confesor ºi de la suflet la
director de conºtiinþã.
În acest cadru de mare intimitate
Dumnezeu mi-a oferit harul de a mã
hrãni spiritual din ceea ce a avut dânsul
mai preþios ºi, chiar dacã aceasta a durat
numai doi ani, a fost suficient sã-mi
rãmânã luminã ºi tãrie sufleteascã pentru
toatã viaþa.
Deºi vitregia vremurilor ne-a despãrþit
pentru totdeauna, Monseniorul a rãmas
în viaþa mea acelaºi sfãtuitor înþelept, mai
ales prin “Pensées-urile “ sale - asupra
cãrora am reflectat mult...foarte mult - ºi
nu mai puþin prin faptul cã în întâlnirile
mele cu alte persoane care au sorbit ºi
ele din acest izvor de înþelepciune,
Monseniorul era întotdeauna prezent,
punct de referinþã, în discuþiile noastre.
Eu, împreunã cu pãrintele Gheorghe
Radu, amândoi foarte tineri, eram
singurele ajutoare pe care le avea
protopopul Bucureºtiului ºi al întreg
Vechiului Regat, pãrintele Dr. Tit Liviu
Chinezu. Obligaþiile pastorale extinse pe
un teritoriu atât de mare, erau multe ºi
ne solicitau pânã la epuizare. Din aceastã
cauzã greu puteam gãsi timp disponibil
pentru a-l vizita mai des pe Monseniorul,
aºa cum o fãceau mulþi alþii care,
dispunând de timp ºi mai ales
bucurându-se de toatã disponibilitatea
Monseniorului îl vizitau mereu. Aceºtia
întreþineau cu dânsul conversaþii multe ºi
prelungite, ocazii în care au putut afla
direct multe, nu numai din bogãþia lui
spiritualã ci ºi întâmplãri din viaþa lui
personalã. Aceasta chiar dacã
Monseniorul cumpãnea foarte bine ceea
ce spune. Dânsul nu vorbea niciodatã de
dragul de a vorbi ºi în special era foarte
reþinut în a destãinui lucruri ºi situaþii în
care era implicat direct. Trebuia sã fie
foarte bine motivatã acea situaþie ca
sã-l determine sã renunþe la discreþia
care-l caracteriza.
Cred cã tot aici este locul potrivit sã
mãrturisesc cã eu, acum, scriu mai puþin
despre Monseniorul pe care l-am
cunoscut atunci, demult, ci mai mult
despre Monseniorul Vladimir I. Ghika aºa
cum îl am ºi-l retrãiesc în sufletul meu,
dupã ce filtrul timpului – de peste 50 de
8 nr. 2/2004
ani – m-a fãcut sã-l înþeleg azi mai bine
decât îl înþelegeam atunci ºi sã-mi fie azi
model ºi imbold de curaj în viaþã, mai
hotãrâtor decât atunci.
Este absolut sigur cã la acea datã
dânsul, prin personalitatea, competenþa
ºi autoritatea sa de adevãrat
enciclopedist ºi poliglot era nu numai bine
cunoscut în lumea culturalã a timpului ci
ºi un angajat în viaþa ºi activitatea
spiritualã a Bisericii Catolice, un adevãrat
apostol laic, având legãturi directe cu
Pontifii Romei (Pius al X-lea, Benedict al
XV-lea ºi Pius al XI-lea), animator al mai
multor opere ale Bisericii.
În 1939 este sigur cã se gãseºte deja
în România de unde nu va mai pleca ºi
unde va suferi moarte de martir.
Acesta era Monseniorul Vladimir I.
Ghika. Aºa cum în tinereþe îi plãcea sã fie
independent în a alege ce sã studieze,
aºa ºi la începutul activitãþii sale
sacerdotale îi plãcea ºi avea posibilitatea
sã-ºi aleagã singur locul unde sã-l
mãrturiseascã pe Dumnezeu.
Din câte ºtiu eu, ºi consider cã aceasta
se potriveºte cu felul sãu de a fi, primul
loc de pastoraþie ales de el a fost o
mahala a Parisului. A plecat acolo
netrimis ºi nechemat de cineva.
Dimpotrivã. A fost total nedorit de toþi cei
de acolo. S-a îndreptat spre acel loc
tocmai pentru cã acolo era tãrâmul
tuturor mizeriilor Parisului, unde aproape
nimeni nu se mai ruga, în schimb,
aproape toþi pãcãtuiau fãrã sã-ºi facã
vreo problemã din aceasta. Aºa cum
mi-l imaginez eu, acolo pãcatul era la el
acasã permanent ºi în toate chipurile,
fiind ceva normal.
Revin acum la perioada din viaþa
Monseniorului în România care începe
cel târziu în 1939.
Sunt în mãsurã sã vã mãrturisesc cã
a fost un preot cu o viaþã sfântã ºi un
director spiritual înþelept. Nu avea nevoie
de prea multe destãinuiri pentru a avea
intuiþia imediatã a sufletului cu care
vorbea. Întotdeauna bun, blând ºi
surâzãtor, parcã în prezenþa lui erai
într-o altã lume, unde domneºte pacea
ºi unde lumina este mai strãlucitoare, iar
tu însuþi te simþeai un altul decât cel din
lumea “LUME”. Personal am trãit astfel de
momente în cei doi ani cât l-am avut
director de conºtiinþã.
În momentele mai grele ale vieþii este
suficient sã mã opresc o clipã, sã închid
ochii timpului ºi deschizându-i pe cei ai
sufletului sã mi-l fac prezent pe dânsul ºi
evident, pe mulþi alþii, persoane ºi
împrejurãri, ºi greul nu mai poate fi de
netrecut.
De-ar fi sã exprim cât mai concis ºi
mai exact miezul spiritualitãþii
Monseniorului Ghika aº zice ceea ce
spunea dânsul: “Fait attention à la
présence de Dieu” în tot ce gândeºti, în
tot ce spui ºi în tot ce faci. Nu cred sã fi
omis vreodatã, în conversaþiile noastre
spirituale, sã-mi aminteascã de aceasta,
spunându-mi cã Dumnezeu trebuie sã-
mi fie cât mai actual prezent în conºtiinþã,
precum ºi de necesitatea câºtigãrii
acestei virtuþi care sã-mi dea putinþa de
a actualiza cât mai des în cursul vieþii
gândul prezenþei lui Dumnezeu. Ce bine
ar fi dacã acest gând ar fi “actualiter”
neîntrerupt, dar psihologic acest lucru nu
este posibil în viaþa de pe pãmânt; în
veºnicie însã, actualitatea prezenþei lui
Dumnezeu va fi izvorul fericirii, viziunea
beatificã.
Acest sfat, atât de insistent, al
Monseniorului este în mãsurã sã ne facã
sã înþelegem cã în esenþa ei, relaþia dintre
Dumnezeu ºi sufletul sfinþit prin Har nu
este rugãciunea, înþelegând prin aceasta
doar devoþiunile citite sau rostite, oricare
ºi oricâte ar fi ele, ea este “O VIAÞÔ, viaþa
spiritualã.
Rugãciunea, în toate formele ei de

