Cele patru piersici

Un ran avea patru fii. Odat, el se gandi s-i incerce pe fiii si. Aa c, ntr-o
diminea, i-a chemat la el i i-a dat fiecruia cte o piersic frumoas. Omul a
plecat apoi la cmp, lsndu-i s-i vad de treburi i s-i mpart ziua cum cred ei
de cuviin. Seara ns, cnd s-a ntors, i-a chemat pe toi patru i l-a ntrebat pe cel
mai mare:
Spune-mi, ce-ai fcut cu piersica ta ?
Ce s fac, ttuc, am mncat-o i-i mulumesc. A fost tare bun. apoi m-am
gndit c ar fi tare bine s avem i noi un astfel de pom, aa c, am luat smburele,
l-am plantat n spatele casei, am udat locul i ndjduiesc s creasc acolo un
piersic frumos i roditor.
Bine ai fcut, biatul tatii, sunt sigur c tu o s ajungi un bun gospodar. Dar tu, i
zise celui de-al doilea, ce-ai fcut cu piersica ta ?
Eu am mncat-o. A fost att de bun, coapt i fraged
i apoi ?
Pi, am aruncat smburele i m-am dus la mama s-i mai cer cteva, c tare bune
erau.
Fiule, zise atunci omul cu ntristare n glas, ai grij s nu ajungi un om lacom c
lcomia stric omenia. Dar ie i-a plcut piersica, a fost bun ? l-a ntrebat
ranul i pe cel de-al treilea fiu al su.
Nu tiu.
Cum nu tii, da ce-ai fcut cu ea ?
Am vndut-o. M-am dus cu ea n trg i am dat-o cu zece bani. Uite-i!
Fiule, tu sigur o s ajungi mare negustor, dar ai grij c nu toate sunt de vnzare
n via; mai ales, nu ceea ce ai primit de la prini.
n sfrit, ranul l-a ntrebat i pe ultimul biat, cel mai mic dintre toi.
Dar ie i-a plcut piersica ?
Nici eu nu tiu, ttuc.
Cum, i tu ai vndut-o ?

 Nu, tat. Eu m-am dus n vizit la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, i
i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea i mi-a mulumit din suflet.
Cu lacrimi n ochi, tatl i-a luat copilaul pe genunchi i i-a spus:
Nu tiu ce te vei face tu n via, dar tiu c, indiferent ce drum vei urma, vei fi
un om bun i asta e tot ce conteaz.