Sunteți pe pagina 1din 155

Lector univ. dr.

IGNAT CLAUDIU FLORINEL AUGUSTIN


BAZELE TIINEI POLITICE
Curs n tehnologie ID/IFR

Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2014


http://www.edituraromaniademaine.ro/
Editur recunoscut de Ministerul Educaiei, Cercetrii, Tineretului
i Sportului prin Consiliul Naional al Cercetrii tiinifice
din nvmntul Superior (COD 171)
Editura Fundaiei Romnia de Mine este membr a
Societii Editorilor din Romnia
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
IGNAT, CLAUDIU FLORINEL AUGUSTIN
Introducere n psihologia educaiei: curs n tehnologie ID/IFR/ Ignat Claudiu Florinel Augustin Bucureti, Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2014
Bibliogr.
ISBN

Reproducerea integral sau fragmentar, prin orice form


i prin orice mijloace tehnice,
este strict interzis i se pedepsete conform legii.

Rspunderea pentru coninutul i originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Constantin FLOREA


Tehnoredactor: Magdalena ILIE
Coperta: Magdalena ILIE
Bun de tipar:
Editura Fundaiei Romnia de Mine
Str. Fabricii; nr. 46 G, Bucureti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: editurafrm@yahoo.com

UNIVERSITATEA SPIRU HARET


FACULTATEA DE DREPT I ADMINISTRAIE PUBLIC

IGNAT CLAUDIU FLORINEL AUGUSTIN

BAZELE TIINEI POLITICE


Curs n tehnologie ID/IFR

Realizator curs n tehnologie ID/IFR


Lector univ.dr. IGNAT CLAUDIU
FLORINEL AUGUSTIN

EDITURA FUNDAIEI ROMNIA DE MINE


Bucureti, 2014

CUPRINS

INTRODUCERE ..
Unitatea de nvare 1

Apariia i evoluia tiinei politice


1.1. Introducere.............................................................................................................................
1. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
1. 3. Continutul unitii de nvare...............................................................................................
1. 3.1. Apariia si evoluia stiinei politice..........................................................................
1.3. 2.Obiectul de studiu al politologiei..............................................................................
1.3. 3. Locul politologiei n sistemul stiinelor sociale si politice.....................................
1. 3. 4. Funciile politologiei..........................................................................................
1. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare........................................................................
Unitatea de nvare 2

Sistemul politic
2.1. Introducere.............................................................................................................................
2. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
2. 3. Continutul unitii de nvare..............................................................................................
2.3.1. Sistem politic sistem social global. Definiie si trsturi......................................
2.3.2. Componentele structurale ale sistemului politic.......................................................
2.3.3. Funciile sistemului politic.......................................................................................
2. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................
Unitatea de nvare 3

Statul - instituie fundamental a sistemului politic


3.1. Introducere.............................................................................................................................
3. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
3. 3. Continutul unitii de nvare..............................................................................................
5

3.3.1. Conceptul de stat. Apariia si evoluia statului.........................................................


3.3.2. Componentele statului: populaia, teritoriul, organizarea politic..........................
3.3.3.Tipuri de stat.............................................................................................................
3.3.4. Forma de stat........................................................................................................
3.3.5. Trsturile i funciile statului.................................................................................
3.3.6. Statul de drept.........................................................................................................
3. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................
Unitatea de nvare 4

Puterea politic
4.1. Introducere.............................................................................................................................
4. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
4. 3. Continutul unitii de nvare..............................................................................................
4.3.1. Coninutul, trsturile i funciile puterii politice....................................................
4.3.2.Legitimitate, autoritate i consens politic..................................................................
4.3.3. Putere i opoziie......................................................................................................
4. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................
Unitatea de nvare 5

Instituia politic executiv. Guvernul


5.1. Introducere.............................................................................................................................
5. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
5. 3. Continutul unitii de nvare..............................................................................................
5.3.1. Guvern, guvernare, noiune i aspecte generale..................................................
5.3.2. Tipuri de guverne..................................................................................................
5.3.3. Constituirea i structura guvernului.......................................................................
5.3.4. Funciile guvernului................................................................................................
5.3.5. Relaia dintre guvern i parlament...........................................................................
5.3.6. Puterea executiv n Romnia.................................................................................
5. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................

Unitatea de nvare 6

Instituia efului statului


6.1. Introducere.............................................................................................................................
6. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
6. 3. Continutul unitii de nvare..............................................................................................
6.3.1. Desemnarea, alegerea efului statului...............................................................
6.3.2. Atributele i prerogativele efului statului.............................................................
6.3.3. Responsabilitatea efului statului.............................................................................
6.3.4. Durata mandatului efului statului.........................................................................
6. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................
Unitatea de nvare 7
Instituia politic legislativ: parlamentul
7.1. Introducere.............................................................................................................................
7. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
7. 3. Continutul unitii de nvare..............................................................................................
7.3.1. Cile de constituire a parlamentului..................................................................
7.3.2. Structura constitutiv a parlamentului.....................................................................
7.3.3. Mecanismul de funcionare i durata parlamentului...............................................
7.3.4. Funciile parlamentului...........................................................................................
7.3.5. Relaia dintre parlament i guvern.........................................................................
7.3.6. Parlamentul n Romnia.........................................................................................
7. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................

Unitatea de nvare 8
Partidele politice
8.1. Introducere.............................................................................................................................
8. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare..................................................................
8. 3. Continutul unitii de nvare..............................................................................................
8.3.1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice..........................................
8.3.2. Geneza i evoluia istoric a partidelor politice.....................................................

8.3.3. Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice.......................................................


8.3.4. Trsturile i funciile partidelor politice...............................................................
8. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................
Unitatea de nvare 9
Cultura politic
9.1. Introducere...........................................................................................................................
9. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.................................................................
9. 3. Continutul unitii de nvare............................................................................................
9.3.1. Conceptul de cultur politic................................................................................
9.3.2. Momente i dimensiuni ale culturii politice...........................................................
9.3.3. Tipuri de cultur politic.......................................................................................
9. 3. 4. Valori politice fundamentale. Norme politice......................................................
9. 3. 5. Funciile culturii politice.......................................................................................
9. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare..........................................................................
Unitatea de nvare 10
Ideologia politic
10.1. Introducere...........................................................................................................................
10. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.................................................................
10. 3. Continutul unitii de nvare............................................................................................
10.3.1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei.............................................
10. 3. 2. Rolul ideologiei..................................................................................................
10. 3. 3. Tipuri de ideologii politice....................................................................................
10. 3. 4. Funciile ideologiei...............................................................................................
10. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare.........................................................................
Unitatea de nvare 11
Doctrine politice
11.1. Introducere...........................................................................................................................
11. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.................................................................
11. 3. Continutul unitii de nvare............................................................................................
11.3.1. Delimitri conceptuale. Definiii............................................................................
11. 3. 2. Rolul doctrinei politice.........................................................................................
8

11. 3. 3. Tipuri de doctrine politice.....................................................................................


11. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare..........................................................................
Unitatea de nvare 12
Democraia politic
12.1. Introducere..........................................................................................................................
12. 2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.................................................................
12. 3. Continutul unitii de nvare............................................................................................
12.3.1.Repere teoretice privind apariia si evoluia istoric a democraiei politice..........
12. 3. 2. Conceptul de democraie si principiile care stau la baza acesteia...................
12. 3. 3. Doctrine politice privind democraia................................................................
12. 3. 4. Democraia si pluralismul politic........................................................................
12. 4. ndrumar pentru verificare/autoverificare..........................................................................
Anexe......................................................................................................................................................
Rspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare.................................................................................

10

Unitatea de nvare 11
DOCTRINE POLITICE.
11.1. Introducere
11.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
11.3. Coninutul unitii de nvare
DOCTRINE POLITICE.
11. 3.1.Delimitri conceptuale. Definiii
11.3. 2.Rolul doctrinei politice
11.3. 3.Tipuri de doctrine politice
11.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

11.1. Introducere
Concepte polisemantice, doctrina si ideologia ridic
numeroase ntrebri si ambiguiti. Chiar dac sunt concepte
cheie n peisajul stiinelor social-politice, soluiile oferite de
specialisti nu exclud complet si ntr-o manier general
acceptabil punctele nevralgice. Dicionarele enciclopedice
definesc doctrina drept un ansamblu de principii, teze, idei si
metode adoptate de un partid politic, pe care se ntemeiaz
concepia sa de guvernare, de organizare si conducere a
societii.
Ideologia este definit drept un ansamblu de idei
si concepii care exprim, ntr-o form teoretic, interesele si
aspiraiile unui grup social, unui regim politic sau unui partid
pentru a justifica aciunile lor politice.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
1. Delimitri conceptuale. Definiii
2. Rolul doctrinei politice
3.Tipuri de doctrine politice

11.2. Obiectivele i competenele unitii de


9

nvare
Obiectivele unitii de nvare:
Familiarizarea studenlor cu instituii precum constantele
democraiei-crestine:
*realizarea unei democraii depline, pluraliste, ntemeiat
pe garantarea si aprarea demnitii umane;
*individul este subiectul si obiectul esenial al
democraiei depline; solidaritatea social;
*sistemul democrat se bazeaz pe economia social de
pia; cmp liber iniiativei particulare;
*ntrirea autoritii puterii politice; responsabilitatea
statului n administrarea afacerilor publice si binelui social;
*aprarea autoritii spirituale;
*asigurarea unui echilibru ntre centru si autoritile
locale, necesar unei guvernri eficiente; respectarea
autonomiilor locale si autoadministrrii.
Competenele unitii de nvare:
studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:
1. Delimitri conceptuale. Definiii
2. Rolul doctrinei politice
3.Tipuri de doctrine politice

Timpul alocat unitii: 4 ore

11.3. Coninutul unitii de nvare

DOCTRINE POLITICE.
1. Delimitri conceptuale. Definiii
2. Rolul doctrinei politice
3.Tipuri de doctrine politice
1. DELIMITRI CONCEPTUALE. DEFINIII
Concepte polisemantice, doctrina si ideologia ridic
numeroase ntrebri si ambiguiti. Chiar dac sunt concepte
10

cheie n peisajul stiinelor social-politice, soluiile oferite de


specialisti nu exclud complet si ntr-o manier general
acceptabil punctele nevralgice. Dicionarele enciclopedice
definesc doctrina drept un ansamblu de principii, teze, idei si
metode adoptate de un partid politic, pe care se ntemeiaz
concepia sa de guvernare, de organizare si conducere a
societii.
Ideologia este definit drept un ansamblu de idei
si concepii care exprim, ntr-o form teoretic, interesele si
aspiraiile unui grup social, unui regim politic sau unui partid
pentru a justifica aciunile lor politice.
Precum se poate constata, similitudinile de formulare sunt
numeroase, de aceea literatura politic tinde, uneori, s atribuie
nelesuri oarecum asemntoare celor dou noiuni, desi exist
si trsturi distincte care le particularizeaz. Cursul de fa si
propune, n desfsurarea lui s le pun n eviden.
Cert este c, att doctrina ct si ideologia sunt, dup cum
apreciaz marea majoritate a specialistilor, componente ale
gndirii politice.
La origini, doctrina (de la termenul similar din limba
latin) avea prioritar accepiunea de nvtur. Era ntrebuinat
si n sens de educaie, teorie sau ansamblu de principii morale.
Cu timpul, si delimiteaz sfera de cuprindere. n felul acesta se
disting doctrine filosofice, religioase, economice, militare dar si
doctrine politice, care privesc, asa cum s-a relevat, organizarea
si conducerea societii.
Literatura de specialitate romneasc din perioada
comunist, acord o atenie excesiv conceptului de ideologie,
n comparaie cu cel de doctrin politic.
Explicaia care se d este c ideologia a avut o traiectorie
mai favorabil, n trecut fiind asociat demersurilor
propagandistice ale regimului comunist, n timp ce conceptul de
doctrin a cunoscut o perioad de renastere a interesului fa de
el abia dup 1970, dar numai n conjuncie cu numele ultimului
dictator comunist din Romnia (doctrina Ceausescu).
Doctrina politic urmeaz, ndeobste dou direcii: fie se
modeleaz dinamicii vieii sociale, fie se osific, devenind
dogm, dominat de concepii fixe, conservatoare. Ca urmare,
viaa politic a cunoscut ntotdeauna o confruntare ntre
tendinele conservatoare cu cele liberale, radicale, si versiunea
lor contemporan neoconservatorismul si neoliberalismul.
2. ROLUL DOCTRINEI POLITICE
Doctrinele politice reflect interesele si aspiraiile unor
grupuri sociale si promoveaz, n funcie de acestea, anumite
valori si norme social-politice si umane, ce trebuie conservate
sau realizate, modele de aciune social si politic, sau proiecte
asupra viitorului dezirabil al societii. Ele au rolul de a explica,
justifica si argumenta poziiile si atitudinile grupurilor sociale si
ale conductorilor lor, de a prospecta direciile dezvoltrii
11

statelor n care acestea acioneaz, n special, si al societii


umane, n general, de a propune idealuri si programe de
aciune.
Datorit impactului considerabil pe care l au doctrinele
politice asupra membrilor comunitilor naionale sau a
diferitelor grupuri sociale, n mobilizarea si antrenarea lor n
realizarea unor scopuri sau obiective, ideile, tezele, concepiile
care le compun se regsesc n planul aciunii politice, ndeosebi
n constituia si legislaiile statelor, n programele si statutele
partidelor si organizaiilor politice.
3. TIPURI DE DOCTRINE POLITICE
Tipurile de doctrine politice care s-au configurat de-a
lungul timpului, constituie un alt domeniu de interes al
stiinelor socio-politice.
Clasificarea doctrinelor politice
Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor
politice, ele se pot mpri n dou mari categorii: doctrine
politice privind organizarea si conducerea democratic a
societii si doctrine politice dictatoriale.
a) Doctrine politice privind organizarea si conducerea
democratic a societii
*Doctrina liberal
Doctrina liberal constituie una dintre componentele
eseniale ale sistemului doctrinar contemporan si deopotriv ale
gndirii politice trecute si actuale. Ea s-a manifestat prin mai
multe variante ca de exemplu: liberalismul clasic,
neoliberalismul.
Liberalismul clasic, a aprut n perioada revoluiilor
burgheze si a evoluat pn n zilele noastre. Esena sa const n:
libertatea individului, a proprietarului n raport cu statul, n
libertatea de ntreprindere. Omul este liber s gndeasc si s-si
exprime prin viu grai sau n scris prerile, poziiile sau
aprecierile. De asemenea este liber s se asocieze si s
desfsoare activitate politic sau orice alt activitate cu
respectarea legii.
Este liber s produc si s acumuleze
bogie ntr-o economie bazat pe concuren si libera circulaie
a capitalului. Liberalismul clasic susine si egalitatea oamenilor.
Potrivit doctrinei, oamenii se nasc si rmn egali n drepturi;
toi sunt egali n faa legii; au acces egal la demniti, posturi si
funcii publice.
Doctrinarii liberali sunt cei care redescoper noiunea de
democraie si i redau sensuri, aplicaii politice noi, moderne.
Democraia apare ca o nou ordine ce presupune un sistem
politic democrat, a crui funcionalitate este conferit de:
alegeri libere, reprezentativitate parlamentar, reguli
constituionale, pluralism politic, separarea puterilor n stat.
Neoliberalismul modern admite, spre deosebire de
liberalismul clasic, intervenia limitat si n anumite condiii n
12

economia de pia, n politica de protecie social, prin msuri


etatiste, pornind de la ideea c interesul general primeaz n
raport cu cel individual.
Astzi asistm la o pasionant confruntare de opinii cu
privire la rolul statului providen, de la care toi asteapt
protecie. Reinem prerea c politica de redistribuire a
veniturilor ctre persoanele defavorizate creeaz o mentalitate
de ntreinut, distruge spiritul de iniiativ, precum si voina
de a crea bogie. Experiena tranziiei n statele Europei
Centrale si de Est (printre care si Romnia), dovedeste c la
nivel instituional este mai usor de realizat mecanismul
democratic pluralist dect liberalizarea economiei. Reforma
economic, trecerea de la economia etatizat la economia de
pia, sunt nsoite de efecte dureroase: impozite mari,
falimente, somaj, inflaie, scderea produciei numite
euforistic costuri sociale.
*Doctrina conservatoare
si are originile n atitudinea politic a aristocraiei feudale
de la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul urmtorului,
care repudiaz ideile revoluiei burgheze, ndeosebi ale celei
franceze din 1789. Fondatorul acestei doctrine a fost englezul
Ed.Burke care, n lucrarea sa Reflecii asupra revoluiei
franceze(1790), se pronuna pentru aprarea ordinii sociale, a
ideilor si instituiilor tradiionale, mpotriva nnoirilor si
schimbrilor afirmate de revoluionarii francezi si de doctrinarii
liberali.
Si doctrina conservatoare s-a manifestat si se manifest
prin mai multe
variante: conservatorismul clasic, neoconservatorismul s.a.
Dintre ideile pe care le consacr conservatorismul,
menionm: ordinea natural, tradiiile si continuitatea trebuie
aprate cu prioritate ntr-o societate n care puterea este bazat
pe for si dominaie autoritar; organismul social este
superior oricrei individualiti, motiv pentru care individul
trebuie s se supun forei puterii si ordinii ierarhice statornicit
de aceasta; valoarea libertii individuale nu este absolut, ci
este supus unor alte valori.
*Doctrina social- democrat (socialismul democratic
tradiional)
Doctrin cu vechi tradiii, a aprut n a doua jumtate a
secolului al XIX-lea cnd, pe fondul afirmrii muncitorimii
industriale, s-au creat partidele socialiste si social-democrate.
Aceast doctrin a promovat valori cum sunt pluralismul politic
si diversificarea formelor de proprietate.
Perioada sa de maxim activitate se situeaz dup al doilea
rzboi mondial cnd, afirmndu-se ca mari partide
reformatoare, partidele social-democrate au fost chemate pe
perioade ndelungate de timp la conducerea Germaniei, Franei,
Suediei, Spaniei, Austriei.
13

Spre deosebire de liberalism (separarea riguroas a sferei


publice, statale, de cea a intereselor particulare), socialdemocraia se pronun pentru mbinarea echilibrat a acestora,
urmrind gestionarea politicilor sociale (salarizarea, fiscalitatea,
impozitul progresiv, controlul investiiilor, protecia social
programat, accesul la bunstarea social), printr-un ansamblu
de msuri care confer statului rolul de arbitru.
ntre doctrinele politice contemporane se numr si
doctrina socialist.
Aceasta mbrac o varietate de nelesuri si orientri
politice, referindu-se la socialisti, comunisti, naional-socialisti.
Esena sa const ntr- o societate eliberat de exploatare,
ntemeiat pe egalitate si justiie social.
Socialistii tradiionali europeni au avut n vedere un
compromis ntre capitalism si socialism.
*Doctrina democrat-crestin. Alte doctrine politice
influenate de religie.
Raporturile dintre religie (religii) si politic sunt vechi. Cu
timpul, nvturile lui Iisus, Mahomed, Budha, Moise, au
generat precepte religioase care s-au oglindit n spectrul
doctrinelor politice: democraia crestin, socialcrestinismul,
orientrile islamice, sionismul iudaic.
n aceste cazuri, deci, politica se modeleaz dup
religie. De exemplu, prin vocaia sa ecumenic, religia crestin
(devenit o putere mondial administrativ, financiar,
spiritual, n ciuda divizrii n mai multe biserici: catolic si
ortodox), poate fi considerat drept una din sursele cele mai
vechi ale doctrinei drepturilor omului. Convingerile
religioase si ideologiile politice s-au ntlnit pe terenul
umanismului, conducnd la abordri tolerante, liberale n
problema comunitilor, dar si orientri dogmatice, intolerante,
fanatice, fundamentaliste.
Doctrina democrat-crestin, apare mai trziu dect
liberalismul si conservatorismul, fiind expresia asocierii
principiilor dreptii sociale si solidaritii, cu principiile
filosofiei si eticii crestine.
Dintre constantele democraiei-crestine, menionm:
*realizarea unei democraii depline, pluraliste, ntemeiat
pe garantarea si aprarea demnitii umane;
*individul este subiectul si obiectul esenial al
democraiei depline; solidaritatea social;
*sistemul democrat se bazeaz pe economia social de
pia; cmp liber iniiativei particulare;
*ntrirea autoritii puterii politice; responsabilitatea
statului n administrarea afacerilor publice si binelui social;
*aprarea autoritii spirituale;
*asigurarea unui echilibru ntre centru si autoritile
locale, necesar unei guvernri eficiente; respectarea
autonomiilor locale si autoadministrrii.
14

n plan economic, este remarcabil experiena guvernrii


Uniunii Crestin- Democrate a cancelarului Conrad Adenauer
(1949-1963). Reformele economice, contractele cu sindicatele,
sistemul coparticipativ al ntreprinderilor, politica de protecie
social, asociate cu planul Marshall, au fcut din Germania una
din cele mai avansate ri ale Europei.
n Romnia, un astfel de partid este Partidul Naional
rnesc Crestin Democrat.
Islamismul este o doctrin religioas prezent pe toate
continentele. La baza sa se afl preceptele Coranului, care
reglementeaz viaa social, justiia civil, viaa individual a
musulmanilor.
Pe aceast nvtur se ntemeiaz o diversitate de
regimuri politice moderne, dar si fundamentaliste (intolerante).
b) Doctrine politice privind organizarea si conducerea n
mod dictatorial a societii
*Doctrina comunist
Doctrina politic comunist are la baz principiile
ideologiei marxistleniniste, ai crei fondatori au fost Marx,
Engels si Lenin.
Concepia marxist originar a vzut n socialism o faz de
dezvoltare a omenirii, urmnd n mod inevitabil capitalismului,
n care lupta de clas urma s fie nlocuit treptat cu
egalitatea claselor si, n final, cu dispariia lor.
Dintre ideile consacrate de doctrina comunist, menionm:
negarea principiilor pluralismului politic, separaiei puterilor n
stat, supremaiei legii, drepturilor si libertilor cetenilor;
meninerea unei economii centralizate si planificate;
conducerea partidului unic, expresie a dictaturii
proletariatului.
*Fascismul si neofascismul
Doctrina politic fascist are la baz ideologia fascist, cu
elementele
sale
principale:
rasismul,
sovinismul,
antisemitismul, exaltarea misticismului, mitul conductorului,
elitismul, teoria spaiului vital, cultul violenei.
Aceast doctrin a urmrit s justifice instaurarea pe calea
forei a regimului totalitar, caracterizat prin:
* nlocuirea statului de drept cu statul poliienesc;
* subordonarea total a individului autoritii statului
totalitar;
* nesocotirea drepturilor si libertilor cetenesti;
* suprimarea pluralismului politic, guvernarea partidului
unic.
Dup primul rzboi mondial a cunoscut forma regimului
fascist al lui Benito Mussolini n Italia si al regimului nazist al
lui Adolf Hitler in Germania.
Alte variante au fost: horthismul n Ungaria, franchismul n
Spania, miscarea legionar n Romnia etc.
Cel mai brutal produs al acestei doctrine, nazismul, a
15

practicat genocidul (exterminarea n mas a unor categorii de


oameni), precum si o politic de subjugare si dominare a
popoarelor lumii.
Statele fasciste au fost nfrnte in timpul celui de-al doilea
rzboi mondial, dar ideologia si doctrina fascist nu au disprut
complet.
Neofascismul, restrns ca manifestare si influene, nu
reprezint o miscare de proporii n lumea contemporan, dar
aceasta nu nseamn c principiile sale, preluate din vechea
doctrin si ideologie, sunt mai puin nocive. De aceea, ele
trebuie cunoscute, denunate si condamnate.
Un loc aparte l ocup doctrinele politice tehnocrate care
pot fi apreciate ca doctrine de grani ntre cele dou mari
categorii. Acestea se bazeaz pe principiul c n organele
puterii s fie promovai cu precdere specialisti, tehnocrai care
s ia decizii nu n raport cu interesele de grup social, ci numai
potrivit cu elementele evideniate de stiin, fcnd abstracie
de poziiile politice ale diferitelor grupuri.