exprimare - devoþiunile – sunt hrana acestei vieþi, iar rodul ei sunt virtuþile,
care toate împreunã formeazã organismul spiritual, mijloc de exprimare a
vieþii spirituale, întocmai precum organismul trupesc, material, este mijlocul
de exprimare a vieþii pe plan material. Din acest punct de vedere se poate
spune cã existã o spiritualitate devoþionalã, în care ponderea cade pe
multitudinea ºi varietatea devoþiunilor, ºi spiritualitate transformatã, în care
ponderea cade pe rolul transformant al comuniunii cu Dumnezeu, unde
predominã meditaþia ºi contemplaþia. Acestea douã nu se exclud,
dimpotrivã, întotdeauna sunt prezente amândouã ºi diferã doar prin modul
concret în care le practicã fiecare suflet.
Îndrumat de directorul de conºtiinþã fiecare suflet o urmeazã pe cea
care i se potriveºte mai bine. Aº mai spune despre “Monseniorul” cã era un
strãlucit “Doctor al sufletelor”.
(fragmente din “Monseniorul Vladimir I. Ghika, preotul” ,
“Actualitatea creºtinã” Nr Nr.. 11/ 2000 )
Nãscut la 20 aprilie
1919, în satul Vezendiu,
judeþul Satu Mare, în
familie de greco-catolici,
a urmat ºcoala normalã la
Carei (1932-1937) ºi la
Oradea (1937-1940),
apoi Academia de Teo-
logie din Blaj (1940-
1944), luându-ºi licenþa
în Teologie cu o lucrare
despre Sfânta Fecioarã
Maria în folclorul româ-
nesc. A fost consacrat
preot la 24 februarie
1946; a activat ca preot
ajutãtor la parohia «Sf. Vasile» din Bucureºti (str. Polonã, nr. 50), de
unde a fost scos, împreunã cu parohul, în decembrie 1948. Au urmat
doi ani ºi jumãtate de clandestinitate, timp în care a cãutat sã susþinã
ºi sã asiste sufleteºte familiile credincioºilor greco-catolici din
Bucureºti, greu încercaþi prin interzicerea Bisericii lor. În perioada
aceasta a fost la început fãrã serviciu, apoi s-a angajat la fabrica
«Glucoza» din Bucureºti, unde a fost mai întâi controlor la poartã, pe
urmã cantaragiu ºi ºef de depozit la spirtul denaturat. De aici a plecat
în urma unui telefon anonim care îl anunþa cã foarte uºor poate fi
depistat ca preot greco-catolic. Mai târziu a fost angajat ca dulgher la
mina de plumb de la Cavnic, de unde a fost arestat (purtat pe la
Ministerul de Interne, Jilava, Canal, Gherla, mina Cavnic - vreme de
cinci ani). Dupã anii de închisoare (1951-1955), s-a întors în sânul
familiei sale din Baia Mare; a fost nevoit sã se angajeze în diferite
munci pentru a asigura cele necesare vieþii sale ºi a bãtrânei sale mame.
Cu greu a reuºit sã fie acceptat în Uzina de utilaj minier, unde a început
prin a fi muncitor necalificat, apoi strungar (ºapte ani) ºi în sfârºit
proiectant în construcþia de maºini, în urma unor cursuri de calificare
la care a participat în afara timpului de lucru. De la eliberare ºi pânã
în 1989 ºi-a continuat activitatea clandestinã de dinaintea detenþiei,
de îndrumare ºi asistare spiritualã a credincioºilor, pretutindeni pe
unde l-a purtat viaþa. Lucrãri personale are foarte puþine: predici scrise
sau numai schiþe de predici, sau prelegeri pentru mici grupuri de
persoane cu viaþã spiritualã, destul de numeroase acestea, dar rãmase
numai în manuscris. A activat în cadrul asociaþiilor religioase ale
laicilor: AGRU, ASTRU ºi în cadrul Asociaþiilor Mariane, cu caracter
spiritual. A fost consultor (canonic) arhidiecezan ºi protopop de
Bucureºti ºi Vechiul Regat. („Viaþa Cultelor“)
In memoriam:
Vasile Mare
Duminicã, 8 februarie, a fost înmormântat
pãrintele Vasile Mare. În cimitirul Bellu, în dupã
amiaza cuprinsã de luminã ºi cãldurã atmosfericã
ireale pentru anotimpul acesta, despãrþirea de
franciscanul care ºi-a petrecut viaþa dãruindu-se
slujirii sufletelor, a adunat laolaltã o “comunitate”
de oameni impresionant de numeroasã, alcãtuitã
din cei ce s-au bucurat de ajutorul sãu spiritual.
Micuþa garsonierã în care protopopul greco-
catolic Vasile Mare ºi-a petrecut ultimii ani ai vieþii
devenise o “capelã”, pentru el ºi pentru numeroºii
“pelerini”, veniþi pentru sfat ºi sprijin sufletesc.
Discipol al Monseniorului Ghika, alãturi de care
s-a aflat mai întâi în Biserica “Sfântul Vasile”, din
str. Polonã, pânã când aceasta a fost închisã de
comuniºti, pãrintele Mare a învãþat arta vindecãrii
sufletelor.
Pentru cei 58 de ani de preoþie, fideli Papei,
nunþiul apostolic Arhiepiscopul Jean - Claude
Périsset, participant la ceremonia înmormântãrii,
i-a adus mulþumire.
Pentru slujirea comunitãþii greco-catolice, în
Bucureºti, în Transilvania, în Maramureº, ÎPS Lucian
Mureºan a trimis – din strãinãtate – omagiul sãu.
Pentru familiile bucureºtene, îndrumate în
bisericile catolice, ÎPS Ioan Robu – aflat de
asemenea în strãinãtate – a transmis gândul sãu
de mulþumire: “cãtre pãrintele, mic de stat, dar
valorându-ºi numele, MARE”. Preasfinþitul Cornel
Damian, episcopul auxiliar de Bucureºti,
exprimând acest mesaj, adãuga amintirea sa
personalã, ca paroh al Bisericii „Sfânta Cruce“, un
alt loc de slujire al Pr. Vasile Mare.
Preotul Liviu Oþoiu – fiul sãu spiritual ,
reprezentantul franciscanilor, un preot al
generaþiei noi a Blajului au întregit acest omagiu.
Despãrþirea de pãrintele Vasile Mare înseamnã
nostalgia plecãrii dintre noi a încã unui martor al
vremurilor de rezistenþã spiritualã contra rãului. Dar
ºi gândul consolant cã potirul de suferinþã, modelele
acestei generaþii de preoþi ºi de familii cu viaþã
exemplarã, rãmân un aliment nepreþuit pentru
lumea care cautã ºi are nevoie sã renascã.
Pentru revista “Actualitatea creºtinã”, Pãrintele
Mare a fost îndrumãtor spiritual ºi autor de pagini,
în acelaºi timp. Din aceste pagini am selecþionat
acum câteva amintiri despre Monseniorul Ghika,
în mãsurã sã ne zugrãveascã sensibilitatea
sufleteascã ºi vocaþia de “Doctor al sufletelor”, care
s-a transmis de la maestru la discipol.
Confesiunile pãrintelui Mare îi ilustreazã
convingerile, îl descriu mai bine decât ar putea
sã o facã insuficientele noastre cuvinte.
(MF)
nr. 2/2004 9
Bilet de intrare
în Paradis
Ziua Mondialã a Bolnavului, celebratã
pe 11 februarie de întreaga lume catolicã
ne readuce an de an în atenþie pe cei care
poartã pe umeri crucea suferinþei
pricinuitã de boli. Dacã mi s-ar cere sã
descriu boala din perspectivã necreºtinã,
folosind o imagine plasticã, mi-ar veni cu
siguranþã în minte chipurile hidoase,
violente ºi sadice dintr-o picturã a
olandezului Hieronymus Bosch (sec.XVI).
Dar, dacã aº schimba unghiul de vedere,
alegând perspectiva creºtinã, m-aº gândi
la boalã ca la o monedã care are pe
avers imaginea suferinþei, iar pe revers
pe cea a cheilor Paradisului. Chiar dacã
stau spate în spate ºi nu se pot privi, cele douã imagini nu pot biletul de intrare în Paradis pentru multe persoane care s-au
fi separate. Sigur, s-ar putea secþiona moneda, dar aceasta încredinþat rugãciunilor lui. Însuºi Monseniorul Ghika apela la
ar deveni fãrã valoare. rugãciunile acestui tânãr atunci când avea câte un caz greu
Despre valoarea suferinþei celor bolnavi s-a scris mult, dar de rezolvat.
una din paginile cele mai convingãtoare se aflã în cartea Aºa cum probabil ºtiþi, persoanele bolnave sunt în atenþia
Monseniorul, scrisã de Horia Cosmovici. Acolo se povesteºte Bisericii nu doar o datã pe an. În fiecare lunã, în prima vineri,
despre un tânãr cu o boalã îngrozitoare pentru care ºi simpla preoþii catolici îi viziteazã pe bolnavii din parohii pe care îi
miºcare a unui deget însemna dureri infernale. ªi totuºi acest spovedesc, îi împãrtãºesc ºi îi consoleazã prin cuvântul
tânãr þintuit la pat, care nu reuºea sã se þinã pe picioare, era Scripturii ºi prin sfaturi de suflet.
considerat de Monseniorul Vladimir Ghika ca fiind persoana De încurajãri ºi sfaturi au nevoie în egalã mãsurã ºi cei
cea mai puternicã pe care o cunoscuse vreodatã. ªi asta care îi îngrijesc pe bolnavi. Îmi amintesc de bunica mea pe
pentru cã îºi oferea suferinþa lui Cristos, dobândind în schimb care am întrebat-o odatã cum de a reuºit ea sã facã faþã
celor 11 ani de boalã ai bunicului, cu nopþi dormite pe apucate
ºi cu tot restul de griji ºi greutãþi pe care trebuie sã le înduri
alãturi de un bolnav þintuit la pat. ªi ea a povestit de un preot
tinerel care venise la ei de vinerea întâi ºi care a încurajat-o
spunându-i: „Bunicã, când îl îngrijeºti pe omul matale sã o
faci ca ºi cum ar fi Cristos” ºi ea l-a îngrijit aºa cum o sfãtuise
preotul: ca pe Isus.

Suferinþa
nu are confesiune
Tot despre Ziua Mondialã a Bolnavului, vã informãm cã în
parohiile Arhidiecezei de Bucureºti s-au celebrat liturghii la
care au participat mare parte din bolnavii transportabili, aduºi
la bisericã cu ajutorul credincioºilor din parohii care deþin
autoturisme ºi care au dorit sã fie de folos cu aceastã ocazie.
O Sfântã Liturghie deosebitã a avut loc la parohia din
Bucureºtii Noi, unde au devenit deja tradiþie celebrãrile
ecumenice din 11 februarie, când Ziua Mondialã a Bolnavului
devine un nou prilej de a fi ºi de a se ruga împreunã pentru
creºtinii de diferite confesiuni. ªi în acest an gazda a fost
pãrintele Martin Cabalaº care a avut ca invitaþi: un alt preot
catolic, unul ortodox, un preot greco-catolic ºi un pastor
luteran. În timpul celebrãrii, credincioºii au avut posibilitatea
de a se spovedi ºi de a primi Taina Ungerii Bolnavilor.

