Istorie

n rile cu o civilizaie veche, descoperirile arheologice au scos la iveal faptul c popoarele

antice cunosteau i cultivau diverse specii de plante floricole.Oamenii primitive i-au
manifestat la inceput dragostea pentru frmos prin taturi, vopsirea buzelor , apoi, i-au
mpodobit trupul sau i-au ornamentat diferitele obiecte casnice , unelte de lucru, locuine , cu
flori.
Se citeaz , n vechile documente , c pe o parte a unei medalii gsit ntr-un mormnt din
Altai , care dateaz de circa 7000 de ani, era reprezentat un trandafir n relief cu semnificaia ,
probabil a unei anumite utiliti sau datine. Documentele arat de asemenea, c faraonii
creteau n grdinile lor anemone, iar narcisele i crinii erau folosite de vechii egipteni la
coroanele funerare. n mormintele egiptene , s-au identificat pe gravurile n piatr mai multe
specii de plante floricole cu modul lor de cultur, semine de iasomie, etc. Cultivate mult de
egipteni erau o serie de plante floricole valoroase printre care : trandafirul, rezeda, crinul,
lotusul. Pe lng aspectul decorativ , lotusul mai era folosit ca plant alimentar, deoarece
prin semine se obinea fin pentru pine , iar rizomii se consumau fieri. De o deosebit
atenie se bucura cultura florilor i n Persia , Babilon, Palestina, India, Pensinsula Italic, la
mezi si fenicieni, care in afar de plantele enumerate mai sus, cultivau zambile, narcise, lalele,
maci, toporai, liliac, albstrele, mirt, etc.
n Iudeea, lng Ierusalem, era vestit Valea Trandafirilor lui Solomon , precum i grdina
acestuia din crini si crocus. Tot n aceast perioad era cunoscut preocuparea de punere n
valoare a florilor, aa cum reiese din descrierea referitoare la Grdinile Suspendate ale
Semiramidei din Babilon, care dup cte se tie a constituit una din cele 7 minuni ale lumii
antice. Nu trebuie uitate nici grdinile iraniene , aa zisele paradisuri decorate cu lalele i
zambile , narcise , maci, toporai , crini, liliac, mirt i trandafiri. n China i Japonia erau
cunoscute crizantema, bujorul, camelia, azaleea, stanjenelul i diferite specii de crin care au
contribuit mult la mbogirea sortimentului floricol mondial. Au fost descoperite in Creta
Antic, fresce i vase decorate cu crini datnd din anii 1800 1600 .Hr.. Grecii datorit
ptrunderii lor pn n Asia cu ocazia rzboaielor , precum i datorit ocupaiei lor , negoul i
transportul pe mare , care favoriza multiple legturi comerciale cu principalele ri din
antichitate , au reuit s adune cele mai frumoase specii de plante decorative , realiznd
frumoase grdini pe terase ornate cu flori , fntni , coloane i vase. De asemenea, florile,
( crocus, crini i zambile) erau folosite n temple i la jocurile olimpice pentru ncununarea
nvingtorilor. Filozoful Teofrast ( 327- 287 .Hr. )n lucrrile sale de botanic , ocupndu-se

de descrierea a peste 500 de specii i grupuri de specii , menioneaz i anemonele , crocusul,

