Legenda orasului Bucureti

Se poate spune c aezrile omeneti din ara noastr au fost

ntemeiate sau de ciobani sau de nvlitori.
Ei au fost cei care, dup nenumratele lor peregrinri unii cu turmele
de oi, ceilali dup jaf i cotropiri au dorit s se aeze undeva, s prind
rdcini, s se odihneasc i s rup cu trecutul lor tumultos.
Pare c ara noastr a avut i are nc destul loc pentru toi..
Aa s-a ntmplat i atunci.. Era o vreme cnd n Muntenia i Dobrogea
(dar ce, parc numai aici..) treceau ncoace i ncolo cete de nvlitori de
toate neamurile i pustiau tot ce mai gseau n cale; i nu gseau multe.
Puinii locuitori se nvaser i pustiau ei nii, naintea acelora, locul, ca
s le zdrniceasc lcomia. Aa se face c nu ne-au rmas multe dovezi
de locuire din acele timpuri.
Prin luncile Dmboviei fceau legea n vremea despre care povestim,
ttarii cei cumplii..
Ciobanii notri i vedeau de turmele lor cnd ntr-o parte, cnd n alta,
dup iarb curat i gras. S-a ntmplat ca pe unul din ciobanii care era
cu turmele cam prin partea unde este acum oraul Bucureti, s-l cheme
Bucur. Avea oi multe; nici nu le tia numrul. Oi albe, negre, brumrii, de
toate felurile. i turmele lui erau pzite cu cini voinici care nu se temeau
nici de lupi, nici de uri, nici de vulturi care, mai ales primvara, coborau
ca fulgerul n mijlocul turmelor i nfcau mieii. Mai avea ciobanul Bucur
vreo doisprezece mgari pentru purtat nevoile ciobanilor i vreo zece cai
grai i frumoi, numai buni de drum lung.
Om cumsecade era ciobanul Bucur iar la trla lui de oi inea muli
ucenici i ciobani, toi zdraveni i meteri la nchegat caul, la tuns oile i
la tbcit pieile pentru bundie i cojoace. i musai trebuiau s fie
zdraveni cci nu aveau de luptat numai cu animalele pdurilor ci i cu
cete prdalnice de oameni ri care miunau n vremile acelea tulburi i
pline de primejdie.
De multe ori ttarii s-au nfruptat din trlele lui Bucur i de multe ori, din
dumnie i prostie, au dat foc stnilor lui. Pe unul dintre ciobani l-au prins
cu arcanul, l-au luat rob i l-au dus n ara lor. Se vede ns c cetele
ttarilor nu erau fcute din oameni care prad de foame ci erau nndii la
rele. n iarn le-a dat n minte s rpeasc i pe fata baciului Bucur, pe
Anca.
Cu prul ca borangicul, cu ochii ca floarea de cicoare i cu un trup
mldios de cprioar, Anca le ddea ghes neoamenilor. Au prins-o tot cu
laul cnd, singur la stn, torcea ln pentru sumanele ciobanilor. S-a
zbtut ea, srmana, dar nu se putea pune cu o ceat de ttari slbatici.
Bucur s-a aprins de durere i mnie. A nclecat n graba mare i,
mpreun cu doi frtai, au alergat zile i nopi n ir s-i salveze
fecioara.Nu i-au ajuns dect la o ap mare, numit Nistru. Cum era iarn,
apa era ngheat.
Vzndu-se urmrii, ttarii s-au avntat s treac rul cel mare pe
ghea. Nu voiau s dea piept cu urmritorii cci aveau prad bogat i nu
voiau s-o piard. Dar se vede treaba c gheaa nu era prea groas i a-

nceput s prie, a crpat i tlharii s-au necat cu prad cu tot. Au scpat

civa doar pentru c armsarii lor tiau s noate. Bucur se temea c i
Anca s-a dus la fund fiindc apa era tare rece. Dar mare i-a fost bucuria
cnd i-a zrit cporul printre sloiuri i frtaii mai tineri au srit s-o ajute.
S-au ntors toi la stna de pe malul Dmboviei.
Aici, pe un dmb, i-au cldit o cas mare i au mprejmuit-o cu gard
nalt din butuci groi, ca un adevrat zid de cetate. Apoi, cnd Anca s-a
mritat i a avut copii, au cldit i o bisericu care se vede i azi i se
cheam chiar Bisericua lui Bucur.
Cu anii, s-au aezat aici tot mai muli romni, greci, rui, turci.. i uiteaa, n jurul casei lui Bucur, dup sute i sute de ani, s-a format o aezare
mare creia oamenii i-au spus Bucureti iar astzi este capitala rii.