10 nr. 2/2004
 Atenþie, începe Postul Mare!
Cu Miercurea Cenuºii, din 25 februarie, începe Postul Mare
sau al Paºtelui ce numãrã 40 de zile, la care se adaugã
Sãptãmâna Mare, Sãrbãtoarea Învierii Domnului fiind
celebratã în acest an pe 11 aprilie. În tot acest timp, pentru
„curãþirea aluatului cel vechi” despre care vorbeºte apostolul
Paul în Scrisoarea cãtre Corinteni (capitolul 5, versetul 7) se
cere rugãciune, post ºi fapte de caritate. Textul biblic citat face
trimitere la un obicei ebraic despre care vorbeºte Cartea
Exodului: în ziua care preceda Paºtele, evreii trebuiau sã
îndepãrteze din case pâinea dospitã pentru a celebra
Pesah-ul numai cu azimã. Imaginea folositã de apostolul Paul
ilustreazã implicaþiile morale ale Paºtelui creºtin, acesta fiind
timpul când fiecare credincios trebuie sã-ºi facã curãþenia
pascalã în casa inimii, îndepãrtând murdãria pãcatului, cãci
„ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum
Cristos a înviat din morþi, prin slava Tatãlui, aºa sã umblãm ºi
noi întru înnoirea vieþii”, scrie
acelaºi apostol în Epistola cãtre
Romani (capitolul 6, versetul 5).
Cuvintele cheie din cele douã
fragmente citate sunt: curãþire ºi
înnoire. De ce purificare? Pentru
cã nu putem fi robi ai pãcatului,
dupã ce am fost salvaþi de Cristos
care s-a jertfit pentru mântuirea
noastrã. În capitolul 5 al Scrisorii
cãtre Efeseni , apostolul
neamurilor scrie despre sacrificiul
fãcut de Cristos pentru Bisericã,
pentru care „s-a dat pe sine însuºi
ca s-o sfinþeascã, curãþind-o cu
baia apei prin cuvânt, ºi ca
s-o înfãþiºeze Sieºi, Bisericã
slãvitã, fãrã patã sau sbârciturã”
(Ef 5, 26-28).
Ceea ce Isus a fãcut pentru
Bisericã în ansamblul ei, a fãcut
în egalã mãsurã pentru fiecare
suflet, ºi ceea ce aºteaptã de la
Bisericã în ansamblul ei
aºteaptã de la fiecare suflet:
adicã purificare ºi înnoire, numai
aºa putând fi împlinitã trecerea
de la sclavie la libertate, de la tristeþe la bucurie, de la jale la
sãrbãtoare, de la întuneric la luminã ºi de la moarte la viaþã.
Postul din bãtrâni
Despre cum ºtiau bãtrânii noºtri sã posteascã am aflat
fireºte tot din bãtrâni. Dupã „lãsata secului” curãþau bine cu
cenuºã toate blidele, adicã vasele de bucãtãrie, încât nu mai
rãmânea urmã de unturã ori fãrâmiþã de carne. Cei cu
credinþã mare ducea tot postul cu mãmãligã, cartofi ºi zeamã
de urzici ori alte verdeþuri ce apar odatã cu primãvara. În timpul
Postului Mare aveau obiceiul de a merge la bisericã în sate
vecine, într-un fel de pelerinaj, având credinþa cã o liturghie
este cu atât mai primitã, cu cât efortul de a participa este mai
mare. Pe drum recitau rozariul, mai ales misterele de durere,
iar cei mai mulþi mergeau desculþi în semn de penitenþã.
Miercurea ºi vinerea fãceau Calea Sfintei Cruci ºi dacã auzeau
cã la vreo bisericã dintr-un alt sat se þin misiuni se duceau
purtând cu ei ºi copiii. Când am întrebat pe o bãtrânã ce sunt
misiunile mi-a spus cã sunt slujbe cu predici cutremurãtoare
încât miºcã pânã ºi pietrele ºi cã de-ai fi ºi cel mai mare
pãcãtos tot te converteºti ascultându-le. În sãrãcia lor, bãtrânii
noºtri dãdeau ºi de pomanã aºa cum scrie la Evanghelie, „fãrã
sã ºtie stânga ce face dreapta”. Puneau la rãscruce, la
„Rãstignit”, în locul numit „merindar” turte de fãinã ori
mãmãligã ºi apã pentru trecãtorii flãmânzi ºi însetaþi.
În Vinerea Patimilor posteau post negru de care erau scutiþi
numai pruncii. Nici animalelor nu li se dãdea tainul, ci numai
apã. Tot în Vinerea Mare, spre orele trei dupã-amiazã
mergeau la bisericã sã se prosterne în faþa crucii. Femeile
purtau basmale negre, de doliu, iar în sate era atâta liniºte cã
pãreau nelocuite.
κi primeneau casele, îºi înnoiau veºmintele ºi aveau grijã
sã nu-i „prindã” Paºtele nespovediþi. În Noaptea Învierii, dupã
Liturghie, în toate casele ardeau
lumânãri pânã la ziuã, ori lãsau
focul aprins în vatrã ca semn cã
Lumina Lumii se aflã în sufletele
ºi în casele lor.
Misiuni
la Popeºti
Leordeni
ºi Cioplea
În perioada Postului Mare,
îndemnul la purificare ºi înnoire
este fãcut auzit de cãtre Bisericã
ºi prin misiuni, adicã Sfinte
Liturghii celebrate într-un ºir
consecutiv de zile de la începutul
postului, timp în care
comunitatea este stãruitor
chematã la convertire. Cuvântul
misiune derivã din latinescul
missio care, în accepþiune
creºtinã, are mai multe
semnificaþii. În cazul de faþã se
referã la cei trimiºi sã facã
cunoscutã Evanghelia acelora care nu o cunosc sau acelora
care s-au îndepãrtat de cuvântul lui Dumnezeu, termenul
missio fiind legat de verbul mittere (a trimite). Prin tradiþie,
misiunile din Postul Mare sunt þinute de preoþi veniþi din alte
parohii sau preoþi cãlugãri, cei mai renumiþi în acest sens fiind
franciscanii.
Comunitatea catolicã din Popeºti Leordeni va avea ocazia
sã participe la misiunile organizate de preotul paroh Ioan
Solomon în perioada 27-29 februarie ºi celebrate de preotul
franciscan Petru Albert de la Galaþi.
Misiuni vor avea loc ºi la parohia Cioplea în perioada 20-
23 februarie, preotul venit pentru aceastã misiune fiind
franciscanul Alexandru Gabor, din Roman.
Pagini de ANCA MÃRTINAª
nr. 2/2004 11
 Ca un parfum
parfum
de tuberoze
Doamna arhitect Silvia Maria-Luisa
Pãun? Dacã ar fi sã mi-o închipui ca
pe o floare, aº alege tuberoza:
delicatã, cu tulpina zveltã, terminatã
cu un mãnunchi de flori albe-verzui
sau roz ºi cu o mireasmã pe care
mi-aº dori s-o regãsesc în Paradis.
Dacã ar fi sã mi-o închipui ca pe o
muzicã, aº alege Balada în sol minor
de Chopin: o muzicã admirabilã,
armonioasã dar plinã de forþã ºi
precizie, profundã, destinatã
exerciþiului continuu, perseverenþei ºi
unui pian care sã nu cunoascã
oboseala ºi renunþarea.
Tanti Silvia, cum îi plãcea sã-i spun,
m-a gãzduit în perioada studenþiei ºi
încã vreo doi ani dupã ºi cred cã a fost
ºansa vieþii mele sã pot avea alãturi,
în anii formãrii, o fiinþã de luminã, o
prietenã de suflet ºi o intelectualã
veritabilã care a trãit cu ideea cã viaþa
ei valoreazã în mãsura în care îi
serveºte lui Dumnezeu, þãrii sale ºi
celor din jur. Odatã mi-a mãrturisit cã
avea obiceiul ca înainte de a se culca
sã-ºi facã un examen de conºtiinþã în
care îºi punea trei întrebãri: „ce-am
fãcut eu astãzi pentru Dumnezeu,
pentru þara mea ºi pentru cei din jurul
meu?” ªi dacã nu gãsea un rãspuns
mulþumitor la una din cele trei
întrebãri, adormea tristã.
Cum a slujit Silvia Pãun? Prin studiu
ºi cercetare, ºi nu oricum: de cum se
lumina ºi pânã noaptea târziu; prin
ajutorul pe care-l dãdea celor care
aveau nevoie. Îi treceau
pragul studenþi la diver-
se facultãþi (arhitecturã,
istorie, litere, teologie),
arhitecþi, artiºti populari,
istorici, cercetãtori din
diverse domenii, pro-
fesori universitari, aca-
demicieni. Nimeni nu
pleca fãrã sã fi primit lãmuriri,
încurajãri, informaþii ºtiinþifice ºi nu de
puþine ori sfaturi de suflet, cãci avea
marele dar al compasiunii, pentru
care mulþi îi sunt astãzi recunoscãtori.
Cum aº putea eu uita cuvintele: „nu
accept nici un ban de la tine, singurul
lucru pe care-l doresc este sã fii o
studentã de nota 10”, pe care mi le-a
spus când am întrebat-o cum pot sã
o rãsplãtesc pentru cã mã
gãzduieºte?! Cum aº putea uita cã de
la dumneaei am învãþat sã preþuiesc
autenticul, arta popularã, sã mã
înconjor de frumos ºi de bun gust, cã
m-a ajutat sã capãt exerciþiul lucrului
bine fãcut, dus pânã la capãt?!
Era greu sã þii pasul cu ea ºi de
multe ori mã întrebam cum poate
rezista la atâta volum de muncã o
fiinþã cu trup firav ca de floare, care
mai trebuia sã þinã piept ºi unei boli
ca leucemia. Ce o fãcea sã reziste?
Ce-i alimenta voinþa de fier ºi ce-i
pãstra sufletul în candoarea unui copil
care n-a trecut încã de vârsta
inocenþei?
Dupã ce-am vãzut-o zilnic în
rugãciune, îngenun-
cheatã în faþa icoanei
Maicii Domnului Îndu-
rerate, ºi când am ºtiut
de participarea ei con-
stantã la Sfintele Liturghii
ºi la Sfintele Taine am
înþeles cã ceea ce o
susþinea era credinþa în
Dumnezeu ºi convin-
gerea cã avea aici, pe
pãmânt, o misiune pe
care n-avea voie s-o lase
neîmplinitã chiar dacã
asta o costa timp, energie, privaþiuni,
sãnãtate. Romano-catolicã practi-
cantã, doamna Silvia Pãun putea fi
vãzutã în toate duminicile ºi
sãrbãtorile de poruncã la Catedrala
„Sfântul Iosif”, atât de dragã sufletului
ei. În acelaºi timp trãia ecumenismul
în cel mai profund sens, preþuind ºi
respectând deopotrivã valorile celor
douã biserici surori: catolicã ºi
ortodoxã.
Am avut siguranþa cã ºi-a
îndeplinit din plin misiunea pentru
care a trãit, când i-am vãzut
seninãtatea de pe chip în ultimele ore
de viaþã, petrecute în secþia de terapie
intensivã a unuia dintre spitalele
bucureºtene. Nu putea vorbi, din
cauza intubãrii, dar era perfect
conºtientã de ceea ce se întâmplã cu
ea ºi în jurul ei. Am fost acolo cu
pãrintele Ioan Ciobanu, de la care a
primit Maslul, ºi nu aº reuºi sã vã
descriu prin cuvinte câtã luminã,
liniºte ºi seninãtate avea pe chip în
acele momente de har. A participat la
rugãciuni în reculegere profundã ºi la
sfârºit i-a strâns mâna pãrintelui în