ciclamenul, crinul, narcisa, etc.
Cuvntul bacalaureat provine de la denumirea de bac a fructelor de laur , care mpreun cu
frunzele plantei, se foloseau la confecionarea coronielor pentru premierea celor mai buni
elevi.
Printre alte flori , grecii cultivau trandafirii, bujorii, primulele, crinii, omagul, meriorul,
garoafele, moul curcanului, panselele, mixandrele, stanjeneii, gura leului, nemiorii,
prluele , zambilele, gladiolele, macii, violetele, laurul, mirtul, etc.
Numeroasele scrieri ale vremii atest c florile la romani se bucurau de o atenie deosebit.
Astfel, poetul Marian spune c n Roma satul s-a mutat n ora. Poetul Horaiu, spune c
plantele de ornament, trandafirii i mixandrele, au luat locul altor plante mai
folositoare.Poetul Virgiliu ( 70 19 I. Hr.) , n cteva poeme menioneaz crinii ca simbol al
virginitii.
n vestitele lor grdini romane ( Hortus Romanus ) , locul principal era ocupat de flori, care
erau folosite la mpodobirea locuinelor, templelor i bilor. Cele mai apreciate erau : lalele,
zambilele, narcisele, violetele, gladiolele, iar garoafele si trandafirii iarna se cultivau sub
sticl.
n grdinile strmoilor notri daci se cultivau diferite plante luate din flora spontan , care
erau folosite n scopuri medicinale, de exemplu : mtrguna, spnzul, iarba mare, iar altele n
scopuri decorative : meriorul, albstreaua, lcrmioarele, bujorul, priboiul, etc. Cu timpul ,
sortimentul floricol s-a mbogit , pe de o parte cu plante aduse din Grecia, i pe de alt , cu o
serie de plante care iniial au servit n scopuri medicinale i dup ocuparea Daciei de ctre
legiunile romane, au fost folosite ca flori de decor, cum sunt : busuiocul, rozmarinul,
mghiranul, melisa, salvia. Cultura florilor n Europa ia un avnt deosebit, mai nti, prin
introducerea multor specii din flora spontan, i apoi prin expansiunea roman, cuceririle
arabe pn n Spania i mai trziu, n timpul cruciadelor, cnd numeroi cavaleri medievali au
adus noi specii din Orientul Apropiat. La mbogirea sortimentului floricol din Europa a mai
contribuit descoperirea Americilor i colonizarea Africii i Asiei. Multe plante aduse de prin
rile calde , pentru a rezista condiiilor de clim din Europa, au fost protejate, n adposturi
pe timpul iernii. Printre primele plante cultivate n Europa cu valoare decorativ se poate
consemna : macul adus din Asia n anul 1100 .Hr., gladiolele aduse din Africa de Sud n anul
1659, iar cu 10 ani mai trziu din America de Sud cerceluii ( fuchsia ).Tot din America de
Sud au fost adui de ctre olandezi n anul 1684, clunaii.

Din America de Nord au fost aduse n anul 1711 regina nopii, iar din Africa de Sud 3 ani mai
trziu mucatele. Petuniile au fost aduse din Brazilia n anul 1924. Progresiv , cultura florilor
s-a extins, iar prin selecie i ameliorare au aprut o serie de forme i culori noi , ajungnd s
existe astzi un mare sortiment de flori.
1.2.1. Scurt istoric al cultivrii trandafirilor i a florilor Din timpuri strvechi omul a simit
nevoia de frumos i de a avea n preajma sa plante decorative, mrturii n acest sens stnd
numeroase motive florale descoperite n urma spturilor arheologice. Poate cea mai veche
dovad este o medalie descoperit ntr-un mormnt din Altai, datat de circa 7000 de ani, i
care pe una din fee avea un trandafir n relief [Cantor, 2009]. nc din antichitate
documentele vorbesc de o floricultur dezvoltat n China, Japonia, India, Babilonia,
Palestina, Egipt, Grecia, fiind cunoscute plantele floricole ca: trandafirul, crinul, lalelele,
crizantemele, albstreaua, macul etc. Romanii cultivau crini, zambile, narcise, trandafiri,
garoafe. Cea mai mare contribuie a romanilor a fost dezvoltarea mijloacelor artificiale de
cultivare n afara sezonului normal. Odat cu migraia popoarelor i a cruciadelor se
realizeaz i transferul de plante floricole dintr-o regiune n alta [Kiselev, 1956]. Trandafirii
au o istorie lung. n urma descoperirilor arheologice, s-a ajuns la concluzia c trandafirul are
o vechime de peste 35 milioane de ani. Astzi exist n lume peste 30.000 de varieti de
trandafiri, aceast specie fiind cea mai complex dintre toate speciile floricole [Beales, 2000].
Genul Rosa cuprinde 140 de specii: 95 de specii sunt din Asia, 18 specii sunt din America de
Nord, iar restul provin din Europa i nord-vestul Africii. Cea mai favorabil zon de cultur a
trandafirilor este cea din emisfera nordic, n care clima este temperat, iar n emisfera sudic
nu a fost gsit nici o specie de trandafir [Austin, 1998]. n Romnia, cultura florilor a fost
dintotdeauna la ea acas, pierzndu-i nceputurile n antichitate, n grdinile dacilor care
cultivau diferite plante din flora spontan n scop ornamental. Patrimoniul floricol al rii
noastre este alctuit att din flori autohtone (cimbrul, lcrmioara etc.), ct i din flori aduse
din lumea ntreag. Multe plante floricole au fost introduse doar n ultimele decenii: gerbera,
orhideele, palmierii, Calceolaria etc [Cantor, 2003].

