Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RASPUNDEREA FUNCTIONARULUI
PUBLIC
Capitolul I .
Raspunderea functionarilor publici, notiuni introductive
Literatura de specialitate analizeaza, de regula, numai fenomenul raspunderii juridice, iar in
cursurile de drept administrative, pe acest fond metodologic, se analizeaza formele de raspundere
juridica a functionarilor (raspunderea penala, raspunderea administrativa, raspunderea disciplinara,
raspunderea materiala si raspunderea civila). 1
In sfera cercetarii fenomenul raspunderii sociale, implicit a celei juridice au fost realizate mari
progrese in ultimele decenii, atat in ceea ce priveste analiza formelor raspunderi juridice, cat si in
planul, mai larg, al relatiei dilectice dintre responsabilitatea sociala si raspunderea sociala. Din aceasta
perspectiva ,cercetarea raspunderii juridice, ca institutie complexa a dreptului, a formelor sale ca
institutii ale diferitelor ramuri de drept, trebuie sa depaseasca traditionalele cadre ale tehnicitatii
juridice, realizandu-se o deschidere mai mult spre filosofie, praxiologie, psihologie sociologie, etc.
Dupa cum doctrina de drept public subliniaza si in domeniul stiintei dreptului se contureaza
distinctia dintre notiunile de raspundere si responsabilitate, distinctie ce isi are originea in tezele
filozofice cu privire la delimitarea fenomenului raspunderii sociale de cel al responsabilitatii sociale.
Aceasta delimitare se evidentiaza in ceea ce priveste dreptul administrative sub mai multe
aspecte.
In primul rand, dreptul administrativ analizeaza responsabilitatea si respectiv, raspunderea
autoritatilor administratiei publice.
In al doilea rand, dreptul administrativ analizeaza aceste fenomene in legatura cu functionarii
publici.
In al treilea rand, dreptul administrativ se preocupa de de cercetarea responsabilitatii
cetatenilor fata de normele juridice, respectiv a raspunderii acestora in cazul incalcarii lor.
Raspunderea juridica ,,intervine pe terenul raului infaptuit, adica in urma savarsirii unei
abateri. Specific abaterilor savarsite de functionarii publici este faptul ca ele pot interveni in timpul
exercitarii functiei, in legatura cu exercitarea acesteia sau, pur si simplu, prin abaterea de la anumite
norme care nu au o legatura directa, nemijlocita cu functia, dar care pun sub semnul intrebarii
prestigiul functionarului public.
In doctrina intrebelica, raspunderea statului si a functionarilor sai era privita ca una din
formele de manifestare a responsabilitatii in dreptul administrativ. Se pornea de la teza ca activitatea
administratiei poate fi de multe ori o cauza de daune pentru particularii care vin in contact cu ea, ceea
ce atragea interventia unei raspunderi materiale a acestora, alaturi de cea disciplinara, atrasa de
inalcarea unor norme de comportament profesional, de ordine si disciplina intr-un serviciu public.
Regimul juridic al functiei publice include si problema raspunderii acestuia, a carui menire
este reprimarea greselilor comise de agentii publici, aspect care reprezinta doar unul din scopurile
raspunderii.
1
Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ, Editia a III-a restructurata, revazuta si adaugita, Vol. I,
Editura All Beck - Bucuresti, 2001, pag
Prin intermediul raspunderii se relizeaza atat scopul preventiv, cat si cel sanctionator, carora
ar trebui sa li se adauge potrivit doctrinei actuale, si cel educativ.
Lege nr 188/1999 privind statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile
ulterioare reglementeaza in capitolul VII, Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor
publici.
Formularea acestui titlu a fost criticata in doctrina actuala ca fiind lipsita de precizie, indicate
fiind o denumire cu cele doua sintagme in forma inversata, adica ,,raspunderea si sanctiunile
disciplinare aplicabile functionarilor publici sau si mai riguros, numai ,,raspunderea functionarilor
publici
Potrivit legii, incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu
atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.