Cetatea lui Bucur - Dumitru Almas

La temelia nceputurilor multor

fapte mai de seama, a multor cladiri mai mari, a multor sate ori
orae mai frumoase sta o poveste. Aa, de pilda, vrei voi sa tii
de ce cel mai mare ora al Romaniei, capitala arii, se numete
Bucureti?
Cica, demult, demult, pe vremea aceea tulbure cand navaleau
felurii oameni rai i pradalnici, cum au fost tatarii, prin luncile
Damboviei, prin padurile i poienile din acea parte a arii, pe
acolo pe unde acum se ntinde Bucuretiul, n vremea aceea
umbla un cioban cu turma lui. l chema Bucur. Avea oi multe: i
albe i negre i brumarii. Avea de asemenea caini voinici, care nu
se temeau nici de lupi, nici de uri, nici de vulturii cei mari care,
mai ales primavara, se repezeau din vazduh ca sageata, i
nhaau n gheare mieii cei tineri i jucaui, i le sfaiau blania
moale cu clonul lor ascuit i tare ca oelul. Mai avea ciobanul
Bucur i vreo doisprezece magari, pentru purtat poverile
ciobanilor i vreo zece cai grai i frumoi, numai buni de
alergatura la drum lung. Om cumsecade era Bucur ciobanul; iar

la trla lui de oi inea muli ucenici i ciobani, toi zdraveni i

meteri la nchegat caul, la tuns oile i la pregatit pieile pentru
bundie i cojoace. i trebuia sa fie zdraveni, pentru ca nu numai
de fiare trebuia sa apere turma, ci i de cete pradalnice de
oameni rai care, cum am spus, miunau pretutindeni, n acele
vremuri tulburi i pline de primejdie.
De multe ori tatarii au furat oi, berbeci, miei i magari din turma
lui Bucur. De multe ori au dat foc stanilor lui. Ba, chiar i-au ucis
doi caini, din cei mai credincioi; iar pe unul dintre ciobani, unul
mai tinerel, l-au prins cu laul, l-au luat rob i l-au dus n ara lor.
Se vede nsa ca acei oameni ai jafului se nnadisera la rele,
pentru ca, n iarna, au rapit i pe fata baciului Bucur, pe Anca.
Frumoasa fata! Cu par ca borangicul, cu ochi ca floarea de
cicoare si cu trup mladios de caprioara. Tot cu laul au prins-o
cand, singura n stana, torcea lana pentru sumanele ciobanilor.
S-a zbatut ea, cat a putut; dar raii s-au dovedit mai puternici.
Afland de asemenea rapire, Bucur Ciobanul s-a aprins de durere
i de manie. A ncalecat n graba mare i, mpreuna cu nca doi
fartai, a galopat n urma tatarilor. i au galopat, au galopat, zile i
nopi n ir. Nu i-au ajuns decat la o apa mare, numita Nistru.
Cum era iarna, apa nghease. Simindu-se urmarii, tatarii s-au
avantat sa treaca raul cel mare pe gheaa, ca pe pod. Dar se
vede ca gheaa nu era prea groasa ca, iaca, a parait, s-a crapat
i acei tatari, hutiuluc! n bulboana adanca, aa cum se aflau: cu
cai i cu prada cu tot. Unii au scapat pentru ca armasarii lor tiau
sa noate; alii s-au necat.
Anca tia sa noate, iar parintele sau, Bucur, i fartaii lui au sarit
s-o ajute a iei dintre sloiurile de gheaa.
Aa s-au ntors, toi patru la stana de pe malul Damboviei. Aici,
pe un damb, i-au cladit o casa mare i au mprejmuit-o cu gard
nalt din butuci groi, ca un adevarat zid de cetate. Apoi, cand
Anca s-a maritat i a avut copii, deci familia baciului Bucur a
sporit, au construit i o bisericua, care se vede i azi, i se
cheama chiar Biserica lui Bucur.
Cu anii, s-au adunat aici tot mai muli romani. Iaca aa, n jurul
casei lui Bucur, dupa sute i sute de ani, s-a format un ora,
caruia oamenii i-au zis Bucureti, iar azi este frumoasa capitala a
Romaniei.