Constienti de valoarea spirituala a plantelor care aduc si o satisfactie de ordin estetic, oamenii
se simt fericiti atunci cand traiesc inconjurati de verdeata. Florile au devenit obligatorii pentru
evenimente importante nastere, casatorie, moarte, la anumite ocazii festive sau la mese. Sunt

oferite din dragoste, din prietenie, in semn de omagiu sau pentru a multumi cuiva pentru
ospitalitatea pe care ne-a acordat-o.
Casele sunt infrumusetate cu gradini, orasele cu parcuri, tarile cu rezervatii naturale. Pentru a
da unei camere un aer mai primitor, se aseaza in ea o planta sau o vaza cu cateva flori.
Florile, prin tot ce le apartine (forma, culoare, parfum), au constituit izvoare de inspiratie
pentru artistii tuturor timpurilor. Multi dintre ei au devenit celebri prin panzele cu flori, prin
versurile inchinate lor, ori prin lirismul cantecelor care le slavesc.
Cine nu a trait clipe de profunde emotii in fata anemonelor lui Luchian, a paharului cu
zambile roz a lui Andreescu sau a florilor de camp sau paduri transpuse pe panza in culori
calde, pline de farmec, de catre contemporanii nostri: Constanta Stratulat, Stefan Bucataru.
Si despre parfumul florilor, numit si sufletul lor, s-a scris mult si cu cuvinte dintre cele mai
alese. Astfel, Ion Minulescu elogiaza parfumul cupelor de crin; in Grand Canaria retine
atentia asupra parfumului distinct, imbatator al freziilor, iar majoritatea poetilor evoca
trandafirul cu al lor parfum, neintrecut.
Fantezia proprie artistilor de orice fel este necesara si cultivatorilor de flori, dar in acest caz,
trebuie supusa si ordonata anumitor legi naturale. Astfel, alegerea plantelor si asocierea lor
sunt hotarate de conditiile de mediu ce le sunt puse la dispozitie, iar prelucrarea artistica este
conditionata de insusirile biologice ale materialului vegetal.
In viata noastra florile se bucura de o importanta deosebita, marturii stand denumirile de
persoane, strazi, orase. In Bucuresti aproape o suta de strazi poarta denumiri de plante: Lunca
florilor, Strada sau Aleea Rozelor, Crinului, Lacramioara, Bujorului. Numele florilor au fost
preluate si atribuite femeilor si barbatilor, ca de exemplu: Florica, Florentina, Brandusa,
Lacramioara, Bujor, Viorica.
Oamenii din popor, cand vor sa aprecieze frumusetea tinerilor, spun ca arata ca un bujor, ca o
floare. De asemenea, in vorbire se apreciaza anumite varste: este in floarea varstei, in
floarea tineretii sau despre unele femei se spune ca este ca o floare ofilita.
Toate acestea demonstreaza ca florile, ca partener al habitatului nostru, mai poseda pe langa
valentele lor de ordin biologic si pe cele de infrumusetare, de ordin estetic, nu numai a
mediului de locuit, ci chiar a modului de convietuire, de exprimare.
1.1.2. Importanta socio-economica
Omul a simtit intotdeauna nevoia de a-si infrumuseta habitatul folosind diverse specii
floricole, atat in propria casa, cat si la locul de munca.