Spre deosebire de celelalte statute (coduri) ale functionarilor publici existente din anul 1923 in
Romania, se constata ca actuala reglementare introduce elementul de vinovatie pentru incalcarea
indatoririlor de serviciu si reglemnteaza si alte forme de raspundere, in afara celei specifice dreptului
administrativ.2
Astfel dupa cum se poate observa, legea stabileste patru forme de raspundere aplicabile
functionarilor publici.
Aceste forme nu se exclud intre ele, se arata in doctrina recenta, ele putand fi aplicabile
concomitent daca fapta comisa intruneste in acelasi timp, conditiile unor forme diferite de raspundere
juridica.
Functionarul public poate deci sa fie sanctionat cu sanctiuni specifice fiecarei forme de
raspundere. Ceea ce, principal este interzis, nu reprezinta decat aplicarea a doua sanctiuni de aceeasi
natura juridica pentru aceeasi fapta.
Expresia ,,raspundere civila are in vedere o raspundere pentru pagubele cauzate.
Aceasta este insa o institutie a dreptului administrativ, atunci cand paguba a fost cauzata
printr-un act administrativ declarat ilegal de catre instanta de contencios administrativ, fiind vorba de o
raspundere administrativ patrimoniala, specifica dreptului administrativ.
Poate fi identificata insa si ca o institutie a dreptului civil, atunci cand paguba a fost produsa
printr-o fapta plasata in afara atributiilor de serviciu, un delict civil ori printr-o infractiune, fiind vorba
de latura civila a procesului penal. 3
,, Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functie
publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie
abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestor.
Capitolul II
Raspunderea disciplinara
2
Valentin Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman. Partea generala, editia a III-a revazuta si adaugita,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag.
3
Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ, Editia a III-a restructurata, revazuta si adaugita, Vol. I,
Editura All Beck - Bucuresti, 2001
Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si
dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub
sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o
declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-un proces-verbal.
Prin aceste ultime dispozitii se consacra regula cercetarii prealabile foarte important fiind
modul in care se face audierea aceasta trebuind sa fie facuta in scris sub sanctiunea nulitatii, fiind
transpuse in practica, principiile constitutionale privind dreptul la aparare si prezumtia de nevinovatie.
Intr-un articol distinct, Statutul reglementeaza in detaliu procedura de constituire in cadrul
autoritatilor sau a institutiilor publice a consiliilor de disciplina.Acestea sunt structuri competente sa
cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor
publici din autoritatile sau institutiile publice respective.
Fiind o propunere, comisia de disciplina va intocmi un act pregatitor, pe baza caruia, cel in
drept, conducatorul compartimentului ori serviciului public, dupa caz va emite ordinul sau dispozitia
(act administrativ de autoritate) de aplicare a sanctiunii disciplinare. 4
,,Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 7 inalti functionari
publici.
In tacerea legii, s-a apreciat in doctrina, nu poate fi exclusa nici situatia ca in urma cercetarii,
sa fie propusa nesanctionarea celui care a savarsit abaterea disciplinara, dupa cum si conducatorul
institutiei sau autoritatii poate aplica o sanctiune mai usoara sau mai severa decat cea propusa de
comisia de disciplina, situatie in care insa, sanctonarea diferita trebuie motivata.
,,Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios
administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de
sanctionare.
Aceasta prevedere a fost privita in doctrina consacrata functiei publice ca prezentand o
semnificatie deosebita, deoarece transeaza cu claritate, deosebirea de regimul juridic dintre salariat si
functionarul public demonstrand apartenenta acestei institutii la ramura dreptului public.
Fata de prevederile Statutului, in doctrina s-a apreciat ca, in absenta altor dispozitii
procedurale speciale, aceste litigii urmeza sa fie solutionate de catre instanta judecatoreasca potrivit
Legii contenciosului administrativ. Exista insa o derogare de la procedura comuna, Statutul adaugand
la solutiile pe care le poate pronunta instanta de judecata si pe aceea a modificarii ordinului sau
dispozitiei de sanctionare.