.11.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 11
DOCTRINE POLITICE.
1. Delimitri conceptuale. Definiii
2. Rolul doctrinei politice
3.Tipuri de doctrine politice
1. DELIMITRI CONCEPTUALE. DEFINIII
Concepte polisemantice, doctrina si ideologia ridic numeroase ntrebri si ambiguiti.
Chiar dac sunt concepte cheie n peisajul stiinelor social-politice, soluiile oferite de
specialisti nu exclud complet si ntr-o manier general acceptabil punctele nevralgice.
Dicionarele enciclopedice definesc doctrina drept un ansamblu de principii, teze, idei si
metode adoptate de un partid politic, pe care se ntemeiaz concepia sa de guvernare, de
organizare si conducere a societii. Ideologia este definit drept un ansamblu de idei si
concepii care exprim, ntr-o form teoretic, interesele si aspiraiile unui grup social, unui
regim politic sau unui partid pentru a justifica aciunile lor politice.
2. ROLUL DOCTRINEI POLITICE
Doctrinele politice reflect interesele si aspiraiile unor grupuri sociale si promoveaz, n
funcie de acestea, anumite valori si norme social-politice si umane, ce trebuie conservate sau
16

realizate, modele de aciune social si politic, sau proiecte asupra viitorului dezirabil al
societii. Ele au rolul de a explica, justifica si argumenta poziiile si atitudinile grupurilor
sociale si ale conductorilor lor, de a prospecta direciile dezvoltrii statelor n care acestea
acioneaz, n special, si al societii umane, n general, de a propune idealuri si programe de
aciune.
Datorit impactului considerabil pe care l au doctrinele politice asupra membrilor
comunitilor naionale sau a diferitelor grupuri sociale, n mobilizarea si antrenarea lor n
realizarea unor scopuri sau obiective, ideile, tezele, concepiile care le compun se regsesc n
planul aciunii politice, ndeosebi n constituia si legislaiile statelor, n programele si
statutele partidelor si organizaiilor politice.
3. TIPURI DE DOCTRINE POLITICE
Tipurile de doctrine politice care s-au configurat de-a lungul timpului, constituie un alt
domeniu de interes al stiinelor socio-politice.
Clasificarea doctrinelor politice
Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot mpri n dou
mari categorii: doctrine politice privind organizarea si conducerea democratic a societii si
doctrine politice dictatoriale.
a) Doctrine politice privind organizarea si conducerea democratic a societii
*Doctrina liberal
*Doctrina conservatoare
*Doctrina social- democrat (socialismul democratic tradiional)
*Doctrina democrat-crestin. Alte doctrine politice influenate de religie.
*Doctrina comunist
*Fascismul si neofascismul
Concepte i termeni de reinut
*Doctrina conservatoare
*Doctrina social- democrat (socialismul democratic tradiional)
*Doctrina democrat-crestin. Alte doctrine politice influenate de religie.
*Doctrina comunist
*Fascismul si neofascismul
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Cum se pot clasifica doctrinele politice?
2. Care sunt funciile culturii politice?
Teste de evaluare/autoevaluare
Rolul doctrinei politice
Tipuri de doctrine politice
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
17

* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.


Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

18

Unitatea de nvare 10
IDEOLOGIA POLITIC.
10.1. Introducere
10.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
10.3. Coninutul unitii de nvare
IDEOLOGIA POLITIC.
10. 3.1.Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei
10.3. 2.Rolul ideologiei
10.3. 3.Tipuri de ideologii politice
10.3.4. Funciile ideologiei
10.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

10.1. Introducere
n limbajul politologic, una din noiunile cele mai
controversate dar si mai uzitate este ideologia n general,
ideologia politic n special.
Etimologia noiunii are la baz cuvintele grecesti eidosimagine si logosnvtur, stiin. Un gnditor din secolul al
XVIII-lea a definit-o, ca fiind stiina despre idei sau critica
ideilor. Grand Larousse defineste ideologia ca un ansamblu
de idei (filosofice, politice, religioase, economice), formnd un
sistem mai mult sau mai puin coerent, de care face uz un grup
social, partid, guvern, individ.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei
2. Rolul ideologiei
3. Tipuri de ideologii politice
4. Funciile ideologiei

10.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
a) Ideologii politice ale puterii, implicate n organizarea si
conducerea politic a societii,
b) Ideologii politice ale opoziiei, preocupate de
influenarea si controlul puterii, de cucerirea acesteia prin
mijloace constituionale.
Competenele unitii de nvare:
studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:
1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei
2. Rolul ideologiei
3. Tipuri de ideologii politice
4. Funciile ideologiei

Timpul alocat unitii: 2 ore

10.3. Coninutul unitii de nvare

IDEOLOGIA POLITIC.
1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei
2. Rolul ideologiei
3. Tipuri de ideologii politice
4. Funciile ideologiei
1. OPINII PRIVIND IDEOLOGIA. PERSPECTIVELE
IDEOLOGIEI
n limbajul politologic, una din noiunile cele mai
controversate dar si mai uzitate este ideologia n general,
10

ideologia politic n special.


Etimologia noiunii are la baz cuvintele grecesti eidosimagine si logosnvtur, stiin. Un gnditor din secolul al
XVIII-lea a definit-o, ca fiind stiina despre idei sau critica
ideilor. Grand Larousse defineste ideologia ca un ansamblu
de idei (filosofice, politice, religioase, economice), formnd un
sistem mai mult sau mai puin coerent, de care face uz un grup
social, partid, guvern, individ.
De-a lungul vremii, asa cum am relevat, conceptul a
mbrcat o multitudine de accepiuni, pn la ideea de fals
cunoastere.
Pentru o nelegere corect, politologii au ncercat s
stabileasc raportul dintre ideologie si stiin, cauzalitatea lor.
Ideologia este un produs al realitii sociale, dar si al
constiinei umane, ori aceasta este cluzit de idealuri si, mai
ales, de interese. Desigur c, n funcie de acestea, ct si de
emitentul politic, ideologiile pot fi n concordan cu stiina sau,
dimpotriv, n dezacord cu ea si atunci, desigur, poate fi o fals
cunoastere.
La nceputul perioadei interbelice s-a afirmat un curent
contrar existenei si utilitii ideologiilor, mergndu-se pn la
afirmarea tezei despre sfrsitul erei ideologiilor, sau criza
ideologiilor. Originea acestui curent st n contestarea
ideologiei stngii radicale, elaborat de Marx si Engels la
mijlocul secolului al XIX-lea o imagine utopic, deformat a
realitii.
ncercarea de a extrapola aceast caracteristic la nivelul
ntregii ideologii, neinnd seama si de celelalte elaborate
ideologice (clasice, neoclasice, contemporane), nu este nici
argumentat, nici convingtoare, pentru c esecul unei idei
utopice nu nseamn sfrsitul ideilor si a confruntrii lor. Atta
timp ct vor exista clase, grupuri sociale si chiar societi
distincte cu interese diferite, vor exista si ideologii care s le
exprime.
Ali autori, dimpotriv, s-au pronunat pentru nevoia de
idei: numai cei care au idei dispun si de posibilitatea de a atrage
pe cei care nu au o ideologie. De aici, o convingere care si face
loc cu tot mai mult for: nu numai c nu se poate vorbi de o
criz a ideologiilor, ci suntem la nceputul unui nou ev
ideologic n planul gndirii si practicii politice. Astfel, fostul
presedinte american J.F. Kennedy considera, spre pild c,
naiunea american are mai mare nevoie de fora ideilor dect
de fora atomic, de cea financiar si industrial.
2. ROLUL IDEOLOGIEI este determinat, n mare
msur, de natura regimului politic aflat la putere.
n societile totalitare, ideologia are menirea de a justifica
si legitima existena acestora. Ea se contureaz prin politizarea,
ndoctrinarea gndirii si constiinei umane, a stiinei si
11

nvmntului, devenind un instrument de dominaie politic.


Aici, ideologia devine unic si oficial, prin suprimarea
celorlalte ideologii.
n societile democratice definite prin pluripartidism,
pluralism politic si ideologic, exist, deci, o multitudine de
ideologii care exprim o mare diversitate de aspiraii si interese.
La emitenii politici interesai de soluii viabile, ntemeiate pe
criterii stiinifice, ideologia se caracterizeaz prin rigoare si
coeren.
n esen, politologii au identificat:
a) Ideologii politice ale puterii, implicate n organizarea si
conducerea politic a societii,
b) Ideologii politice ale opoziiei, preocupate de
influenarea si controlul puterii, de cucerirea acesteia prin
mijloace constituionale.
3.TIPURI DE IDEOLOGII POLITICE
Dup modul cum se raporteaz si concep transformrile si
schimbrile fenomenelor si proceselor social-politice ale
societii, ideologiile politice se pot clasifica n:
*Ideologii politice conservatoare
Acestea au aprut nc din antichitate si se regsesc n toate
societile si perioadele istorice. Se caracterizeaz prin
aprarea, conservarea, justificarea si legitimarea cu orice pre si
cu orice mijloace a vechilor instituii social-politice si a
concepiilor privind organizarea si conducerea vieii sociale.
*Ideologii politice revoluionare
Au aprut n perioada modern ca ideologii care vizau
transformarea pn la nlocuire a unor sisteme politice
perimate, cu altele noi, bazate pe alte principii si valori.
*Ideologii politice reformiste
Acestea s-au cristalizat n perioada interbelic si mai ales
postbelic. si propun transformri economice, sociale si
politice, n limitele aceluiasi sistem social, fr a-si propune
nlocuirea sau schimbarea, ci mai degrab dezvoltarea,
perfecionarea si umanizarea sa, asigurarea echitii si dreptii
sociale, condiii si situaii egale pentru toi membrii societii.
*Ideologii politice extremiste, dictatoriale
Acestea au considerat violena, fora, drept instrumente si
mijloace unice, legale, de transformare si nlocuire a sistemelor
social-politice si economice.
*Ideologii politice elitiste
Esena acestor ideologii o constituie organizarea si
conducerea societii de ctre elita social, respectiv de un
grup, partid sau clas de persoane predestinate si nzestrate cu o
serie de caliti excepionale.
*Ideologii politice fundamentaliste
Sunt ideologii politice de esen extremist, care si
justific si legitimeaz aciunea si conduita social-politic pe
12

fundamente teologice, n numele unor sisteme religioase.


4. FUNCIILE IDEOLOGIEI
*Funcia de cunoastere si interpretare a realitii politice
Aceasta si permite s elaboreze demersul teoretic si
aciunea practic, obiectivele strategice si mijloacele
emitentului (puterea sau opoziia).
* Funcia partinic-partizan
Este impus de emitentul politic, pentru c ideologia
promoveaz interesele acesteia fiind, deci partinic si partizan.
* Funcia teoretic, explicativ
Aceasta si propune s explice si s justifice obiectivele,
scopurile emitentului. Totodat, va organiza si conduce lupta
teoretic mpotriva altor ideologii, contribuind la
fundamentarea discursului politic si propagandei politice.

.10.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 10
IDEOLOGIA POLITIC.
1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei
2. Rolul ideologiei
3. Tipuri de ideologii politice
4. Funciile ideologiei
1. OPINII PRIVIND IDEOLOGIA. PERSPECTIVELE IDEOLOGIEI
n limbajul politologic, una din noiunile cele mai controversate dar si mai uzitate este
ideologia n general, ideologia politic n special.
Etimologia noiunii are la baz cuvintele grecesti eidos- imagine si logosnvtur,
stiin. Un gnditor din secolul al XVIII-lea a definit-o, ca fiind stiina despre idei sau critica
ideilor. Grand Larousse defineste ideologia ca un ansamblu de idei (filosofice, politice,
religioase, economice), formnd un sistem mai mult sau mai puin coerent, de care face uz un
grup social, partid, guvern, individ.
2. ROLUL IDEOLOGIEI este determinat, n mare msur, de natura regimului politic
aflat la putere.
n societile totalitare, ideologia are menirea de a justifica si legitima existena acestora.
Ea se contureaz prin politizarea, ndoctrinarea gndirii si constiinei umane, a stiinei si
nvmntului, devenind un instrument de dominaie politic. Aici, ideologia devine unic si
oficial, prin suprimarea celorlalte ideologii.
13

n esen, politologii au identificat:


a) Ideologii politice ale puterii, implicate n organizarea si conducerea politic a
societii,
b) Ideologii politice ale opoziiei, preocupate de influenarea si controlul puterii, de
cucerirea acesteia prin mijloace constituionale.
3.TIPURI DE IDEOLOGII POLITICE
Dup modul cum se raporteaz si concep transformrile si schimbrile fenomenelor si
proceselor social-politice ale societii, ideologiile politice se pot clasifica n:
*Ideologii politice conservatoare
*Ideologii politice revoluionare
*Ideologii politice reformiste
*Ideologii politice extremiste, dictatoriale
*Ideologii politice elitiste
*Ideologii politice fundamentaliste
4. FUNCIILE IDEOLOGIEI
*Funcia de cunoastere si interpretare a realitii politice
Aceasta si permite s elaboreze demersul teoretic si aciunea practic, obiectivele
strategice si mijloacele emitentului (puterea sau opoziia).
* Funcia partinic-partizan
Este impus de emitentul politic, pentru c ideologia promoveaz interesele acesteia
fiind, deci partinic si partizan.
* Funcia teoretic, explicativ
Aceasta si propune s explice si s justifice obiectivele, scopurile emitentului. Totodat,
va organiza si conduce lupta teoretic mpotriva altor ideologii, contribuind la fundamentarea
discursului politic si propagandei politice.
Concepte i termeni de reinut
Ideologii politice conservatoare, Ideologii politice revoluionare, Ideologii politice
reformiste, Ideologii politice extremiste, dictatoriale, Ideologii politice elitiste, Ideologii
politice fundamentaliste
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Cum se pot clasifica ideologiile politice?
2. Care sunt funciile culturii politice?
Teste de evaluare/autoevaluare
Funciile ideologiei.
Tipuri de ideologii politice.
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
14

* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.


Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

15

Unitatea de nvare 9
CULTURA POLITIC.
9.1. Introducere
9.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
9.3. Coninutul unitii de nvare
CULTURA POLITIC.
9. 3.1. Conceptul de cultur politic
9.3. 2.Momente si dimensiuni ale culturii politice
9.3. 3.Tipuri de cultur politic
9.3.4. Valori politice fundamentale. Norme politice
9.3.5. Funciile culturii politice
9.3.6. Comunicarea politic
9.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

9.1. Introducere
Cultura reprezint totalitatea valorilor materiale si spirituale
create de un popor, precum si instituiile necesare pentru
conservarea acestor valori. Ea indic gradul de cunoastere si
potenialul creator al societii ntr-o epoc dat.
Cultura politic este, cum se poate nelege, o form
particular a culturii n general. n stiina politic, noiunea de
cultur politic este relativ nou. Ea se poate defini ca un sistem
cognitiv si afectiv generat de ansamblul cunostinelor, valorilor,
normelor, convingerilor, sentimentelor, tririlor, modalitilor
de gndire de natur politic, pe care se ntemeiaz si
funcioneaz sistemul politic.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
1. Conceptul de cultur politic
2. Momente si dimensiuni ale culturii politice
3. Tipuri de cultur politic
4. Valori politice fundamentale. Norme politice
5. Funciile culturii politice
9

6. Comunicarea politic

9.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
Att sub aspect structural, ct si funcional, cultura politic
implic mai multe momente:
*momentul cognitiv, care presupune cunoasterea,
ndeosebi, a sistemului si aciunii politice;
*momentul valoric (axiologic), cnd se constituie valorile
politice;
*momentul creator, constnd n restructurarea, remodelarea
trainic a vechilor valori;
*momentul socializrii, constnd n punerea n practic a
valorilor n plan politic, plecnd de la dimensiunea normativ,
acional si comportamental a culturii politice.
Competenele unitii de nvare:
studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:
1. Conceptul de cultur politic
2. Momente si dimensiuni ale culturii politice
3. Tipuri de cultur politic
4. Valori politice fundamentale. Norme politice
5. Funciile culturii politice
6. Comunicarea politic
Timpul alocat unitii: 2 ore

9.3. Coninutul unitii de nvare

IX. CULTURA POLITIC.


10

1. Conceptul de cultur politic


2. Momente si dimensiuni ale culturii politice
3. Tipuri de cultur politic
4. Valori politice fundamentale. Norme politice
5. Funciile culturii politice
6. Comunicarea politic
1. CONCEPTUL DE CULTUR POLITIC.
Cultura reprezint totalitatea valorilor materiale si
spirituale create de un popor, precum si instituiile necesare
pentru conservarea acestor valori. Ea indic gradul de
cunoastere si potenialul creator al societii ntr-o epoc dat.
Cultura politic este, cum se poate nelege, o form
particular a culturii n general. n stiina politic, noiunea de
cultur politic este relativ nou. Ea se poate defini ca un
sistem cognitiv si afectiv generat de ansamblul cunostinelor,
valorilor, normelor, convingerilor, sentimentelor, tririlor,
modalitilor de gndire de natur politic, pe care se
ntemeiaz si funcioneaz sistemul politic.
Prin acestea, cultura politic genereaz atitudini si
comportamente angajante n problemele comunitii. Cu alte
cuvinte, societatea politic (instituiile statale, partidele politice
etc) nu-si poate ndeplini misiunea de a organiza si conduce
treburile comunitii fr o temeinic cultur politic.
Cultura politic nu poate fi neleas ca funcionnd n
afara, sau opus sistemului de valori politice, juridice, morale
sau estetice pe care se bizuie. Ea presupune, n primul rnd,
cunoasterea valorilor politice fundamentale: libertatea si
echitatea, dreptatea social, democraia, pluralismul politic si
ideologic etc, precum si interferena acestora.
Cultura politic devine, astfel, segmentul cel mai dinamic
si mai angajant al unei culturi, ea promovnd idealuri si aciuni
pentru propsirea general si izbnda valorilor despre care s-a
vorbit.
Cultura naional se circumscrie culturii universale, dar ea
si pstreaz, ca si cultura politic, specificul poporului care a
creat-o . Cultura politic romneasc reprezint un izvor de
valoroase repere de comportament civic.
Pornind de la Dimitrie Cantemir si Neagoe Basarab,
strbtnd doctrina revoluiei de la 1848 cu Eliade Rdulescu si
Nicolae Blcescu, cultura politic romneasc se prelungeste n
gndirea social-politic din perioada interbelic, reprezentat de
Dimitrie Gusti, C. Rdulescu Motru s.a.
Cultura politic trebuie neleas n conexiune cu progresul
politic, civic, juridic, cu standardul de civilizaie, cu calitatea
vieii dintr-o epoc sau alta.
Societatea, fiind un ansamblu neomogen de clase, grupuri
sociale, nu implic o
11

cultur politic omogen, unitar, ci subculturi ntemeiate pe


deosebiri regionale, religioase, etnice, de statut social etc. Ea
include, concomitent, cultura politic a masei de ceteni, ct si
cultura politic a clasei conductoare, ceea ce pune n eviden
si relaia cultur politic-putere. Cultura politic nu se reduce la
cunoastere, constatare sau contemplare; ea are un sens activ, de
participare voluntar, de aciune pe direcia progresului general.
De aceea, din perspectiv politologic, un interes deosebit l
prezint cultura civic. Aceasta se exteriorizeaz printr-un
ansamblu de cunostine, percepii, mentaliti despre drepturi si
ndatoriri, despre normele de conduit ceteneasc, n raport
mai ales cu valorile politice democratice.
2. MOMENTE SI DIMENSIUNI ALE CULTURII
POLITICE
Att sub aspect structural, ct si funcional, cultura politic
implic mai multe momente:
*momentul cognitiv, care presupune cunoasterea,
ndeosebi, a sistemului si aciunii politice;
*momentul valoric (axiologic), cnd se constituie valorile
politice;
*momentul creator, constnd n restructurarea, remodelarea
trainic a vechilor valori;
*momentul socializrii, constnd n punerea n practic a
valorilor n plan politic, plecnd de la dimensiunea normativ,
acional si comportamental a culturii politice.
Reputatul politolog Maurice Duverger distinge trei
dimensiuni ale culturii politice: cognitiv (despre care s-a
amintit), afectiv si apreciativ.
*Dimensiunea afectiv implic sentimente de atasament
sau de respingere fa de instituiile si aciunile politice.
*Dimensiunea apreciativ se refer la judecile de valoare
asupra sistemului si fenomenului politic. n funcie de aceste
dimensiuni, se manifest trei tipuri de stri de spirit: acordul,
apatia si alienarea. Apatia nu exclude existena cunostinelor
politice, dar, pe plan afectiv, se manifest indiferena. Alienarea
se caracterizeaz prin ostilitate fa de sistemul politic existent.
Cu ct strile de apatie si alienare sunt mai numeroase, cu att
stabilitatea sistemului politic este mai fragil.
Cultura politic este perfectibil prin educaie, care este
ns influenabil.
Politologia este un teren de vii dezbateri pe tema relaiei
dintre politic si moral.
Pornind de la o alt dimensiune a
culturii politice, cea volitiv, afectiv, emoional, este posibil
manipularea si manifestarea n politic a unor practici ca
demagogia (seducerea prin discurs, exploatnd dorinele, starea
de insatisfacie a maselor), sau oportunismul( lipsa de principii,
labilitatea politic n funcie de interese).
Pentru realizarea unei culturi politice echilibrate este
12

nevoie de un climat democratic, n care s existe libertate de


gndire si exprimare, libera circulaie a informaiilor, acces
liber la instruire si informare, responsabilitate att din partea
guvernanilor ct si a guvernailor.
Experiena istoric a demonstrat c organizarea si
conducerea democratic a societii sunt o condiie a
progresului general , ntre cultura politic si democraie
stabilindu-se o relaie biunivoc. Aceeasi experien istoric
demonstreaz c regimurile democratice au nflorit numai n
comunitile umane cu un nalt grad de cultur politic.
3. TIPURI DE CULTUR POLITIC
Politologii au realizat o clasificare n trei tipuri de cultur
politic:
*Cultura politic provincial sau local, tradiional unei
regiuni, unei zone.
*Cultura politic de suprapunere n care, desi acioneaz la
scar naional si oamenii sunt constieni de sistemul politic, de
rolul si valorile sale, au o atitudine pasiv si dezinteresat fa
de aceasta.
*Cultura politic participativ este caracteristic
societilor democratice si este rezultatul unor acumulri
cantitative, dar mai ales calitative, a unui nalt grad de cultur si
civilizaie. Presupune o implicare activ n treburile
comunitii.
4. VALORI POLITICE FUNDAMENTALE. NORME
POLITICE
a) Valoarea politic exprim formularea unor idealuri
privind aciunile politice de organizare si conducere a societii
n concordan cu cerinele progresului istoric (ceea ce Aristotel
numea binele general al societii).
Dintre valorile politice fundamentale distingem:
*Libertatea. Doctrina liberal consider libertatea
individual un drept natural primordial, o valoare politic
suprem, din care decurg toate celelalte valori.
Ali gnditori, ndeosebi conservatori, socotesc c omul s-a
aflat ntotdeauna sub presiunea unor multiple constrngeri:
naturale, sociale, religioase si morale, politice si juridice. Mai
mult, n anumite situaii, ei au alte nevoi, mai presante dect
nevoia de libertate. Astfel, n egal msur oamenii sunt
interesai de nevoia de ordine social, securitate personalrealizabile numai prin legi, norme, reguli de conduit. Fr ele,
libertatea nu mai este o binefacere. Ce-ar face oamenii se
ntreab acesti crturari- cu libertatea, dac sunt n zdrene,
nehrnii si decimai de boli?
Stiina politic face distincie ntre spaiul public (unde
acioneaz interese privind binele general) si spaiul privat, al
binelui individual n care omul s se bucure plenar de libertate,
13

cu condiia ca fiecare individ s vad n libertate dreptul de a


face tot ce doreste, n msura n care nu duneaz libertii
celorlali.
Unii gnditori, fac, de asemenea, distincie ntre libertatea
autentic si libertatea formal. n cea din urm, oamenii pot fi
privai parial de libertate prin constrngeri indirecte (exemplu:
manipularea politic de fore care dispun de controlul
informaiei prin mass-media, adic radio, televiziune, pres etc)
*Egalitatea si echitatea social
Gndirea filosofic din era revoluiilor moderne (francez
si american) a afirmat c oamenii se nasc liberi si egali,
vznd, astfel, n egalitate un drept natural.
Curentul politic dominant din epoca contemporan priveste
ns egalitatea nu ca o stare de fapt, ci ca pe o stare de drept :
egalitatea juridic n faa legii, n sensul c nimeni nu este mai
presus de lege. Argumentul: oamenii nu sunt egali ca
nzestrare individual, posibiliti materiale, poziie social etc.
De aceea, egalitatea trebuie s constea n tratamentul egal
al societii: fr privilegii nelegitime sau discriminri (de ras,
sex, vrst, religie, convingeri personale etc). De asemenea,
egalitatea civic trebuie neleas n sensul egalitii n drepturi
si obligaii cetenesti: dreptul la vot, libera exprimare a
opiniilor politice etc.
Gndirea de stnga consider c egalitatea politic si
juridic este o iluzie dac nu este cuplat cu una economic si
social, ntruct chiar egalitatea sanselor la care sunt ndreptii
oamenii nzestrai este anulat de srcie si marginalizare.
Curentul contrar egalitarismului radical consider,
dimpotriv, ca nssi intervenia statului n favoarea unor
segmente ale populaiei, prin politicile sociale favorizante, este
o discriminare si un abuz.
*Dreptatea social
J.J. Rousseau considera dreptatea ca fiind cea mai
important virtute a unei societi. Si azi dezbaterea politic n
jurul acestui concept genereaz ntrebri incitante:
- Este drept ca anumii oameni s fie nscui pentru a
conduce, beneficiind de privilegii fr merit? Sunt drepte
disparitile de venituri si de resurse? dar si ntrebarea :
- Este drept ca statul s preia din veniturile unora pentru a
le distribui altora?
Primele ntrebri vin din sfera cercurilor de stnga,
radicale, fiind generate de o viziune simplist si utopic. Ea si
propunea realizarea unui egalitarism absolut, plecnd de la
ideea c tot ceea ce un individ dispune peste nevoile sale firesti
este un furt social, iar statului i revine rolul de a veghea la
egalitatea oamenilor.
La ultima ntrebare, gndirea liberal d un rspuns negativ
ferm. Nimeni nu are autoritatea de a decide ct si ce merit o
persoan; orice distribuie de venituri si resurse este dreapt n
14

msura n care sunt respectate regulile jocului: legile, normele


existente, contractul. Iar dezbaterea continu, fr s se
contureze vreun consens.
*Democraia (organizarea democratic a societii)
Este o valoare politic derivnd din conceptul de
suveranitate a poporului si exprim convingerea c puterea n
societate trebuie s aparin poporului. Este ns evident c
masele nu pot exercita puterea direct si nemijlocit. Ca atare,
democraia modern se bazeaz pe delegarea puterilor , prin
vot, unor reprezentani alesi, de unde numele de democraie
reprezentativ sau democraie parlamentar, avnd n vedere
primatul puterii legislative exercitat de parlament. Exist si o
form de democraie direct- referendumul, la care ns, se
recurge numai n probleme de larg interes.
Teoreticienii recunosc adesea limitele democraiei:
raritatea alegerilor (o dat la 4 ani); posibilitatea delegrii
puterii unor demagogi sau politicieni carieristi; neparticiparea
efectiv a cetenilor la dezbaterea si adoptarea politicilor de
care depinde propria lor via; asimetria dintre majoritate si
elitele politice care nu ntotdeauna dirijeaz treburile publice n
interesul majoritii - cum cere democraia- ci n interesul unor
grupuri de interese; manipularea opiniei publice prin massmedia . Dar, desi imperfect sau minimal, democraia este
preferabil oricrui alt regim.
b) Normele politice
Acestea decurg din criteriile de apreciere a valorilor
politice. Ele reglementeaz raporturile dintre ceteni, dintre
grupurile sociale, dintre acestea si puterea politic.
ntr-un sistem politic bine articulat, normele politice se
regsesc n Constituie si legile fundamentale, care constituie
principalul cadru normativ n limitele cruia cetenii si
desfsoar activitatea.
1. FUNCIILE CULTURII POLITICE
Acestea sunt : funcia informaional, funcia axiologic si
funcia normativ
*Funcia informaional reprezint calea de transmitere
ctre membrii societii de informaii cu privire la sistemul si
aciunile politice, la valorile si normele politice.
*Funcia axiologic contribuie la formarea anumitor
convingeri ale oamenilor fa de valorile politice, care pot fi de
atasament sau de respingere.
Convingerile, la rndul lor, genereaz atitudini politice
angajante ale cetenilor.
*Funcia normativ priveste normele si regulile de
comportament. ntr-o societate cu o temeinic cultur politic,
normele si regulile politice sunt respectate de toi cetenii,
dac acestea exprim voina majoritii, chiar dac unii nu sunt
de acord cu ele si le contest.
15