Dezvoltarea economica si accelerarea urbanizarii impun infiintarea de parcuri si

gradini cu diverse amenajari florale menite sa satisfaca nevoile omului de a se reface in
ambianta vegetatiei.
Multe din speciile floricole pot avea utilizari in numeroase sectoare economice:
materii prime pentru industria cosmetica, farmaceutica si a colorantilor (Calendula,
Nicotiana, Papaver, Salvia, Aloe, Freesia, Rosa).
Din cultura florilor se pot realiza locuri de munca, obtinandu-se si venituri considerabile din
comercializarea acestora.
Pe plan mondial, floricultura cunoaste o dezvoltare accelerata ca urmare a cererii din
ce in ce mai mari si mai diversificate de flori taiate sau cultivate la ghiveci si in gradini.
Un model in obtinerea de venituri il reprezinta Olanda, tara care a reusit sa transforme
cultura florilor intr-o adevarata traditie, avand la baza cele mai dezvoltate tehnologii si
principii manageriale. Ea a devenit una din cele mai mari producatoare de material saditor
(bulbi, rizomi, tuberobulbi, seminte), flori taiate, flori de ghiveci.
In tara noastra, productia totala de flori in 1993 a fost de 116,4 mil. fire, iar in 1999 s-a
inregistrat o crestere a productiei totale cu circa 37 mil. fire (cu 28% mai mare).
Productia de flori din tara noastra este valorificata in cea mai mare parte doar pe piata
interna, o mare parte a acestei productii orientandu-se spre productia de flori la ghiveci.
Plantele la ghiveci pot acoperi o paleta foarte larga de specii, incepand cu cele autohtone si
terminand cu cele provenite din alte zone, adaptate pentru clima tarii noastre.
1.1.3.

Importanta ecologica

O importanta veriga in lantul trofic al ecosistemului plantelor o reprezinta speciile floricole.

Plantatiile de arbori, arbusti si flori influenteaza pozitiv microclimatul marilor centre
populate.
Prin procesul de fotosinteza si respiratie ele contribuie la oxigenarea aerului, la
mentinerea unei umiditati atmosferice echilibrate si la reducerea oscilatiilor de temperatura.
Prin amenajarile de spatii verzi, se contribuie la atenuarea gradului de poluare a
mediului si la restabilirea unui echilibru favorabil vietii.
Vegetatia din parcuri si gradini, de pe strazi si sosele constituie adevarate filtre pentru
gazele nocive si praful din atmosfera, fiind tot mai necesare in centrele cu o industrie puternic
dezvoltata, unde poluarea mediului este tot mai accentuata.
Plantele ornamentale contribuie si la combaterea eroziunii solului prin intermediul
sistemului radicular.

1.1.4.