Arhitecta Silvia Maria-Luisa
Pãun (nãscutã la 27 mai 1923 ºi
decedatã la 18 noiembrie 2003)
este autoarea a peste 50 de
proiecte pentru construcþii de
diferite capacitãþi, realizate în
toatã þara. Cercetãtor ºtiinþific în
arhitecturã ºi studii inter-
disciplinare comparative privind
patrimoniul cultural ºi religios,
Silvia Pãun este autoarea a 42
de studii, 26 de comunicãri,
circa 70 de articole ºtiinþifice
publicate ºi a 14 expoziþii. A participat la 11 congrese
internaþionale ºi a publicat ºapte cãrþi, dintre care amintim:
Identitãþi europene inedite Italia - România (1996),
România - Însemnele cerului (1999), Absida Altarului
(2000) ºi România - Valoarea arhitecturii autohtone
(2003).
Membrã a mai multor asociaþii ºtiinþifice ºi
profesionale, printre care Uniunea Arhitecþilor din
România (Bucureºti) ºi Uniunea Internaþionalã a Femeilor
Arhitecte (Paris), Silvia Pãun a primit numeroase premii
dintre care amintim cele mai recente: Medalia Uniunii
Arhitecþilor din România pentru întreaga activitate,
Ordinul Naþional pentru Merit, în gradul de cavaler (2000)
ºi Premiul „Gh. Oprescu” al Academiei Române pe anul
2000 pentru cartea Absida Altarului.

12 nr. 2/2004
semn de mulþumire ºi poate de rãmas
bun. Apoi a cerut, prin semne, sã
scrie. Cu ultimele puteri a reuºit sã
punã pe un petec de hârtie numele
Monseniorului Vladimir Ghika ºi
cuvântul cruce. Era vorba despre un
crucifix de fildeº, de la sfârºitul
secolului al XIX-lea, pe care Silvia
Pãun dorea sã-l lase Bisericii
Franceze, în onoarea ºi memoria
Monseniorului Ghika care i-a fost
pãrinte spiritual. Poate cã este cea
mai frumoasã mãrturie pe care a
dat-o cineva despre „viitorul” sfânt: sã
se gândeascã la el în ultimele
momente ale vieþii trãite pe acest
pãmânt.
Silvia Maria-Luisa Pãun a plecat la
Domnul pe 18 noiembrie 2003 ºi
îndrãznesc sã mã gândesc la
semnificaþia acestei date în legãturã
cu Monseniorul Vladimir Ghika pe
care l-a preþuit atât de mult: tot pe 18
noiembrie, dar în 1952 Vladimir Ghika
era arestat; pe un alt 18 noiembrie, din
1991, a fost primitã aprobarea de a fi
celebratã zilnic Sfânta Liturghie în
biserica „Sacré Coeur”, unde
Monseniorul a slujit în ultimii ani, pânã
sã fie arestat; într-un alt 18 noiembrie,
din 1998, a fost adus la „Sacré Coeur”
ghipsul statuii „Cãrturarul”, celebra
operã din bronz a sculptorului
Gheorghe Anghel, care-l reprezintã
pe Vladimir Ghika, preotul care l-a
ajutat pe artist în timpul studiilor la
Paris; tot pe 18 noiembrie, de aceastã
datã din 2003, Rãzvan Theodorescu
– Ministrul Culturii ºi Cultelor adresa
primãriei capitalei o scrisoare prin
care cerea ca scuarul din imediata
vecinãtate a bisericii „Sacré Coeur” sã
poarte numele Vladimir Ghika, iar în
mijloc sã fie ridicatã o statuie care
sã-l reprezinte pe Monsenior.
Am multe amintiri splendide care
mã leagã de draga doamnã arhitect
Silvia Pãun. Acum, când scriu aceastã
evocare, îmi amintesc cã mã ruga
sã-i citesc cu voce tare articolele pe
care le scriam pentru Actualitatea
Creºtinã. Îmi spunea cã am un fel de
a le citi care le dã viaþã ºi care
emoþioneazã ascultãtorul. În amin-
tirea ºi de dragul ei am încercat ºi
acum sã citesc (ca pentru ea) cu voce
tare ce-am scris, dar de data asta nu
reuºesc sã duc lectura pânã la capãt,
oricât aº încerca.
ANCA MÃRTINAª
Mass
ÎNDRUMAR MEDIA
media
în
MEDIATIC
familie
TIC
În lunga dezbatere
publicã despre alinierea
noastrã la standardele
europene, s-a recu-
noscut un lucru, incontestabil : primul domeniu în care România a atins un nivel
occidental, cu rapiditate uimitoare, a fost mass media.
Odatã cu bogãþia nepreþuitã a mijloacelor de comunicare, a tehnicii ºi a
experienþelor fascinante de inteligenþã, talent, inventivitate, uriaºul val mediatic ne
pricinuieºte ºi nu puþine îngrijorãri: faþã de violenþa indusã de imagine, faþã de
cantitatea imensã de mesaje inutile, fãrã valoare, multe dintre ele degradante.
ªi pentru cã victima cea mai directã a acestui fenomen este familia, iar dintre
membrii familiei, cel mai mult are de suferit copilul, încep – pe bunã dreptate – ºi
reacþiile de “frânã” faþã de acest tip de oferte.
Dar cum le poþi opri pãtrunderea în propria casã, cãci a renunþa la televizor nu
este întotdeauna o soluþie – deºi existã persoane care au fãcut aceastã opþiune – a
nu-þi cãdea în ochi titluri sau imagini scandaloase nu este un lucru inevitabil atunci
când tocmai scandalul “face piaþa”.
Pe marginea acestor îngrijorãri îndeamnã la reflecþie mesajul pentru anul 2004
al Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale (eveniment al calendarului catolic) : “Mass
media în familie – un risc ºi o bogãþie”.
Mesajul a fost lansat – ca în fiecare an – pe data de 24 ianuarie, în sãrbãtoarea
Sfântului Francisc de Sales, patron al ziariºtilor catolici. Pânã în duminica dinaintea
Rusaliilor – când se celebreazã Ziua Comunicaþiilor Sociale – avem timp sã reflectãm
mai intens asupra temei puse în discuþie.
O întâlnire pe marginea acestui subiect a avut deja loc la Bucureºti, la centrul de
spiritualitate al “Însoþitoarelor lui Isus”. Împreunã cu Anca Mãrtinaº, am reprezentat
Centrul de Comunicaþii Sociale al ARCB, în dialogul purtat cu persoane motivate de
dorinþa de a ajuta familia în dificila confruntare cu selecþia mediaticã. Au participat
asistenþi sociali, profesori, studenþi, persoane consacrate, într-o medie de vârstã care
înclinã balanþa spre anii tineri.
Tema din acest an propusã de mesajul Sfântului Pãrinte cheamã într-o mãsurã
deosebitã la responsabilitate – chemare adresatã atât creatorilor ºi celor care decid,
în mass media, cât ºi „utilizatorilor”, fiind vorba, acum, de familii.
Mass media poate deveni un prieten, un teritoriu care uneºte familia, care o
îmbogãþeºte. Ceea ce poate face grupul de reflecþie înfiripat la acest început de întâlnire
cu Centrul de Comunicaþii al ARCB este
o interpelare a familiilor, un ajutor oferit
spre câºtigarea discernãmântului cu
care sã “gestioneze” în propria casã
oferta mediaticã.
Cãci pe bunã dreptate, unul dintre
tinerii participanþi lansa o întrebare
retoricã: oare nu în recuzita familei
înseºi se aflã armele de apãrare
împotriva nocivitãþii mediatice ?
S-o ajutãm sã le descopere !
MARINA FFARA ARA
nr. 2/2004 13
 Un alt chip când am aflat cã acest cuvânt însemna pe atunci în Argentina
pur ºi simplu “blond”. Aparte aceastã experienþã, nimeni nu
UNIVERSUL FFAMILIEI
AMILIEI

