Mi s-a terminat caietul

de Mircea Santimbreanu

Ia te uita! S-a terminati doar alaltaieri l-am cumparat?!

Uimirea baieelului din clasa aIIIa era neprefacuta. Nu, nu aveam
de-aface cu unul din aceia care pitesc caietul n ghiozdan i zic cu
nevinovaie:
Mi s-a terminat caietul, tovarae nvaator. N-am putut scrie
tema, N-am avut pe ce
Caietul cu pricina se ispravise, cu adevarat! Ciudat nsa: s-a
mpuinat ce zic eu? s-a topit, da, acesta era cuvantul potrivit,
s-a topit ca o zapada sub razele soarelui. Nu mai ramasese din el
dect o pojghia de caiet, la umbra celor doua coperi Toate
celelalte file i-au luat zborul, smulse parca de un vant ciudat La
ceilali copii foile caietului nu zboara, nu mor. nu se topesc vazand
cu ochii. Atunci ce s-a intamplat cu acest caiet? Ce rau ascuns i-a
mpuinat foile? Trebuia dezlegat acest mister! Cu oricp pre. Daca e
o molima necunoscuta pana acum., i ea se ntinde i molipsete
toate caietele din clasa a III-a, din toata coala, din toate colile?
Aa ma framantam ntr-una din zilele trecute, martor fiind la
exclamaia baiatului.
Caietul se terminase, nu ncapea ndoiala. Ma uitam la coperile
uscate, ca nite aripi jumulite, fara puteri
i, n timp ce cautam sa dezleg misterul, auzii chiar lnga mine un
clinchet de bicicleta Am tresarit.
-Cine a intrat cu bicicleta n clasa?
-Eu.
Vorbea o foaie de caiet. Ciudat! O foaie cu patraele, exact ca cele
din caietul ce-1 aveam n mana.
Ma plimb de alaltaieri, continua foaia. i nu sunt singura, caci nam plecat la o plimbare oarecare, ci ntr-o adevarata cursa de
cicliti. Sunt nsa singura care am mai ramas pe drum. Poate pentru
ca roata din faa e niel n opt i n-am nici a. A uitat baieaul sa

mi-o deseneze. Dar nu-i nimic Noi, foile de hartie, putem pedala
i aa. Privii, am ncalecat pe-o roata i v-am spus povestea
toata
Aadar, molima caietului a fost pasiunea pentru desen a
stapanului, mi ziceam, ncercnd sa-mi dau seama cam cate
biciclete o fi trimis n turul clasei ciclistul nostru cand, deodata, un
zbarnait ce cobora i se ingroa, mi ndrepta cercetarile n alta
direcie. Spre tavan. Era un avion.
Ciudat! am exclamat. Aterizezi pe un caiet?!
De aici am plecat, aici ma ntorc. Acesta e aerodromul meu
obinuit. Privii ce aripi am, ce fuzelaj, ce coada Va place zborul
meu lin, elegant? Dar cata straduina a trebuit din partea
constructorului, nu ma ntrebai!? Cate modele i cate zboruri de
ncercare!  Aproape ca i s-a terminat caietul. Dar mi se pare ca va
deranjez cu zbrnitul meu. Vad ca suntei ngandurat
Da. Fac o socoteala, am raspuns. Caietul a avut alaltaieri 50 de
file. Cinci-ase biciclete, cinci-ase aeromodele fac cel mult o
duzina de foi n vant, ca sa zic aa. Dar unde or fi pierit celelalte?
n aceeai clipa, cineva suna din corn, aa cum sunau altadata
potaii.
Pota?
Da, o pota demodata. Sunt un bileel care i cauta adresa. Am
plecat din caiet ,,F.F. urgent, coninad cateva randulee, dar m-am
mpotmolit. Am ajuns la un punct mort. Catedra i zice.
Iata, deci, cum se mparte vina, cugetam, continuand sa adun n
minte filele descoperite, pentru a ajunge la scadere. Dar rezultatul
nu era cel din caiet. Mai aveam i alte foi lipsa la apel. Cum i
unde or fi pierit?
Aici! Aici! Aici!
Vocile veneau din coul de hrtie.
Ce-i cu voi acolo? Suntei tefere, dupa cate vad. N-ai avut niciun
accident Nici de bicicleta, nici de avion, nici
Da. Noi avem nite cusururi mult mai .mici.
i atunci de ce suntei la co?
O, acesta nu e cusurul nostru. E al stapanului nostru. E nervos.
Cum se ivete o mica, o nensemnata greeala i din graba face

nenumarate asemenea greeli ne rupe. Rupe la fiecare tema

cinci-ase foi. Privii Trebuia sa scrie cuvntul exista. Pe prima
foaie a scris ezisia, pe a doua eczisla, apoi ecgzisla, apoi
esiesta. De abia pe urma s-a gandit sa se gandeasca mai bine.
Ajunsesem la capat. Dadusem aproape de urma ntregului caiet.
Acum ma dumirisem. Mai lipseau doar doua foi. ntrziau sa se
iveasca, i tocmai ma gndeam, oarecum plictisit de toata povestea,
sa ntrerup cercetarile, cand am auzit o voce;
Ei, ce faci? De ce stai?
Atept nca trei foi. Nu ies la socoteala
Cum de nu? Noi suntem.
Bine, dar voi suntei albe, nepatate, nendoite! De ce nu
suntei n caiet?
Pentru ca ne-am desprins singure. Aa se ntmpla ntotdeauna
ntr-un caiet cu file rupte. Unele se. desprind de la sine.
i ce sa fac cu voi? Sa va aez la loc, n caiet?
A, nu, raspunsera ntr-un glas cele trei .foi. Folosii-ne
dumneavoastra. Scriei despre naravul acestor colari! Caietul
acesta s-a terminat tot. Macar sa se termine cu folos sa nu se mai
ntample.
Cele trei foi aveau dreptate. M-am aternut pe scris. Acum povestea
este gata i, dupa cum vedei, are exact trei foi