2. COMUNICAREA POLITIC
Prin intermediul comunicrii si transmiterii informaiei,
forele politice caut s cstige adereni, simpatizani si n cele
din urm alegtori.
n acest scop sunt folosite: discursul politic direct,
ntlnirile publice, dialogul, sondajele de opinie, toate formele
de mass-media. Asadar, sub incidena proceselor de comunicare
se afl: partidele politice si oamenii politici, guvernanii dar si
masa cetenilor, eterogen si difereniat ca opiuni politice si
grad de cultur, inclusiv cultura politic.
Eficiena comunicrii depinde si de limbajul politic
purttor de mesaj, al programelor, lozincilor, manifestelor
electorale. Optimizarea comunicrii este condiionat, de
asemenea, de un set de cerine printre care: stpnirea
cunostinelor politice, un nivel de moralitate compatibil cu
principiile civismului social, un grad anume de instruire si
informare a populaiei.
Dezvoltarea exploziv a mass-mediei a permis ns
manipularea discursului politic, apelul la un lan de siretlicuri
usor sesizabile n, de exemplu, confruntarea public dintre
candidai: eludarea ntrebrilor delicate, atacul direct-disimulat
mpotriva rivalului, supradimensionarea propriilor realizri etc.
Arma cea mai penetrant de influenare, mass-media, se
prezint sub diverse nfisri: pres, radio, televiziune, cinema,
discursuri, benzi magnetice, audio-video, fax s.a. Este un factor
ce acioneaz nu pe calea constrngerii, ci prin persuasiune si
seducie, exercitnd o influen considerabil, fr a fi oficial
sau imperativ.
Fiind ns o industrie, devine controlat si controlabil
dup dorina proprietarului, vehiculnd prioritar, pe baze
comerciale si de interese, anumite idei, valori si percepii,
putnd acredita astfel o fals realitate.
O mare audien si putere de ptrundere o are televiziunea.
Prin combinarea divertismentului cu influenarea politic, ea
poate stimula manipularea agreabil; contactul politicienilor cu
masele se transform n spectacol, implicnd ficiunea artistic:
scenariu, decor, regie, text, replici etc. Azi, statutul de persoan
cunoscut este condiionat din ce n ce mai mult de apariia la
televizor. Nu este de mirare, de aceea, c tot mai muli oameni
politici particip cu plcere la talk-show-uri televizate.

16

.9.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 9
CULTURA POLITIC.
1. Conceptul de cultur politic
2. Momente si dimensiuni ale culturii politice
3. Tipuri de cultur politic
4. Valori politice fundamentale. Norme politice
5. Funciile culturii politice
6. Comunicarea politic
1. CONCEPTUL DE CULTUR POLITIC.
Cultura reprezint totalitatea valorilor materiale si spirituale create de un popor, precum
si instituiile necesare pentru conservarea acestor valori. Ea indic gradul de cunoastere si
potenialul creator al societii ntr-o epoc dat.
Cultura politic este, cum se poate nelege, o form particular a culturii n general. n
stiina politic, noiunea de cultur politic este relativ nou. Ea se poate defini ca un sistem
cognitiv si afectiv generat de ansamblul cunostinelor, valorilor, normelor, convingerilor,
sentimentelor, tririlor, modalitilor de gndire de natur politic, pe care se ntemeiaz si
funcioneaz sistemul politic.
2. MOMENTE SI DIMENSIUNI ALE CULTURII POLITICE
Att sub aspect structural, ct si funcional, cultura politic implic mai multe momente:
*momentul cognitiv, care presupune cunoasterea, ndeosebi, a sistemului si aciunii
politice;
*momentul valoric (axiologic), cnd se constituie valorile politice;
*momentul creator, constnd n restructurarea, remodelarea trainic a vechilor valori;
*momentul socializrii, constnd n punerea n practic a valorilor n plan politic, plecnd
de la dimensiunea normativ, acional si comportamental a culturii politice.
Reputatul politolog Maurice Duverger distinge trei dimensiuni ale culturii politice:
cognitiv (despre care s-a amintit), afectiv si apreciativ.
*Dimensiunea afectiv implic sentimente de atasament sau de respingere fa de
instituiile si aciunile politice.
*Dimensiunea apreciativ se refer la judecile de valoare asupra sistemului si
fenomenului politic. n funcie de aceste dimensiuni, se manifest trei tipuri de stri de spirit:
acordul, apatia si alienarea. Apatia nu exclude existena cunostinelor politice, dar, pe plan
afectiv, se manifest indiferena. Alienarea se caracterizeaz prin ostilitate fa de sistemul
politic existent. Cu ct strile de apatie si alienare sunt mai numeroase, cu att stabilitatea
sistemului politic este mai fragil.
3. TIPURI DE CULTUR POLITIC
Politologii au realizat o clasificare n trei tipuri de cultur politic:
*Cultura politic provincial sau local, tradiional unei regiuni, unei zone.
17

*Cultura politic de suprapunere n care, desi acioneaz la scar naional si oamenii


sunt constieni de sistemul politic, de rolul si valorile sale, au o atitudine pasiv si
dezinteresat fa de aceasta.
*Cultura politic participativ este caracteristic societilor democratice si este rezultatul
unor acumulri cantitative, dar mai ales calitative, a unui nalt grad de cultur si civilizaie.
Presupune o implicare activ n treburile comunitii.
4. VALORI POLITICE FUNDAMENTALE. NORME POLITICE
a) Valoarea politic exprim formularea unor idealuri privind aciunile politice de
organizare si conducere a societii n concordan cu cerinele progresului istoric (ceea ce
Aristotel numea binele general al societii).
Dintre valorile politice fundamentale distingem:
*Libertatea.
*Egalitatea si echitatea social
*Dreptatea social
*Democraia (organizarea democratic a societii)
b) Normele politice
Acestea decurg din criteriile de apreciere a valorilor politice. Ele reglementeaz
raporturile dintre ceteni, dintre grupurile sociale, dintre acestea si puterea politic.
ntr-un sistem politic bine articulat, normele politice se regsesc n Constituie si legile
fundamentale, care constituie principalul cadru normativ n limitele cruia cetenii si
desfsoar activitatea.
1. FUNCIILE CULTURII POLITICE
Acestea sunt : funcia informaional, funcia axiologic si funcia normativ
*Funcia informaional reprezint calea de transmitere ctre membrii societii de
informaii cu privire la sistemul si aciunile politice, la valorile si normele politice.
*Funcia axiologic contribuie la formarea anumitor convingeri ale oamenilor fa de
valorile politice, care pot fi de atasament sau de respingere.
Convingerile, la rndul lor, genereaz atitudini politice angajante ale cetenilor.
*Funcia normativ priveste normele si regulile de comportament. ntr-o societate cu o
temeinic cultur politic, normele si regulile politice sunt respectate de toi cetenii, dac
acestea exprim voina majoritii, chiar dac unii nu sunt de acord cu ele si le contest.
2. COMUNICAREA POLITIC
Prin intermediul comunicrii si transmiterii informaiei, forele politice caut s cstige
adereni, simpatizani si n cele din urm alegtori.
n acest scop sunt folosite: discursul politic direct, ntlnirile publice, dialogul, sondajele
de opinie, toate formele de mass-media. Asadar, sub incidena proceselor de comunicare se
afl: partidele politice si oamenii politici, guvernanii dar si masa cetenilor, eterogen si
difereniat ca opiuni politice si grad de cultur, inclusiv cultura politic.
Concepte i termeni de reinut
Funcile culturii politice, funcia informaional, funcia axioogic, funcia normativ,
valorile politice fundamentale.
ntrebri de control i teme de dezbatere
18

1. Care sunt valorile politice fundamentale?


2. Care sunt funciile culturii politice?
Teste de evaluare/autoevaluare
Tipuri de cultur politic.
Comunicarea politic.
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

19

Unitatea de nvare 8
PARTIDELE POLITICE
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
8.3. Coninutul unitii de nvare
PARTIDELE POLITICE
8. 3.1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice
8.3. 2.Geneza si evoluia istoric a partidelor politice
8.3. 3.Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice
8.3.4. Trsturile si funciile partidelor politice.
8.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

8.1. Introducere
Noiunea de partid are o vechime milenar, derivnd n
majoritatea limbilor moderne din latinescul pars-partis si
desemneaz o grupare de oameni constituit pe baza liberului
consimmnt, animai de aceleasi convingeri, interese, scopuri,
care acioneaz n baza unui program, constient si organizat, n
interesul unor clase, grupri sociale si comuniti, pentru
dobndirea si meninerea puterii politice.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
geneza i evoluia partidelor politice.

8.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
9

* Atragerea cetenilor la activitatea politic constient n


conformitate cu programele si platformele lor politice,
* Organizarea cetenilor n structuri politice sau
profesionale, precum si conducerea activitii acestor
formaiuni,
* Formarea si pregtirea cadrelor necesare aparatului de stat
n perspectiva prelurii si exercitrii puterii politice,
* Asigurarea guvernrii, prin elaborarea de programe,
norme si orientri de dezvoltare n concordan cu interesele
generale,
* Contribuie la formarea spiritului civic si a culturii politice
a membrilor si, fr de care nu exist o democraie veritabil.
Competenele unitii de nvare:
studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:
1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice
2. Geneza si evoluia istoric a partidelor politice
3. Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice
4. Trsturile si funciile partidelor politice.
Timpul alocat unitii: 2 ore

8.3. Coninutul unitii de nvare

PARTIDELE POLITICE
1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice
2. Geneza si evoluia istoric a partidelor politice
3. Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice
4. Trsturile si funciile partidelor politice.
1. REPERE TEORETICE PRIVIND DEFINIREA
PARTIDELOR POLITICE
Noiunea de partid are o vechime milenar, derivnd n
majoritatea limbilor moderne din latinescul pars-partis si
desemneaz o grupare de oameni constituit pe baza liberului
consimmnt, animai de aceleasi convingeri, interese, scopuri,
care acioneaz n baza unui program, constient si organizat, n
10

interesul unor clase, grupri sociale si comuniti, pentru


dobndirea si meninerea puterii politice. Rspunznd unor
tendine ostile instituionalizrii partidelor politice si plednd
pentru necesitatea lor ca o condiie sine-qua-non a afirmrii
democraiei, sociologul si politologul francez Maurice
Duverger (n lucrarea Partidele politice) relev: Dac ar fi
adevrat c democraia este incompatibil cu ele, aceasta ar
nsemna c democraia este incompatibil cu condiiile epocii
noastre. Asadar, existena partidelor politice, partidismul, ca
fenomen politic, reprezint un element esenial al unei viei
democratice. ntre partidism si democraie exist o relaie
direct, biunivoc, n sensul c democraia ncepe s se
manifeste cu adevrat odat cu apariia si afirmarea partidelor
ca instituii politice. Dificultatea definirii conceptului de
partid const, n mare msur, n faptul c exist o mare
varietate de partide cu o diversitate de programe si orientri, dar
care susin c principalul lor scop este servirea binelui public.
nssi denumirea lor sugereaz c se afl n slujba poporului,
prin termeni ca: naional, popular, democrat, muncitoresc,
rnesc etc. Experiena istoric a dovedit ns c multe partide,
pretinznd c exprim interesele populare, au dus practic o
politic contrar intereselor fundamentale ale cetenilor.
2. GENEZA SI EVOLUIA ISTORIC A
PARTIDELOR POLITICE
nc din antichitate si apoi n societatea medieval, s-au
creat faciuni, societi secrete, conjuraii, camarile, ordine,
congregaii, corporaii, bresle, ghilde, care pot fi socotite
precursoare ale cristalizrilor politice din epoca modern si
contemporan.
n polisul grecesc, al crui simbol a fost Atena
democratic, lupta pentru transformri social-economice si
politice s-a dus ntre eupatrizi (marii proprietari funciari) si
demos (masa de productori liberi). n aceste condiii istorice,
democraia (guvernarea poporului) si oligarhia (guvernarea
aristocraiei nstrite) au devenit doi poli si, totodat, dou
alternative politice fundamental opuse. Istoria Romei
republicane a fost frmntat de ample confruntri
interpartidiste ntre curentul reformator al plebeilor si
conservatorismul patricienilor n urma crora cei dinti au
obinut elaborarea Legii celor XII Table, considerat actul
fundamental al dreptului public civil roman. Disputele au
degenerat n rzboaie civile avnd ca rezultat trecerea de la
Republic la Imperiu. n Europa medieval s-a manifestat
rivalitatea pentru ntietate dintre autoritatea monarhic si cea
eclesiastic (lupta dintre mprai si papi), dintre principi, apoi
dintre nobilime, burghezie si starea a treia (srcimea) din
Frana prerevoluionar. Revoluiile burgheze din Europa si
11

America au reprezentat o nou etap n existena partidismului.


Odat cu nlturarea absolutismului , societatea capitalist a
trecut la forme democratice de conducere iar libera iniiativ a
fost nsoit de libera circulaie a ideilor si de libertate politic,
sub forma ei evoluat: existena instituionalizat a partidelor,
cu statute si programe cristalizate, cu activitate
organizat si permanent. Prin urmare, n forma sa evoluat,
partidismul este strns asociat cu epoca modern si
contemporan.
3. SISTEME PARTIDISTE. TIPURI DE PARTIDE
POLITICE
Partidismul s-a manifestat sub mai multe sisteme:
unipartidism, bipartidism, pluripartidism.
a) Unipartidismul
Acesta a luat nastere, iniial, din necesitatea unirii forelor
naionale mpotriva vechilor rnduieli, pentru realizarea unitii
si independenei naionale, pentru eliberarea de sub dominaia
colonial. n Principatele Romne, n perioada premergtoare
revoluiei de la 1848, a luat fiin partida naional, grupnd
forele reformatoare care militau pentru prefaceri social-politice
si pentru realizarea idealurilor naionale.
Aceasta este ns o soluie de moment; perpetuarea sa
conduce, de regul, spre regimuri totalitare si dictatoriale
(exemple: Partidul nazist din Germania, Partidul Comunist din
URSS etc). n Romnia, partidele unice de guvernmnt au fost
Frontul Renasterii Naionale (Partidul Naiunii) n timpul
regimului autoritar carlist (1938-1940) sau Partidul Comunist,
exponent al regimului de dictatur instaurat dup 1946.
b) Bipartidismul a reprezentat iniial expresia confruntrii a
dou fore cu orientri opuse: reformatoare si conservatoare.
Forma sa clasic s-a manifestat n Anglia, unde competiia
pentru putere se desfsura ntre Partidul Conservator si Partidul
Laburist. n S.U.A. Partidul Republican si Partidul Democrat
guverneaz prin alternan de peste dou secole. Sistemul
prezint avantajul c asigur un echilibru ntre guvern si
opoziie, precum si o autoreglare a democraiei.
n Romnia modern viaa politic a fost dominat timp de
decenii de Partidul Conservator (1871) si Partidul Naional
Liberal (1875). Alternarea lor la guvernare, pn la Marea
Unire din 1918, a purtat numele de rotativ guvernamental.
c) Pluripartidismul
Dup rzboiul de rentregire Romnia Mare creat n 1918
a cunoscut un larg spectru politic, structurat pe sectoarele
clasice ale pluripartidismului:
* Centrul democratic, unde se situau principalele partide de
guvernmnt: Partidul Naional Liberal si Partidul Naional
rnesc
* Partidele de dreapta: Liga Aprrii Naionale Crestine,
12

Frontul Romnesc s.a.


* Partidele de stnga: Partidul Social Democrat
* Partidele de extrem dreapt (Garda de Fier) si extrem
stng (Partidul Comunist din Romnia).
Dup nlturarea regimului totalitar cumunist, n decembrie
1989, reinstaurarea vieii democratice a avut ca efect
rentoarcerea la pluripartidism: proliferarea numrului de
partide (peste 100) a fost urmat de o regrupare n formaiuni
stabile care-si disput puterea prin alegeri democratice: Partidul
Social Democrat, Partidul Naional Liberal, Partidul Democrat,
Partidul Romnia Mare, Partidul Naional rnesc Crestin si
Democrat s.a.
Pluripartidismul ofer societii cadrul concurent benefic,
iar ceteanului posibilitatea de a alege ntre doctrine si
programe alternative. Competiia pentru guvernare si apelul la
votul alegtorilor oblig partidele politice s-si nnoiasc
necontenit programele, punndu-le n concordan cu nevoile
societii si cu exigenele progresului general.
Dup mprejurrile cnd au aprut, structura si compoziia
lor, stiina politic a identificat mai multe tipuri de partide
politice: partide istorice (apariia acestora este legat de
anumite momente si obiective istorice); personale (create n
jurul unei personaliti); de cadre (reunesc un numr mic de
membri si elite caracterizate prin profesionalism); de mas (pun
n prim plan numrul de membri si mai puin calitatea
acestora).
4. TRSTURILE SI FUNCIILE PARTIDELOR
POLITICE
a) Trsturile partidelor politice
* Caracterul constient, ntruct partidul se constituie pe
baza liberului consimmnt, membrii si mprtsind acelasi
crez politic, ader la un program si la o ideologie,
* Toate partidele politice dispun de structuri organizatorice
si de conducere centrale si locale,
*Partidul politic si desfsoar activitatea n temeiul unui
program politic fundamentat pe o doctrin proprie si al unui
statut propriu,
* Partidele politice se manifest n viaa public sub o mare
diversitate de nume, oglindind ns orientarea lor doctrinarpolitic: liberalism, conservatorism, social-democraie etc.
b) Funciile partidelor politice
* Atragerea cetenilor la activitatea politic constient n
conformitate cu programele si platformele lor politice,
* Organizarea cetenilor n structuri politice sau
profesionale, precum si conducerea activitii acestor
formaiuni,
* Formarea si pregtirea cadrelor necesare aparatului de
stat n perspectiva prelurii si exercitrii puterii politice,
13

* Asigurarea guvernrii, prin elaborarea de programe,


norme si orientri de dezvoltare n concordan cu interesele
generale,
* Contribuie la formarea spiritului civic si a culturii
politice a membrilor si, fr de care nu exist o democraie
veritabil.

.8.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare
PARTIDELE POLITICE
1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice
2. Geneza si evoluia istoric a partidelor politice
3. Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice
4. Trsturile si funciile partidelor politice.
1. REPERE TEORETICE PRIVIND DEFINIREA PARTIDELOR POLITICE
Noiunea de partid are o vechime milenar, derivnd n majoritatea limbilor moderne din
latinescul pars-partis si desemneaz o grupare de oameni constituit pe baza liberului
consimmnt, animai de aceleasi convingeri, interese, scopuri, care acioneaz n baza unui
program, constient si organizat, n interesul unor clase, grupri sociale si comuniti, pentru
dobndirea si meninerea puterii politice.
2. GENEZA SI EVOLUIA ISTORIC A PARTIDELOR POLITICE
nc din antichitate si apoi n societatea medieval, s-au creat faciuni, societi secrete,
conjuraii, camarile, ordine, congregaii, corporaii, bresle, ghilde, care pot fi socotite
precursoare ale cristalizrilor politice din epoca modern si contemporan.
Odat cu nlturarea absolutismului , societatea capitalist a trecut la forme democratice
de conducere iar libera iniiativ a fost nsoit de libera circulaie a ideilor si de libertate
politic, sub forma ei evoluat: existena instituionalizat a partidelor, cu statute si programe
cristalizate, cu activitate
organizat si permanent. Prin urmare, n forma sa evoluat, partidismul este strns asociat cu
epoca modern si contemporan.
3. SISTEME PARTIDISTE. TIPURI DE PARTIDE POLITICE
Partidismul s-a manifestat sub mai multe sisteme: unipartidism, bipartidism,
pluripartidism.
a) Unipartidismul
b) Bipartidismul
n Romnia modern viaa politic a fost dominat timp de decenii de Partidul
14

Conservator (1871) si Partidul Naional Liberal (1875). Alternarea lor la guvernare, pn la


Marea Unire din 1918, a purtat numele de rotativ guvernamental.
c) Pluripartidismul
Dup rzboiul de rentregire Romnia Mare creat n 1918 a cunoscut un larg spectru
politic, structurat pe sectoarele clasice ale pluripartidismului:
* Centrul democratic, unde se situau principalele partide de guvernmnt: Partidul
Naional Liberal si Partidul Naional rnesc
* Partidele de dreapta: Liga Aprrii Naionale Crestine, Frontul Romnesc s.a.
* Partidele de stnga: Partidul Social Democrat
* Partidele de extrem dreapt (Garda de Fier) si extrem stng (Partidul Comunist din
Romnia).
Dup mprejurrile cnd au aprut, structura si compoziia lor, stiina politic a identificat
mai multe tipuri de partide politice: partide istorice (apariia acestora este legat de anumite
momente si obiective istorice); personale (create n jurul unei personaliti); de cadre (reunesc
un numr mic de membri si elite caracterizate prin profesionalism); de mas (pun n prim plan
numrul de membri si mai puin calitatea acestora).
4. TRSTURILE SI FUNCIILE PARTIDELOR POLITICE
a) Trsturile partidelor politice
* Caracterul constient,
* Toate partidele politice dispun de structuri organizatorice si de conducere centrale si
locale,
*Partidul politic si desfsoar activitatea n temeiul unui program politic fundamentat pe
o doctrin proprie si al unui statut propriu,
* Partidele politice se manifest n viaa public sub o mare diversitate de nume,
oglindind ns orientarea lor doctrinar-politic: liberalism, conservatorism, social-democraie
etc.
b) Funciile partidelor politice
* Atragerea cetenilor la activitatea politic constient n conformitate cu programele si
platformele lor politice,
* Organizarea cetenilor n structuri politice sau profesionale, precum si conducerea
activitii acestor formaiuni,
* Formarea si pregtirea cadrelor necesare aparatului de stat n perspectiva prelurii si
exercitrii puterii politice,
* Asigurarea guvernrii, prin elaborarea de programe, norme si orientri de dezvoltare n
concordan cu interesele generale,
* Contribuie la formarea spiritului civic si a culturii politice a membrilor si, fr de care
nu exist o democraie veritabil.
Concepte i termeni de reinut
Trsturile partidelor politice, funciile partidelor politice, tipuri de partide politice,
sisteme pluripartidiste.
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Care sunt trsturile partidelor politice?
2. Care sunt funciile partidelor politice?
15

Teste de evaluare/autoevaluare
Tipuri de partide politice.
Repere teoretice privind definirea partidelor politice
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

16

Unitatea de nvare 7
INSTITUIA POLITIC LEGISALTIV. PARLAMENTUL
7.1. Introducere
7.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
7.3. Coninutul unitii de nvare
INSTITUIA POLITIC LEGISALTIV. PARLAMENTUL
7. 3.1. Ci de constituire a Parlamentului
7.3. 2.Structura constitutiv a Parlamentului
7.3. 3.Mecanismul de funcionare si durata mandatului Parlamentului
7.3.4. Funciile Parlamentului
7.3.5. Relaia dintre Parlament si Guvern
7.3.6. Parlamentul n Romnia
7.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

7.1. Introducere
Dintotdeauna s-a afirmat c puterea, suveranitatea, aparine
poporului, care are dreptul de a legifera, legea fiind expresia
voinei sale suverane. Fa de realitatea c n statele cu teritorii
ntinse si cu populaii numeroase este practic imposibil ca ntreg
poporul s se constituie ntr-o adunare care s decid, s
legifereze (ca n cetile antice grecesti) s-a pus problema de a
sti cum se poate valorifica aceast strns corelaie dintre voina
suveran si lege. Soluia gsit de minile luminate ale
politologilor, filosofilor, juristilor s-a verificat a fi bun,
practic si eficient. Aceasta a fost ca poporul s delege
exerciiul dreptului su natural si inalienabil de a legifera, unor
reprezentani ai si (delegai, mandatari), astfel desemnai nct
s poat exprima juridiceste voina acestuia. Astfel au aprut
sistemele electorale, deputaii si senatorii, parlamentul.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
parlament i modurile de constituire ale acestuia.

