Subiectul romanului

I. "Ucenicia lui Ionut" (1935) prezinta formarea lui Ionut Jder, fiul cel mai mic al lui Manole ParNegru, pregatirea sa in mestesugul armelor, pe care-1 deprinde in slujba lui Alexandrei-Voda, dorind
sa-si implineasca visul de a ajunge la Curtea domneasca, la Suceava. Cu prilejul sfintirii hramului
manastirii Neamt, Stefan Voievod il randuieste tovaras lui Alexandrei Voievod. Cei doi tineri sunt
crescuti aspru, in spiritul barbatiei si al demnitatii, devin frati de cruce, isi impartasesc grijile si
necazurile. Lipsa de experienta, naivitatea varstei, firea lor pasionala si cutezatoare ii pun in situatii
grele din care ies datorita inteligentei, curajului si priceperii in manuirea armelor.
Dupa sarbatoarea Hramului, Stefan cel Mare se opreste la grajdurile domnesti din Timis, ingrijite de
comisul Manole Par-Negru, unde se gaseste armasarul alb de rasa, Catalan, pentru a fi pazit
impotriva hotilor. Ionut afla de un complot urzit impotriva domnitorului si il salveaza vitejeste pe
Alexandrei. in aceeasi noapte, Manole impiedica furtul armasarului Catalan, care fusese pus la cale
de boierul Mihu, un roman pribeag in Polonia si care tocmise pentru aceasta pe vestitul hot, cazacul
Gogolea, deoarece se spunea ca in acest armasar statea puterea legendara a domnitorului si de
aceea invingea in razboaie pe toti dusmanii Moldovei. in lupta de la Lipnic cu tatarii este evidentiat
eroismul fratilor Jderi, Simion si Ionut, strategia geniala a voievodului Stefan, ducand la prinderea
feciorului hanului tatar. Nasta, iubita lui Ionut, este rapita de tatari, vanduta lui Suleiman-Bey si dusa
intr-o tabara turceasca pe malul Dunarii. Ionut pleaca in cautarea Nastei, trece prin mai multe
peripetii nscandu-si viata, dar e salvat de fratii si de tatal sau. Ionut afla ca Nasta s-a sinucis
aruncandu-se in Dunare de pe corabia care o ducea in robie. Episodul se incheie cu uciderea hanului
tatar de catre Gheorghe Botezatu, slujitorul credincios al lui Ionut, iar el revine la Curtea domneasca
si va deveni un adevarat ostean al Mariei-Sale.
II."Izvorul Alb" este, mai ales, un poem al iubirii. Simion Jder se indragosteste de Marusca, fiica lui
Iatco Hudici, care este rapita si dusa in Tara Leseasca. Cu invoirea lui Stefan, Jder merge in Polonia
si isi aduce inapoi iubita
Ionu Jder, pedepsit pentru aciunile sale oarecum infantile, este trimis otean la Cetatea Neamului,
avndu-i ca tovari pe Samoil i pe Onofrei, fiii starostelui Nechifor Climan. tefan organizeaz o
vntoare la Izvorul Alb, la Ceahlu, unde voia s afle de la un pustnic, un fel de mag arhaic rmas
n inima munilor, dac trebuie sau nu s intre n rzboi cu Imperiul Otoman. Sihastrul este crezut
mort, dar Domnul l vede n vis binecuvntnd un pojar uria care cuprinsese satele i trgurile rii.
Nicodim i tlmcete visul, cum c un clre pe cal alb va nvinge fiara. Simion Jder apare i el n
acest volum; el trece graniele cu fraii si, deghizai n negustori, dar cu arme n crue, pentru a o
recupera pe Maruca lui Jako Hudici, rpit de Niculie Albu, nepotul boierului Mihu. n lupt cu
Simion, Niculie este ucis, iar Jderii se ntorc cu Maruca, care urmeaz, a se cstori cu Simion: n
episodul primirii prinesei Maria de Mangop la curtea domneasc, este descris fastul curii lui tefan,
cu nimic mai prejos dect al oricrei curi europene a timpului.
III. "Oamenii Mariei Sale" prezinta evenimentele istorice petrecute intre 1471-1475. Este descrisa
casatoria lui Simion Jder cu Marusca. O pagina impresionanta o constituie lupta de la Vaslui. Turcii
pregatesc un nou atac impotriva Moldovei, Ionut este trimis - ca iscoada -de Voda sa aduca vesti din
Grecia si de la muntele Athos. in drumul sau aventuros, Ionut se intalneste cu inteleptul si viteazul

sau frate, calugarul Nicodim, care-1 sfatuieste cum sa treaca muntii in Transilvania si in Tara
Romaneasca. Ionut este insotit de Gheorghe Botezatu, iar drumul este un prilej de a prezenta, in
contrast, imaginea Moldovei si imparatia Otomana. intamplarile din acest episod sunt dintre cele mai
aventuroase: prinderea si decapitarea unor boieri tradatori, primirea solilor venetieni de catre Ionut in
targ la Roman, apoi la Curtea domneasca.
Romanul se incheie cu lupta de la Vaslui, unde Stefan a obtinut o victorie stralucita impotriva
puhoiului turcesc condus de sultanul Mehmed El Fatih, cel ce se socoate "trimis al lui Alah pe
pamant". in lupta au fost si pierderi grele de vieti omenesti, dureroase pentru domnitor. Avand cultul
mortilor pe campurile de batalie, Stefan ii plange pe eroii care au pierit la Vaslui, intre care se numara
si batranul comis Manole Par-Negru, Simion Jder, Caliman si fiul sau, Samoila, poruncind o slujba
pentru sufletele celor cazuti pe campul de lupta in toate bataliile anterioare si pe care voievodul ii
pomeneste pe fiecare, pe nume.
Stefan dicteaza scrisori diplomatice in care vesteste izbanda si previne asupra noului pericol ce
ameninta toate tarile si de aceea cere ridicarea intregii crestinatati impotriva paganilor. in final,
parintele Nicodim, intors in chilia lui de la Neamt, consemneaza in ceaslov: "Anul de la Hristos 1475,
() fost-a mare razboi cu turcii la Vaslui si i-a biruit Luminatia sa Stefan-Voda pe pagani. Pierit-au in
acest razboi parintele nostru dupa trup, comisul Par-Negru si fratele nostru dupa trup comisul Simion
si alti multi, Dumnezeu sa-i miluiasca intru iertarea sa".