ne-a fãcut vreodatã sã ne simþim “strãini”. Nici mãcar în anii

al emigrãrii de dictaturã militarã. Singura care a avut parte de unele

dificultãþi ca strãinã a fost sora mea care a trebuit sã adopte
cetãþenia argentinianã pentru a putea deveni profesoarã. În
rest, emigranþii sunt cei care decid în Argentina dacã vor sã
Fenomenul emigraþiei tulburã astãzi pacea familiilor
familiilor.. Mai
adopte cetãþenia locului sau sã rãmânã cu cea de origine.
întâi, o subliniere absolut necesarã : ideal ar fi ca familiile
Nimeni nu-þi creazã probleme pentru asta.
sã nu mai fie nevoite sã emigreze pentru a supravieþui.
La nivel politic, ca strãini rezidenþi, avem dreptul de a vota
Se vorbeºte mult în Europa occidentalã despre “valurile
la alegerile locale. Putem fi chiar candidaþi la funcþia de primar
de emigranþi” care o “asediazã”. E un fenomen care tulburã,
sau membru în consiliul oraºului. Strãinul care adoptã
sperie, complicã. TTeama,
eama, neîncrederea ºi prejudecãþile faþã
cetãþenia argentinianã are acces la orice funcþie politicã în
de strãinii în cãutare de lucru ºi de casã au devenit atitudini
afarã de cea de preºedinte ºi vicepreºedinte al republicii.
obiºnuite printre localnici. ªi totuºi, în trecutul relativ recent,
- V-aþi nãscut în Danemarca, aþi crescut în Argentina, aþi
cel de dupã al doilea Rãzboi Mondial, foarte mulþi europeni
activat în Brazilia, iar acum sunteþi la Roma... Cãrei þãri simþiþi
occidentali ... emigrau! Care a fost experienþa lor? Ce motive
cã “aparþineþi”?
îi determinau sã plece?
- Îmi este greu sã rãspund la întrebãrile legate de
Cu aceste întrebãri în minte am realizat inter viul de faþã
interviul
identitatea mea, pentru cã orice rãspuns are multe
pentru revista “Actualitatea Creºtinã”. Interlocutorul nostru
consecinþe... În general, în Argentina spun cã m-am nãscut în
este PrPr.. Niels B. Johansen (49 de ani), actualmente
Danemarca, dar cã am trãit de mic copil în Argentina. Acolo
coordonatorul general pentru activitãþile mass-media din
n-am nimic de ascuns. În Europa spun cã sunt cetãþean danez,
Congregaþia Misionarilor V erbiþi. Este membru al unei familii
Verbiþi.
pentru cã dacã spun cã am trãit în Argentina, devin în ochii
daneze care a emigrat în Argentina în 1962, pe când Pr Pr..
tuturor un “extra-comunitar” ºi tot ceea ce
Niels avea doar 7 ani.
spun este ascultat cu circumspecþie. Alteori
spun cã lumea este þara mea...
- Pr. Niels, de ce a emigrat familia
În adâncul meu eu simt cã aparþin
Dumneavoastrã din bogata Europã spre un
Argentinei. Este casa mea ºi cultura în care
alt continent pentru a începe o nouã viaþã?
am crescut, iar spaniola a devenit limba
- Vreau sã specific de la început un lucru:
mea maternã. Argentina este þara pentru
în 1962, la numai 17 ani de la sfârºitul celui
care sufãr ºi mã bucur. ªi tot acolo sper sã
de-al doilea Rãzboi Mondial, Europa
mã întorc la terminarea activitãþii mele la
occidentalã nu era bogatã ºi dezvoltatã ca
Roma.
astãzi. Economia era încã într-un proces de
- Ce credeþi despre dificultãþile pe care
reconstrucþie, chiar ºi în Danemarca, o þarã
Europa le are în privinþa emigrarii?
care nu suferise o distrugere sistematicã ca
- Sunt convins cã identitatea nu este o
alte þãri. ªomajul era destul de rãspândit, iar
chestiune de origine, cât mai ales una de
salariile foarte mici. Într-un anume sens,
apartenenþã (subliniazã Pr. Niels). Dupã
trãiam încã în perioada “post-belicã”. Erau
experienþa mea de emigrant într-o þarã de
totodatã timpuri de mare teamã: în august
emigranþi cum e Argentina, cred cã acesta
1961 a fost ridicat Zidul Berlinului, simbolul
este rãspunsul în faþa fricii multor europeni
ameninþãrii comuniste. Mulþi erau convinºi cã Pr. Niels B. Johansen
pentru fenomenul emigrãrii. Dacã vrem ca
Uniunea Sovieticã vrea sã reînceapã
strãinii sã se integreze în cultura localã, primul pas este cel
cucerirea unor noi teritorii... În mijlocul acestor situaþii complicate,
de a-i face sã se simtã ca în propria lor casã. Dacã se vor
firma la care muncea tatãl meu a decis sã închidã. Timp de un
simþi bine, vor învãþa sã iubeascã acea þarã ºi sã contribuie la
an ºi jumãtate, tatãl meu a lucrat doar când ºi când. Pãrinþii au
idealurile ei. Vor învãþa ºi sã integreze cultura lor de origine cu
decis sã emigreze, ºi nu a fost o decizie uºoarã, cu trei copii
cea nouã, localã. Dacã îi vom face sã simtã cã ei nu aparþin
mici. Au ales Argentina pentru douã motive: era mai disponibilã
locului, cã sunt strãini ºi “sub observaþie”, se vor închide în
sã primeascã emigranþi ºi, în al doilea rând, pãrinþii mamei
ghetto-uri ºi vor accentua identitatea lor culturalã diferitã... Este
mele emigraserã deja acolo în 1950.
problema grupurilor care se simt ameninþate: tind sã se
- Cum aþi fost primiþi în Argentina?
închidã în ceea ce le aparþine ºi sã devinã, într-un anume
- Cerusem deja toate permisele de la Ambasada Argentinei
sens, fundamentaliste.
înainte de a pleca. Când am coborât din navã, ne-au dat
- Aº dori sã ºtiu mai multe despre zona unde aþi crescut în
imediat rezidenþa permanentã cu tot ceea ce implicã. Am stat
Argentina.
cu bunicii în primele sãptãmâni. Cam dupã douã luni, ne-am
- Oberà, orãºelul unde am crescut ºi unde încã mai
mutat într-un alt oraº. Am gãsit un teren pentru a ne construi o
locuiesc ai mei, avea cam 15.000 de locuitori când am ajuns
casã, iar tatãl meu a gãsit de muncã. Din prima zi am avut
noi. Deja pe atunci populaþia era alcãtuitã din mai mult de 50
dreptul la asistenþã medicalã în orice spital public... iar pe atunci
de naþionalitãþi, cu circa 30 de religii ºi confesiuni. Astãzi oraºul
spitalele erau foarte bune. ªcoala nu era pentru noi doar un
are 70.000 de locuitori, iar diversitatea localnicilor este încã
drept, ci o obligaþie, chiar dacã nu ºtiam deloc spaniola. Mi-a
mai pronunþatã.
fost recunoscut unicul an de ºcoalã pe care-l fãcusem în
Înainte de toate, în grupuri nu prea eºti întrebat de originile
Danemarca. Sora mea a mers imediat la grãdiniþã, iar educatorii
tale familiale: dacã fiecare ar enumera naþionalitãþile bunicilor
noºtri s-au ocupat mult de noi pentru a învãþa repede spaniola.
ºi rudelor, s-ar pierde mult timp. Nimeni nu te întreabã ce religie
La început mã supãram când mã strigau “polonezul”, pânã