Bucuretiul a fost ntemeiat de un

cioban vrncean
Publicat de Administrator 11/02/2010 06:25:00

Bisericua lui Bucur Ciobanul din Bucureti,

situat ntre Piaa Unirii i Pasajul Mreti, pe Strada Radu Vod

Legendarul Bucur, intemeietorul Bucurestiului, este nimeni altul decit un vrincean care a
copilarit si a trait o parte a vietii sale in Muntii Vrancei. Cu secole in urma, ciobanul a
pastorit nestingherit o bucata buna a judetului nostru (scrie Monitorul de Vrancea), pe
Valea Rimnicului, mai precis zona dintre comunele Vintileasca si Bisoca din judetul
Buzau. Marturie a trecerii lui Bucur pe aceste meleaguri pline de istorie si legenda o
constituie o bucata de stinca denumita Masa lui Bucur. Cintarind sute de tone, piatra este
asezata pe trei bolovani mai mici, asemeni unei mese. Legenda ciobanului care a pus
bazele capitalei de astazi s-a transmis prin viu grai, din generatie in generatie. Masa lui
Bucur a dainuit de secole si sta si astazi neclintita. Localnicii de pe Valea Rimnicului stiu
de la batrini ca inca de mic, Bucur statea pe stinca din virful muntelui, iar mai tirziu, de
acolo supraveghea meleagurile unde isi pastea oile. *** Batrinii povesteau ca Bucur a
furat-o pe Musa, in timp ce aceasta punea cartofi in pamint. Bucur a venit in fuga calului a
inhatat fata si a zbughit-o cu ea. A plecat cu fata din Muntii Vrancei si asa a ajuns pe Valea
Dimbovitei, unde a pus piatra de temelie a orasului Bucuresti *** De la Masa lui Bucur mai
sus, pe deal, este o comoara. Comorile se spune in popor ca la zile de sarbatoare joaca,
adica se vede o flacara ca si cum ar fi foc. Daca cineva ar avea un detector de metale, cu
siguranta ar fi gasita" *** Documentar realizat de Jurnalul Naional despre Bisericua lui
Bucur Ciobanul, ntre legend i prezent, unul dintre simbolurile Capitalei, situat ntre
Piaa Unirii i Pasajul Mreti, pe Strada Radu Vod, la numrul 33

Ciobanul Bucur, vrinceanul care a intemeiat Bucurestiul

Legendarul Bucur, intemeietorul Bucurestiului, este nimeni altul decit un vrincean care a copilarit
si a trait o parte a vietii sale in Muntii Vrancei. Cu secole in urma, ciobanul a pastorit nestingherit
o bucata buna a judetului nostru, pe Valea Rimnicului, mai precis zona dintre comunele
Vintileasca si Bisoca din judetul Buzau. Marturie a trecerii lui Bucur pe aceste meleaguri pline de
istorie si legenda o constituie o bucata de stinca denumita Masa lui Bucur. Cintarind sute de
tone, piatra este asezata pe trei bolovani mai mici, asemeni unei mese. Legenda ciobanului care
a pus bazele capitalei de astazi s-a transmis prin viu grai, din generatie in generatie. Masa lui
Bucur a dainuit de secole si sta si astazi neclintita. Localnicii de pe Valea Rimnicului stiu de la
batrini ca inca de mic, Bucur statea pe stinca din virful muntelui, iar mai tirziu, de acolo
supraveghea meleagurile unde isi pastea oile.
Cei care au pastrat cu sfintenie povestea celui dintii cioban, intemeietorul Bucurestiului, sint
oamenii din satul Plesi, comuna Bisoca. Satenii care sint in jur de 800 de suflete si care traiesc in
satucul aflat cel mai aproape de virful Piatra Penii sint mindri de inaintasul lor. Chiar daca cei
care isi mai aduc aminte de vechea poveste sint doar batrinii, o fac cu toata dragostea si
povestesc de parca Bucur ar fi fost strabunicul lor. Desi la prima impresie, gindul te duce la faptul
ca locul apartine administrativ de judetul Buzau, virful unde este Masa lui Bucur tine de Muntii
Vrancei. Tot localnicii povestesc cum ca, pe virful Piatra Penii, unde se afla Masa lui Bucur, erau,
in vechime, foarte multe cuiburi de soimi. Acestia aduceau la pui, ca prada, pasari si porumbei de
munte. Din cauza numarului mare de pasari care erau pradate de soimi, virful muntelui era
numai pene de pasari. Cei mai batrini ne-au spus ca a fost un cioban care avea stinile aici, in
aceasta zona. Acest Bucur a fost un baci, avea multe oi si multi oameni lucrau la el. A stat aici
mult timp, pina cind a intrat in conflict cu un alt mocan bogat, pe nume Giurgiu. Acest cioban
Giurgiu avea stapinire pe muntii dinspre Nereju de astazi. El a avut o fata pe care o chema
Musa. Batrinii povesteau ca Bucur s-a dus intr-o zi si i-a furat-o pe Musa, in timp ce aceasta
punea cartofi in pamint. Bucur a venit in fuga calului a inhatat fata si a zbughit-o cu ea,
povesteste Tudor Grama, un localnic din satul Plesi, adaugind ca marturie a evenimentelor
intimplate cu secole in urma stau denumirile de astazi ale unor virfuri de munti de pe aceste
meleaguri. De minie, Giurgiu a aruncat cu sapa dupa Bucur. Unde s-a infipt sapa, dealul acela
poarta si azi numele de Sapa Musii. Nu l-a mai prins Giurgiu pe Bucur... De atunci a inceput
scandalul intre cei doi. Bucur, de teama lui Giurgiu, ca il avea dusman in preajma mereu, care de
fapt devenise socrul lui, s-a hotarit sa-si mute turmele de oi in alta parte. A plecat din Muntii
Vrancei si asa a ajuns pe Valea Dimbovitei, unde a pus piatra de temelie a orasului Bucuresti, a
mai adaugat Tudor Grama.
Masa lui Bucur - masa dacica

