O TEMA GREA

AMURG TIMPURIU DE IARNA. Lumina dupa-amiezi s-a-mpclit.

S-a ntunecat si-ri ddaiei Bucati din ce ri fce mai dese dentuneric
se prind n pervazul ferestrei. Doar jarul vetrei da un
rotocol de vapaie moale, rosiatica, ce cuprinde lavita pe care, cu
genunchii la gura, stau cei doi baietani: Ion si Culita. Pe masa
snt deschise caietele de Compunere*.' n Susul paginii, un cuvnt
pe care penita 1-a migalit gros si rotund: Tema, iar dedesubt:
;,Povestiti o fapta deosebita din aceasta iarna". Dar tocurile zac
de-a latul foii, ;c: niste arme parasite.
Cei doi ofteaza. Ciugulesc cteb boaba din oala cu porumb
ndulcit, si iar'ofteaza.
Fapta deosebita... deosebita... hm.
Grea tema!
Eapta. deosebita. Deosebita nseamna, ceva deosebit, nu-i
asa? Ceva, adica, ma rog,, cu totul altfel,... din cale-af ara... .Ion
scormoneste cu un betigas jarul ce mocneste, si urmeaza
alene:
Eum-am gndit la ceva dar s-a-ntmplat n vara, la scaldat...
343

Ehei, vara e usor! Iarna sa te vad! Ce poti sa faci iarna?

Sa intri cu sania n prun? Sa prinzi un pitigoi? Sa cazi pe gheata?
Celalalt sari ca ars la cuvntul... gheata.
Stai! Am gasit! Daca se rupe gheata, nu cazi n apa? Nu
te-neci?
Daca te-neci nu mai scrii tema.
Dar daca se rupe cu altii? Cu un copil, bunaoara. Nu sari?
Nu-1 scoti?
Ai sarit tu?
Ce? Crezi ca mi-ar fi fost frica? Aprinde lumina, eu o scriu
pe asta. Nu-i o fapta deosebita?
O fi... dar iarna asta nici n-a nghetat grla.
Mda,;. Grea tema! : : ' ;
Baietii ciugulesc n tacere porumb fiert si ofteaza.
Ceva deosebit;., deosebit... mormaie cel cu betigasul,
privind carbunii aprinsi. Apoi se-nsenineaza deodata: Stii?
Eu
am vazut un-lup.

Da' el te-a vazut? Asta-i ntrebarea.

Ba bine ca nu... Sa vezi cum a fost. Daca nici asta nu
e fapta deosebita, ma las pagubas... Eram pe dealul
Poienitei.
La nceput, am crezut ca-i cinele nostru, Burcus. Se tinea
scai
de mine. Ma opream eu, se oprea si el. Plecam eu, se urnea
si
el. Deodata, cum eram cu spatele la el, aud un urlet de mi-anghetat
sngele-n vine. Ma uit peste umar, dihania venea n
sal
turi drept spre mine. Ce sa fac? Ma uit n jur: nici tu
tipenie
de om, nici tu copac n care sa sar. Doar un butoi ramas
pe
cmp de la caldarea de tuica. Ei bine, n clipa cnd
dihania
era lnga mine si-i auzeam coltii clantanind, pac! Dintr-o
sa
ritura am si fost n butoi. Cnd mi-a venit inima la loc, am
n
ceput sa ma uit prin crapaturile polobocului. Fiara mi
dadea
trcoale, seheuna si zgria cu ghearele butoiul. Ba ncepuse
sa-si
vre si botul pe cep. Uite asa avea niste colti! Am stat
acolo
344

vreo doua ceasuri. Aproape se-nserase, dar lupul nu pleca.

Deodata, bag de seama ca vrse coada pe gaura butoiului.
Atunci, hat! i apuc coada cu amndoua minile si-o fac nod:
o data... de doua ori... de trei ori...
De patru ori... ,
De unde stii?
Pai asta a povestit-o mos Pndele la despuiat porumb.
Pacat... Era o fapta deosebita... Ar fi murit baietii de necaz...
Ti-am spus eu ca iarna nu snt fapte deosebite.
Uf! Grea tema!
Boabele fierte s-au mputinat, oftaturile au sporit.
O fapta deosebita... deosebita...
Am gasit! sari Culita. ntmplarea cu porcul. A! N-o stii?
Pai sa ti-o spun. Sa vezi tu fapta deosebita! Eram la nea

Mitrut.
Taman njunghiase porcul, o mangalita ct un bivol.
Pune
nea Mitrut paie si-i da foc, de prlit. Deodata, porcul se
scoala
cu paiele-n cap, aprinse, si-o ia razna prin ograda,
guitnd...
Eu, atunci... atunci... .
Ei?
Atunci sar pe porc, l apuc de urechi...
Asa, arznd?
Asa, arznd si-1 calaresc... si-1 calaresc pna la grla... Ei!
Nu-i deosebita? Putea sa dea foc la tot satul.
O fi... numai ca nea Mitrut nu prleste niciodata porcii, i
opareste, si, din par face perii.
Asa e. Grea tema!
Nu ti-am spus eu? Iarna nu snt fapte deosebite. A, dac-am
fi la Polul Nord, nteleg. Sa te-ntlnesti n fiecare zi cu doitrei
ursi albi, sa pui mina pe o balena, sa treci cu sania trasa
de cini peste gheturi care trosnesc...
345

Sa ratacesti n noaptea polara prin furtuni de zapada,

atacat de lupi, sa tragi cu pusca... prr... prr... pac... pc...
prrr...
Sa ispravesti cu gloantele si sa te lupti cu cutitul..
Cu dintii... cu ghearele... si pe urma sa ajungi... la tinta.
Vezi, asta fapta deosebita.
Dar aici? Grla nu ngheata, lupii nu se-arata...
nchid ochii si parca se vad n chip de exploratori polari, catarnduse si alunecnd pe povrnisuri de gheata, zgltiti de uragane,
cu ochii orbiti de plasturi reci de zapada. Si deodata
izbucnesc ntr-un glas:
Mieii! Mieii de pe Stejaris...
Jarul scapara cteva clipe n margelele dintilor dezveliti de
zmbet.