7.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
nsuirea sistemelor constituionale existente, rspunderea
sefului statului se coreleaz cu rolul si funcia exercitat de
acesta n viaa politic a rii, ca de exemplu:
* unde are un rol reprezentativ, decorativ, nefiind implicat
n actul de guvernare, rspunderea este minor sau chiar
lipseste.
* cnd este angajat n actul de guvernare, rspunde politic,
civil sau chiar penal, de regul, n faa instituiei care-l
desemneaz.
Competenele unitii de nvare:
studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:
1. Ci de constituire a Parlamentului
2. Structura constitutiv a Parlamentului
3. Mecanismul de funcionare si durata mandatului
Parlamentului
4. Funciile Parlamentului
5. Relaia dintre Parlament si Guvern
6. Parlamentul n Romnia
Timpul alocat unitii: 2 ore

7.3. Coninutul unitii de nvare

INSTITUIA POLITIC LEGISALTIV.


PARLAMENTUL
1. Ci de constituire a Parlamentului
2. Structura constitutiv a Parlamentului
3. Mecanismul de funcionare si durata mandatului
10

Parlamentului
4. Funciile Parlamentului
5. Relaia dintre Parlament si Guvern
6. Parlamentul n Romnia
1. CI DE CONSTITUIRE A PARLAMENTULUI
Dintotdeauna s-a afirmat c puterea, suveranitatea, aparine
poporului, care are dreptul de a legifera, legea fiind expresia
voinei sale suverane. Fa de realitatea c n statele cu teritorii
ntinse si cu populaii numeroase este practic imposibil ca
ntreg poporul s se constituie ntr-o adunare care s decid, s
legifereze (ca n cetile antice grecesti) s-a pus problema de a
sti cum se poate valorifica aceast strns corelaie dintre
voina suveran si lege. Soluia gsit de minile luminate ale
politologilor, filosofilor, juristilor s-a verificat a fi bun,
practic si eficient. Aceasta a fost ca poporul s delege
exerciiul dreptului su natural si inalienabil de a legifera, unor
reprezentani ai si (delegai, mandatari), astfel desemnai nct
s poat exprima juridiceste voina acestuia. Astfel au aprut
sistemele electorale, deputaii si senatorii, parlamentul.
Parlamentul reprezint asadar puterea legislativ ntr-un
stat. Practica social-politic a pus n eviden existena a trei
ci, moduri de constituire a parlamentului:
a) Numirea parial sau total a membrilor parlamentului
este caracteristic perioadei moderne, atunci cnd monarhul sau
presedintele n calitatea sa de sef al statului, si rezerv dreptul
de a numi o parte a legislativului, din dorina de a-l controla si
chiar subordona.
b) Constituirea parlamentului pe calea electorilor, a
censului este o form caracteristic perioadei moderne care
condiioneaz dreptul de vot al cetenilor, de cens. Acesta a
mbrcat mai multe forme: censul de avere, de sex, de vrst,
de stiin de carte sau de capacitate. Cetenii care nu
ndeplineau condiia de cens, nu puteau s fie alegtori direci,
ci ei delegau un reprezentant care participa direct la vot.
c) Votul universal este dreptul cetenilor de a participa
direct si egal indiferent de sex, ras, religie, naionalitate, nivel
de pregtire, stare material, la alegerea si constituirea
instituiilor centrale si locale ale puterilor de stat.
2.
STRUCTURA
CONSTITUTIV
A
PARLAMENTULUI
n reprezentarea, funcionarea si eficiena activitii
parlamentului, un rol major l are structura acestuia.
Parlamentele existente astzi n sistemele constituionale sunt
formate fie dintr-o singur adunare (camer), fie din dou sau
mai multe adunri. Cele formate din o singur adunare sunt
parlamente cu structur unicameral (Albania, Portugalia,
Grecia, Bulgaria, etc) , iar cele formate din dou sau mai multe
11

adunri, sunt parlamente cu structur bicameral sau


multicameral (Argentina, Rusia, Germania etc). Structura
parlamentului este n strns legtur cu structura de stat.
Structura unitar a statului este, n general, o motivaie a
structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat
federal presupune ns, obligatoriu, existena n cadrul
parlamentului a unei a doua camere care s reprezinte interesele
statelor membre. De aici regula structurii bicamerale n statele
federative. Aceast strns legtur nu duce ns la soluii
rigide, pentru c n multe state unitare, parlamentele au o
structur bicameral (Romnia), care ine si de tradiie.
3.
MECANISMUL
DE
FUNCIONARE
A
PARLAMENTULUI
SI DURATA MANDATULUI
PARLAMENTULUI
Camerele Parlamentului (Camera Deputailor si Senatul la
noi), precum si parlamentul n ntregul su ( mai ales c, uneori,
n sistemul bicameral se lucreaz si n sedine comune) sunt
organisme colegiale , cu o compoziie numeroas, care lucreaz
si decid numai n plenul lor, n sesiuni. Se cunosc dou tipuri de
sesiuni, respectiv: sesiunea ordinar si sesiunea extraordinar.
Sesiunea ordinar este perioada obligatorie de activitate a
parlamentului si este convocat de regul de dou ori pe an, n
vreme ce sesiunea extraordinar se convoac la iniiativa a cel
puin 1/3 din membrii parlamentului n situaii deosebite.
Fiecare sistem constituional fixeaz durata mandatului de
funcionare a propriilor instituii. In general, mandatul
parlamentului este de 4 sau 5 ani, el fiind corelat cu acela al
guvernului sau al sefului statului. n situaii speciale, durata
mandatului parlamentului poate fi prelungit.
4. FUNCIILE PARLAMENTULUI
Parlamentul are si trebuie s aib un loc si un rol deosebit
n sistemul statal. De aceea si competena sa (mputernicirile)
trebuie s rspund necesitii de a se crea condiiile exprimrii
voinei poporului care l-a ales si pe care-l reprezint direct,
nemijlocit. Atribuiile parlamentului sunt specifice nfptuirii la
cel mai nalt nivel a conducerii statale (exerciiul suveranitii
naionale). Ca atare, funciile parlamentului sunt funcii de
conducere, sunt funcii deliberative. Studierea funciilor
parlamentului presupune o clasificare a lor , clasificare pe
criteriul coninutului acestora (mai exact a atribuiilor
parlamentului). Potrivit acestui criteriu distingem urmtoarele
funcii: legislativ; stabilirea direciilor principale ale activitii
social-economice, culturale, statale si juridice; alegerea,
formarea, avizarea formrii, numirea sau revocarea unor
autoriti statale; controlul parlamentar; conducerea n politica
extern; organizarea si funcionarea proprie. Funcia legislativ
este activitatea fundamental pe care o desfsoar parlamentul.
12

El este singurul organ legiuitor din cadrul statului de drept. n


acest sens,
Parlamentul emite trei categorii de legi:
* legi constituionale ce au ca obiectiv modificarea,
revizuirea constituiei;
*legi organice, adic legi de o deosebit importan pentru
viaa social,
care se voteaz cu majoritate de 2/3;
* legi ordinare, care se voteaz cu majoritate simpl.
5. RELAIA DINTRE PARLAMENT SI GUVERN
Aceste relaii pot fi de conlucrare, colaborare, dar si de
control. Controlul se realizeaz dinspre parlament spre guvern
si vizeaz activitatea acestuia si a membrilor si. El se
nfptuieste prin votul de investitur acordat guvernului,
moiunea simpl si de cenzur pentru activitatea sa, care poate
merge pn la demiterea guvernului; legile votate de parlament
si impuse spre aplicare guvernului; votarea bugetului;
interpelrile orale si scrise ale parlamentului ctre membrii
guvernului; comisiile de control si de anchet ale parlamentului
etc.
6. PARLAMENTUL N ROMNIA
Parlamentul n Romnia are vechi tradiii, el regsindu-se
nc din epoca medieval, evident nu n forma si structura de
astzi. Acesta a evoluat de la Sfatul boieresc de tip feudal, la
Adunarea legiuitoare consacrat de Regulamentele Organice
constituite pe principiul votului cenzitar, spre parlamentele
interbelice alese prin vot universal, egal, direct si secret. n
perioada comunist, parlamentul a suferit importante limitri n
ce priveste activitatea, funciile si atribuiile, ct si n privina
rolului si locului su n cadrul instituiilor statale. n prezent,
Parlamentul Romniei se constituie pe baza votului universal,
este bicameral iar durata mandatului su este de 4 ani.

.7.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 7
INSTITUIA POLITIC LEGISALTIV. PARLAMENTUL
1. Ci de constituire a Parlamentului
2. Structura constitutiv a Parlamentului
13

3. Mecanismul de funcionare si durata mandatului Parlamentului


4. Funciile Parlamentului
5. Relaia dintre Parlament si Guvern
6. Parlamentul n Romnia
1. CI DE CONSTITUIRE A PARLAMENTULUI
Parlamentul reprezint asadar puterea legislativ ntr-un stat. Practica social-politic a pus
n eviden existena a trei ci, moduri de constituire a parlamentului:
a) Numirea parial sau total a membrilor parlamentului .
b) Constituirea parlamentului pe calea electorilor.
c) Votul universal .
2. STRUCTURA CONSTITUTIV A PARLAMENTULUI
Structura parlamentului este n strns legtur cu structura de stat. Structura unitar a
statului este, n general, o motivaie a structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat
federal presupune ns, obligatoriu, existena n cadrul parlamentului a unei a doua camere
care s reprezinte interesele statelor membre. De aici regula structurii bicamerale n statele
federative. Aceast strns legtur nu duce ns la soluii rigide, pentru c n multe state
unitare, parlamentele au o structur bicameral (Romnia), care ine si de tradiie.
3. MECANISMUL DE FUNCIONARE A PARLAMENTULUI SI DURATA
MANDATULUI PARLAMENTULUI
Camerele Parlamentului (Camera Deputailor si Senatul la noi), precum si parlamentul n
ntregul su ( mai ales c, uneori, n sistemul bicameral se lucreaz si n sedine comune) sunt
organisme colegiale , cu o compoziie numeroas, care lucreaz si decid numai n plenul lor,
n sesiuni. Se cunosc dou tipuri de sesiuni, respectiv: sesiunea ordinar si sesiunea
extraordinar. Sesiunea ordinar este perioada obligatorie de activitate a parlamentului si este
convocat de regul de dou ori pe an, n vreme ce sesiunea extraordinar se convoac la
iniiativa a cel puin 1/3 din membrii parlamentului n situaii deosebite.
Fiecare sistem constituional fixeaz durata mandatului de funcionare a propriilor
instituii. In general, mandatul parlamentului este de 4 sau 5 ani, el fiind corelat cu acela al
guvernului sau al sefului statului. n situaii speciale, durata mandatului parlamentului poate fi
prelungit.
4. FUNCIILE PARLAMENTULUI
Parlamentul are si trebuie s aib un loc si un rol deosebit n sistemul statal. De aceea si
competena sa (mputernicirile) trebuie s rspund necesitii de a se crea condiiile
exprimrii voinei poporului care l-a ales si pe care-l reprezint direct, nemijlocit. Atribuiile
parlamentului sunt specifice nfptuirii la cel mai nalt nivel a conducerii statale (exerciiul
suveranitii naionale). Ca atare, funciile parlamentului sunt funcii de conducere, sunt
funcii deliberative. Studierea funciilor parlamentului presupune o clasificare a lor ,
clasificare pe criteriul coninutului acestora (mai exact a atribuiilor parlamentului). Potrivit
acestui criteriu distingem urmtoarele funcii: legislativ; stabilirea direciilor principale ale
activitii social-economice, culturale, statale si juridice; alegerea, formarea, avizarea
formrii, numirea sau revocarea unor autoriti statale; controlul parlamentar; conducerea n
politica extern; organizarea si funcionarea proprie. Funcia legislativ este activitatea
fundamental pe care o desfsoar parlamentul. El este singurul organ legiuitor din cadrul
statului de drept. n acest sens,
Parlamentul emite trei categorii de legi:
14

* legi constituionale ce au ca obiectiv modificarea, revizuirea constituiei;


*legi organice, adic legi de o deosebit importan pentru viaa social,
care se voteaz cu majoritate de 2/3;
* legi ordinare, care se voteaz cu majoritate simpl.
5. RELAIA DINTRE PARLAMENT SI GUVERN
Aceste relaii pot fi de conlucrare, colaborare, dar si de control. Controlul se realizeaz
dinspre parlament spre guvern si vizeaz activitatea acestuia si a membrilor si. El se
nfptuieste prin votul de investitur acordat guvernului, moiunea simpl si de cenzur pentru
activitatea sa, care poate merge pn la demiterea guvernului; legile votate de parlament si
impuse spre aplicare guvernului; votarea bugetului; interpelrile orale si scrise ale
parlamentului ctre membrii guvernului; comisiile de control si de anchet ale parlamentului
etc.
6. PARLAMENTUL N ROMNIA
Parlamentul n Romnia are vechi tradiii, el regsindu-se nc din epoca medieval,
evident nu n forma si structura de astzi. Acesta a evoluat de la Sfatul boieresc de tip feudal,
la Adunarea legiuitoare consacrat de Regulamentele Organice constituite pe principiul
votului cenzitar, spre parlamentele interbelice alese prin vot universal, egal, direct si secret.
Concepte i termeni de reinut
legi constituionale , revizuirea constituiei, legi organice, legi ordinare, majoritate simpl.
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Care sunt categoriile de legi emise de parlament?
2. Care sunt funciile Parlamentului?
3. Care este structura constitutiv a Parlamentului?
Teste de evaluare/autoevaluare
Mecanismul de funcionare a Parlamentului.
Relaia dintre Parlament i Guvern.
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

15

Unitatea de nvare 6
INSTITUIA SEFULUI STATULUI
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
6.3. Coninutul unitii de nvare
INSTITUIA SEFULUI STATULUI
6. 3.1. Desemnarea, alegerea sefului statului
6.3. 2.Atributele si prerogativele sefului statului
6.3. 3. Responsabilitatea sefului statului
6.3.4. Durata mandatului sefului statului
6.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

6.1. Introducere
O condiie esenial, dar nu suficient, ca o societate s
cunoasc un curs ascendent al evoluiei sale pe plan economic,
social, educaional etc. este ca raporturile dintre stat si celelalte
instituii politice s funcioneze n parametri optimi, astfel nct
mecanismele care pun n miscare angrenajul instituional politic
s nu cunoasc avarii. Pentru aceasta, sunt chemai s contribuie
conductorul statului (monarh sau presedinte), guvernul,
parlamentul, partidele politice etc. Instituia sefului statului
constituie una dintre cele mai vechi autoriti politice. Ea a
aprut odat cu statul si a cunoscut o evoluie continu, att n
ceea ce priveste forma, structura, prerogativele dar si atribuiile.
n decursul vremii, aceast autoritate a mbrcat dou forme de
manifestare: una colegial, concretizat prin prezidiu, consiliul
de stat, consiliul prezidenial si alta unipersonal, reprezentat
prin rege, mprat, sultan, domn, principe ori presedinte.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
formele de manifestare ale instituiei efului statului.

6.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
nsuirea sistemelor constituionale existente, rspunderea
sefului statului se coreleaz cu rolul si funcia exercitat de
acesta n viaa politic a rii, ca de exemplu:
* unde are un rol reprezentativ, decorativ, nefiind implicat
n actul de guvernare, rspunderea este minor sau chiar
lipseste.
* cnd este angajat n actul de guvernare, rspunde politic,
civil sau chiar penal, de regul, n faa instituiei care-l
desemneaz.
Competenele unitii de nvare:

studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:

1. Desemnarea, alegerea sefului statului


2. Atributele si prerogativele sefului statului
3. Responsabilitatea sefului statului
4. Durata mandatului sefului statului

Timpul alocat unitii: 2 ore

6.3. Coninutul unitii de nvare

INSTITUIA SEFULUI STATULUI


1. Desemnarea, alegerea sefului statului
2. Atributele si prerogativele sefului statului
3. Responsabilitatea sefului statului
4. Durata mandatului sefului statului
10

O condiie esenial, dar nu suficient, ca o societate s


cunoasc un curs ascendent al evoluiei sale pe plan economic,
social, educaional etc. este ca raporturile dintre stat si celelalte
instituii politice s funcioneze n parametri optimi, astfel nct
mecanismele care pun n miscare angrenajul instituional politic
s nu cunoasc avarii. Pentru aceasta, sunt chemai s
contribuie conductorul statului (monarh sau presedinte),
guvernul, parlamentul, partidele politice etc. Instituia sefului
statului constituie una dintre cele mai vechi autoriti politice.
Ea a aprut odat cu statul si a cunoscut o evoluie continu,
att n ceea ce priveste forma, structura, prerogativele dar si
atribuiile. n decursul vremii, aceast autoritate a mbrcat
dou forme de manifestare: una colegial, concretizat prin
prezidiu, consiliul de stat, consiliul prezidenial si alta
unipersonal, reprezentat prin rege, mprat, sultan, domn,
principe ori presedinte.
1.
DESEMNAREA,
ALEGEREA
SEFULUI
STATULUI
Desemnarea sau alegerea sefului statului, dup caz, ine de
o seam de factori, respectiv: natura sistemului politic, sistemul
constituional si forma de guvernmnt, tradiiile istorice sau
naionale. Practica istoric a relevat patru mari moduri de
desemnare a sefului statului:
* Desemnarea pe cale ereditar. Acesta este cea mai veche
modalitate, caracteristic regimurilor monarhice n care
parlamentul sau alt instituie nu au nici un rol la numirea unui
succesor la tron. Este cazul monarhiei constituionale britanice,
n care seful statului (regele, regina) accede la tron pe cale
ereditar, are atribuii limitate, mai mult simbolice; nsrcineaz
formal pe primul ministru cu formarea cabinetului si accept
recomandrile premierului.
Si n situaia monarhiei constituionale japoneze, seful
statului (mpratul) accede la tron pe cale ereditar.
* Alegerea de ctre Parlament. Aceast modalitate, fiind
considerat un rezultat al revoluiei burgheze, este un mod
eficient de control al parlamentului asupra acestei instituii. Se
realizeaz prin dou forme, respectiv: fie parlamentul
desemneaz direct, prin votul membrilor si pe seful statului,
cum este cazul Greciei ori Israelului, fie parlamentul alege
organe colegiale ca sefi de stat.
* Desemnarea sefului de stat de ctre un colegiu electoral.
In acest caz, mai nti sunt desemnai (sau alesi prin vot
universal) membrii care mpreun formeaz colegiul electoral si
care vor desemna la rndul lor pe seful statului.
* Alegerea sefului statului prin vot universal. Aceast
modalitate, privit ca fiind o consecin a democratismului
politic, confer sefului statului o autoritate sporit, (exemplu:
presedintele Romniei este ales prin vot universal, egal, direct,
11

secret si liber exprimat).


2. ATRIBUTELE SI PREROGATIVELE SEFULUI
STATULUI
Instituia sefului statului, reprezentnd fie instituia
monarhic, fie pe cea prezidenial, n funcie de forma de
guvernmnt respectiv, are atribuii extrem de difereniate
dup gradul de deinere si exercitare a puterii. Astfel, dac n
cadrul monarhiilor constituionale, cum este cea britanic sau
japonez, sefii de stat dein si exercit roluri pur decorative de
reprezentare, exist si sisteme constituionale n care seful de
stat deine multiple si diverse prerogative executive si
legislative, aflndu-se pe o poziie privilegiat n stat, egal sau
aproape egal cu cea a instituiei parlamentare (Republica
Francez). De asemenea, trebuie menionat c exist si sisteme
constituionale n care instituia sefului statului se afl la
intersecia executivului cu legislativul, rolul acesteia fiind acela
de a asigura un echilibru ntre cele dou instituii, de a limita
tendina uneia de acumula prea mult putere. n Romnia,
presedintele este cel care desemneaz un candidat la funcia de
prim-ministru si numeste guvernul pe baza votului de ncredere
acordat de parlament; presedintele poate consulta guvernul cu
privire la probleme urgente si de importan deosebit; poate
lua parte la sedinele guvernului n care se dezbat probleme de
interes naional privitoare la politica extern, aprarea rii etc.
Si prezideaz sedinele guvernului la care particip. Are si alte
atribuii, ntre care exemplificm: este comandant suprem al
forelor armate si ndeplineste funcia de presedinte al
Consiliului Suprem de Aprare a rii; acord gradele de
maresal, general si amiral; acord graiere individual.
3. RESPONSABILITATEA SEFULUI STATULUI
Rspunderea si responsabilitatea sefului statului este
specific fiecrui sistem constituional n parte. Ea ine de
factori a cror pondere si valoare poate fi diferit, spre
exemplu:
* de modul de desemnare a sefului statului
* de atribuiile si prerogativele de care acesta dispune n
stat
* de gradul de implicare n politic si n societate.
n stiina politologic si juridic s-au constituit dou mari
orientri. ntr-o prim ipotez, se susine c seful statului nu
trebuie s rspund pentru faptele si actele sale aceasta fiind o
orientare mai veche, tradiional, bazat pe imunitatea de care
dispunea seful statului. Cea de-a doua orientare, pornind de la
principiul egalitii tuturor oamenilor n faa legii, indiferent de
statutul pe care l au n societate, poziioneaz seful statului ca
simplu cetean, fiind chemat astfel s rspund n faa legii
pentru faptele sale. Potrivit sistemelor constituionale existente,
12

rspunderea sefului statului se coreleaz cu rolul si funcia


exercitat de acesta n viaa politic a rii, ca de exemplu:
* unde are un rol reprezentativ, decorativ, nefiind implicat
n actul de guvernare, rspunderea este minor sau chiar
lipseste.
* cnd este angajat n actul de guvernare, rspunde politic,
civil sau chiar penal, de regul, n faa instituiei care-l
desemneaz.
n Romnia, potrivit Constituiei, n cazul n care
presedintele svrseste fapte grave, prin care se ncalc legea
fundamental, poate fi suspendat din funcie de Camera
Deputailor si de Senat, dup consultarea Curii Constituionale.
4. DURATA MANDATULUI SEFULUI STATULUI
Durata mandatului este specific fiecrui sistem
constituional n parte, innd n mare msur de forma de
guvernare. Aceasta poate fi pe via n cazul monarhiilor
constituionale sau, n cazul republicilor prezideniale ori
parlamentare aceast durat este corelat de regul cu cea a
executivului si legislativului (dar nu obligatoriu): 4-5 ani sau
chiar 6-7 ani. n unele sisteme, durata mandatului poate fi
prelungit prin intermediul unei legi votate de parlament. n
Romnia, potrivit Constituiei din 1991 revizuit, durata
mandatului presedintelui este de 5 ani si se exercit de la data
depunerii jurmntului.