14 nr. 2/2004
ai sau cãrei confesiuni aparþii. Altfel ar trebui sã-i
mai explici interlocutorului tãu unde este templul sau
biserica unde tu mergi ºi asta, de fapt, nu este chiar
aºa de important pentru viaþa obiºnuitã din acel
oraº. Diversitatea noastrã este identitatea noastrã,
asta am învãþat noi. Grupurile care au vrut sã se
închidã în ele însele au pierit repede. Un exemplu:
sunt foarte mulþi tineri la noi. Au existat diferite grupuri
pe criterii de apartenenþã religioasã. Toate s-au
destrãmat... în afarã de unul care era puþin mai
special: era binevenit oricine, indiferent de religie ºi
naþionalitate. Locul lor de întâlnire era biserica
luteranã suedezã. În acel grup am cunoscut un
prieten bun care azi e pastor evanghelic luteran; eu
sunt, la rândul meu, preot catolic. Un alt prieten al
familiei noastre este diacon în biserica baptistã.
Vecinul nostru de casã este un pastor penticostal
foarte cunoscut, pe care-l vizitez adesea. Preotul
bisericii ortodoxe ruse locale a fost prezent la sfinþirea
mea sacerdotalã; iar numele lui e spaniol...
Mormonii închiriau camere de cealaltã parte a strãzii
unde locuiam noi...
ªi nu numai cã am învãþat sã trãim în diversitate
ºi sã nu ne temem de ea. O ºi celebrãm!! Oberà e
cunoscutã drept “Capitala Naþionalã a Emigrãrii”. Am
construit ceea ce noi numim “Parcul Naþiunilor”, în
care diferite colectivitãþi au construit case tipice lor
pentru “Sãrbãtoarea Naþionalã a Emigrantului”. O
sãrbãtorim în fiecare an timp de zece zile. Se oferã
spectacole culturale argentiniene ºi din diverse þãri,
se oferã mâncãruri tradiþionale ºi se alege “Regina
Naþionalã a Emigranþilor”, care poate fi din
colectivitatea japonezã, dar cu un nume german...
- Cum v-a marcat personal aceastã
experienþã?
- Personal, cred cã m-a ajutat sã trãiesc alãturi
de oameni de diferite culturi ºi sã accept
diversitatea. Pentru un misionar este un mare
câºtig. Dar cred cã ar fi ºi pentru oricine trãieºte azi
în acest “sat global” care e lumea întreagã.
Pe de altã parte, cu greu înþeleg abisul de fricã
pe care-l vãd în Europa de azi. Mi-e teamã de un
anume “tribalism” ºi “rasism” pe care le simt aici în
jur... Venind dintr-o culturã în care evreii sunt prieteni
cu arabii, dintr-un loc unde persoane de culturi ºi
religii diferite se cãsãtoresc între ele, nu pot înþelege
multe din lucrurile care se petrec aici.
- Cum vedeþi rolul Bisericii faþã de emigranþi?
- E deosebit de important! Mesajul Bisericii
trebuie sã fie mai puternic ca oricând cã suntem
fraþi ºi surori, membri ai aceleiaºi omeniri
rãscumpãrate de Domnul. Rolul ei este de a
construi “punþi” între localnici ºi cei nou-veniþi.
Primirea, acceptarea acestora este primul aspect
al mesajului Bisericii. Sunt convins ºi de faptul cã
mãrturia pe care o dau comunitãþile religioase, la
rândul lor, cã “strãinul” nu e un pericol, ci o bogãþie,
este fundamentalã.
În numele revistei “Actualitatea Creºtinã”, vã
mulþumesc!
Inter viu realizat la Roma,
Interviu
pe data de 4 ianuarie 2004,
de PrPr.. CORNELIU BEREA
LECTURI INFIDELE:
Zbor în bãtaia sãgeþii
ºi Omul recent
de H.-R. Patapievici
A iubi
„Când mã va chema la El în clipa Judecãþii ºi
mã va întreba « cine eºti? », îi voi spune: « lasã-mã sã Îþi spun mai întâi
pe cine am iubit; apoi Îþi voi mãrturisi de oamenii care m-au iubit ei, ºi în
cele din urmã ai sã cunoºti cine am fost ».“ (Zbor…, 150, 179).
Dupã ce în cercul meu de prieteni Zbor în bãtaia sãgeþii s-a
citit cu nesaþ ºi cu disperare, am propus cu imprudenþã un joc, ºi anume
ca fiecare dintre noi sã-ºi aleagã un singur fragment preferat încercând
sã justifice (pentru sine ºi pentru ceilalþi) alegerea fãcutã. Am spus „cu
imprudenþã“ pentru cã jocul, devenit serios ºi care avea sã se repete ºi
cu alte cãrþi, mi-a dat de gândit. Departe de a revela o presupusã
coeziune a grupului, bazatã pe o „constantã de sensibilitate“, el m-a
ajutat sã înþeleg lucrurile într-o luminã mai profundã, clarificând douã
aspecte: (I) Eram împreunã nu pentru cã aveam gusturi comune sau
mãcar convergente, ci pentru cã puteam rãspunde afirmativ la
întrebarea Vezi acelaºi adevãr? ºi (II) O carte este cu adevãrat mare atunci
când oameni foarte diferiþi se regãsesc deopotrivã în ea ºi, mai mult
încã, atunci când lecturile succesive sunt resimþite ca o necesitate, cãci
înþelesul sãu profund nu este de tip ghiulea, ci se lumineazã treptat, iar
din aceastã aventurã, uneori fãrã ca tu sã ºtii, ieºi de fiecare datã
îmbogãþit.
Inutil de precizat cã fragmentul meu în jocul de care pomeneam
este cel citat la început. Am sã încerc acum sã reiau pe scurt explicaþia
care a însoþit alegerea mea. M-a frapat de la prima lecturã simplitatea
austerã a acestui dialog imaginar, care se încheagã din întâlnirea a
douã verbe esenþiale: a fi ºi a iubi.
Întrebarea « Cine eºti? » poate genera perplexitãþi. Cum? Oare
Dumnezeu nu ne cunoaºte? ªi nu ne va recunoaºte pe fiecare atunci
când vom sta înaintea Lui în ziua de pe urmã? Punând aceastã întrebare,
Dumnezeu nu cautã sã obþinã o informaþie. Dacã ar fi fost aºa, rãspunsul
primit trebuia sã fie un nume. Or, el aduce mai degrabã cu o ghicitoare:
« lasã-mã sã Îþi spun mai întâi pe cine am iubit; apoi Îþi voi mãrturisi de
oamenii care m-au iubit ei, ºi în cele din urmã ai sã cunoºti cine am fost
». Justificarea unei existenþe exclusiv prin iubire e un gând foarte tare,
deloc „liric“, ci mai degrabã înfricoºãtor prin suprimarea alternativei: nici
succesul, nici puterea, nici bogãþia, nici suferinþa, nici mãcar înþelepciunea
nu dau seamã de ceea ce suntem. La Judecatã vom fi întrebaþi despre
iubire… Atât.
Simplitatea evanghelicã a rãspunsului dezvãluie o enigmaticã dar
precisã ierarhie: întâi – « pe cine am iubit », abia apoi « oamenii care m-
au iubit ei ». De ce? Fiindcã iubirea dãruitã depinde numai de noi, pe
când aceea primitã depinde întotdeauna ºi de celãlalt / ceilalþi. Apoi: a
iubi este mai vast decât a fi iubit. Îl iubeºti pe Dumnezeu, iubeºti fãpturile
sale, îþi iubeºti pãrinþii, familia, prietenii, iubeºti mãreþia naturii,
înþelepciunea cãrþilor, splendoarea muzicii, adevãrul rugãciunii… Dar,
în afarã de Dumnezeu, nu poþi fi iubit decât de oameni.
«… ºi în cele din urmã ai sã cunoºti cine am fost ».
Nu existã om pentru care ecuaþia a i u b i – a f i i u b i t sã nu
aibã o soluþie. Toþi iubim ºi suntem iubiþi, însã combinaþia celor douã
date esenþiale este unicã pentru fiecare dintre noi:
a iubi + a fi iubit = A FI FI.
ANA-MARIA BOTNARU
nr. 2/2004 15
 Gesturi simple,
REPORTAJ
REPORTAJ
semnificaþii profunde
Ce poate fi mai simplu ºi mai firesc ca doi prieteni, doi
fraþi, sã se viziteze, sã-ºi împãrtãºeascã amintiri ºi experienþe,
sã se sfãtuiascã ºi sã se sprijine reciproc?
Un astfel de firesc s-a petrecut în zilele de 3-5 ianuarie ale
acestui an. Preasfinþitul Cornel Damian a mers la Chiºinãu
pentru a-ºi vizita un prieten vechi, prieten de pe bãncile
Seminarului, pe Preasfinþitul Anton Coºa.
Cã primirea a fost cât se poate de simplã dar deosebit de
cordialã, cã în aceste zile ºi-au depãnat amintiri de tot felul
sau cã despãrþirea a fost la fel de cordialã, ar fi de prisos sã
întârzii asupra unor astfel de detalii.
Ceea ce meritã o atenþie mai deosebitã este, pe de-o
parte, vizita pe care au fãcut-o la:
z Casa în care a locuit P.S. Anton în primii ani de dupã
sosirea sa la Chiºinãu ca tânãr preot, dispus sã-i caute pe cei
care îºi mai aminteau de originea lor catolicã. O casã mai
mult decât modestã, o bojdeucã în incinta unui cimitir.
z Biserica în care celebra pentru o mânã de oameni
pe care i-a gãsit. De fapt aceastã bisericã nu era altceva decât
o capelã mortuarã de dimensiuni deosebit de mici ce a
aparþinut cândva comunitãþii armene, capelã din incinta
aceluiaºi cimitir.
z Biserica comunitãþii catolice, transformatã în perioada
stalinistã în cinematograf, recuperatã în 1990 ºi reamenajatã
astãzi, dupã îndelungi lucrãri de restaurare, în Biserica
catedralã a diecezei de Chiºinãu.
z Parohiile reînfiinþate de la
Stãuceni ºi de la Creþoaia, douã din
comunitãþile diecezei unde flacãra
credinþei ºi a practicii religioase începe sã
se anime prin munca unor preoþi tineri
dar profund motivaþi ºi încrezãtori în
sprijinul Duhului lui Dumnezeu.
Solidaritatea unor comunitãþi catolice din
Occident îi sprijinã pe preoþii, pe
cãlugãriþele ºi pe voluntarii din aceste
parohii sã iasã în întâmpinarea nevoilor
oamenilor sãrmani (ºi nu sunt puþini).
z Centrul social Regina pacis din zona centralã a
oraºului Chiºinãu, unde sunt în desfãºurare câteva programe
de mare importanþã: o cantinã socialã ce distribuie zilnic o
masã caldã la 80-90 de persoane; un program de recuperare
a copiilor strãzii, program care, în urmãtoarele luni, va
cunoaºte o dezvoltare semnificativã; un program de prevenire
a fenomenului prostituþiei ºi a traficului de carne vie.
z Centrul social Casa Providenþei dintr-un alt cartier al
Chiºinãului, unde s-au amenajat: o cantinã pentru sãrãci; un
azil pentru persoane în vârstã, rãmase singure; o clinicã