Importanta culturii ciclamenului

Cultura ciclamenului are o deosebita importanta in primul rand prin valoarea estetica oferita,
atat ca planta la ghiveci cat si ca floare taiata, intr-o perioada in care sunt putine plante care
dau flori chiar in sera.
Este o floare frumoasa de ghiveci cu flori cu aspect de fluture, colorate in diverse nuante de
rosu, violet, alb, cu flori simple sau duble, cu petale care se rasucesc inapoi sau cu petale
deformate. Ghivecele cu flori pot fi folosite singure sau in aranjament in cosuri de nuiele. De
asemenea, se pot folosi ca flori taiate in buchete, cosuri sau vaze.
Desi cultura ciclamenului nu este usoara, ea continua sa fie practicata, fiind una din
cele mai cautate plante de apartament.
1.2 Scurt istoric al culturii florilor
1.2.1 Importanta dezvoltarii culturii florilor de-a lungul veacurilor
Plantele folosite pentru ornarea interioarelor apartin unui numar mare de familii
botanice si sunt, in majoritate, originare din zonele calde ale globului.
Exista numeroase scrieri si documente arheologice care atesta existenta plantelor
decorative de camera inca de la popoarele antice. Ele erau pretuite si ridicate, de multe ori, la
rangul de simboluri ale divinitatii.
Cu peste 5000 de ani in urma, chinezii cultivau azaleea si alte plante decorative, in
ghivece sau in alte tipuri de vase, cu care ornamentau palatele. Luxul cultivarii unor astfel de
plante era considerat un drept si insemn al celor bogati.
Solomon, rege al Israelului a fost un talentat si iscusit gradinar, care cultiva o mare
varietate de plante. El impune ca una din salile Marelui Templu din Ierusalim sa fie decorata
cu plante la ghivece.
Una din cele mai vechi imagini cu plante in ghivece este un basorelief descoperit in
templul de la DEIR el-BAHRI de langa Teba Egiptului antic.
In Grecia antica, plantele ornamentale erau asociate dupa reguli extrem de elaborate,
pentru fiecare dintre ele folosindu-se diferite tipuri de recipiente (ghivece, cosulete, cutii etc.).
Aceasta grupare de plante in ghivece a ramas o traditie ce se practica si astazi la ornarea
ferestrelor, scarilor, gradinilor interioare in tarile riverane Mediteranei.
Doua dintre marile probleme ale transferului de plante din mediul lor natural in
gradinile si casele europene erau supravietuirea plantelor in timpul transportului si
perpetuarea lor in noile conditii ce li se ofereau. Putine din plantele urcate pe vapor reuseau sa
ajunga la destinatie. In acest sens, o mare descoperire este asa numita cutia lui Ward,
inventata de horticultorul englez Nathaniel Ward an 1834. El a construit o cutie cu geamuri,

ca o mica sera portativa, in care era posibil sa fie crescute plantele pe substrat de muschi usor
umezit, ele reciclandu-si propria umezeala prin procesul de transpiratie. In astfel de cutii au
fost transportate cu succes multe orhidee.
Incepand cu mijlocul secolului 19, plantele de interior au devenit o trasatura esentiala
a multor camine, constituind emblema casei confortabile. Ambianta familiala este mult mai
calda, odihnitoare, agreabila. De asemenea, nu lipsesc din habitatul institutiilor publice si al
magazinelor. Palmierul, ficusul, dracena, asparagusul au patruns aproape in toate casele.
Gustul pentru plantele de camera poate incepe cu un filodendron sau o feriga si sa se dezvolte
pana la cunoasterea stiintifica a cresterii, infloririi, ingrijirii unor adevarate colectii de specii si
varietati.
1.2.2 Istoricul culturii ciclamenului
La noi in tara, ca in majoritatea tarilor cultivatoare de flori, dintre plantele ornamentale
cultivate la ghivece, ciclamenul ocupa unul din primele locuri.
Anul 1731 este socotit ca anul introducerii in cultura a speciei Cyclamen
persicum Mill. In unele documente, insa, se arata ca ciclamenul a fost folosit cu decenii mai
inainte ca planta cultivata in gradina. Astfel, in secolul al XVI-lea, botanistul CASPAR
BAUHIN enumera 13 specii de ciclamen, englezul MARRISON, cu 100 de ani in urma
enumera 26 de specii, iar francezul TOURNEFORT, la inceputul secolului al XVII-lea, 32
specii.
Din genul Cyclamen, azi se deosebesc cca. 30 specii la care se adauga nenumarate
subspecii, avand diferite forme, culori si grade de precocitate. In afara de Cyclamen persicum,
celelalte specii au un rol secundar, in horticultura folosindu-se numai ca plante perene in
amenajarea parcurilor si alpinariilor.
Cyclamen persicum este originar din Asia Mica, Grecia, Cipru etc. Se presupune ca
aceasta specie este punctul de plecare al ciclamenului in cultura.
Interesul deosebit pentru cultura ciclamenului atat ca flori la ghivece, cat si pentru
flori taiate se datoreaza perioadei neintrerupte de inflorire care, in functie de momentul
insamantarii si metoda de cultura, poate fi esalonata din toamna pana in primavara.