.6.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 6
INSTITUIA SEFULUI STATULUI
1. Desemnarea, alegerea sefului statului
2. Atributele si prerogativele sefului statului
3. Responsabilitatea sefului statului
4. Durata mandatului sefului statului
O condiie esenial, dar nu suficient, ca o societate s cunoasc un curs ascendent al
evoluiei sale pe plan economic, social, educaional etc. este ca raporturile dintre stat si
celelalte instituii politice s funcioneze n parametri optimi, astfel nct mecanismele care
pun n miscare angrenajul instituional politic s nu cunoasc avarii. Pentru aceasta, sunt
chemai s contribuie conductorul statului (monarh sau presedinte), guvernul, parlamentul,
13

partidele politice etc. Instituia sefului statului constituie una dintre cele mai vechi autoriti
politice. Ea a aprut odat cu statul si a cunoscut o evoluie continu, att n ceea ce priveste
forma, structura, prerogativele dar si atribuiile. n decursul vremii, aceast autoritate a
mbrcat dou forme de manifestare: una colegial, concretizat prin prezidiu, consiliul de
stat, consiliul prezidenial si alta unipersonal, reprezentat prin rege, mprat, sultan, domn,
principe ori presedinte.
1. DESEMNAREA, ALEGEREA SEFULUI STATULUI
Desemnarea sau alegerea sefului statului, dup caz, ine de o seam de factori, respectiv:
natura sistemului politic, sistemul constituional si forma de guvernmnt, tradiiile istorice
sau naionale. Practica istoric a relevat patru mari moduri de desemnare a sefului statului:
* Desemnarea pe cale ereditar.
* Alegerea de ctre Parlament.
* Desemnarea sefului de stat de ctre un colegiu electoral.
* Alegerea sefului statului prin vot universal.
2. ATRIBUTELE SI PREROGATIVELE SEFULUI STATULUI
n Romnia, presedintele este cel care desemneaz un candidat la funcia de primministru si numeste guvernul pe baza votului de ncredere acordat de parlament; presedintele
poate consulta guvernul cu privire la probleme urgente si de importan deosebit; poate lua
parte la sedinele guvernului n care se dezbat probleme de interes naional privitoare la
politica extern, aprarea rii etc. Si prezideaz sedinele guvernului la care particip. Are si
alte atribuii, ntre care exemplificm: este comandant suprem al forelor armate si
ndeplineste funcia de presedinte al Consiliului Suprem de Aprare a rii; acord gradele de
maresal, general si amiral; acord graiere individual.
3. RESPONSABILITATEA SEFULUI STATULUI
Rspunderea si responsabilitatea sefului statului este specific fiecrui sistem
constituional n parte. Ea ine de factori a cror pondere si valoare poate fi diferit, spre
exemplu:
* de modul de desemnare a sefului statului
* de atribuiile si prerogativele de care acesta dispune n stat
* de gradul de implicare n politic si n societate.
Potrivit sistemelor constituionale existente, rspunderea sefului statului se coreleaz cu
rolul si funcia exercitat de acesta n viaa politic a rii, ca de exemplu:
* unde are un rol reprezentativ, decorativ, nefiind implicat n actul de guvernare,
rspunderea este minor sau chiar lipseste.
* cnd este angajat n actul de guvernare, rspunde politic, civil sau chiar penal, de
regul, n faa instituiei care-l desemneaz.
n Romnia, potrivit Constituiei, n cazul n care presedintele svrseste fapte grave, prin
care se ncalc legea fundamental, poate fi suspendat din funcie de Camera Deputailor si de
Senat, dup consultarea Curii Constituionale.
4. DURATA MANDATULUI SEFULUI STATULUI
Durata mandatului este specific fiecrui sistem constituional n parte, innd n mare
msur de forma de guvernare. Aceasta poate fi pe via n cazul monarhiilor constituionale
sau, n cazul republicilor prezideniale ori parlamentare aceast durat este corelat de regul
cu cea a executivului si legislativului (dar nu obligatoriu): 4-5 ani sau chiar 6-7 ani. n unele
sisteme, durata mandatului poate fi prelungit prin intermediul unei legi votate de parlament.
14

n Romnia, potrivit Constituiei din 1991 revizuit, durata mandatului presedintelui este de 5
ani si se exercit de la data depunerii jurmntului.
Concepte i termeni de reinut
Desemnarea pe cale ereditar a efului statului, alegerea de ctre Parlament,
desemnarea sefului de stat de ctre un colegiu electoral, alegerea sefului statului prin vot
universal.
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Cum se realizeaz alegerea efului statului de ctre Parlament?
2. Cum se realizeaz alegerea efului statului prin vot universal?
3. Ce reprezint colegiul electoral?
Teste de evaluare/autoevaluare
Care este durata manadatului Preedintelui n Romnia?
De la ce dat se exercit mandatul Preedintelui Romniei?
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

15

Unitatea de nvare 5
INSTITUIA POLITIC EXECUTIV.
GUVERNUL
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
5.3. Coninutul unitii de nvare
INSTITUIA POLITIC EXECUTIV.
GUVERNUL
5. 3.1. Guvern. Guvernare. Noiune si aspecte generale.
5.3. 2. Tipuri de guverne.
5.3. 3. Constituirea si structura guvernului.
5.3.4. Funciile guvernului.
5.3.5. Relaia dintre guvern si parlament.
5.3.6. Puterea executiv n Romnia.
5.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

5.1. Introducere
Guvernul reprezint una dintre cele mai importante
instituii ale statului, importan care decurge din faptul c
acesta organizeaz si conduce efectiv societatea, aflndu-se cel
mai mult n legtur cu ceteanul. Guvernul (Consiliul de
Ministri) reprezint puterea executiv, fiind mputernicit,
potrivit normelor constituionale, s gestioneze pe durata
mandatului su, demersurile interne si externe ale societii si
statului.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
guvern i atribuiile sale.
Guvernul nregistreaz progresiv cumul de atribuii,
devenind n numeroase state instituia politic cu cea mai mare
autoritate. n constiina public, activitatea guvernului
reprezint sau este sinonim cu actul de guvernare. Desigur, un
guvern deine atribuia expres si principal a guvernrii, dar
9

noiunea de guvernare are un sens mult mai larg.


Guvernarea
reprezint un act sau fenomen de conducere, care depseste
cadrul unei astfel de instituii, referindu-se n general, la
organizarea si funcionarea ntregului ansamblu instituional,
astfel nct s se asigure coerena demersurilor n toate sferele
de activitate ale unei societi.

5.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
Tipurile de guvern:
*majoritar (monocolor) partidul care cstig alegerile
formeaz guvernul.
*de coaliie alctuit din reprezentani a dou sau mai
multe partide politice.
*minoritar care nu dispune de o majoritate parlamentar.
*provizoriu - care are o durat limitat, pn la constituirea
unui nou guvern, potrivit constituiilor si legilor.
*civil sau militar (n raport de componena cabinetului
ministri sau secretarii de stat reprezentnd partide si grupri
politice sau respectiv structurile militare ale statului).
*legitim cnd este expresia voinei majoritii sociale si
este constituit potrivit prevederilor constituionale.
*ilegitim cnd se constituie n urma unei lovituri de stat
sau a unei aciuni n for, fr s aib sprijin popular sau fiind
contrar voinei si aspiraiilor majoritii populaiei.
Competenele unitii de nvare:

studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:

Procesul de constituire a guvernului, pn la exercitarea


atribuiilor sale:
*desemnarea sefului executivului si constituirea echipei
guvernamentale
*elaborarea programului de guvernare care exprim
coordonatele generale, strategice de politic intern si extern
pe care le va adopta, urma si realiza guvernul
*votul de investitur din partea parlamentului (n cele
mai multe situaii este acordat de majoritatea simpl).
10

Timpul alocat unitii: 2 ore

5.3. Coninutul unitii de nvare

INSTITUIA POLITIC EXECUTIV.


GUVERNUL .
1. Guvern. Guvernare. Noiune si aspecte generale.
2. Tipuri de guverne.
3. Constituirea si structura guvernului.
4. Funciile guvernului.
5. Relaia dintre guvern si parlament.
6. Puterea executiv n Romnia.
1. GUVERN. GUVERNARE. NOIUNE SI ASPECTE
GENERALE
Guvernul reprezint una dintre cele mai importante
instituii ale statului, importan care decurge din faptul c
acesta organizeaz si conduce efectiv societatea, aflndu-se cel
mai mult n legtur cu ceteanul. Guvernul (Consiliul de
Ministri) reprezint puterea executiv, fiind mputernicit,
potrivit normelor constituionale, s gestioneze pe durata
mandatului su, demersurile interne si externe ale societii si
statului. Dac l-am raporta strict la funcia sa esenial ce deriv
din separaia puterilor n stat, un cabinet (guvern) este investit
s aplice legile votate n Parlament. n realitate, eludndu-se
principiul separaiei puterilor n stat, guvernul nregistreaz
progresiv cumul de atribuii, devenind n numeroase state
instituia politic cu cea mai mare autoritate. n constiina
public, activitatea guvernului reprezint sau este sinonim cu
actul de guvernare. Desigur, un guvern deine atribuia expres
si principal a guvernrii, dar noiunea de guvernare are un sens
mult mai larg. Guvernarea reprezint un act sau fenomen de
conducere, care depseste cadrul unei astfel de instituii,
referindu-se n general, la organizarea si funcionarea ntregului
ansamblu instituional, astfel nct s se asigure coerena
demersurilor n toate sferele de activitate ale unei societi.
2. TIPURI DE GUVERNE
n cele mai multe cazuri, guvernul este rezultatul
11

exprimrii prin vot a electoratului, n urma unui scrutin


electoral, primind investirea fie direct, n urma votului popular,
fie de la un partid (sau coaliie de partide) care a cstigat
alegerile. n funcie de modul n care se constituie, guvernul
poate fi :
*majoritar (monocolor) partidul care cstig alegerile
formeaz guvernul.
*de coaliie alctuit din reprezentani a dou sau mai
multe partide politice.
*minoritar care nu dispune de o majoritate parlamentar.
*provizoriu - care are o durat limitat, pn la constituirea
unui nou guvern, potrivit constituiilor si legilor.
*civil sau militar (n raport de componena cabinetului
ministri sau secretarii de stat reprezentnd partide si grupri
politice sau respectiv structurile militare ale statului).
*legitim cnd este expresia voinei majoritii sociale si
este constituit potrivit prevederilor constituionale.
*ilegitim cnd se constituie n urma unei lovituri de stat
sau a unei aciuni n for, fr s aib sprijin popular sau fiind
contrar voinei si aspiraiilor majoritii populaiei.
Modul diferit de constituire a executivelor se reliefeaz mai
pregnant n condiiile n care se observ care sunt diferenele
ntre o alegere popular direct si o investitur de ctre partide
si parlamente. Distincia conduce la formele de guvernare
prezideniale si cele parlamentare. n cazul formelor de
guvernare semiprezideniale, puterea executiv are caracter
dual: presedintele, desemnat prin alegeri libere si primulministru desemnat de presedinte.
3. CONSTITUIREA SI STRUCTURA GUVERNULUI
Este un proces specific fiecrei societi n parte, fiind
influenat, totusi, de factori cum sunt: natura regimului politic si
a sistemului constituional; forma de guvernmnt; locul, rolul,
atribuiile si prerogativele celorlalte instituii ale puterii de stat
n sistemul vieii politice, n principiu al parlamentului si al
instituiei sefului statului.
Procesul de constituire a guvernului, pn la exercitarea
atribuiilor sale, cunoaste mai multe momente:
*desemnarea sefului executivului si constituirea echipei
guvernamentale
*elaborarea programului de guvernare care exprim
coordonatele generale, strategice de politic intern si extern
pe care le va adopta, urma si realiza guvernul
*votul de investitur din partea parlamentului (n cele mai
multe situaii este acordat de majoritatea simpl). Durata
mandatului guvernului difer de la un sistem constituional la
altul, dar este corelat cu mandatul parlamentului, fiind practic
emanaia acestuia. n anumite situaii (stare de rzboi,
calamiti naturale sau tensiuni sociale), printr-o lege special
12

emis de legislativ, durata mandatului poate fi prelungit. n


ceea ce priveste structura guvernului, acesta include:
ministerele, secretariatele de stat si departamentele (al cror
numr difer n raport de sistemele politice, de interese de
moment etc). n afara acestora exist si alte componente care,
de asemenea, difer mai mult sau mai puin n ce priveste
numrul, atribuiile lor etc. n subordinea unui guvern se afl
administraia public.
4. FUNCIILE GUVERNULUI
Executivul, pe durata mandatului su (de regul 4 ani)
ndeplineste importante funcii care privesc toate sferele de
activitate ale unei societi (social, economic, demografic,
cultural etc).
Astfel, guvernul:
* organizeaz si conduce politica intern si extern a rii,
exercitnd n aceast calitate rolul de administrator general al
treburilor publice, prin organele sale centrale sau locale,
* are iniiativa legislativ care vizeaz elaborarea unor noi
proiecte legislative de fiecare membru al guvernului n
ansamblul su, proiecte naintate Parlamentului dup ce au fost
dezbtute si aprobate de guvern,
* emite ordonane, ce reprezint o delegare pe care
legislativul o face ctre guvern n situaii deosebite,
* si asum rspunderea, fapt ce nu este prevzut n toate
sistemele constituionale (vizeaz angajarea rspunderii
guvernului fa de Parlament asupra unui program de politic
general, a unui proiect legislativ),
* promulg legi. Promulgarea legii, ce reprezint
momentul final al procesului de elaborare a acestora, este, n
general, o prerogativ a sefului statului (ca si n Romnia), ns
n unele state, aceasta este o prerogativ a guvernului.
5. RELAIA DINTRE GUVERN SI PARLAMENT
Activitatea guvernului este controlat si direcionat prin
mijloacele specifice de care dispune Parlamentul si anume:
* votul de investitur dat executivului la formarea acestuia,
* moiunile de cenzur ale Parlamentului care poate demite
guvernul,
* legile elaborate de legislativ si impuse guvernului spre
aplicare,
* comisiile de anchet parlamentar.
6. PUTEREA EXECUTIV N ROMNIA
Guvernul este una dintre cele mai vechi instituii politice
romnesti, Mrdcinile acestuia putnd fi ntlnit nc din
perioada feudal, evident cu alte semnificaii (divanurile
boieresti care aveau rolul de a-l sftui si ajuta pe domn n
guvernare).
13

n sens modern, apariia guvernului este legat de aplicarea


Regulamentelor Organice n cele dou Principate (1831-1832)
cnd puterea era mprit ntre Domn si Sfatul Administrativ,
dezvoltndu-se n perioada lui Alexandru Ioan Cuza. Cu
trecerea timpului, executivul a cunoscut n Romnia mai multe
denumiri (Guvern, Consiliu de Ministri).
n prezent, n urma alegerilor, presedintele rii se consult
cu liderii partidului (partidelor) care au cstigat alegerile si
desemneaz un candidat la funcia de prim-ministru. Acesta ,
ntr-un termen de 10 zile trebuie s-si alctuiasc programul de
guvernare si s formeze cabinetul prezentndu-se apoi n faa
parlamentului pentru obinerea votului de investitur. Funcia
de membru al guvernului este compatibil cu cea de
parlamentar, aceast dualitate crend de-a lungul timpului
opinii pro si contra.
Guvernul Romniei si desfsoar activitatea n strns
legtur si colaborare cu Parlamentul, dar se afl sub controlul
acestuia.

5.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 5
V. INSTITUIA POLITIC EXECUTIV.
GUVERNUL
1. Guvern. Guvernare. Noiune si aspecte generale.
2. Tipuri de guverne.
3. Constituirea si structura guvernului.
4. Funciile guvernului.
5. Relaia dintre guvern si parlament.
6. Puterea executiv n Romnia.
1. GUVERN. GUVERNARE. NOIUNE SI ASPECTE GENERALE
Guvernul reprezint una dintre cele mai importante instituii ale statului, importan care
decurge din faptul c acesta organizeaz si conduce efectiv societatea, aflndu-se cel mai mult
n legtur cu ceteanul. Guvernul (Consiliul de Ministri) reprezint puterea executiv, fiind
mputernicit, potrivit normelor constituionale, s gestioneze pe durata mandatului su,
demersurile interne si externe ale societii si statului.
2. TIPURI DE GUVERNE
*majoritar (monocolor) partidul care cstig alegerile formeaz guvernul.
14

*de coaliie alctuit din reprezentani a dou sau mai multe partide politice.
*minoritar care nu dispune de o majoritate parlamentar.
*provizoriu - care are o durat limitat, pn la constituirea unui nou guvern, potrivit
constituiilor si legilor.
*civil sau militar (n raport de componena cabinetului ministri sau secretarii de stat
reprezentnd partide si grupri politice sau respectiv structurile militare ale statului).
*legitim cnd este expresia voinei majoritii sociale si este constituit potrivit
prevederilor constituionale.
*ilegitim cnd se constituie n urma unei lovituri de stat sau a unei aciuni n for, fr
s aib sprijin popular sau fiind contrar voinei si aspiraiilor majoritii populaiei.
3. CONSTITUIREA SI STRUCTURA GUVERNULUI
Este un proces specific fiecrei societi n parte, fiind influenat, totusi, de factori cum
sunt: natura regimului politic si a sistemului constituional; forma de guvernmnt; locul,
rolul, atribuiile si prerogativele celorlalte instituii ale puterii de stat n sistemul vieii
politice, n principiu al parlamentului si al instituiei sefului statului.
4. FUNCIILE GUVERNULUI
Executivul, pe durata mandatului su (de regul 4 ani) ndeplineste importante funcii
care privesc toate sferele de activitate ale unei societi (social, economic, demografic,
cultural etc).
Astfel, guvernul:
* organizeaz si conduce politica intern si extern a rii, exercitnd n aceast calitate
rolul de administrator general al treburilor publice, prin organele sale centrale sau locale,
* are iniiativa legislativ care vizeaz elaborarea unor noi proiecte legislative de fiecare
membru al guvernului n ansamblul su, proiecte naintate Parlamentului dup ce au fost
dezbtute si aprobate de guvern,
* emite ordonane, ce reprezint o delegare pe care legislativul o face ctre guvern n
situaii deosebite,
* si asum rspunderea, fapt ce nu este prevzut n toate sistemele constituionale
(vizeaz angajarea rspunderii guvernului fa de Parlament asupra unui program de politic
general, a unui proiect legislativ),
* promulg legi. Promulgarea legii, ce reprezint momentul final al procesului de
elaborare a acestora, este, n general, o prerogativ a sefului statului (ca si n Romnia), ns
n unele state, aceasta este o prerogativ a guvernului.
5. RELAIA DINTRE GUVERN SI PARLAMENT
Activitatea guvernului este controlat si direcionat prin mijloacele specifice de care
dispune Parlamentul si anume:
* votul de investitur dat executivului la formarea acestuia,
* moiunile de cenzur ale Parlamentului care poate demite guvernul,
* legile elaborate de legislativ si impuse guvernului spre aplicare,
* comisiile de anchet parlamentar.
6. PUTEREA EXECUTIV N ROMNIA
n prezent, n urma alegerilor, presedintele rii se consult cu liderii partidului
(partidelor) care au cstigat alegerile si desemneaz un candidat la funcia de prim-ministru.
Acesta , ntr-un termen de 10 zile trebuie s-si alctuiasc programul de guvernare si s
15

formeze cabinetul prezentndu-se apoi n faa parlamentului pentru obinerea votului de


investitur. Funcia de membru al guvernului este compatibil cu cea de parlamentar, aceast
dualitate crend de-a lungul timpului opinii pro si contra.
Guvernul Romniei si desfsoar activitatea n strns legtur si colaborare cu
Parlamentul, dar se afl sub controlul acestuia.
Concepte i termeni de reinut
votul de investitur, executiv, moiunile de cenzur ale Parlamentului, legile elaborate de
legislativ, comisiile de anchet parlamentar.
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Cc sunt comisiile de anchet parlamentar?
2. Ce reprezint votul de investitur?
Teste de evaluare/autoevaluare
Explicai relaia dintre Guvern i Parlament.
Constituirea i structura Guvernului.
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

16

Unitatea de nvare 4
PUTEREA POLITIC
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
4.3. Coninutul unitii de nvare
PUTEREA POLITIC
4. 3.1. Coninutul, trsturile si funciile puterii politice
4.3. 2.Legitimitate, autoritate si consens politic
4.3. 3.Putere si opoziie
4.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

4.1. Introducere
Unii autori au identificat puterea politic cu puterea de stat.
Aceasta este ns numai o component a puterii, alturi de
partidele politice, forma de guvernare, regimul politic etc.
Puterea genereaz relaii de subordonare de la conductori
la condusi, n care unii si impun voina altora, n scopul
realizrii unor interese. Pe de alt parte puterea asigur punerea
n valoare a energiilor umane prin aciuni sociale organizate.
Puterea impune ordinea social; la rndul ei, aceasta genereaz
putere, cele dou elemente aflndu-se ntr-o relaie direct.
Rolul oricrei puteri este acela de a asigura coeziunea si
funcionalitatea diferitelor structuri de organisme sociale.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
Funciile puterii politice
*Funcia programatic,
*Funcia organizatoric,
*Funcia ideologic,
*Funcia coercitiv,
*Funcia de control
*Pregtirea de specialisti pentru organizarea vieii sociale si
exercitarea guvernrii n conformitate cu voina puterii politice.

4.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
Legitimitatea politic. Termenul deriv din latinescul
legitimus- n acord cu legea- constituind un principiu conform
cruia ntr-un sistem de guvernare puterea politic se exercit n
baza unui drept conferit de cei condusi. De-a lungul istoriei s-au
nregistrat trei forme de manifestare a legitimitii politice:
*Legitimitatea divin, avnd la baz ideea caracterului
sacru al puterii deinut de monarh n antichitate si societatea
medieval si care nu implic consimmntul maselor.
*Legitimitatea carismatic, avnd n centru conductori
care se impun prin personalitatea lor, rezultnd din farmec,
atracie personal, for dominatoare, si caliti naturale precum:
capacitatea de decizie, hotrre, clarviziune, uneori cinste, ceea
ce le legitimeaz puterea, impunndu-se maselor care i accept
(Cicero, Napoleon, Alexandru Ioan Cuza s.a.)
*Legitimitatea civil sau legal a aprut n societatea
modern, o dat cu democratismul politic. Se ntemeiaz pe
lege, pe votul popular, pe referendum, astfel nct acordul
majoritii confer stabilitate si eficiena guvernrii.
Competenele unitii de nvare:

studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:

- legitimitatea divin;
- legitimitatea carismatic;
- legitimitatea civil sau legal.

Timpul alocat unitii: 2 ore

4.3. Coninutul unitii de nvare


10

IV. PUTEREA POLITIC


1. Coninutul, trsturile si funciile puterii politice
2. Legitimitate, autoritate si consens politic
3. Putere si opoziie
1. CONINUTUL, TRSTURILE SI FUNCIILE
PUTERII POLITICE
a. Coninutul puterii politice
Unii autori au identificat puterea politic cu puterea de stat.
Aceasta este ns numai o component a puterii, alturi de
partidele politice, forma de guvernare, regimul politic etc.
Puterea genereaz relaii de subordonare de la conductori
la condusi, n care unii si impun voina altora, n scopul
realizrii unor interese. Pe de alt parte puterea asigur punerea
n valoare a energiilor umane prin aciuni sociale organizate.
Puterea impune ordinea social; la rndul ei, aceasta genereaz
putere, cele dou elemente aflndu-se ntr-o relaie direct.
Rolul oricrei puteri este acela de a asigura coeziunea si
funcionalitatea diferitelor structuri de organisme sociale.
b. Trsturile puterii politice
n raport cu celelalte forme ale puterii sociale, puterea
politic are urmtoarele trsturi:
*are un caracter integrator, constnd n capacitatea de a-si
subordona celelalte forme ale puterii, asigurnd organizarea si
conducerea unitar a societii la nivel global;
*are un caracter suveran, fiind singura legitim si
ndreptit s ia decizii fr imixtiuni interne si externe;
*are un caracter imperativ, obligatoriu si ierarhic;
*n contextul oricrui sistem politic, prin instituiile sale
(Parlamentul, care elaboreaz legile, Guvernul care le aplic si
vegheaz la respectarea lor), statul reprezint principalul
instrument de realizare a puterii politice;
*n societile democratice puterea politic se ntemeiaz
pe lege, pe drept.
Ea exprim voina, aspiraiile, interesele majoritii
cetenilor.
c. Funciile puterii politice
*Funcia programatic, decizional, const n elaborarea
unor programe si linii directoare de aciune. Prin efectul lor,
deciziile, dac sunt n concordan cu cerinele generale ale
progresului, condiioneaz succesul, dar si insuccesul unei
aciuni. n mecanismul puterii ele iau, de regul, forma unor
legi, decrete, hotrri.
*Funcia organizatoric, const n capacitatea puterii de a
stabili cele mai adecvate forme organizatorice si de mobilizare
a grupurile sociale asupra crora si exercit autoritatea, pentru
11

a aciona n conformitate cu programul adoptat.