Acesata dispozitie a fost considerata neconstitutionala deoarece modificarea actului
administrativ de sanctionare ar echivala cu o mixtiune a puterii judecatoresti in sfera de competenta a
administratiei publice.
Este adevarat ca instanta judecatoreasca trebuie sa verifice legalitatea actului de sanctionare,
inclusiv in ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, astfel incat sa existe o anumita
4
Dr.Valentin I. Prisacaru Functionarii publici ,Editura All Beck - Bucuresti, 2004, pag.
proportionalitate intre sanctiunea aplicata si gravitatea faptei savarsite, insa nu poate ea insasi sa aplice
o sanctiune disciplinara unui functionar apartinand administratiei publice.
Daca instanta judecatoreasca apreciaza ca actul de sanctionare este nelegal, ea va dispune
anularea actului si poate, cel mult sa indice sanctiunea cea mai severa care ar putea fi aplicata
functionarului public, dar nu mai aspra decat cea initial dispusa.
,,Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza:a) in termen de 6 luni de la
aplicare, sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 65 alin. (3) lit. a);b) in termen de un an de la
expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile disciplinare prevazute la art. 65 alin. (3)
lit. b)-d);c) in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea prevazuta la art. 65 alin. (3) lit. e). (2) Radierea
sanctiunilor disciplinare prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se constata prin act administrativ al
conducatorului autoritatii sau institutiei publice. conform Legii
functionarilor publici.
Raspunderea disciplinara a functionarilor publici apare in momentul in care acestia savarsesc
o abatere disciplinara.
Prin abatere disciplinara se intelege abaterea savarsita, in general, de la indatoririle de
serviciu, din culpa functionarului si care nu constituie o infractiune, fiind sanctionata de regula, de
catre organele administrative, iar nu de catre instantele judecatoresti.
Astfel, in primul rand, abaterea disciplinara este o incalcare a obligatiilor pe care le are
functionarul in cadrul raportului de functiune.
Daca asemenea obligatii sunt, in marea lor majoritate, obligatii generale ale functionarilor in
exercitarea functiei, unele din ele revin numai anumitor categorii de functionari publici.
Astfel de obligatii revin, mai ales, functionarilor ce fac parte din anumite categorii speciale,
carora li se pretinde o disciplina mai stricta, din care cauza au si statute disciplinare speciale.
Un alt element constitutiv al abaterii disciplinare este vinovatia functionarului, indiferent ca
aceasta imbraca forma intentiei sau a culpei.
Abaterea disciplinara prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea. De aceea
abaterile disciplinare nu sunt sanctionate de catre instantele judecatoresti, ci de catre organele sau
functionarii care au in competenta lor supravegherea disciplinei muncii si aplicarea de sanctiuni pentru
nerespectarea acesteia.
Trecerea de la raspunderea disciplinara la una penala si invers este determinat de necesitatea
intaririi disciplinei si ordinii de drept, precum si de nivelul constiintei functionarilor intr-un moment
dat, ceea ce se reflecta in normele juridice care califica o anume fapta ca infractiune sau abatere
disciplinara.
Spre deosebire de infractiuni care sunt prevazute expres de normele juridice, cu toate
elementele lor, inclusiv sanctiunea respectiva, abaterile disciplinare sunt aratate de toate elementele lor
inclusive sanctiunile respective, abaterile disciplinare sunt aratate de multe ori intr-un mod foarte
general, fara sa se faca precizari pentru fiecare in parte.
In ceea ce priveste categoriile de functionari care sunt obligati sa respecte o disciplina mai
severa, raspunderea disciplinara a acestora este reglementata de statutele disciplinare speciale, pentru
fiecare categorie. Acestea contin norme juridice derogatorii de la Codul muncii si care prevad regulile
pe care trebuie sa le respecte functionarii respectivi, precum si sanctiunile ce li se pot aplica in cazul
incalcarii acestora, sanctiuni deosebite in oarecare masura de cele prevazute, de obicei, de Codul
muncii si regulamentele de ordine interioara.