medicalã unde se acordã asistenþã ºi tratament pentru
persoanele care nu dispun de asigurare ºi nici de resurse
financiare pentru cele mai elementare îngrijiri.
Vizita la toate aceste locuri a pus în evidenþã o evoluþie
16 nr. 2/2004
neaºteptatã a situaþiei Biesericii catolice din Moldova, evoluþie
ce s-a datorat în mare mãsurã unei munci tenace, bine
conjugate ºi pline de curaj ºi de încredere. ªi nu este greu de
ghicit cã ºi în celelalte parohii, nu multe la numãr ce-i drept,
lucrurile se prezintã cam la fel.
Pe de altã parte, trebuie menþionatã celebrarea Sfintei
Liturghii a Epifaniei Domnului din catedrala de la Chiºinãu,
celebrare în timpul cãreia P.S. Anton Coºa a apreciat ºi a
mulþumit P.S. Cornel Damian pentru gestul sãu colegial,
prietenesc de a veni ºi a semnifica, prin prezenþa sa, o legãturã
care existã între Biserica din Moldova ºi Biserica-sorã din
România. La rândul sãu, P.S. Cornel Damian, ºi-a exprimat, în
cadrul omiliei, satisfacþia de a fi descoperit o Bisericã tânãrã
dar vie, în care elanul credinþei încântã ochiul ºi inima celui
venit pentru prima oarã pe acele meleaguri. În plus, P.S.
Damian a transmis un mesaj de solidaritate ºi încurajare din
partea Î.P.S. Ioan Robu, Arhiepiscopul-Mitropolit de Bucureºti
care nu cu mult timp în urmã participase
la Chiºinãu la aniversarea a 10 ani de la
înfiinþarea episcopiei catolice. Mesajul a
fost primit cu multã bucurie cãci în el
credincioºii catolici din Chiºinãu vedeau
cã cineva drag sufletului lor se gândeºte
la ei.
În fond, vizita P.S. Cornel Damian la
prietenul sãu, P.S. Anton Coºa, nu a fost
ºi nici nu putea fi una privatã. Prin ei se
reîntâlneau douã Biserici care se voiesc
tot mai apropiate, care au nevoie una de
alta de vreme ce au avut o experienþã comunã oferitã de
istoria lor veche dar ºi de cea recentã. Totodatã, cu toate
dificultãþile prin care trec aceste douã Biserici locale, ele
îndrãznesc sã priveascã spre viitor, spre acel viitor spre care
se îndreaptã omul cãci Biserica l-a însoþit întotdeauna de-a
lungul istoriei sale, ca o mamã. Întâlnirea acestor doi episcopi
se înscrie inevitabil pe aceastã coordonatã. Animaþi de
credinþa vie cã numai prin trãirea valorilor evangheliei Biserica
va putea revela lumii de astãzi chipul lui Dumnezeu care îi
cautã ºi îi vindecã pe cei oropsiþi ºi dezmoºteniþi ºi care
dãruieºte lumii adevãrata pace, cei doi episcopi ºi-au vorbit,
s-au rugat împreunã pentru Biserica lui Cristos din Moldova
ºi România ºi s-au încurajat reciproc.
ªi asta în chipul cel mai simplu ºi firesc.
Pr
Pr.. TARCIZIU ªERBAN
 Blestematele de droguri,
ele te-au distrus
distrus!!
„Folosirea drogurilor aduce daune foarte grave sãnãtãþii ºi vieþii umane. În
afara indicaþiilor strict terapeutice, constituie o greºealã gravã. Producerea
clandestinã ºi traficul de droguri sunt practici scandaloase; ele sunt o cooperare
directã, prin incitare, la practici care contravin în mod grav legii morale”.
(Catehismul Bisericii Catolice, 2291)
În dupã-amiaza aceea liniºtitã de
decembrie nu mã gândeam cã o
plimbare prin parc avea sã mã facã sã
fiu martora unei scene dureroase ºi, din
nefericire, atât de ancoratã în realitatea
româneascã.
Pe o bancã, într-o zonã destul de
circulatã, zãcea un bãrbat a cãrui vârstã
era greu de apreciat. În treacãt, m-am
uitat la faþa lui schimonositã de suferinþã.
Poate cã aceastã imagine nu m-ar fi
surprins foarte tare, pentru cã în jurul
nostru întâlnim destul de des oameni
bolnavi ºi fãrã adãpost, dar mi-a atras
atenþia o femeie cãruntã care stãtea
lângã bancã ºi-l implora pe cel întins sã-
ºi revinã, sã facã un efort sã se ridice în
picioare. Comentariile binevoitoare ale
trecãtorilor lãsau impresia cã cel de pe
bancã este un alcoolic care nu reuºeºte
sã se trezeascã dupã o noapte de beþie.
Dar realitatea era alta. ”Chemaþi o
Salvare!”, s-a auzit timid glasul femeii
care nu îndrãznea sã-i deranjeze pe
ceilalþi. Dar cine sã þinã seama de
rugãmintea ei ? Cine sã cheme Salvarea
pentru un om beat? Trecãtorii priveau.
Unii cu dispreþ, alþii zâmbind ironic. Însã
ce a urmat a arãtat tuturor cã nu era loc
nici de dispreþ, nici de ironie. Femeia
s-a aplecat spre cel întins pe bancã;
gesturile ei lãsau sã se înþeleagã cã nu
poate sã-l ajute în nici un fel.
„Blestematele de droguri, ele te-au
distrus!”. Strigãtul acela plin de durere
mocnitã vorbea limpede despre motivul
suferinþei celor doi.
Dupã mai mult timp o Salvare s-a
oprit la intrarea în parc. La întoarcere am
ales acelaºi drum. Banca ce fusese
martora acelei suferinþe era goalã.
Poate cã epilogul acestei întâmplãri
a fost unul dramatic sau poate unul
fericit. Asta a depins de puterea celui
încãtuºat, de voinþa ºi de dorinþa lui de
a fi din nou liber, de susþinerea ºi ajutorul
pe care le-a primit de la cei din jur.
Ne convine sau nu, trebuie sã
recunoaºtem cã drogurile sunt o
provocare tot mai puternicã cu care se
confruntã societatea noastrã. Efectele
acestui flagel, aºa cum a fost numitã
dependenþa de droguri, îl transformã
într-un fenomen îngrijorãtor care
afecteazã toate categoriile sociale ºi
toate vârstele, dar mai ales pe tineri. Este
un rãu care distruge vieþi ºi aduce multã
suferinþã.
Totdeauna omul a încercat sã-ºi
aline suferinþa sau sã-ºi diminueze
starea de disconfort apelând la diferite
mijloace. Drogurile modificã imaginea
asupra realitãþii înconjurãtoare, fac sã
disparã - cel puþin aºa lasã impresia -
durerea fizicã sau suferinþa psihicã, iar
cel care le foloseºte are iluzia cã trãieºte
o continuã reverie. Acesta ar fi unul
dintre motivele care duc la folosirea
drogurilor. Teribilismul, curiozitatea,
dorinþa de a încerca senzaþii
necunoscute, lipsa unor alternative
sãnãtoase de petrecere a timpului liber,
aºa-numitul efect de turmã ( dacã ei fac,
trebuie sã fac ºi eu), tentaþia fructului oprit
teama de a nu fi exclus din grup – toate
acestea duc la creºterea disponibilitãþii
de experimentare a drogurilor.
Sondajele pe marginea acestei
probleme aratã cã în ultima perioadã
consumul de droguri afecteazã
îngrijorãtor foarte mulþi tineri cu vârste
din ce în ce mai mici. Adolescenþa este
perioada în care trebuie sã se facã
anumite alegeri. Dar este ºi vârsta
instabilitãþii afective ºi a dorinþei de
independenþã, de aceea o alegere
greºitã care nu ia în calcul ºi consecinþele
negative poate afecta viitorul adult
pentru tot restul vieþii.
Mulþi dintre tinerii care consumã
droguri ºi au început pentru a nu se lãsa
mai prejos faþã de prieteni sau colegi
cred cã ei sunt mai puternici ºi pot
renunþa oricând. Dar mãrturiile celor
care au trecut prin astfel de experienþe
aratã cã nu e chiar aºa. Cel care începe
sã se drogheze, devine dependent fãrã
sã-ºi dea seama. Persoana
dependentã vede ca pe ceva imposibil
SOCIAL
renunþarea la substanþa toxicã cu care
s-a obiºnuit ºi a cãrei lipsã îi produce o
suferinþã fizicã ºi/sau psihicã
chinuitoare. Se trezeºte cã starea de
normalitate nu mai este cea pe care
vrea s-o trãiascã. Trebuie sã-ºi procure
marfa indiferent prin ce mijloace. Atunci
începe sã fure, sã vândã lucruri
personale sau care aparþin familiei sau
chiar sã comitã fapte periculoase ºi
grave. Tânjeºte dupã acea falsã stare
de bine pe care i-o dã elixirul letal. ªi
cade tot mai adânc în abisul drogurilor.
Foarte mulþi dintre tinerii care se
drogheazã provin din familii înstãrite,
unde li s-a oferit tot confortul, nelipsindu-
le niciodatã nimic. Nimic din punct de
vedere material. Pentru cã pãrinþii,
acaparaþi probabil de mecanisul
procurãrii banilor, au crezut cã este
suficient ca fiii lor sã aibã întotdeauna
buzunarul ºi frigiderul pline. Moºtenire
insuficientã pentru viaþã!
Tocmai pentru cã adolescenþa este
vârsta la care dialogul devine tot mai
dificil, iar autoritatea este negatã sau
refuzatã, pãrinþii trebuie sã gãseascã
noi modalitãþi pentru a fi cât mai
prezenþi în viaþa fiilor lor, cât mai mult
cu putinþã. Trebuie sã aibã multã
rãbdare, sã îmbogãþeascã dialogul cu
copiii lor, sã ºtie sã asculte ºi sã poatã
explica pericolele la care se expun cei
care recurg la droguri. Trebuie sã-i
ajute sã înþeleagã cã problema
drogurilor reprezintã un pericol real ºi
nu trebuie tratatã cu superficialitate,
sã-i ajute sã ia decizii corecte pentru
sãnãtatea ºi viaþa lor. Chiar dacã grija
bunãstãrii materiale îi preocupã ºi le
rãpeºte mult prea mut timp, atitudinea
de abandon din partea pãrinþilor este
o greºealã ale cãrei consecinþe le vor
resimþi alãturi de fiii lor. Pentru a-i ajuta
pe copii sã nu cadã în capcana morþii
albe, pãrinþii trebuie sã cunoascã cu
orice preþ regulile acestui joc, pentru cã
lumea drogurilor este crudã ºi
necruþãtoare!
Este mult mai uºor sã previi decât sã
tratezi! ªi lucrul acesta este valabil ºi,
sau cu atât mai mult, în cazul drogurior.
De aceea este indicat sã se evite
începerea consumului de droguri. ªi
acest lucru depinde de fiecare în parte,
de puterea, de voinþa ºi de anturajul lui,
dar ºi de atenþia pe care i-o acordã
familia.
CRISTINA ªOICAN
nr. 2/2004 17
 ªTIRI Prelucrate de EUSEBIU PÎRÞAC

