Picăturile de ploaie

-Era o zi minunată. O trupă de mici picături de ploaie s-a trezit în norul ei. Acestea
erau fericite că erau în viață, fericite că trăiau într-o casă albastră splendidă. Toată
ziua se distrau și râdeau, se jucau și săreau prin nori.
Ploicică: -Fiți pe fază! Astăzi Picăturica o să fie învinsă în cursa către norul nou!
Umezică: -Iar eu și prienii mei vom călătorii peste munți pe norul pufos.
Picăturică: -Iar noi vom face artă cu cele șapte culori ale razelor soarelui.
Picăturică: -Ooo, ce noroc că suntem niște picături mici.
Umezică: -Ce zi va fi! Haideți!
Ploicică: -Aaa, stați! S-ar putea să avem de muncă astăzi! Priviți!
Umezică: -Ce e asta?
Ploicică: -Umezică, nu ți se pare că frunzele copacilor sunt prăfuite și murdare?
Umezică: -Ba da!
Ploicică: -Da, Picăturică, e timpul să coborâm!
Umezică: -Nu putem merge mâine? Îmi făcusem planuri pentru astăzi.
Ploicică: -Haide, Umezică! Dacă vom lucra împreună va fi foarte distractiv. Prietenii
noștri au nevoi de noi. Haideți!
Umezică: -Bine, Ploicică!
Picăturică: -Ce bine! Să chemăm pe toată lumea. Dacă nu mergem toți nu vom reuși
să facem mare lucru.
Ploicică: -Așa e, Picăturică!

Jos lumea se chinuia din cauza căldurii și a lipsei apei. Nu doar animalele, ci și
oamenii așteptau ploaia cu mare nerăbdare.
Sus în nori Ploicică fuiera ca să îi cheme pe toți. În curând milioane de picături de
ploaie adunate în nori zburători s-au aliniat în cer înaintea lui Ploicică.
Ploicică: -Bună ziua tuturor! Uitați-vă în ce condiții este pământul.
Toate picăturile s-au uitat în jos.
Toate picăturile: -Vai, situația nu e bună deloc.
Toate picăturile: -Au mare nevoie de noi acum.
Ploicică: -Da, așa este. E momentul. Cu toții trebuie să mergem pe pământ și să ne
ajutăm prietenii. Toți să fim gata în zece secunde.
În curând picăturile de ploaie erau pregătite.
Ploicică: -Picături de ploaie, săriți, acum, spre Pământ!
-Spre Pământ! Spre Pământ! Spre Pământ!
Picăturile de ploaie s-au aruncat spre Pământ, mii de picături ca o pătură groasă de
ploaie. Copacii și florile și păsările le-au văzut apropiindu-se.
Toată natura se bucura de venirea ploii.
Mica armată de picături de ploaie a umplut pământul, făcând ca rădăcinile copacilor
să se umple de vigoare, făcând copacii mai verzi și mai mari, făcând ca iarba
proaspătă să strălucească, Datorită abundenței de apă bălțile s-au umplut tot mai mult,
iar animalele și păsările au băut cât au putut, s-au jucat și au râs în ele, Picăturile de
ploaie s-au adunat în mici pârâiașe care curgeau din munți, unindu-se și formând râuri
uriașe care treceau prin păduri și câmpuri. Până și oamenii obosiți și terenurile uscate
au primit ploaia, iar căldura soarelui s-a mai potolit.
Împreună micile picături de ploaie au reînvioarat pământul, umplându-l de viață și de
veselie. Au curs continuu zi și noapte până când au ajuns la cea mai mare adunare de
apă posibilă, la mărețul ocean. Fericite, picăturile de apă, au înotat și au sărit pe
valurile acestuia.
Treaba lor pe Pământ se încheiase. Așa că a venit soarele, care le-a ridicat și le-a dus
acasă. Razele lui strălugeau deasupra oceanului, iar una câte una picăturile se urcau pe
ele și într-un final soarele le-a dus la loc pe norii lor pufoși din înaltul cerului.
Picăturile de ploaie s-au descurat foarte bine.
-Dar, stați! Acum picăturile de ploaie dorm. Nu trebuie să faceam zgomot. După atâta
muncă merită să se odihnească, asa-i?
La fel ca picăturuile de ploaie, așa și noi, când lucrăm împreună și avem un scop
munca e mai distractivă și ne înveselește pe toți.