Aplicarea sanctiunii disciplinare trebuie sa se faca dupa o justa si prealalbila cercetare a
cazului, cu ascultarea obligatorie a functionarului care a savarsit abaterea.
Impotriva sanctiunii disciplinare se poate face o contestatie, in termenul si la organul prevazut
de actul care reglementeaza constatarea abaterii si aplicarea sanctiunii.
Sanctiunea disciplinara nu se trece in cartea de munca a functionarului respectiv, ci numai in
dosarul personal al acestuia.
Daca in perioada prevazuta de normele juridice, functionarul nu savarseste nici o abatere, el
poate fi reabilitat, stergandu-se mentiunea aplicata sanctiunii din dosarul sau.
Raspunderea disciplinara poate fi cumulata si cu alte forme de raspundere.De exemplu, in
cazul savarsirii unor infractiuni, sanctiunea penala poate fi insotita si de sanctiunea disciplinara a
desfacerii contractului de munca.
Capitolul III
Raspunderea contraventionala a functionarului public
,,Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au
savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.
Referitor la aceasta prevedere legala, in doctrina s-a subliniat ca este vorba despre o
raspundere administrativ-contraventionala, avand in vedere acele fapte ce constituie contraventii, in
cadrul raspunderii administrative a functionarului public, savarsite in timpul si in legatura cu atributiile
de serviciu, diferit de cele savarsite in afara activitatii profesionale, asemeni oricarui cetatean, care
implica o raspundere contraventionala potrivit dreptului comun in materie.
,, Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii
functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul
autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat.
Aceasta dispozitie nu are in vedere termenul in care poate fi atacat procesul verbal de
constatare a contraventiei si de aplicare, a sanctiunii si nici faptul ca dispozitiilor din Statut nu este
aplicabil dreptul comun in materia raspunderii contraventionale.
,,Contraventia constituie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin
lege, ordonanta, prin hotarare sau dupa caz, prin hotararea consiliului local al comunei, orasului,
municipiului, sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a consililui general
al municipiului Bucuresti.
Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ, Editia a III-a restructurata, revazuta si adaugita, Vol. I,
Editura All Beck - Bucuresti, 2001
legitim de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a
unei cereri este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului repararea
pagubei.
,,Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa
instantei de contencios administrativ.
In doctrina s-a remarcat, pe deplin intemeiat, ca legiutorul nu a prevazut un termen in care
functionarul se poate adresa instantei de contencios administrativ si nici daca procedura prealabila pe
care legea contenciosului administrativ o pevede mai este obligatorie.
,,Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de
imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Capitolul V
Raspunderea penala a functionarului public
,,Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in
legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.
In cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala pentru savarsirea unei infractiuni de natura
celor prevazute la art. 50 lit. h) conform Legii nr 188/1999 privind statutul functionarilor publici,
conducatorul autoritatii sau institutiei publice va dispune suspendarea functionarului public din functia
publica pe care o detine.
In considerarea prezumtiei de nevinovatie ar fi fost mai potrivit in aceasta faza, ca masurara
suspendarii din functie sa fie doar facultativa urmand sa aiba caracter obligatoriu numai daca s-a
dispus masura arestarii preventive, situatie in care nevinovatia functionarului public se bazeaza pe
probleme mai consistente.
,,Daca se dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale, precum si in
cazul in care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din
functia publica inceteaza, iar functionarul public respectiv va fi reintegrat in functia publica detinuta
anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii penale, iar fapta
functionarului public poate fi considerata abatere disciplinara, va fi sesizata comisia de disciplina
competenta.
Regimului raspunderii penale consacrat dreptului comun, se aduga institutia suspendarii
functionarului public care va fi dispusa de conducatorul autoritatii sau institutiei publice in mod
obligatoriu, daca sunt intrunite conditiile prevazute de Statut.
Raspunderea penala a functionarilor publici este angajata in cazul in care acestia savarsesc, in
exercitarea functiei lor o infractiune.
Infractiunile pe care le pot savarsi functionarii publici sunt prevazute in Codul penal, in partea
speciala.
10