Se stie dintotdeauna ca masa traditionala a romanilor este rotunda si se sprijina pe trei picioare.
Masa lui Bucur respecta aceasta traditie, singura exceptie fiind ca nu pastreaza o forma rotunda
bine definita. Masa lui Bucur se sprijina pe trei picioare, asemenea mesei dacice. Asa o stim, de
cind ne stim noi. Ca si dovada istorica, sus, pe masa, este o iscalitura pe numele Constantin
Buzdugan de la 1840, dar despre care nu stim nimic. Este sapat cu dalta, sau cu spitul de la
baltag, mai spune Tudor Grama. Legendele legate de acest loc nu se opresc la plecarea lui
Bucur cu oile in lunca Dimbovitei. Mai tirziu, haiducii care faceau legea pe acele plaiuri s-au
folosit de Masa lui Bucur ca loc de vietuire. Dat fiind faptul ca este situata in cel mai inalt virf, se
putea observa tot ce misca pina la cimpie. Undeva, mai sus, pe culmea virfului de munte, se
spune chiar ca exista o comoara a haiducilor pe care au ingropat-o inainte sa fie prinsi de potera.
Acolo jos, intre picioarele mesei lui Bucur este o grota, noi ii spuneam <>. Bunica mea, Balasa
Trif, care a murit pe la 90 de ani in 1975, mi-a spus ca fiind copila a fost cu animalele in zona
respectiva. Atunci nu era padure ci doar poieni. S-a dus la Masa si a gasit paturi improvizate din
cetina de brad, arme si bani din aur. Toate acestea erau ale haiducilor care se aciuiasera aici. De
la Masa lui Bucur mai sus, pe deal, este o comoara. Comorile se spune in popor ca la zile de
sarbatoare joaca, adica se vede o flacara ca si cum ar fi foc. Daca cineva ar avea un detector de
metale, cu siguranta ar fi gasita, a mai spus Tudor Grama. Din cauza drumurilor destul de
proaste, putini sint cei care se incumeta sa viziteze, astazi, singurul monument care atesta
trecerea prin Vrancea a legendarului cioban Bucur. i noua ne-a fost greu sa ajungem, insa am
avut doua calauze, oameni ai locului, respectiv pe Sorin Pantelimon, profesor de istorie si pe
Marian Apostu, ambii din Jitia si care au cunoscut traseul pina in virful muntilor. Curiosii vin sa
viziteze Masa lui Bucur, insa din cauza drumului extrem de prost renunta la idee. Atit din partea
Buzaului cit si din partea Vrancei, soselele sint greu accesibile. Drumul este un pic mai bun
iarna, cind pamintul este inghetat si e zapada de jos, insa trebuie sa ai o masina puternica. Cea
mai sigura varianta, unde ai ce vedea este din Vintileasca pe drumul forestier, se coboara in
piriul Purcelu apoi se urca in satul Plesi, dupa care sus, in virf, la masa, a explicat Tudor
Grama.