*Funcia ideologic, de educare a oamenilor n spiritul
valorilor ce decurg din acest program.
*Funcia coercitiv, de constrngere, n scopul de a
convinge pe oameni s acioneze n conformitate cu hotrrile
luate, precum si de reprimare a mpotrivirii celor ce se opun.
*Funcia de control a modului cum se aplic programul
su, n conformitate cu legea.
*Pregtirea de specialisti pentru organizarea vieii sociale
si exercitarea guvernrii n conformitate cu voina puterii
politice.
2. LEGITIMITATE, AUTORITATE SI CONSENS
POLITIC
a. Legitimitatea politic. Termenul deriv din latinescul
legitimus- n acord cu legea- constituind un principiu
conform cruia ntr-un sistem de guvernare puterea politic se
exercit n baza unui drept conferit de cei condusi. De-a lungul
istoriei s-au nregistrat trei forme de manifestare a legitimitii
politice:
*Legitimitatea divin, avnd la baz ideea caracterului
sacru al puterii deinut de monarh n antichitate si societatea
medieval si care nu implic consimmntul maselor.
*Legitimitatea carismatic, avnd n centru conductori
care se impun prin personalitatea lor, rezultnd din farmec,
atracie personal, for dominatoare, si caliti naturale
precum: capacitatea de decizie, hotrre, clarviziune, uneori
cinste, ceea ce le legitimeaz puterea, impunndu-se maselor
care i accept (Cicero, Napoleon, Alexandru Ioan Cuza s.a.)
*Legitimitatea civil sau legal a aprut n societatea
modern, o dat cu democratismul politic. Se ntemeiaz pe
lege, pe votul popular, pe referendum, astfel nct acordul
majoritii confer stabilitate si eficiena guvernrii.
b. Autoritatea politic provine din latinescul autoritas si
sugereaz fora dar si puterea de convingere. Este modalitatea
concret de manifestare a puterii politice, capacitatea acesteia
de a-si impune voina n societate, n esen dreptul si
capacitatea guvernanilor de a conduce.
Autoritatea politic se realizeaz, n principiu, pe dou ci:
*Autoritatea este cu mult mai viguroas cnd se ntemeiaz
pe fora argumentelor.
Aceasta
presupune
ns
concordana dintre obiectivele puterii si interesele majoritii,
caracteristic societilor democratice.
*Calea constrngerii are la baz argumentul forei, aflnduse de regul n contradicie cu interesele majoritii, fiind
caracteristic societilor totalitare, nedemocratice.
c. Consensul politic const n acordul liber exprimat al
cetenilor asupra autoritii, puterii si actului de guvernare. El
poate fi:
12

*Consens de baz constituit prin acordul de voin


existent ntre membrii societii asupra valorilor, credinei,
modului de via, relaiilor sociale etc.
*Consens politic sau fundamental presupune existena
unei constituii care s asigure cadrul legal si normele politice
fundamentale ale aciunii politice a guvernanilor asupra celor
guvernai.
*Consensul specific este o form special a consensului
politic, dat de opinia public, avnd ca principal instrument de
realizare sondajele de opinii.
3. PUTERE SI OPOZIIE
Relaia dintre putere si opoziie este o component a
democraiei. Puterea implic ierarhie, un cadru instituional,
dreptul legitim de a exercita autoritatea. Cadrul instituional
impune ateniei conceptul de autoritate public, un ansamblu de
instituii care exercit funciile guvernrii la nivel central si
local. Constituia Romniei defineste ca autoritate public:
Parlamentul, alctuit din Camera Deputailor si Senat,
Presedintele rii, Guvernul format din ministri, prefectul,
primarul, consiliul comunal, municipal si judeean. n ceea ce
priveste puterea, dezideratul este transformarea forei n drept si
a supunerii n datorie, astfel nct puterea normativ s se
ntemeieze pe moralitate si pe convingere.
Ct priveste opoziia, raiunea sa de a fi se confund cu
misiunea de a cenzura activitatea puterii, de a oferi soluii
alternative de guvernare. Opoziia poate juca un rol funcional
(constructiv) sau disfuncional (neconstructiv). n primul caz
opoziia se manifest n general n cadrul legal si instituional
existent. n cel de-al doilea caz refuz regulile jocului politic si
recurge la mijloace neconstituionale. Din punct de vedere al
cadrului de manifestare, exist o opoziie parlamentar, creia,
pe plan local, i corespund organizaiile locale ale partidelor
respective, si o opoziie extraparlamentar, care se manifest
prin demonstraii, greve, ocuparea de instituii, pentru a crea o
stare de instabilitate politic si social.

4.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 4
13

PUTEREA POLITIC
1. CONINUTUL, TRSTURILE SI FUNCIILE PUTERII POLITICE
a. Coninutul puterii politice
b. Trsturile puterii politice
n raport cu celelalte forme ale puterii sociale, puterea politic are urmtoarele trsturi:
*are un caracter integrator, constnd n capacitatea de a-si subordona celelalte forme ale
puterii, asigurnd organizarea si conducerea unitar a societii la nivel global;
*are un caracter suveran, fiind singura legitim si ndreptit s ia decizii fr imixtiuni
interne si externe;
*are un caracter imperativ, obligatoriu si ierarhic;
*n contextul oricrui sistem politic, prin instituiile sale (Parlamentul, care elaboreaz
legile, Guvernul care le aplic si vegheaz la respectarea lor), statul reprezint principalul
instrument de realizare a puterii politice;
*n societile democratice puterea politic se ntemeiaz pe lege, pe drept.
Ea exprim voina, aspiraiile, interesele majoritii cetenilor.
c. Funciile puterii politice
*Funcia programatic,
*Funcia organizatoric,
*Funcia ideologic,
*Funcia coercitiv,
*Funcia de control
*Pregtirea de specialisti pentru organizarea vieii sociale si exercitarea guvernrii n
conformitate cu voina puterii politice.
2. LEGITIMITATE, AUTORITATE SI CONSENS POLITIC
a. Legitimitatea politic. Termenul deriv din latinescul legitimus- n acord cu legeaconstituind un principiu conform cruia ntr-un sistem de guvernare puterea politic se
exercit n baza unui drept conferit de cei condusi. De-a lungul istoriei s-au nregistrat trei
forme de manifestare a legitimitii politice:
*Legitimitatea divin,
*Legitimitatea carismatic,
*Legitimitatea civil sau legal
b. Autoritatea politic provine din latinescul autoritas si sugereaz fora dar si puterea
de convingere. Este modalitatea concret de manifestare a puterii politice, capacitatea acesteia
de a-si impune voina n societate, n esen dreptul si capacitatea guvernanilor de a conduce.
Autoritatea politic se realizeaz, n principiu, pe dou ci:
*Autoritatea este cu mult mai viguroas cnd se ntemeiaz pe fora argumentelor.
Aceasta presupune ns concordana dintre obiectivele puterii si interesele majoritii,
caracteristic societilor democratice.
*Calea constrngerii are la baz argumentul forei, aflndu-se de regul n contradicie cu
interesele majoritii, fiind caracteristic societilor totalitare, nedemocratice.
c. Consensul politic const n acordul liber exprimat al cetenilor asupra autoritii,
puterii si actului de guvernare. El poate fi:
*Consens de baz constituit prin acordul de voin existent ntre membrii societii
asupra valorilor, credinei, modului de via, relaiilor sociale etc.
*Consens politic sau fundamental presupune existena unei constituii care s asigure
cadrul legal si normele politice fundamentale ale aciunii politice a guvernanilor asupra celor
guvernai.
14

*Consensul specific este o form special a consensului politic, dat de opinia public,
avnd ca principal instrument de realizare sondajele de opinii.
3. PUTERE SI OPOZIIE
Relaia dintre putere si opoziie este o component a democraiei. Puterea implic
ierarhie, un cadru instituional, dreptul legitim de a exercita autoritatea. Cadrul instituional
impune ateniei conceptul de autoritate public, un ansamblu de instituii care exercit
funciile guvernrii la nivel central si local. Constituia Romniei defineste ca autoritate
public: Parlamentul, alctuit din Camera Deputailor si Senat, Presedintele rii, Guvernul
format din ministri, prefectul, primarul, consiliul comunal, municipal si judeean. n ceea ce
priveste puterea, dezideratul este transformarea forei n drept si a supunerii n datorie, astfel
nct puterea normativ s se ntemeieze pe moralitate si pe convingere.
Concepte i termeni de reinut
Funciile puterii politice, Funcia programatic, Funcia organizatoric, Funcia
ideologic, Funcia coercitiv, Funcia de control , Pregtirea de specialisti
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Cum explicai relaia dintre putere si opoziie ca o component a democraiei?
2. Ce nelegei prin legitimitate politic?
3. Cum se realizeaz autoritatea politic?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Care sunt funciile puterii politice?
2. Ce se nelege prin noiunea de regim politic?
3. Cum explicai funcia programatic?
4. Ce se nelege prin funcia ideologic?
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

15

Unitatea de nvare 3
STATUL INSTITUIE FUNDAMENTAL A SISTEMULUI POLITIC
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
3.3. Coninutul unitii de nvare
STATUL INSTITUIE FUNDAMENTAL A SISTEMULUI
POLITIC
3. 3.1. Conceptul de stat. Apariia si evoluia statului
3.3. 2.Componentele statului: populaia, teritoriul, organizarea politic
3.3. 3.Tipuri de stat
3.3.4. Forma de stat
3.3.5. Trsturile si funciilor statului
3.3.6. Statul de drept
3.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

3.1. Introducere
Noiunea de stat deriv din latinescul statius care iniial
desemna o stare de repaus. Romanii utilizau si termenul
civitas, cu semnificaia de cetate, stat, precum si res
publica, avnd un neles similar. Expresia statio apare
pentru prima dat n celebra lucrare Principele a lui Niccolo
Machiavelli, asociat cu lupta pentru unitate statal a italienilor.
Abia n secolul al XVII-lea termenul ncepe s se consacre n
toate limbile pentru a desemna forma de organizare numit stat.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire
la: problema definirii originii si coninutului statului i a
teoriilor generate generate:
* Teoriile teocratice, proprii societilor feudale susineau
c, statul este o creaie divin, rezultatul voinei lui Dumnezeu,
iar acceptarea si supunerea fa de acesta este o obligaie
religioas.
* Teoria patriarhal, foarte apropiat de teoria teocratic,
susinea c statul ar fi luat nastere direct din familie, iar puterea
9

monarhului din puterea lui Dumnezeu. Elemente ale acestei


teorii se ntlnesc nc din antichitate la Aristotel;
* Dreptul natural susine o veche teorie social conform
creia statul nu este de esen divin, vesnic si imuabil, ci o
creaie uman supus unor continue transformri.
* Teza contractualist a statului, n strns legtur cu
dreptul natural, marcheaz un salt nainte n evoluia teoriilor
despre stat nlturnd vechea ipotez teocratic potrivit creia
statul era de esen divin.
* Teoria organicist a aprut ca o ripost spiritual a vechii
clase feudale si a bisericii fa de burghezie, de revoluie si de
doctrina sa liberal.
* Teoria violenei a ncercat s explice apariia statului ca o
simpl necesitate natural a oamenilor de a curma violena din
societate, de a statua ordinea ntre oameni, clase si grupuri
sociale;
* Teoria psihologic susine c statul este rezultatul unor
factori biologici, psihologici, cum ar fi: voina, dorina de a tri
mpreun, existena acelorasi obiceiuri, facturii psihice,
elemente care au impus si nchegat statul;
* Teoria juridic.

3.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
Modul de constituire si organizare a puterii de stat. Este
dat de trei elemente:
a. Forma de guvernmnt
Sunt forme de guvernmnt:
* monarhiile constituionale
* republici parlamentare
* republici prezideniale
b. Structura de stat are n vedere raportul dintre organele
centrale si locale ale statului. Din aceast perspectiv exist:
* state unitare exprim existena unui singur stat, a unui
singur Parlament, Guvern, Constituie (Romnia, Polonia,
Bulgaria, Ungaria);
* state federative reprezint o comunitate de state
nesuverane, care dispun de un stat central cu competene si
personalitate distinct fa de celelalte state membre, care si
pstreaz o autonomie relativ, ele avnd legislaie proprie,
10

organe si instituii proprii de aplicare a legilor fr, ns, a se


substitui celor ale statului federal;
* state confederative sunt state suverane formate prin
asocierea a dou sau mai multe state care au convenit s-si
creeze sau nu organe comune, pstrndu-si
suveranitatea si calitatea de subiect de drept internaional. n
cadrul acestor structuri, statele sunt independente att pe plan
intern ct si pe plan internaional.
c. Regimul politic constituie modul concret de organizare,
instituionalizare si funcionare a sistemului politic si de
exercitare a puterii politice de ctre o for social-politic n
cadrul unei comuniti sociale sau a unui sistem social.
Competenele unitii de nvare:

studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:

- regimul politic;
- forma de guvernmnt;
- structura de stat;
- modul de constituire i organizare a puterii de stat.

Timpul alocat unitii: 2 ore

3.3. Coninutul unitii de nvare

STATUL INSTITUIE FUNDAMENTAL A


SISTEMULUI POLITIC
1. CONCEPTUL DE STAT. APARIIA SI EVOLUIA
STATULUI
Noiunea de stat deriv din latinescul statius care iniial
desemna o stare de repaus. Romanii utilizau si termenul
civitas, cu semnificaia de cetate, stat, precum si res
publica, avnd un neles similar. Expresia statio apare
pentru prima dat n celebra lucrare Principele a lui Niccolo
Machiavelli, asociat cu lupta pentru unitate statal a italienilor.
Abia n secolul al XVII-lea termenul ncepe s se consacre n
11

toate limbile pentru a desemna forma de organizare numit stat.


O problem mult disputat care nu si-a gsit nici astzi o
rezolvare deplin, este aceea a definirii si genezei statului.
Diversitatea de preri si opinii a fost si este determinat de mai
muli factori, cum ar fi: momentul istoric si perioada n care a
fost analizat statul; nivelul dezvoltrii stiinelor sociale;
interesele sociale, economice si politice care au primat n
studiul problematicii statului; criteriile de la care s-a plecat si
care au primat n cercetarea statului;domeniile stiinei din
perspectiva crora a fost definit si investigat statul. n
antichitate statul era considerat o creaie de origine divin. n
optica filosofului Platon statul reprezinta o organizare de tip
aristocratic bazat pe caste, din care fcea parte ntreaga
populaie cu excepia sclavilor, condus de nelepi.
n perioada Renasterii, gnditorul Niccolo Machiavelli
considera statul o organizaie politic naional, delimitat de
un anumit teritoriu, sub egida monarhiei absolutiste. n epoca
Luminilor, Montesquieu prezenta statul ca o instituie central
bazat pe legi si structurat pe trei ramuri ale puterii:
legislativ, executiv si judectoreasc. Tot acum Jan Jaques
Rousseau definea statul ca o putere contractual, legitimat
printr-un contract social ntre clase, guvernani si guvernai.
Immanuel Kant nelegea statul ca o grupare a oamenilor supusi
regulilor de drept, avnd, deci, n vedere numai latura juridic
nu si cea politic a acestuia. n concepia marxist, statul
reprezenta un instrument de dominare a unei clase sociale
asupra alteia.
De-a lungul vremii, problema definirii originii si
coninutului statului a generat mai multe teorii:
* Teoriile teocratice, proprii societilor feudale susineau
c, statul este o creaie divin, rezultatul voinei lui Dumnezeu,
iar acceptarea si supunerea fa de acesta este o obligaie
religioas. Cei mai de seam reprezentani ai acestei teorii au
fost: Aurelian Augustin (primul teolog al bisericii crestine care
pune problema raportului dintre statul pmntesc si statul lui
Dumnezeu), Toma dAqvino (care creeaz la mijlocul sec al
XIII-lea un mixaj ntre credin si raiune, cu numeroase referiri
din Sfnta Scriptur);
* Teoria patriarhal, foarte apropiat de teoria teocratic,
susinea c statul ar fi luat nastere direct din familie, iar puterea
monarhului din puterea lui Dumnezeu. Elemente ale acestei
teorii se ntlnesc nc din antichitate la Aristotel;
* Dreptul natural susine o veche teorie social conform
creia statul nu este de esen divin, vesnic si imuabil, ci o
creaie uman supus unor continue transformri. A aprut nc
din antichitate, susinut si promovat de scoala stoic
greceasc, de filosofii Epicur, Sofocle si Cicero;
* Teza contractualist a statului, n strns legtur cu
dreptul natural, marcheaz un salt nainte n evoluia teoriilor
12

despre stat nlturnd vechea ipotez teocratic potrivit creia


statul era de esen divin. Adepii ei (Montesquieu, Jan Jaques
Rousseau) consider c statul a aprut dintr-o nevoie natural,
pe baza unei nelegeri ntre putere si ceteni, cnd acestia din
urm si-au delegat atribuiile lor puterii pentru a le folosi n
numele comunitii, a binelui comun;
* Teoria organicist a aprut ca o ripost spiritual a vechii
clase feudale si a bisericii fa de burghezie, de revoluie si de
doctrina sa liberal. Aceast teorie este o analogie mecanicist
ntre organismul uman si cel social. Statul este un organism viu
cu manifestri n viaa social si care, ca si individul, are si el
perioada de crestere, apogeu, declin si moarte. Teoria a urmrit
s justifice, s legitimeze existena statului feudal, s
evidenieze predestinaia rolului si statutului unei clase sociale
de a conduce si a celorlalte de a se supune si de a fi conduse;
* Teoria violenei a ncercat s explice apariia statului ca o
simpl necesitate natural a oamenilor de a curma violena din
societate, de a statua ordinea ntre oameni, clase si grupuri
sociale;
* Teoria psihologic susine c statul este rezultatul unor
factori biologici, psihologici, cum ar fi: voina, dorina de a tri
mpreun, existena acelorasi obiceiuri, facturii psihice,
elemente care au impus si nchegat statul;
* Teoria juridic. Potrivit acesteia, statul a aprut din
necesitatea reglementrii prin acte normative de esen juridic
a relaiilor, a raporturilor dintre oameni, grupuri si clase sociale,
a staturii rolului si locului acestora n societate. n general,
statul este considerat de cei mai muli analisti drept principala
instituie prin care se exercit puterea politic n limitele unui
anumit teritoriu de ctre un grup de oameni organizai care si
impun voina si interesele asupra societii.
Apariia si evoluia statului a fost o legitate a dezvoltrii
sociale. Ea a rspuns si a fost impus de nevoi sociale, iar statul
a fost singurul n msur s o satisfac. O dat cu formarea
popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare
politic a acestora. n sclavagism au existat statul egiptean,
chinez, indian, persan, polisul (orasul - stat) grec, roman, getodac etc. n feudalism s-au afirmat, de asemenea, pe continentul
nostru statele germane, statul francez, englez, spaniol, italian,
rus, romn etc.
n epoca modern, odat cu trecerea la capitalism, a avut
loc procesul de transformare a popoarelor n naiuni ceea ce a
condus la constituirea statelor naionale unitare. Existena unor
state multinaionale (Imperiul habsburgic, Imperiul rus,
Imperiul otoman s.a.) a fost rezultatul dominaiei unor monarhii
asupra popoarelor constrnse s accepte asocierea lor ntr-un
cadru statal nefiresc si artificial. Pe msura afirmrii constiinei
naionale, tendina naiunilor respective de a se constitui ntr-un
cadru politic de sine stttor a devenit att de puternic, nct a
13

acionat ca principal factor de dezmembrare a acestor imperii,


pe ruinele crora s-au format statele naionale. (exemplu: din
destrmarea Austro-Ungariei, la sfrsitul primului rzboi
mondial, au rezultat ca state noi Cehoslovacia si Iugoslavia, iar
Romnia si-a redobndit teritoriile sale naionale deinute de
monarhia dualist austro-ungar).
2. COMPONENTELE STATULUI : POPULAIA,
TERITORIUL SI ORGANIZAREA POLITIC
Componentele statului au existat n toate formele pe care
acesta le-a mbrcat de-a lungul istoriei, avnd n fiecare
perioad semnificaii si coninuturi diferite. n epoca modern,
aceste componente au cptat forme, coninuturi, principii noi,
impuse de cerinele dezvoltrii sociale. Populaia constituie
pentru existena oricrei forme statale o component de baz,
oamenii fiind cei care creeaz si dau via, identitate si unitate
unui stat. Teritoriul constituie factorul material, spaiul n
limitele cruia se creeaz si funcioneaz statul. Este un bun al
ntregii comuniti, din aceast situaie punndu-se problema
aprrii integritii si suveranitii sale.
Organizarea politic este o component cu rol major n
structurarea si funcionarea statului ntruct ea instituie ordinea,
legturile ntre componentele politice ale statului, le stabileste
rolul si statutul n societate, normele si limitele funcionrii.
3. TIPURI DE STAT
De-a lungul istoriei, societatea a fost confruntat cu mai
multe forme pe care le-a mbrcat statul. Raportat la ceteni, la
modul cum respect si promoveaz interesele si voina acestora,
s-au conturat dou tipuri de state:
* statele democratice se ntemeiaz pe principii si valori
democratice: separaia puterilor, reprezentativitatea si
eligibilitatea, democratismul politic. Acest tip de stat este n
concordan cu voina si interesele majoritii cetenilor. Fiind
exponentul lor, acesta le fundamenteaz, le promoveaz
interesele si aspiraiile.
* state dictatoriale, nedemocratice promoveaz interesul
de grup sau de clas, care n raport cu societatea sunt n
minoritate, excluznd opiunile si voina majoritii, interesele
si aspiraiile acestora.
4. FORMA DE STAT
Are n vedere modul de constituire si organizare a puterii
de stat. Este dat de trei elemente:
a. Forma de guvernmnt desemneaz modul de
exercitare si manifestare a puterii de stat, constituirea si
funcionarea organelor acesteia. Astzi se ntlnesc urmtoarele
forme de guvernmnt:
14

* monarhiile constituionale unde monarhul domneste dar


nu guverneaz, el avnd o simpl funcie de reprezentare a
statului (Anglia, Japonia, Suedia, Belgia, Olanda);
* republici parlamentare unde Parlamentul, n raport cu
celelalte instituii, are un rol primordial n organizarea si
conducerea societii. n aceste societi, presedintele, ca sef al
statului, are numai un rol reprezentativ, foarte apropiat de cel al
monarhilor constituionali (Germania, Italia, Grecia etc);
* republici prezideniale unde presedintele, n calitate de
sef al statului, deine si exercit importante prerogative
legislative si executive (SUA, Rusia, Frana etc);
b. Structura de stat are n vedere raportul dintre organele
centrale si locale ale statului. Din aceast perspectiv exist:
* state unitare exprim existena unui singur stat, a unui
singur Parlament, Guvern, Constituie (Romnia, Polonia,
Bulgaria, Ungaria);
* state federative reprezint o comunitate de state
nesuverane, care dispun de un stat central cu competene si
personalitate distinct fa de celelalte state membre, care si
pstreaz o autonomie relativ, ele avnd legislaie proprie,
organe si instituii proprii de aplicare a legilor fr, ns, a se
substitui celor ale statului federal;
* state confederative sunt state suverane formate prin
asocierea a dou sau mai multe state care au convenit s-si
creeze sau nu organe comune, pstrndu-si
suveranitatea si calitatea de subiect de drept internaional. n
cadrul acestor structuri, statele sunt independente att pe plan
intern ct si pe plan internaional.
c. Regimul politic constituie modul concret de
organizare, instituionalizare si funcionare a sistemului politic
si de exercitare a puterii politice de ctre o for social-politic
n cadrul unei comuniti sociale sau a unui sistem social.
5. TRSTURILE SI FUNCIILE STATULUI
a) Trsturile statului
Prin gradul de organizare si instituionalizare statul
constituie principala instituie a sistemului politic. El are trei
componente: puterea legislativ, puterea executiv si puterea
judectoreasc si se slujeste de un aparat specializat, constituit
n diferite instituii: parlament, guvern, ministere, armat,
poliie, instane judectoresti etc.
*Are caracter istoric, apariia sa fiind impus de faptul c o
comunitate uman nu poate s funcioneze fr organizarea
politic asigurat de stat.
*Are, de regul, caracter naional, cel puin pentru epoca
modern si contemporan, reprezentnd organizarea politic a
unei naiuni.
*Are caracter suveran, prin faptul c reprezint organizarea
politic a unei comuniti n cadrul unei frontiere, ca expresie a
15

voinei cetenilor.
b) Funciile statului
* Legislativ. Prin organismele sale specializate, statul
adopt ntreaga legislaie din societate, inclusiv Constituia,
prin care sunt consacrate drepturile si ndatoririle cetenilor.
* Organizatoric. Are n vedere aplicarea legilor si
deciziilor, organizarea ntregii activiti sociale.
* Economic. Statul este organizatorul direct al produciei
n cadrul proprietii de stat. El asigur, de asemenea, cadrul
politico-organizatoric necesar activitii nestingherite a tuturor
agenilor economici din sectorul privat.
* Social, prin organizarea sistemului de protecie social,
asigurri sociale, sntate etc.
* Administrativ, prin care se asigur servicii ctre
populaie: energie, ap, salubritate, servicii publice.
* Judectoreasc, prin care se supraveghez aplicarea
corect a legilor si sancionarea nclcrii acestora.
* Cultural, prin care se asigur instruirea si educaia
cetenilor, cercetarea stiinific, viaa cultural-artistic.
* Funcia de aprare a ordinii sociale, cu latura preventiveducativ si alta coercitiv, mpotriva actelor antisociale
(violena, hoia, crima organizat, spionajul etc)
* Ecologic, viznd aprarea si conservarea mediului
ambiant, prin msuri mpotriva surselor si agenilor de poluare.
* Aprarea rii, a independenei si suveranitii statale,
integritii teritoriale si a ordinii de drept.
* Organizarea colaborrii politice, economice, culturale,
pentru aprarea securitii internaionale cu alte state ale lumii.
6. STATUL DE DREPT
nssi denumirea indic faptul c statul si exercit puterea
sa politic pe baza legilor, folosind fora dreptului, si nu dreptul
forei.
n forma sa clasic, statul de drept apare n epoca modern,
fundamentnduse nc de la nceputul existenei sale pe
principiul separaiei puterilor. El reprezint o seam de trsturi
cum sunt:
*Supremaia legii, n faa creia toi cetenii sunt egali.
*Organele puterii de stat centrale si locale sunt alese de
ceteni, prin vot universal, direct si secret, n cadrul
pluralismului politic.
*Separaia puterilor n stat, parlamentul exercitnd puterea
legislativ, guvernul puterea executiv, iar instanele
judectoresti, puterea judectoreasc.
*Delimitarea riguroas ntre atribuiile si prerogativele
statului si ale partidelor politice.
*Forele militare si poliia sunt plasate sub controlul
autoritii civile, n faa creia sunt rspunztoare.
*Circulaia liber a informaiei si a persoanelor, dreptul la
16

liber exprimare, organizare politic si profesional, care s


fac posibil controlul puterii politice de ctre societatea civil.
*Respectarea drepturilor omului n conformitate cu
prevederile internaionale consacrate.

