Metalele sunt materiale cu structura policristalina, formate din

graunti cristalini orientati diferit, separati de substanta

intercristalina ce tinde spre amorfizare. Grauntii sunt formati din
retele compacte, caracteristice starii metalice, formate prin
legatura metalica. Reteaua cristalina este simpla dar compacta,
fiind bazate pe structuri cubice cu fete centrate (Al, Cu,
Ni,alama, Fe), cubice cu volum centrat ( Fe), si hexagonale
( Zn, Mg).
Ruperea metalelor poate fi redusa la actiunea unor eforturi
normale (la tractiune sau comporesiune) sau tangentiale. In
realitate aceste eforturi se produc simultan.
Ruperea la tractiuni normale se numeste prin smulgere, se
produce brusc, dupa un plan normal pe directia de actiune a
fortei, fie transcristalin, fie intercristalin. Ruperea prin tensiuni
tangentiale se numeste prin forfecare si are loc numai
transcristalin.
Dupa deformatiile plastice care le preced ruperile pot fi ductile
(plastice) si fragile (casante).
Aliaje solutie solida pot fi:
- De substitutie cand un componentpoate inlocui pe altul in
nodurile retelei fara ca aceasta sa isi modifice parametrii.
- De interstitie cand un component formeaza reteaua sa
cristalinain interstiile careia se aseaza celalalt component, fara
a modifica reteaua de baza.
Aliaje amestec fizic se formeaza din doi sau mai multi
componenti in topitura, dar care dupa solidificare de
dezomogenizeaza si cristalizeaza independent.
Coroziunea metalelor este un proces de distrugere a acestora
in urma unor reactii chimice sau elecrochimice.
Coroziunea chimica are loc sub actiunea directa a mediului
agresiv (gaz sau lichid) fara schimb de sarcini electrice.

Coroziunea electrochimica presupune trecerea metalului in

stare de ioni hidratati sau in combinatii complexe, reactiile fiind
insotite de aparitia curentului electric sau la trecerea acestuia
prin metal.
Viteza de coroziune este influentata de:
- Natura metalului
- Presiunea partiala a oxigenului, care accelereaza reactia
datorita faptului ca oxidarea se produce in zona anodica
- Temperatura prin valorile ridicate, accelereaza procesul
- pH-ul in functie de natura metalului. Ph nu influenteaza
coroziunea metalelor nobile. Fe si aliajele sale devin pasibile la
un pH >9.5.
- starile de tensiune intensifica procesul
- starea de miscare a agentului agresiv grabeste procesul
Coroziunea chimica se bazeaza pe actiunea dintre mediu si
metal, si se intalneste rar in constructii.
Coroziunea electrochimica apare ca urmare a formarii de
micro sau macro pile galvanice, fie ca urmare a trecerii
curentului electric printrun element metalic. Orice impuritate,
eterogenitate a suprafetei, diferenta de oxigenare etc duce la
formarea de pile. In cazul in care 2 metale vin incontact, primul
care va coroda este cel cu potetial negativ cu valoare absoluta
mai mare.
Tratarea mediului este dificila, si realizabila doar in spatii
inchise, prin indepartarea oxigenului si CO2, modificare pH, si
utilizarea de inhibitori de coroziune. Protectia armaturii din
beton este realizata de stratul de acoperire din beton, care are
pH peste 9 si duce la pasivizarea coroziunii. Deaceea trebuie
evitata schimbarea lui prin carbonatare sau alte cauze.
Protectiile se fac prin metode electrochimice, catodic (cu curent
exterior sau cu anod de sacrificiu), acoperirea cu pelicule
protejatoare sau vopsire.
Acoperirile metalice pot fi anodice sau catodice si se fac prin
scufundare in baia de metal protector topit, galvanizare,

pulverizare, termodifuzie, cementare. Pentru otel se utilizeaza

acoperirea cu Zn, Al, Pb, Cr, nitrurare sau carbonatare.
Fontele sunt aliaje ale Fe cu 2 - 6.67% C, obtinute in furnal,
continand de obicei Si, Mn si P sub 0.08%. Se folosesc pt piese
turnate (fonte de turnatorie) si pt elaborarea otelurilor (fonte de
afinare).
Fontele albe se toarna si se prelucreaza greu, au continut
ridicat in Mn, care impiedica grafitizarea, mareste fragilitatea si
rezistentele mecanice.
Fontele cenusii au continut mai mare de Si, sunt mai putin
fragile si mai dure decat fontele albe, au capacitate buna de
amortizare a vibratiilor, se pot prelucra prin aschiere si tratare
chimica.
Otelurile sunt aliaje ale Fe cu C sub 2%. Pot fi simple si aliate.
Otelurile cu C< 0.25 % sunt perfect sudabile, peste 0.45% devin
greu sudabile.
In costructii se utilizeaza oteluri obtinute prin laminare, forjare,
turnare etc. cu C intre 0.06 0.60 %. De larga utilizare sunt
laminatele notate OL urmat de 2 cifre ce indica clasa otelului
( rezistenta minima la intindere daN/mm2). Oteluri carbon de
calitate se noteaza OLC si doua cifre care indica procentul de
carbon. Cele superioare au in plus litera X, si se garanteaza
compozitia chimica.
Oteluri pt constructii metalice. Elementele constructiilor
metalice sufera mari suprasolicitari din cauza rigiditatii
nodurilor si locasurilor pt nituri, care depasesc uneori limita de
elasticitate, ce poate duce, mai ales la temp joase, la ruperea
casanta a metalului. Deaceea se folosesc oteluri moi, cu limita
de curgere destul de ridicata. Daca imbinarea se face prin
sudura, metalul trebuie sa aibe sudabilitate buna. Se utilizeaza:
-

profile cu sectiuni diferite: L, U, T, I etc

bare cu sectiuni diferite
senile de cale ferata SCF
senile de tramvai STR

plat bande PB
tabe: subtiri TS, medii TM, groase TG
materiale pt ferestre metalice OL32, OL34, OL36
tevi
plase
nituri din oteluri usor deformabile sau slab aliate
piulite, saibe, cuie
cabluri din otel

Oteluri pt armarea betonului:

- otel laminat la cald neted OB sau periodic PC
- sarma trasa pt beton armat STNB sau STPB
- sarma pt beton precomprimat
- toroane