Istoria confirma existenta lui Bucur in Muntii Vrancei

La rindul sau, Sorin Pantelimon, din comuna Jitia, profesor de istorie la coala Vintileasca,
spune ca stie de povestea Mesei lui Bucur. Mai mult decit atit, atras de legendele pe care le
povesteau oamenii locului, Sorin Pantelimon a facut sapaturi din punct de vedere istoric, pentru
a vedea cum stau cu adevarat lucrurile. Puse cap la cap, informatiile culese de acesta dau o
greutate si mai mare legendarului Bucur care a trait multi ani in Muntii Vrancei, in zona dintre
comunele Vintileasca si Bisoca. Bucur este ciobanul care a intemeiat orasul Bucuresti. Este

cunoscuta legenda cum ca tatarii au furat-o pe Anca, fata lui Bucur. Putem vorbi despre tatari pe
teritoriul romanesc dupa anul 1241, dupa ce au navalit in zona noastra. Plecarea lui Bucur din
zona Vintileasca-Bisoca o putem localiza intre secolele XIII- XIV, sfirsitul anilor 1290, inceputul
anului 1410-1420. Ca si vechime in timp, Bucur este un roman care a trait, practic, in perioada
de inceput a constituirii statelor romanesti. Este adevarat ca in aceasta perioada, cei care
detineu turme de oi obisnuiau sa-si pasca turmele pe timp de vara in munti. Este foarte posibil ca
si Bucur sa fi plecat toamna din aceasta zona, catre lunca Dunarii. n acest fel a ajuns in lunca
Dimbovitei, in zona unde astazi se afla Bucurestiul, spune Sorin Pantelimon. Profesorul de
istorie adauga ca inuturile Vrancei, si in special Valea Rimnicului, sint incarcate de istorie si
legenda, care din pacate nu sint cunoscute de publicului larg. Legenda ciobanului Bucur care
pleaca cu oile din Muntii Vrancei si se stabileste pe Valea Dimbovitei pare a fi cit se poate de
reala din punct de vedere istoric. Nu degeaba a ramas in istoria orala a oamenilor acestor locuri
faptul ca Masa aceasta ce poarta numele lui Bucur, ar dainui aici de pe vremea lui. Tocmai din
acest motiv ii poarta numele. Din punct de vedere istoric, putem spune ca intemeietorul
Bucurestiului a plecat din acesti munti. Bucurestenii ar trebui sa vina sa vada locurile de unde a
plecat cel care a intemeiat asezarea denumita capitala Romaniei de azi, a mai spus Sorin
Pantelimon.
Aurel elaru
www.monitorulvn.ro

Bisericua lui Bucur Ciobanul, ntre legend i prezent

Astzi, sufocat de
cldirile din jur, situat ntre Piaa Unirii i Pasajul Mreti, pe Strada Radu Vod, la numrul
33, i poart cu demnitate venerabila vrst, mai ales c lucrrile de consolidare i restaurare
ncepute acum doi ani aproape s-au ncheiat
Unul dintre simbolurile Capitalei este Biserica lui Bucur "att de cntat, de vizitat i discutat,
de cnd nvaii ncepur s studieze isvoarele istoriei Bucuretilor", un remarcabil exemplu de

arhitectur din sudul rii. Forma deosebit i modul de construcie fac ca aceasta s nu se
ncadreze n nici un tipar, fiind unicat.
Simina Stan
"LEAGNUL CETII"
Legenda spune c ar fi fost ridicat n lemn de ciobanul Bucur i zidit din crmid n anul 1416
de Mircea cel Btrn. Datarea ei este ns un subiect controversat, istoricii considernd c este
cu 300 de ani mai nou dect spune tradiia. "Este o nscocire a scriitorului Alexandru Pelimon
n cartea sa din 1858, Istoria fondrii Bucuretilor", scria Emanoil Hagi Moscu. Att colonelul
Papazoglu, ct i Ion Ionescu Gion afirmau c nu au gsit informaii n arhive care s susin
afirmaiile lui Alexandru Pelimon.