3.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 3
STATUL - INSTITUIE FUNDAMENTAL A SISTEMULUI POLITIC
1. CONCEPTUL DE STAT. APARIIA SI EVOLUIA STATULUI
Noiunea de stat deriv din latinescul statius care iniial desemna o stare de repaus.
Romanii utilizau si termenul civitas, cu semnificaia de cetate, stat, precum si res publica,
avnd un neles similar. Expresia statio apare pentru prima dat n celebra lucrare
Principele a lui Niccolo Machiavelli, asociat cu lupta pentru unitate statal a italienilor.
Abia n secolul al XVII-lea termenul ncepe s se consacre n toate limbile pentru a desemna
forma de organizare numit stat.
De-a lungul vremii, problema definirii originii si coninutului statului a generat mai multe
teorii:
* Teoriile teocratice
* Teoria patriarhal,
* Teza contractualist a statului,
* Teoria organicist a aprut ca o ripost spiritual a vechii clase feudale si a bisericii fa
de burghezie, de revoluie si de doctrina sa liberal.
* Teoria violenei ,
* Teoria psihologic ;
* Teoria juridic.
Apariia si evoluia statului a fost o legitate a dezvoltrii sociale. Ea a rspuns si a fost
impus de nevoi sociale, iar statul a fost singurul n msur s o satisfac. O dat cu formarea
popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politic a acestora. n sclavagism
au existat statul egiptean, chinez, indian, persan, polisul (orasul - stat) grec, roman, geto-dac
etc. n feudalism s-au afirmat, de asemenea, pe continentul nostru statele germane, statul
francez, englez, spaniol, italian, rus, romn etc.
2. COMPONENTELE STATULUI : POPULAIA, TERITORIUL SI
ORGANIZAREA POLITIC
Componentele statului au existat n toate formele pe care acesta le-a mbrcat de-a lungul
istoriei, avnd n fiecare perioad semnificaii si coninuturi diferite. n epoca modern, aceste
17

componente au cptat forme, coninuturi, principii noi, impuse de cerinele dezvoltrii


sociale. Populaia constituie pentru existena oricrei forme statale o component de baz,
oamenii fiind cei care creeaz si dau via, identitate si unitate unui stat. Teritoriul constituie
factorul material, spaiul n limitele cruia se creeaz si funcioneaz statul. Este un bun al
ntregii comuniti, din aceast situaie punndu-se problema aprrii integritii si
suveranitii sale.
Organizarea politic este o component cu rol major n structurarea si funcionarea
statului ntruct ea instituie ordinea, legturile ntre componentele politice ale statului, le
stabileste rolul si statutul n societate, normele si limitele funcionrii.
3. TIPURI DE STAT
De-a lungul istoriei, societatea a fost confruntat cu mai multe forme pe care le-a
mbrcat statul. Raportat la ceteni, la modul cum respect si promoveaz interesele si voina
acestora, s-au conturat dou tipuri de state:
* statele democratice
* state dictatoriale, nedemocratice
4. FORMA DE STAT
Are n vedere modul de constituire si organizare a puterii de stat. Este dat de trei
elemente:
a. Forma de guvernmnt :
* monarhiile constituionale ;
* republici parlamentare ;
* republici prezideniale ;
b. Structura de stat are n vedere raportul dintre organele centrale si locale ale statului.
Din aceast perspectiv exist:
* state unitare ;
* state federative ;
* state confederative .
c. Regimul politic constituie modul concret de organizare, instituionalizare si
funcionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de ctre o for social-politic
n cadrul unei comuniti sociale sau a unui sistem social.
5. TRSTURILE SI FUNCIILE STATULUI
a) Trsturile statului
Prin gradul de organizare si instituionalizare statul constituie principala instituie a
sistemului politic. El are trei componente: puterea legislativ, puterea executiv si puterea
judectoreasc si se slujeste de un aparat specializat, constituit n diferite instituii: parlament,
guvern, ministere, armat, poliie, instane judectoresti etc.
*Are caracter istoric, apariia sa fiind impus de faptul c o comunitate uman nu poate s
funcioneze fr organizarea politic asigurat de stat.
*Are, de regul, caracter naional, cel puin pentru epoca modern si contemporan,
reprezentnd organizarea politic a unei naiuni.
*Are caracter suveran, prin faptul c reprezint organizarea politic a unei comuniti n
cadrul unei frontiere, ca expresie a voinei cetenilor.
b) Funciile statului
18

* Legislativ. Prin organismele sale specializate, statul adopt ntreaga legislaie din
societate, inclusiv Constituia, prin care sunt consacrate drepturile si ndatoririle cetenilor.
* Organizatoric. Are n vedere aplicarea legilor si deciziilor, organizarea ntregii
activiti sociale.
* Economic. Statul este organizatorul direct al produciei n cadrul proprietii de stat. El
asigur, de asemenea, cadrul politico-organizatoric necesar activitii nestingherite a tuturor
agenilor economici din sectorul privat.
* Social, prin organizarea sistemului de protecie social, asigurri sociale, sntate etc.
* Administrativ, prin care se asigur servicii ctre populaie: energie, ap, salubritate,
servicii publice.
* Judectoreasc, prin care se supraveghez aplicarea corect a legilor si sancionarea
nclcrii acestora.
* Cultural, prin care se asigur instruirea si educaia cetenilor, cercetarea stiinific,
viaa cultural-artistic.
* Funcia de aprare a ordinii sociale, cu latura preventiv-educativ si alta coercitiv,
mpotriva actelor antisociale (violena, hoia, crima organizat, spionajul etc)
* Ecologic, viznd aprarea si conservarea mediului ambiant, prin msuri mpotriva
surselor si agenilor de poluare.
* Aprarea rii, a independenei si suveranitii statale, integritii teritoriale si a ordinii
de drept.
* Organizarea colaborrii politice, economice, culturale, pentru aprarea securitii
internaionale cu alte state ale lumii.
6. STATUL DE DREPT
nssi denumirea indic faptul c statul si exercit puterea sa politic pe baza legilor,
folosind fora dreptului, si nu dreptul forei.
n forma sa clasic, statul de drept apare n epoca modern, fundamentnduse nc de
la nceputul existenei sale pe principiul separaiei puterilor. El reprezint o seam de trsturi
cum sunt:
*Supremaia legii, n faa creia toi cetenii sunt egali.
*Organele puterii de stat centrale si locale sunt alese de ceteni, prin vot universal, direct
si secret, n cadrul pluralismului politic.
*Separaia puterilor n stat, parlamentul exercitnd puterea legislativ, guvernul puterea
executiv, iar instanele judectoresti, puterea judectoreasc.
*Delimitarea riguroas ntre atribuiile si prerogativele statului si ale partidelor politice.
*Forele militare si poliia sunt plasate sub controlul autoritii civile, n faa creia sunt
rspunztoare.
*Circulaia liber a informaiei si a persoanelor, dreptul la liber exprimare, organizare
politic si profesional, care s fac posibil controlul puterii politice de ctre societatea civil.
*Respectarea drepturilor omului n conformitate cu prevederile internaionale consacrate.
Concepte i termeni de reinut
Teoria patriarhal, Teza contractualist a statului, Teoria organicist a aprut ca o
ripost spiritual a vechii clase feudale si a bisericii fa de burghezie, de revoluie si de
doctrina sa liberal, Teoria violenei ,Teoria psihologic ,Teoria juridic.
ntrebri de control i teme de dezbatere
19

1. De ctre cine sunt alese organele puterii de stat centrale i locale?


2. Care sunt cele trei componente ce alctuiesc trsturile statului?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Care sunt funciile statului?
2. Ce se nelege prin noiunea de regim politic?
3. Ce se nelege rpin tipuri de stat i care sunt acestea?
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

20

Unitatea de nvare 2
SISTEMUL POLITIC
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
2.3. Coninutul unitii de nvare
SISTEMUL POLITIC
2. 3.1. Sistem politic sistem social global. Definiie si trsturi
2.3. 2.Componentele structurale ale sistemului politic
2.3. 3. Funciile sistemului politic
2.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

2.1. Introducere
Viaa social, n general, reprezint un sistem social global,
structurat pe subsisteme distincte (sisteme pariale): politice,
economice, sociale, culturale.
Societatea este un sistem
social global deoarece omul este n primul rnd o fiin social
care comunic si intr n relaii interumane, fie ntr-un cadru
organizat: comuniti umane (familia, etnia, naiunea), fie prin
activiti comune n cadrul unor grupuri sociale (muncitori,
agricultori, intelectuali, patroni, liber profesionisti), fie prin
libera adeziune la diferite organizaii politice, culturale,
profesionale.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire
la:
- componentele sistemului politic
- relaiile politice,
- instituiile politice,
- concepiile politice,
- constiina si cultura politic,
- norma si comportamentul politic.

2.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
Funciile sistemului politic:
* De organizare si conducere a sistemului social global:
asigur mobilizarea resurselor materiale si umane.
* De autoreglare a acestuia prin instituiile si mecanismele
de care dispune. Este singurul sistem din cadrul societii care
se autoregleaz prin propriile instituii si mecanisme.
* De distribuire a valorilor n general, a celor politice n
special. Aceasta se realizeaz n concordan cu interesele
sociale si globale si cu cele ale diferitelor grupuri sociale.
* Asigur stabilitatea vieii sociale mpotriva factorilor de
dezintegrare, a haosului social (de exemplul mpotriva
criminalitii).
* Reglementeaz prin drept si lege comportamentul
indivizilor si a grupurilor sociale.
Competenele unitii de nvare:
studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:
- componentele sistemului politic
- relaiile politice,
- instituiile politice,
- concepiile politice,
- constiina si cultura politic,
- norma si comportamentul politic.

Timpul alocat unitii: 2 ore

2.3. Coninutul unitii de nvare

10

SISTEMUL POLITIC
2.3.1.SISTEM POLITIC- SISTEM SOCIAL GLOBAL.
DEFINIIE SI TRSTURI
Viaa social, n general, reprezint un sistem social global,
structurat pe subsisteme distincte (sisteme pariale): politice,
economice, sociale, culturale.
Societatea este un sistem
social global deoarece omul este n primul rnd o fiin social
care comunic si intr n relaii interumane, fie ntr-un cadru
organizat: comuniti umane (familia, etnia, naiunea), fie prin
activiti comune n cadrul unor grupuri sociale (muncitori,
agricultori, intelectuali, patroni, liber profesionisti), fie prin
libera adeziune la diferite organizaii politice, culturale,
profesionale.
n cadrul oricrui sistem social global, prin locul si rolul pe
care-l ocup, prin multitudinea, complexitatea si diversitatea
relaiilor ce le genereaz, prin impactul asupra celorlalte
sisteme, se detaseaz si se impune sistemul politic. Orice sistem
social, indiferent de gradul su de organizare, de nivelul
dezvoltrii sale, de natura sa, implic cu necesitate o
dimensiune si o funcie politic. Prin sistem politic nelegem
acel sistem parial al societii ce cuprinde ansamblul relaiilor,
instituiilor, concepiilor, comunicaiilor de natur politic, prin
care se asigur organizarea, funcionarea si conducerea
societii. n abordarea si nelegerea teoretic a sistemului
politic s-au prefigurat cteva coordonate:
* practica istoric a demonstrat c omul, ca fiin social,
nu poate exista si aciona dect n cadrul organizat al unui
sistem social;
* sistemul politic constituie unul dintre cele mai importante
componente ale societii contemporane privit si conceput ca
un sistem social global;
* el trebuie abordat ca un sistem mereu deschis, supus
ncorporrii continue a elementelor noi ale vieii sociale, ale
fenomenelor si proceselor politice ce apar n condiiile noii
dezvoltri sociale;
* sistemul politic este ntr-o continu devenire,
perfecionare si autoreglare;
* n cadrul societilor nedemocratice fasciste, comuniste
posibilitile
de nnoire, perfecionare sunt limitate de nssi natura acestor
societi, a lipsei lor de transparen si democratism politic;
* caracterul dinamic, specific sistemului politic, impune o
permanent definire si redefinire a componentelor sale;
* autonomia relativ a sistemului politic ; desi este parte
integrant a societii, el nu se dizolv n sistemul social global,
ci se afirm si funcioneaz ca un element distinct, avnd
propria sa identitate.
11

2.3.2. COMPONENTELE STRUCTURALE ALE


SISTEMULUI POLITIC
Componentele sistemului politic sunt : relaiile politice,
instituiile politice, concepiile politice, constiina si cultura
politic, norma si comportamentul politic.
* Relaiile politice sunt acele raporturi care se stabilesc
ntre grupuri de persoane, ntre partide si organizaii politice,
ntre acestea si puterea politic, n primul rnd puterea de stat.
Ele exprim, de asemenea, relaiile interetnice (dintre naiune si
minoriti). Toate acestea desfsurndu-se pe plan intern, se
regsesc sub denumirea de relaii naionale. Spre deosebire de
acestea, relaiile interstatale sunt raporturi politice ntre ri.
Epoca contemporan consemneaz o crestere fr precedent a
interdependenelor si posibilitilor de conlucrarea dintre state.
Relaiile politice se deosebesc de restul relaiilor sociale prin
anumite caracteristici : au un caracter programatic si organizat,
manifestndu-se prin intermediul instituiilor politice, al unor
programe si platforme politice privind organizarea si
conducerea societii.
* Instituiile politice indic gradul de organizare politic a
societii la un moment dat. Principala instituie politic este
statul. Instituiile politice (statul, partidele, parlamentul,
guvernul) se constituie n cadrul unui sistem naional.
Interaciunea lor asigur funcionalitatea sistemului politic. n
epoca contemporan ns, pe fondul extinderii colaborrii ntre
state si al interdependenelor dintre ele, unele instituii politice
au cptat caracter internaional si chiar suprastatal, sub forma
unor organisme politice regionale sau mondiale.
* Concepiile politice au ca element esenial doctrinele
politice (doctrina cuprinde totalitatea principiilor unui sistem
politic, filosofic, religios). Exprimnd o anumit viziune asupra
organizrii si conducerii societii, doctrinele pot fi :
democratice, dictatoriale, conservatoare, liberale, socialdemocratice, socialiste, tehnocrate etc, asa cum va rezulta dintrun capitol viitor.
* Constiina si cultura politic
Relaiile politice se manifest sub o form organizat,
programatic si constient. Ele si fundamenteaz aciunea pe o
ideologie (ansamblul ideilor si concepiilor care exprim, n
form teoretic, interesele si aspiraiile unor grupuri sociale
ntr-o epoc dat), materializndu-se n doctrine si programe
politice. Cultura politic este un sistem cognitiv si afectiv
rezultnd din valorile, convingerile, sentimentele si orientrile
membrilor societii care genereaz atitudini si comportamente
privind problemele colectivitii. Ea se exteriorizeaz printr-un
ansamblu de cunostine, percepii, mentaliti despre drepturi si
ndatoriri, despre normele de conduit ceteneasc. Cultura
12

politic nseamn nu numai cunoastere, ci si participarea activ


a ceteanului la treburile comunitii, angajarea constient a
valorilor politice, juridice, morale, culturale la progresul social.
* Comunicaia politic. Norma si comportamentul politic
Desi unii autori neag apartenena acestor componente la
sistemul politic, influenele pe care le au asupra comunitii la
toate nivelurile contrazic aceast afirmaie.
Comunicaia politic exercit n cadrul societilor
democratice o funcie de difuzare a valorilor politice ea joac
un rol informaional cu dublu sens, att dinspre ct si spre cei
care guverneaz. Aceasta nu trebuie monopolizat de cei care
guverneaz, ea nu trebuie s devin un mijloc, un instrument de
guvernare (ca n societile totalitare), ci trebuie s devin un
element al democratismului politic. Norma politic reprezint
un ansamblu de reguli, prescripii, indicaii referitoare la
comportamentul politic al indivizilor si al grupurilor de
indivizi, organizai n instituii, partide, formaiuni politice,
raportat la viaa politic a unei societi.
n raport cu celelalte norme care reglementeaz diferite
sisteme ale vieii sociale, norma politic se caracterizeaz prin
cteva elemente specifice:
* aplicarea si respectarea ei nu este obligatorie pentru toi
membrii societii, ci doar pentru aceia care sunt angajai n
viaa politic;
* respectarea normei este n exclusivitate rezultatul voinei
si constiinei individului, a membrilor respectivei comuniti
politice;
* normele de conduit politic se regsesc n elaborarea
unor regulamente, coduri, statute, n care sunt incluse
drepturile, obligaiile etc;
* desi la nivelul societii se instituie un anumit cod al
conduitei politice, fiecare organism, instituie politic dar mai
ales fiecare partid politic si are propriul sistem de norme
politice n baza cruia membrii si si desfsoar activitatea;
Prin comportament politic se nelege acel mod de a
aciona, de a se comporta al membrilor societii, claselor,
grupurilor sociale fa de valorile si doctrinele politice, de
principiile si normele politice ale societii, de activitatea
politic desfsurat de organismele si instituiile politice din
societate.
La nivelul oricrei societi distingem:
* un comportament politic individual, al ceteanului, n
calitate de alegtor, de participant la viaa politic;
* un comportament colectiv care poate mbrca forma de
clas, grup, partid, naiune etc.
La baza declansrii si orientrii comportamentului politic
uman st o varietate de mobiluri, trebuine, interese. Dintre
acestea, interesul politic este cel care d scop, sens,
13

semnificaie activitii si comportamentului politic, l


declanseaz, l direcioneaz, contribuind totodat la reglarea
sa. De regul comportamentul politic al membrilor unui partid
politic, al partidului n ansamblul relaiilor politice, este inclus
n strategia si tactica sa programatic, n statutul su de
organizare si funcionare.
Comportamentul politic nu este un dat al societii, el se
formeaz, se dezvolt si se modeleaz, n funcie si de gradul de
cultur politic si de comunicaia politic.
Politologia se arat interesat de comportamentul politic al
clasei politice(elitelor politice) care reprezint acel grup
restrns de persoane cu rol semnificativ n conducere societii
(aflai la guvernare, dar si n opoziie). Aceasta se detaseaz
prin: gradul de participare la viaa politic, interes, militantism,
cultur politic, coerena aciunilor. Totodat, politologia este
preocupat de comportamentul electoral al guvernailor,
influenat de o multitudine de factori: nivel de educaie,
influena familiei, apartenena etnic, profesiune, starea
material etc.
Ca atitudine, distingem:
* participarea activ
* participarea pasiv (votul dat ca datorie civic, dar fr
interes)
* absenteismul activ (deliberat)
* absenteismul pasiv (cei refugiai n zona indiferenei)
Activ sau pasiv, electoratul devine inta clasei politice,
sondajele electorale periodice iau pulsul opiunilor alegtorului.
2.3. 3. FUNCIILE SISTEMULUI POLITIC
Sistemul politic ndeplineste n orice societate urmtoarele
funcii:
* De organizare si conducere a sistemului social global:
asigur mobilizarea resurselor materiale si umane.
* De autoreglare a acestuia prin instituiile si mecanismele
de care dispune. Este singurul sistem din cadrul societii care
se autoregleaz prin propriile instituii si mecanisme.
* De distribuire a valorilor n general, a celor politice n
special. Aceasta se realizeaz n concordan cu interesele
sociale si globale si cu cele ale diferitelor grupuri sociale.
* Asigur stabilitatea vieii sociale mpotriva factorilor de
dezintegrare, a haosului social (de exemplul mpotriva
criminalitii).
* Reglementeaz prin drept si lege comportamentul
indivizilor si a grupurilor sociale.
CONCLUZIE: Pentru a fi viabil, sistemul politic trebuie
s fie:
* universal, exercitndu-si funciile asupra ntregii societi
14

* coercitiv, fr discriminri, cuprinznd aceleasi norme si


legi pentru toi (nimeni nu este mai presus de lege).
* legitim dar si autoritar: dreptul de a impune decizii
obligatorii, fiind emanaia unei opiuni democratice
(legitimitatea guvernrii rezult n acest sistem din
recunoasterea de ctre majoritatea populaiei).