Sãptãmâna de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor

Conducãtorii Bisericilor creºtine din Bucureºti, împreunã
cu profesori de teologie, credincioºi ºi alte personalitaþi de
diferite confesiuni, au participat la o slujbã ecumenicã,
celebratã în ziua de 19 ianuarie anul curent la Catedrala
Patriarhalã, deschizând Octava de Rugãciune pentru Unitatea
Creºtinilor. IPS Ioan Robu, într-un dialog frãþesc cu Patriarhul
Bisericii Ortodoxe, pãrintele Teoctist, aminteºte de unitatea
Bisericilor din primul mileniu creºtin ºi care poate avea
continuitate dincolo de zidurile lãcaºelor de cult, þinând cont
de tensiunea existentã în comunitãþile confesionale din þarã.
Sãptãmâna de rugãciune a continuat cu celebrãri în toate
Bisericile implicate în programul Octavei de rugãciune la
Biserica Greco-Catolicã, Biserica Evanghelicã Luteranã,
Biserica Anglicanã , Biserica Reformatã , Catedrala Romano-
Catolicã „Sfântul Iosif” .

Suveranul Pontif a primit pe 27 ianuarie

Prin cinema la adevãr
Vã informãm despre „CINEM’ADEVÃRUL”,
o nouã activitate din Mãnãstirea Fraþilor
„Sfântului Ioan”. Iniþiativa are drept finalitate
descoperirea artei cinematografice în slujba
cercetãrii adevãrului ºi a evanghelizãrii, în
spiritul dialogului cu fraþii noºtri ortodocºi.
Filmul Andrei Rubliov de Andrei Tarkovski
a deschis, în data de 14 februarie, ºirul
proiecþiilor din seria „CINEM’ADEVÃRUL”.
2004 vizita unei delegaþii americane, condusã
de vicepreºedintele Statelor Unite ale Americii,
domnul Richard B. Cheney. În discursul sãu
Sfântul Pãrinte a spus cã: „Poporul american
a pãstrat mereu valorile fundamentale ale
libertãþii, dreptãþii ºi egalitãþii; într-o lume
marcatã de conflicte, nedreptate ºi diviziuni,
familia are nevoie sã promoveze aceste valori
în cãutarea unitãþii, a pãcii ºi a respectãrii
demnitãþii tuturor .Vã încurajez pe voi ºi pe
concetãþenii voºtri sã lucreze, în patrie ºi în

Copiii soldaþi Apel

fac victime ºi sunt victime
Fenomenul copiilor-soldaþi nu pare sã se diminueze, dar dimpotrivã
ia amploare în zonele de conflict ale globului. De altfel nici Europa nu
este strãinã acestui fenomen, având în vedere doar al doilea rãzboi
mondial când þãri combatante, epuizând populaþia de vârstã pentru
arme, înrola adolescenþi, mult sub 18 ani pentru câmpurile de luptã. Astãzi
sunt în jur de 300.000 de copii implicaþi în luptele interetnice din diferitele
zone ale globului, iar 500.000 sunt înrolaþi în armatele a peste 90 de
þãri. Si cu toate acestea nu existã un efort serios din partea comunitãþii
internaþionale, ba chiar se poate vorbi de o diplomaþie indiferenþã din
partea societãþii civile. Aceasta este o altã formã de crimã împotriva
umanitãþii. În acest context, Luciano Bertozzi a
scris o carte numitã „Copiii soldaþi”, prezentatã
la Roma ºi publicatã de Oficiul Editorial Misionar
Italian (EMI). Autorul prezintã problema
inserând-o în contextul actual global, în lumina
noile norme ale Convenþiei Internaþionale a
drepturilor minorilor. Eliberarea acestor copii de
sub tutela armelor mai are, din pãcate, de
aºteptat, iar perspectiva unei vieþi normale este
cu atât mai îndepãrtatã.
la cooperare
internaþionalã
pentru pace
strãinãtate, pentru sporirea cooperãrii
internaþionale ºi a solidaritãþii în slujba pãcii
care este cea mai profundã aspiraþie a oricãrui
bãrbat ºi a oricãrei femei. Invoc asupra voastrã
a tuturor ºi asupra întregului popor american,
belºug de binecuvântare de la Dumnezeu cel
Atotputernic”. În timpul întrevederii au avut loc
schimburi de opinii asupra situaþiilor
internaþionale, în special situaþia din Irak si
procesul de pace din Israel, precum ºi „o
analizã a problemelor morale ºi religioase
care afecteazã astãzi viaþa Statelor Unite,
îndeosebi cele legate de apãrarea ºi
promovarea vieþii, a familiei, a solidaritãþii ºi a
libertãþii religioase”.

18 nr. 2/2004
 Deschiderea
Centrului Ecumenic
„Pax et unitas”
În contextul Sãptãmânii de
Rugãciune pentru Unitatea
Creºtinilor, joi 22 ianuarie în oraºul
Roman, a avut loc deschiderea
oficialã a Centrului de Cercetare
Ecumenicã si Dialog Interreligios
„Pax et unitas” care va funcþiona în
cadrul Institutului Teologic Romano-
Catolic Franciscan din acelaºi oraº, cu scopul de a studia ºi
aprofunda elementele comune existente între confesiunile creºtine.
Noul centru ecumenic iºi propune, pe linia unitãþii în diversitate, sã
contribuie la edificarea concretã a idealului evanghelic de
comuniune. Din programul manifestãrilor ar mai fi de menþionat
lansarea primului numãr al revistei “Pax et unitas”, un moment de
rugãciune în Biserica Romano-Catolicã „Sfânta Tereza” din Roman
ºi procesiunea cu lumânãri aprinse pe strãzile oraºului Roman
pânã la Biserica Ortodoxa „Precista Mare”, unde s-a incheiat
manifestarea ecumenicã.
Tebartz-van Elst
a devenit episcop
de Münster
Profesorul Dr. Franz-Peter Tebartz-van Elst
a fost consacrat episcop la 18 ianuarie a.c. în
domul din Münster, de cãtre episcopul Reinhard
Lettmann. Sfântul Pãrinte l-a numit pe Tebartz-van Elst episcop
auxiliar în dieceza de Münster ºi episcop titular în dieceza Giro di
Tarsio. Noul episcop este doctor în teologie, are 45 de ani ºi este
un mare prieten al României, fiind oaspete în arhidieceza de
Bucureºti în urmã cu doi ani dar ºi în decembrie, cu ocazia
consacrãrii episcopului auxiliar Cornel Damian.
Împreunã cu P.S. Cornel ºi Mons. Vladimir Petercã, participanþi
la eveniment, îi urãm noului episcop sã fie un pãstor sfânt, statornic
chemãrii sale ºi îl asigurãm de susþinerea noastrã prin rugãciune.
În perioada Postului Mare, Poºta din Vatican
va emite un timbru pentru a aduna banii Timbru
necesari in realizarea unui proiect de ajutorare
a copiilor orfani loviþi de Sida din Kenya. Timbrul
pentru
va fi emis în luna mai ºi va avea o valoare de copiii
0,45 euro. Preotul iezuit Angelo D’Agostino,
iniþiatorul acestui proiect, care este ºi medic, a africani
arãtat cã în Kenya 400 de persoane mor zilnic
rãpuºi de aceastã boalã. bolnavi
El doreºte sã trezeascã conºtiinþele
responsabililor companiilor farmaceutice pentru de SIDA
ca aceºtia sã punã terapiile împotriva bolii, gratuit,
la dispoziþia populaþiei africane, costurile medicamentelor fiind foarte
ridicate, iar cu ajutorul lor ar putea fi salvate uºor 25 de milioane de
persoane în Africa sub-saharianã. În acelaºi timp a lansat un apel
ºi în favoarea orfanilor ai cãror pãrinþi au murit de Sida, ei devenind
copii ai strãzii, lipsiþi de ocrotire ºi de mijloace de subzistenþã
O nouã traducere
a Bibliei din Alexandria
Va fi lansat pe data de 20 februarie la ora 18.00, la
Clubul „Prometheus” (Piaþa Naþiunilor Unite) primul volum
al noii traduceri în limba românã a Septuagintei, cu
introducere ºi comentarii ample. Notele încearcã sã
valorifice cât mai mult din comentariile biblice ale Sfinþilor
Pãrinþi.
Lucrarea este realizatã sub egida NEC (Colegiul Noua
Europã), al cãrui director este Andrei Pleºu. Noua
versiune în limba românã a Septuagintei este
coordonatã de un colectiv condus de Cristian Bãdiliþã.
Centrul de Comunicaþii Sociale
al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti
Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi,
Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac
Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã:
Marina Fara
Serviciu fotografic:
Adriana Rãcãºan
Consultant:
Veronica Zybaczynski
Tehnoredactare:
Mircea Rãºchitor
Redacþia ºi administraþia:
str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1
Tel. 01/313 34 65
E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro
www.arcb.ro
Tipar:
Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti
Tel./fax: 255 11 18
Dir. Tehnic: Dan Abraham
Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an
la Librãria Sfântul Iosif:
str. G-ral Berthelot 19, 010164
Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza
ISSN 1221-7700
Dacã doriþi sã vã abonaþi la revista „Actualitatea Creºtinã”
pentru anul 2004, completaþi formularul de mai jos:
Un exemplar 20.000 lei; abonament anual 240.000 lei pe
adresa: Tereza Petreº, la Librãria „Sfântul Iosif”, str.
G-ral Berthelot, nr 19, Bucureºti, sector 1
ABONAMENT „ACTUALITATEA CREªTINÔ 2004
Nume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
................................................
Prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
................................................
Adresa: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
................................................
................................................
Am plãtit suma de . . . . . . .lei, în data de . . . . . . . .,
cu mandatul poºtal nr . . . . . . .
nr. 2/2004 19
Imagini de album
din viaþa Catedralei

Botez

Mir

Cãsãtorie

Preoþie

Prima Sfântã
Împãrtãºanie
20 nr. 2/2004