Legendele i tradiiile sunt frumoase, i au farmecul lor i tocmai de aceea nu ar trebui

demitizate, s acceptm aadar prerea lui Nicolae Iorga, care considera c: "Dac legenda i
aaz locuina pe dealul de la Radu Vod, numind Biserica lui Bucur paraclisul de cimintir al
clugrilor mnstirii lui Alexandru Vod Mircea i a nepotului de fiu, Radu, aceasta nseamn
sigurana popular, pstrat prin viu graiu de la o generaie la alta, c acolo e leagnul cetii".

ARHITECTURA SECOLULUI XVIII

Bisericua "mai mult nalt dect scund" vrjete prin simplitatea ei. Decoraia exterioar mbin
discret detalii orientale i occidentale. Faadele dinspre nord i sud sunt decorate cu cinci firide,
n care sunt aezate trei ferestre, ce lumineaz pronaosul i naosul. Ua i ferestrele nguste
sunt decorate cu ancadramente din piatr sculptat cu elemente vegetale n relief, aplicate la
nceputul secolului XX, n urma restaurrii realizate de Grigore Cerchez, arhitectul Casei
Regale.

Accesul se face printr-un pridvor deschis, cu arcade n acolad din lemn, tencuite, susinute de
ase stlpi din lemn, asemntor cu prispele ntlnite i la casele de trgovei din Bucureti. n
1909-1910 au fost restaurate turla, bolta i pridvorul, au fost adugate ancadramentele din piatr
sculptat la ferestre i a fost montat ua din stejar.
Planul bisericii este unul obinuit. Frumos proporionat n interior, are un pronaos mic, desprit
de un naos la fel mic, prin arcade n acolad din lemn, tencuite, susinute de patru de stlpi din
lemn. Nu a fost vreodat pictat, pereii vruii sunt decorai cu icoane pe sticl sau pe lemn,
nnegrite de timp, donate de credincioi n 1938. Catapeteasma bogat ornamentat a fost
terminat la 8 februarie 1705, fiind pictat de un anume Ioan. Nu s-a pstrat mobilierul original.
Stranele actuale, ingenios realizate i montate, sunt din 1975. Edificiul de cult are acoperiul din
indril cu o turl, cu patru ferestre i o cupol n form de ciuperc.

LUCRRI COMPLEXE
Lcaul de cult a trecut prin mai multe reparaii, consolidri i restaurri, printre care: reparaiile
din 1860, realizate de Gaetano Burelli, cele din 1909-1910, cnd arhitectul Grigore Cerchez s-a
ocupat de supravegherea lucrrilor i ultimele reparaii dintre 1931 i 1938. n anul 2006, MCC a
aprobat nceperea operaiilor de consolidare i restaurare. TAB Construct a fost singura dintre
cele apte firme ce au cumprat caietul de sarcini, care ulterior a i fcut o ofert. n 2007 a
nceput un amplu proces de consolidare i restaurare. "ntruct colina de aproape 7 metri
nlime se putea prbui spre rsrit, s-a impus consolidarea ei prin efectuarea a 160 de foraje,
n care au fost turnai 150 de piloni de beton armat, restul forajelor fiind umplute cu pietre pentru
drenarea apelor pluviale. Pilonii, dispui n grupuri de cte 16, din zece n zece metri, pe toat
ntinderea colinei. Au fost legai n partea lor superioar, la -90 cm, printr-o centur din beton",
spune printele paroh Brbulescu.

"Consolidarea bisericii a fost necesar ntruct zidurile laterale s-au ndeprtat n partea lor
superioar i au crpat din cauza greutii turlei. S-a consolidat edificiul de cult prin efectuarea a
16 foraje verticale, turnarea a cinci centuri orizontale de beton armat, prin reeseri de crmizi,
injectarea crpturilor, subzidiri i prin refacerea turlei pe structur metalic. Prin acoperirea
bisericii cu i, aezat peste o plas care s absoarbe umezeala, prin restaurarea uii din
stejar sculptat de la intrare, a stlpilor din interior, dar mai ales a catapetesmei, s-a ncercat
readucerea la nfiarea pe care a avut-o n vechime. S-a ncercat pstrarea stlpilor
pridvorului, dar nu a fost posibil. Acetia au fost nlocuii cu unii din lemn merbau, care are
caracter distinctiv i durabil", afirm printele Brbulescu.