Cum de uitasera? Si ce fapta deosebita!... Da, sus, pe Stejaris,

la saivanul colectivei... Plecasera n ziua aceea pe vreme buna
de la Musariu, pe scurtatura, peste deal. Si pe urma s-a pornit
viscolul, ca si cum dintr-o data ar fi plesnit si s-ar fi deznodat
toate baierile cerului. n vazduh se smuceau parca zeci de pnze
cu ace, iar vntul... ah, cum i mai pleznea si-i ciupea ca niste
cauciucuri ntinse de prastie, ori ca gnsacul lor furios, drept de
obraz. Sus, pe Stejaris, zapada fumega, se rasfira si se rasucea ca
niste burghiuri n pieptul si umerii lor. Noroc de cojoace. Si deodata,
din stinga, auzisera behaituri. Baciul urla si izbea cu bta
oile. Le mna spre gura saivanului, dar oile orbite se buluceau
cap la cap.
Mai Culita, auzira vocea baciului, vedeti ca mi-au fatat
doua turcane. Luati mieii n sat, ca se prapadesc.
n poarta saivanului gasisera doua oi. Zapada li se agatase
n lna si le captusise cu o platosa de gheata. ntre ele, pe bunda
necata de zapada a baciului, doua ghemotoace ca de psla si,
ca si psla, tepene.
346

ntr-o clipa, Culita si-a dat bundita jos. Ion, cojocul... Amndoi
caciulile... Au nvelit mieii ce tremurau si au pornit-o spre
sat, pe valea Poienitei. Cnd au ajuns acasa, urechile le pocneau
dxireros si nu mai puteau desclesta falcile. ncolo, nu mai simteau
nimic. Au asezat mieii pe cuptor... Da, chiar pe cuptorul din
fata... Nu murisera... Peste cteva minute nu mai erau de psla,
ci negri si creti si behaiau subtire.
Tu s-o scrii... Tu ti-ai scos bunda.
Si tu cojocul...
Dar mi-ai dat si salul tau.
Rd multumiti.
La urma-urmei, o scriem amndoi.
Deodata, sclipirea vesela a dintilor se stinge.
Da, dar asta a fost iarna trecuta... Ba nu, acum doua ierni,

pe viscol...
347

Si acum ce scriem? Grea tema!

Jarul mocneste n cenusa, si n odaia calda s-a lasat de mult
ntunericul. Doar pe foile albe se mai zaresc tocurile ca niste
arme parasite.
Stii ce? ntrerupe tacerea cel de lnga vatra. Hai sa ne ui
tam n planul detasamentului nostru.
Hai!
Aprind becul si ncep sa rasfoiasca foile caietului:

Vom strnge o mie de kilograme de cenusa".

Eu am si strns vreo suta de kilograme.
Si ce e deosebit ntr-asta? Am strns si eu vreo saptezeci.
Vom apara cei cincizeci de puieti de atacul iepurilor si al altor
rozatoare."
I-am nvelit pe toti.
Si ce? E o fapta deosebita? Doar toti baietii au ajutat.
Vom sparge ghetusurile de pe ulitele satului, sa n-alunece oa
menii si vitele."
Treci mai departe.
Vom ajuta la facerea gardurilor pentru pastrarea zapeziipe cmp."
Vom curata de licheni toti prunii din livada scolii."
Am stricat ghetusurile, am facut si garduri, am curatat
si prunii... Ei si? Snt astea fapte deosebite?
Si ce? Nu snt? Ai vrea sa-si rupa oamenii picioarele? Sa se
usuce prunii? Sa piara puietii?
Nu, nu... dar... vezi, astea le facem n fiecare iarna...
Nu e nimic deosebit.
Adevarat... Grea tema!

Baietii tac, ciugulesc ultimele boabe de porumb. Ceasul din

perete ticaie marunt. Din ulita, difuzorul raspndeste, un cntec

vesel.
S-o fi facut sapte. Au dat drumul la statie. Tii, ce trece
vremea!
348 '

Si noi n-am scris nimic...

Aici statia locala de radioficare, se aude din difuzor. Fapte
pionieresti deosebite. Detasamentul I, condus de pionierul
Culita
Neagu, a predat centrului de colectare a cenusii cinci
sute
cincizeci de kilograme de cenusa, ce va servi ca
ngrasamnt.
Grupa pionierului Neagu Ion a curatat de licheni cei peste
o
suta de pomi fructiferi din livada scolii. n luna ianuarie
au
fost pusi pe tarlale peste optzeci de metri de garduri
pentru
retinerea zapezii pe cmp. De la statiunea de tigaizare a oilor
ni
s-a transmis ca cele trei mioare tigaizate, salvate de cei
doi
pionieri pe timpul viscolului, au fatat zilele acestea primii
miei
tigai ai comunei. Curnd turcanele cu lina aspra si rara...
Peste o ora, mama i-a gasit aplecati peste caiete.
Ei, copii, e grea tema?
Copiii se privesc si rid veseli:
Nu, mama, e usoara, dar avem mult de scris, tare mult...
Uite si matale: trei pagini scrise marunt. Si cte mai avem de
povestit