Gazometru

Ion Luca Caragiale

Duminica... Tren de placere... Sinaia... Lume! lume dupa lume!

O splendida si generoasa zi de vara.

- Frumoasa zi! zice d. Iancu la dejun pe iarba.

- Mai frumoasa nici ca se poate! zice madam Ionescu.

- Asta e zi regala, domnule! zice d. Nae, mijind din ochi, ca-i e foarte cald.

D. Nae si d. Iancu au chef de glume, si madam Ionescu a lui d. Nae si madam Niculescu a lui
d. Iancu rad de se prapadesc de ras, si d. Nae zice:

- Prea radeti tare... ia bagati de seama sa nu...

- Uf! ce zaduf! zice madam Niculescu. Nu-i asa? ca si dumneei i-e foarte cald.
Teribel! zice madam Ionescu.

Da d. Nae zice:

- Zaduf regal, domnule! si nu stiu cum se-ntoarce spre rasarit si: Ia uitati-va - zice - colo
vizavi!

Pe Piscul Cainelui se arata in potriva soarelui, care se apleaca inspre Caraimanul, un norulet
alb.

- Ce? adica?... intreaba d. Iancu.

- As! zice madam Niculescu.

- Acu vine!... Ceva regal! sa vedeti! zice d. Nae, si razi toti, si razi...

In adevar, cu cat in valea Prahovei apasa mai greu pacla, cu atat noruletul se ridica mai sus si
se umfla mai tare, clocotind ca o gogoasa uriasa. Deodata, o detunatura titanica cutremura
toate piscurile, si o ploaie turbata porneste.
S-a dus petrecerea! s-a stricat cheful!

in picioare toata lumea! Fistecare-si strange palarii, umbrelute, resturile dejunului. La gara,
repede, sa apucam trenul intai!

Leoarca pana la piele, cu toate umbrelutele, madam Ionescu si madam Niculescu cobor cat
pot mai iute, dracuind ploaia, si foarte necajite pe d. Nae si pe d. Iancu, finca nu vin mai
degrab' si rad mereu ca nebunii, parca e de ras. Ba inca d. Nae le mai si tachineaza - mereu le
striga sa-si ridice jupele:

- Mai sus, cocoana, mai sus, ca nu ne uitam!

E potop... D. Iancu zice:

- Strasnica ploaie, d- le!

- Teribela! zice madam Ionescu.

- Ploaie regala, d-le! zice d. Nae.

La un moment, cocoanele aluneca pe clisa soselii si cad pe sezute, poc! si fac amandoua: "hi!"

Argumentare schiță

Schița este o specie a genului epic, de mică întindere cu personaje puține în care se
prezintă un episod semnificativ din viața unui personaj.

Cuvântul ’’schiță’’ provine din italienescul ’’schizzo’’ ce înseamnă scurtă narațiune.

Consider că, opera ’’Gazometru’’ de Ion Luca Caragiale este o schiță, deoarece
prezintă toate trăsăturile acestei specii.

Fiind o specie a genului epic, identificăm indicii spațio-temporali: ’’duminică’’;

’’Sinaia’’; ’’zi de vară’’. Acțiunea este simplă, fiind structurată pe momentele subiectului, iar
în fragmentul dat identificăm desfășurarea acțiunii. Într-o duminică, într-o zi de vară
frumoasă, domnul Nae, madam Ionescu, madam Niculecu și domnul Iancu erau la dejun pe
iarbă, dar ploaia le-a stricat cheful și petrecerea. La un moment dat cucoanele alunecă pe clisă
și cad pe șezute.

Personajele sunt cele două familii, neremarcându-se unul pricipal, toate având
același rol în fragment.

Titlul operei este alcătuit din punct de vedere morfologic dintr-un substaniv comun
simplu, fiind un element metatextul și paratextual care introuce lectorul în universul creației
literare. Acesta nu este în strânsă legătură cu tema operei.
 Modurile de expunere predominante sunt narațiunea și dialogul. Narațiunea: ’’
Leoarca pana la piele, cu toate umbrelutele, madam Ionescu si madam Niculescu cobor cat
pot mai iute, dracuind ploaia, si foarte necajite pe d. Nae si pe d. Iancu, finca nu vin mai
degrab' si rad mereu ca nebunii, parca e de ras. Ba inca d. Nae le mai si tachineaza - mereu le
striga sa-si ridice jupele ’’

Dialogul: ’’- Mai sus, cocoana, mai sus, ca nu ne uitam!

E potop... D. Iancu zice:
- Strasnica ploaie, d- le!
- Teribela! zice madam Ionescu.
- Ploaie regala, d-le! zice d. Nae.’’

Autorul este obiectiv, neparticipând la acțiune, relatarea făcându-se la persoana a III-a: ’’zice
’’; ’’alunecă’’; ’’apasă’’.

În concluzie, am argumentat că opera opera ’’Gazometru’’ de Ion Luca Caragiale este o

schiță, deoarece prezintă toate trăsăturile acestei specii literare.