Printre specialitii care s-au ocupat de

consolidarea i restaurarea acestui monument trebuie amintii n special arhitectul erban Popescu Dolj,
inginerul Brotea, pictorul restaurator Dorin Handrea, arheologii Sergiu i Raluca Iosipescu.

FINANARE
Fondurile alocate de Primria Capitalei pentru biserica lui Bucur au fost de "1 milion de lei", afirm preotul paroh.
"ntre 2007 i 2008, consolidarea a costat 450.000 de lei, iar restaurarea catapetasmei, 500.000 de lei, Primria
Sectorului 4 a alocat 123.000 de lei pentru consolidarea zidurilor pe latura de vest i de nord, i a promis fonduri
pentru poriunea zidului dinspre Dmbovia. Secretariatul de Stat pentru Culte a subvenionat lucrrile cu
200.000 de lei, Primria Capitalei urmnd s aloce fonduri pentru restaurarea ancadramentelor ferestrelor i a
lespezilor dinspre splai.
N PERICOL
n 1987, o dat cu avansarea lucrrilor uriaului antier al Centrului Civic, venise rndul i Bisericii lui Bucur,
situat n apropierea Splaiului Dmboviei. Micu i ubred, a rmas neatins, pe acelai loc, dei ntrerupea
construirea ntr-un front continuu a unui bloc de zece etaje, care nchidea perspectiva.
Fotografiile de epoc i cele realizate n timpul lucrrilor de consolidare i restaurare provin din arhiva preotului
paroh al Bisericii Bucur.

Izvorul si Masa lui Bucur

Izvorul lui Bucur
Face parte din cele zece izvoare de apa minerala descoperite la Meledic in judetul Buzau. Locul de
unde izvoraste se numeste Dealul Lui Bucur.
Se spune ca un baci avea mai multe oi pazite de un tanar pe nume Bucur. Singurul prieten ce-l
insotea si-i aduna oile ratacite era un caine ciobanesc. Intr-o seara s-a asezat linistit langa izvorul
ce curgea din rapa Rosie, a baut putina apa, iar apoi a scos fluierul de la brau si a inceput sa
cante. Deodata au aparut doua fete cu cofite aurite pe cap pentru a lua apa. Ele i-au spus ca sunt
zanele izvorului si i-au promis indeplinirea unei dorinte. Bucur a vrut doar putere. Dupa risipirea
zanelor asemenea vaporilor de apa, tanarul s-a indreptat spre stana, unde era asteptat cu toiegele
pentru intarzierea sa.
Cu multa forta si dibacie a reusit sa se apere, iar din acel moment norocul i-a suras prin turmele
numeroase de oi si tinuturile impanzite, construindu-si case. Locul asezarii poarta numele de
Bucuresti, insa izvorul istoric se afla in comuna Manzalesti din judetul Buzau.
Bucur in limba veche inseamna cioban, calator cu turma spre locul de iernat, trecator. Locul de
intalnire al ciobanilor era reprezentat de Bucura, iar cel mai prielnic loc pentru astfel de
reuniuni ale turmelor a fost considerata Campia Munteniei. Acest spatiu mioritic era bogat in
pasuni, ape, paduri si cu o clima blanda.
Prezenta lui Bucur in legenda nu poate fi considerata intamplatoare, ea fiind pe deplin justificata.
Judetul Buzau este renumit pentru istorie si legenda, fiecare nume de rau isi are explicatia sa,
cunoscuta de localnici, fiind transmisa de la mare la mic prin viu grai.
Masa lui Bucur
Conform legendei, Bucur a fost un baci ce avea multe oi si care, intr-o zi, a intrat in conflict cu un
alt cioban bogat, pe nume Giurgiu, ce avea stapanire pe muntii dinspre Nereju de astazi, pentru
ca o furase pe fata acestuia, pe nume Musa; de manie, Giurgiu a aruncat cu sapa dupa Bucur, iar
locul unde s-a infipt sapa, un deal, poarta si azi numele de Sapa Musii; Bucur, de teama lui
Giurgiu, ca il avea dusman in preajma mereu, s-a hotarat sa-si mute turmele de oi in alta parte si
a plecat din Muntii Vrancei, pe Valea Dambovitei, unde a pus piatra de temelie a orasului
Bucuresti;
Se spune ca in zona ar exista o comoara a haiducilor aciuiti aici, pe care acestia au ingropat-o
inainte sa fie prinsi de potera.