1.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 1
SISTEMUL POLITIC
1. SISTEM POLITIC- SISTEM SOCIAL GLOBAL. DEFINIIE SI TRSTURI
Viaa social, n general, reprezint un sistem social global, structurat pe subsisteme
distincte (sisteme pariale): politice, economice, sociale, culturale. Societatea este un sistem
social global deoarece omul este n primul rnd o fiin social care comunic si intr n relaii
interumane, fie ntr-un cadru organizat: comuniti umane (familia, etnia, naiunea), fie prin
activiti comune n cadrul unor grupuri sociale (muncitori, agricultori, intelectuali, patroni,
liber profesionisti), fie prin libera adeziune la diferite organizaii politice, culturale,
profesionale.
n abordarea si nelegerea teoretic a sistemului politic s-au prefigurat cteva
coordonate:
* practica istoric a demonstrat c omul, ca fiin social, nu poate exista si aciona dect
n cadrul organizat al unui sistem social;
* sistemul politic constituie unul dintre cele mai importante componente ale societii
contemporane privit si conceput ca un sistem social global;
* el trebuie abordat ca un sistem mereu deschis, supus ncorporrii continue a elementelor
noi ale vieii sociale, ale fenomenelor si proceselor politice ce apar n condiiile noii dezvoltri
sociale;
* sistemul politic este ntr-o continu devenire, perfecionare si autoreglare;
* n cadrul societilor nedemocratice fasciste, comuniste posibilitile
de nnoire, perfecionare sunt limitate de nssi natura acestor societi, a lipsei lor de
transparen si democratism politic;
* caracterul dinamic, specific sistemului politic, impune o permanent definire si
redefinire a componentelor sale;
* autonomia relativ a sistemului politic ; desi este parte integrant a societii, el nu se
dizolv n sistemul social global, ci se afirm si funcioneaz ca un element distinct, avnd
propria sa identitate.
2. COMPONENTELE STRUCTURALE ALE SISTEMULUI POLITIC
15

Componentele sistemului politic sunt : relaiile politice, instituiile politice, concepiile


politice, constiina si cultura politic, norma si comportamentul politic.
* Relaiile politice
* Instituiile politice
* Concepiile politice
* Constiina si cultura politic
* Comunicaia politic. Norma si comportamentul politic
n raport cu celelalte norme care reglementeaz diferite sisteme ale vieii sociale, norma
politic se caracterizeaz prin cteva elemente specifice:
* aplicarea si respectarea ei nu este obligatorie pentru toi membrii societii, ci doar
pentru aceia care sunt angajai n viaa politic;
* respectarea normei este n exclusivitate rezultatul voinei si constiinei individului, a
membrilor respectivei comuniti politice;
* normele de conduit politic se regsesc n elaborarea unor regulamente, coduri, statute,
n care sunt incluse drepturile, obligaiile etc;
* desi la nivelul societii se instituie un anumit cod al conduitei politice, fiecare
organism, instituie politic dar mai ales fiecare partid politic si are propriul sistem de norme
politice n baza cruia membrii si si desfsoar activitatea;
La nivelul oricrei societi distingem:
* un comportament politic individual, al ceteanului, n calitate de alegtor, de
participant la viaa politic;
* un comportament colectiv care poate mbrca forma de clas, grup, partid, naiune etc.
Totodat, politologia este preocupat de comportamentul electoral al guvernailor,
influenat de o multitudine de factori: nivel de educaie, influena familiei, apartenena etnic,
profesiune, starea material etc.
Ca atitudine, distingem:
* participarea activ
* participarea pasiv (votul dat ca datorie civic, dar fr interes)
* absenteismul activ (deliberat)
* absenteismul pasiv (cei refugiai n zona indiferenei)
Activ sau pasiv, electoratul devine inta clasei politice, sondajele electorale periodice iau
pulsul opiunilor alegtorului.
3. FUNCIILE SISTEMULUI POLITIC
Sistemul politic ndeplineste n orice societate urmtoarele funcii:
* De organizare si conducere a sistemului social global
* De autoreglare a acestuia prin instituiile si mecanismele de care dispune.
* De distribuire a valorilor n general, a celor politice n special.
CONCLUZIE: Pentru a fi viabil, sistemul politic trebuie s fie:
* universal, exercitndu-si funciile asupra ntregii societi
* coercitiv, fr discriminri, cuprinznd aceleasi norme si legi pentru toi (nimeni nu este
mai presus de lege).
* legitim dar si autoritar: dreptul de a impune decizii obligatorii, fiind emanaia unei
opiuni democratice (legitimitatea guvernrii rezult n acest sistem din recunoasterea de ctre
majoritatea populaiei).
Concepte i termeni de reinut
16

Componentele sistemului politic , relaiile politice, instituiile politice, concepiile


politice, constiina si cultura politic, norma si comportamentul politic.
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Care sunt componentele sistemului politic?
2. Ce nelegei prin contiina i cultura politic?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Politologia ca tiina preocupat de comportamentul electoral al guvernailor (eseu).
2. Enumerai i argumentai care sunt funciile sistemului politic.
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

17

INTRODUCERE
Interesul crescnd pentru politic din lumea occidental democratic s-a extins si n rile
Europei centrale si de sud-est, ncepnd cu ultimul deceniu al secolului trecut, cnd n aceast
zon a continentului s-a produs marea schimbare de la regimurile totalitare comuniste la o
societate ntemeiat pe statul de drept si pe pluripartidism.
n perioada de tranziie, cnd se petrec mari prefaceri structurale si instituionale, inclusiv
pe planul constiinei sociale si al mentalitilor, o pregtire special n domeniul stiinelor
politice a tineretului studios este imperativ necesar, pentru c nici o democraie autentic nu
poate funciona dect avnd ca suport ceteni capabili s-si manifeste opiunile politice n
cunostin de cauz, s creeze o opinie public critic si exigent, sensibil la orice nclcare a
drepturilor si libertilor publice, a bunei funcionrii a statului de drept si constituionalitii
vieii politice.
Obiectivele cursului
Cursul Bazele tiinei politice i propune drept obiective principale pentru studeni:
1. nsuirea cunostinelor fundamentale ale stiinei politice n vederea promovrii formei
de evaluare final.
2. Deprinderea de a defini si explica noiunile de baz cu care opereaz politologia, cum
sunt: politic si politic, putere politic, sistem politic, stat de drept, legitimitate politic,
separaia puterilor, prerogative si responsabilitate, pluripartidism si regim parlamentar etc.
3. Argumentarea, apelnd la exemplele rezultate din studiul bibliografic, superioritatea
sistemului politic ntemeiat pe principii democratice: separaia puterilor n stat, pluripartidism,
reglementarea constituional a drepturilor si obligaiilor cetenesti, responsabilitatea
demnitarului si funcionarului public, controlul societii civile.
4. S formeze la viitorul funcionar administrativ convingerea cu privire la misiunea sa
fundamental: servirea binelui public, n climatul prielnic al domniei legii si existenei
instituiilor democratice.
Competene conferite
Dup parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunotine i abiliti privind:
Familiarizarea studentului n esena politologiei, cu problemele sistemului politic si ale
puterii politice, s-l narmeze cu cunoasterea principalelor ideologii si doctrine politice
istoriceste constituite, nvndu-l s aprofundeze valorile politice fundamentale ale lumii
civilizate. Pe acest fond ideatic, cursul va prezenta si analiza, n mbinarea lor funcional,
principalele instituii politice create de societate: statul, seful statului, guvernul, parlamentul,
partidele politice. Se va strui, de asemenea, asupra culturii si constiinei politice condiie a
atitudinii participative cetenesti.
Resurse i mijloace de lucru
Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenilor, precum i
de material publicat pe Internet sub form de sinteze i teste de autoevaluare, necesare
ntregirii cunotinelor n domeniul studiat. n timpul convocrilor, n prezentarea cursului
sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive i participative de antrenare a
studenilor pentru conceptualizarea i vizualizarea practic a noiunilor predate. Activiti
9

tutoriale se pot desfura dup urmtorul plan tematic, prin dialog la distan, pe Internet,
dezbateri n forum, rspunsuri online la ntrebrile studenilor n timpul e-consultatiilor:
1. Democraia ca sistem politic (o or).
2. Sistemul politic totalitarist (o or).
3. Legitimitate si autoritate politic (o or).
4. Opoziia politic (o or).
5. Liberalism si neoliberalism (o or).
Structura cursului n tehnologie IFR
Cursul este compus din 14 uniti de nvare:
Unitatea de nvare 1.
Unitatea de nvare 2.
Unitatea de nvare 3.
Unitatea de nvare 4.
Unitatea de nvare 5.
Unitatea de nvare 6.
Unitatea de nvare 7.
Unitatea de nvare 8.
Unitatea de nvare 9.
Unitatea de nvare 10.
Unitatea de nvare 11.
Unitatea de nvare 12.
Unitatea de nvare 13.
Unitatea de nvare 14.

INTRODUCERE N STUDIUL POLITOLOGIEI


(2 ore)
SISTEMUL POLITIC (2 ore)
STATUL-INSTITUIE FUNDAMENTAL A
SISTEMULUI POLITIC (2 ore)
PUTEREA POLITIC. CONINUT, TRSTURI
(2 ore)
INSTITUIA POLITIC EXECUTIV.
GUVERNUL (2 ore)
INSTITUIA SEFULUI STATULUI (2 ore)
INSTITUIA POLITIC LEGISLATIV.
PARLAMENTUL (2 ore)
PARTIDELE POLITICE (2 ore)
CULTURA POLITIC (2 ore)
IDEOLOGIA POLITIC (2 ore)
DOCTRINE POLITICE (2 ore)
DEMOCRAIA POLITIC (2 ore)
REGIMURILE POLITICE (2 ore)
REGIMURILE POLITICE (2 ore)

Teme de control (TC)


Desfurarea seminariilor va fi structurat astfel: n prima parte a seminarului vor fi
prezentri i dezbateri pe unitatea de nvare programat, iar n a doua parte, aplicaii
practice, studii de caz, simulri de teste/teme de control dup tematica de mai jos:
1. Social -democraia (4 ore).
2. Cultura politic (4 ore).
3. Comunicaia politic (4 ore)
Bibliografie:
1. Obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
2. Facultativ
10

* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.


Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

11

Metoda de evaluare:
Examenul final se susine sub form electronic, pe baz de grile, inndu-se cont de
activitatea i evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.

Unitatea de nvare 1
APARIIA SI EVOLUIA STIINEI POLITICE
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
1.3. Coninutul unitii de nvare
APARIIA SI EVOLUIA STIINEI POLITICE
1. 3.1. Apariia si evoluia stiinei politice
1.3. 2.Obiectul de studiu al politologiei
1.3. 3. Locul politologiei n sistemul stiinelor sociale si politice
1. 3. 4. Funciile politologiei
1.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

1.1. Introducere
n Romnia, 100 de ani de bipartidism, pluripartidism si
totalitarism, ncepnd din secolul al XIX-lea, a provocat
interesul legitim pentru politic. nc din cele mai vechi timpuri
oamenii au fost preocupai de cunoasterea si studierea societii,
a cadrului n care ei triesc si si desfsoar activitatea. De
aceea societatea a fost analizat att n ansamblul ei, ca ntreg,
ct si n domeniile si prile care o compun.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire
la:
* termenul iniial de politologie se referea la politic,
putere, conducere n general, iar statul era conceput si ca o
comunitate social, nu numai ca o instituie politic;
* rezultatul unor cercetri dovedesc c statul nu este cea
mai veche instituie politic a societii ;
*statul este studiat si de alte stiine (juridice, filosofice,
economice), fapt care poate conduce la ideea c si ele ar trebui
s aib ca obiect de studiu statul ;
12

1.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
nelegerea acestui capitol solicit definirea a dou
noiuni: politicul si politica. Politicul reflect interesul general
al grupurilor sociale pentru ordine, prosperitate, fiind, deci, un
factor obiectiv, stabil, al relaiilor sociale. Politica (puterea
politic) este asociat mai ntotdeauna cu sfera intereselor de
grup naional sau internaional, fiind un factor subiectiv,
variabil. Vorbind de interes, nelegem interesul public si privat;
o bun guvernare presupune asocierea armonioas a celor dou
sfere. Cnd ele sunt urmrite deliberat, programatic, devin
obiect al politicului, pentru c se structureaz ca: mod de
gndire (doctrine) si aciune, ori forme de organizare (partide).
Competenele unitii de nvare:

studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:

* Relaiile dintre politologie si stiinele sociale


Politologia face parte att din cadrul stiinelor sociale ct si
a celor politice.
ntre politologie si stiinele sociale se nasc si se dezvolt
relaii de interaciune, interdependen, de complementaritate
reciproc, cunostinele si informaiile acestor stiine sociale
fiind folosite de politologie n studiul politicului.
* Relaiile dintre politologie si stiinele politice de ramur:
filosofia politic, sociologia politic, antropologia politic,
doctrina politic etc. Acest raport impune att precizarea
elementelor de comunitate ntre politologie si stiinele politice
de ramur dar, ndeosebi, si cel mai important, a celor de
distincie, de individualitate. Individualitatea acestor stiine
vine din modalitatea lor diferit de analiz a politicului sau a
unor segmente pariale ale acestuia, metodele si tehnicile
folosite pentru investigarea fenomenului politic, scopul,
utilitatea si finalitatea acestei cercetri, rolul pe care acestea l
au n procesul general al cunoasterii si al practicii sociale.
Politologia este singura stiin politic care studiaz politicul n
13

ansamblul su, pe cnd celelalte stiine politice cerceteaz doar


unele segmente ale acestuia.

Timpul alocat unitii: 2 ore

1.3. Coninutul unitii de nvare

1. APARIIA SI EVOLUIA STIINEI


POLITICE
n Romnia, 100 de ani de bipartidism, pluripartidism si
totalitarism, ncepnd din secolul al XIX-lea, a provocat
interesul legitim pentru politic. nc din cele mai vechi timpuri
oamenii au fost preocupai de cunoasterea si studierea
societii, a cadrului n care ei triesc si si desfsoar
activitatea. De aceea societatea a fost analizat att n
ansamblul ei, ca ntreg, ct si n domeniile si prile care o
compun.
Una dintre stiinele care se preocup de dezvoltarea si
organizarea societii, de procesele din interiorul unei asemenea
entiti este politologia. Primele elemente ale gndirii socialpolitice apar nc din antichitate. Etimologic, cuvntul
politologie vine de la polis- stat, cetate si logos- stiin, adic
stiina despre stat, despre putere. De-a lungul vremii, noiunea a
mbrcat diferite accepiuni cum ar fi: stiina si arta de a
guverna; forma de organizare a societii; activitatea grupurilor
sociale (partidelor). Denumirea nou de politologiea aprut
abia n 1954. Att n antichitate ct si n feudalism, ntre
stiinele care studiau societatea nu exista o individualizare,
drept urmare, elemente, cunostine despre societate vor fi
nedifereniate, se vor intersecta cu cele economice, sociale sau
religioase. Disocierea politologiei, individualizarea ei ca stiin
de sine stttoare a nceput abia la mijlocul sec. al XIX-lea,
odat cu cresterea considerabil a rolului si locului politicului
n domeniul cunoasterii teoretice si a practicii sociale. Procesul
de emancipare a stiinei politice s-a desfsurat n dou etape:
14

1. la mijlocul sec. al XIX-lea a vizat, n principal,


desprinderea politologiei mpreun cu sociologia de celelalte
stiine socio-umane;
2. ctre sfrsitul sec.al XIX-lea se produce separarea
stiinei politice de sociologie, fenomen asociat cu apariia
rolului de stiin a studierii politicului si a tot ce ine de acesta.
2. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI
nelegerea acestui capitol solicit definirea a dou noiuni:
politicul si politica. Politicul reflect interesul general al
grupurilor sociale pentru ordine, prosperitate, fiind, deci, un
factor obiectiv, stabil, al relaiilor sociale. Politica (puterea
politic) este asociat mai ntotdeauna cu sfera intereselor de
grup naional sau internaional, fiind un factor subiectiv,
variabil. Vorbind de interes, nelegem interesul public si
privat; o bun guvernare presupune asocierea armonioas a
celor dou sfere. Cnd ele sunt urmrite deliberat, programatic,
devin obiect al politicului, pentru c se structureaz ca: mod de
gndire (doctrine) si aciune, ori forme de organizare (partide).
n statele cu sisteme democratice consolidate
funcioneaz structuri politice tradiionale care, indiferent de
grupul ce deine puterea, asigur continuitatea n guvernare.
Definirea obiectului politologiei a nscut si dezvoltat o seam
de opinii n gndirea contemporan, care pot fi sintetizate n
mai multe orientri. Politologia este o stiin a studiului statului
afirm unii autori. Susintorii acestei teze pornesc de la faptul
c statul este cea mai veche si mai important instituie politic
a societii, cu rol central n sistemul politic. Ali autori au venit
cu contraargumente:
* termenul iniial de politologie se referea la politic,
putere, conducere n general, iar statul era conceput si ca o
comunitate social, nu numai ca o instituie politic;
* rezultatul unor cercetri dovedesc c statul nu este cea
mai veche instituie politic a societii ;
*statul este studiat si de alte stiine (juridice, filosofice,
economice), fapt care poate conduce la ideea c si ele ar trebui
s aib ca obiect de studiu statul ;
Politologia, ca stiin a statului ar nsemna o ngustare
nejustificat a obiectului acestei discipline si elemente
importante ale sistemului politic (puterea, partidele politice,
norma politic, conduita politic) ar rmne n afara obiectului
de studiu al disciplinei. Obiectul de studiu al politologiei este
politicul, ca subsistem al sistemului social global (despre care
se va mai vorbi). Domeniul politic se prezint sub trei aspecte :
sistem politic, aciune politic si gndire politic, ntre care
exist o strns interdependen.
Aprut pe o anumit treapt de evoluie a societii
(probabil odat cu apariia primelor instituii politice, n special
15

statul), politicul a dat oamenilor posibilitatea s-si organizeze o


activitate constient. Aceasta implic receptarea corect a
realitii, dnd posibilitatea realizrii unor obiective n
concordan cu sensul progresului istoric. Apariia
domeniului politic a creat necesitatea organizrii unui sistem
politic, menit s asigure funcionarea de ansamblu a societii.
Epoca contemporan se caracterizeaz prin apariia unor
probleme cu caracter global, aflate n strns interdependen:
subdezvoltarea, rzboiul si pacea, mediul ambiant, accesul la
materii prime si energie, dreptul tuturor oamenilor si popoarelor
la via democratic, prosperitate si egalitate.
Aceast realitate face ca sistemul politic structurat, de
regul, pe criterii naionale, s se extind, lund forme de
organizare internaional. Dac n trecut, politica era apanajul
unor grupuri restrnse, de regul cele ce alctuiau organele de
conducere, astzi aciunea politic cuprinde categorii sociale tot
mai largi. n lumina acestor realiti, se repune importana
stiinelor politice n general si a politologiei n special, care s
ofere un fundament stiinific factorilor de decizie politic, dar si
o cultur politic necesar pentru ca cetenii s participe n
cunostin de cauz la viaa societii.
Ca sistem global, societatea are mai multe domenii de
activitate : politicul, economicul, viaa cultural-spiritual. ntre
ele s-au stabilit legturi organice si intercondiionri. Asadar,
problematica politologiei este complex si diversificat. Ea si
propune s abordeze si s explice categorii cum sunt : sistemul
politic, puterea politic, statul, partidele politice, democraia,
regimul politic, societate politic societate civil, cultura si
aciunea politic, ideologie si doctrin politic etc.
3. LOCUL POLITOLOGIEI N SISTEMUL
STIINELOR SOCIALE SI POLITICE
* Relaiile dintre politologie si stiinele sociale
Politologia face parte att din cadrul stiinelor sociale ct si
a celor politice.
Ea se afl n relaie cu celelalte stiine sociale: istoria,
filosofia, dreptul, economia, sociologia, fie n relaii de
comunitate (toate avnd obiect de studiu societatea), fie de
identitate si particularitate ca domenii distincte de studiu a
societii, specific fiecrei stiine n parte.
ntre politologie si stiinele sociale se nasc si se dezvolt
relaii de interaciune, interdependen, de complementaritate
reciproc, cunostinele si informaiile acestor stiine sociale
fiind folosite de politologie n studiul politicului.
* Relaiile dintre politologie si stiinele politice de ramur:
filosofia politic, sociologia politic, antropologia politic,
doctrina politic etc. Acest raport impune att precizarea
elementelor de comunitate ntre politologie si stiinele politice
16

de ramur dar, ndeosebi, si cel mai important, a celor de


distincie, de individualitate. Individualitatea acestor stiine
vine din modalitatea lor diferit de analiz a politicului sau a
unor segmente pariale ale acestuia, metodele si tehnicile
folosite pentru investigarea fenomenului politic, scopul,
utilitatea si finalitatea acestei cercetri, rolul pe care acestea l
au n procesul general al cunoasterii si al practicii sociale.
Politologia este singura stiin politic care studiaz politicul n
ansamblul su, pe cnd celelalte stiine politice cerceteaz doar
unele segmente ale acestuia.
4. FUNCIILE POLITOLOGIEI
n esen, politologia exercit n cadrul societii
urmtoarele funcii :
* Cognitiv, prin care se realizeaz cunoasterea si
nelegerea obiectiv a fenomenului politic si, de aici,
interpretarea corect, nepartinic, lipsit de ncrctur
ideologic a realitii politice, ceea ce conduce la o atitudine si
un comportament corespunztor pentru societatea politic si
pentru cea civil.
* Praxiologic
Cunoasterea realizat de politologie se materializeaz n
elaborarea unor teorii, concepii, doctrine si programe politice,
n crearea unor valori politice care vor fundamenta cultura
politic.
* Normativ, nelegndu-se prin aceasta cile, mijloacele,
metodele privind organizarea si conducerea ct mai eficient a
societii.
*Prospectiv (previzional)
Singur sau mpreun cu alte stiine sociale sau politice de
ramur, politologia poate descifra tendinele fenomenului
politic si poate prefigura modelele alternative de dezvoltare
social, punndu-le la dispoziia societii.
*Funcia formativ-educativ civic si patriotic
Prin datele si informaiile puse la dispoziie, politologia
contribuie n mare msur la formarea educaiei civice a
fiecrui cetean, fcnd s primeze spiritul patriotic,
democratic, respectarea valorilor general umane.

1.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


17

Sinteza unitii de nvare 1


1. APARIIA SI EVOLUIA STIINEI POLITICE
n Romnia, 100 de ani de bipartidism, pluripartidism si totalitarism, ncepnd din secolul
al XIX-lea, a provocat interesul legitim pentru politic. nc din cele mai vechi timpuri
oamenii au fost preocupai de cunoasterea si studierea societii, a cadrului n care ei triesc si
si desfsoar activitatea. De aceea societatea a fost analizat att n ansamblul ei, ca ntreg,
ct si n domeniile si prile care o compun.
Procesul de emancipare a stiinei politice s-a desfsurat n dou etape:
1. la mijlocul sec. al XIX-lea a vizat, n principal, desprinderea politologiei mpreun cu
sociologia de celelalte stiine socio-umane;
2. ctre sfrsitul sec.al XIX-lea se produce separarea stiinei politice de sociologie,
fenomen asociat cu apariia rolului de stiin a studierii politicului si a tot ce ine de acesta.
2. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI
nelegerea acestui capitol solicit definirea a dou noiuni: politicul si politica. Politicul
reflect interesul general al grupurilor sociale pentru ordine, prosperitate, fiind, deci, un factor
obiectiv, stabil, al relaiilor sociale. Politica (puterea politic) este asociat mai ntotdeauna cu
sfera intereselor de grup naional sau internaional, fiind un factor subiectiv, variabil. Vorbind
de interes, nelegem interesul public si privat; o bun guvernare presupune asocierea
armonioas a celor dou sfere. Cnd ele sunt urmrite deliberat, programatic, devin obiect al
politicului, pentru c se structureaz ca: mod de gndire (doctrine) si aciune, ori forme de
organizare (partide). n statele cu sisteme democratice consolidate funcioneaz structuri
politice tradiionale care, indiferent de grupul ce deine puterea, asigur continuitatea n
guvernare. Definirea obiectului politologiei a nscut si dezvoltat o seam de opinii n gndirea
contemporan, care pot fi sintetizate n mai multe orientri. Politologia este o stiin a
studiului statului afirm unii autori. Susintorii acestei teze pornesc de la faptul c statul este
cea mai veche si mai important instituie politic a societii, cu rol central n sistemul
politic. Ali autori au venit cu contraargumente:
* termenul iniial de politologie se referea la politic, putere, conducere n general, iar
statul era conceput si ca o comunitate social, nu numai ca o instituie politic;
* rezultatul unor cercetri dovedesc c statul nu este cea mai veche instituie politic a
societii ;
*statul este studiat si de alte stiine (juridice, filosofice, economice), fapt care poate
conduce la ideea c si ele ar trebui s aib ca obiect de studiu statul ;
Politologia, ca stiin a statului ar nsemna o ngustare nejustificat a obiectului acestei
discipline si elemente importante ale sistemului politic (puterea, partidele politice, norma
politic, conduita politic) ar rmne n afara obiectului de studiu al disciplinei. Obiectul de
studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului social global (despre care se va
mai vorbi). Domeniul politic se prezint sub trei aspecte : sistem politic, aciune politic si
gndire politic, ntre care exist o strns interdependen.
3. LOCUL POLITOLOGIEI N SISTEMUL STIINELOR SOCIALE SI
POLITICE
* Relaiile dintre politologie si stiinele sociale
Politologia face parte att din cadrul stiinelor sociale ct si a celor politice.
Ea se afl n relaie cu celelalte stiine sociale: istoria, filosofia, dreptul, economia,
18

sociologia, fie n relaii de comunitate (toate avnd obiect de studiu societatea), fie de
identitate si particularitate ca domenii distincte de studiu a societii, specific fiecrei stiine n
parte.
ntre politologie si stiinele sociale se nasc si se dezvolt relaii de interaciune,
interdependen, de complementaritate reciproc, cunostinele si informaiile acestor stiine
sociale fiind folosite de politologie n studiul politicului.
4. FUNCIILE POLITOLOGIEI
n esen, politologia exercit n cadrul societii urmtoarele funcii :
* Cognitiv, prin care se realizeaz cunoasterea si nelegerea obiectiv a fenomenului
politic si, de aici, interpretarea corect, nepartinic, lipsit de ncrctur ideologic a realitii
politice, ceea ce conduce la o atitudine si un comportament corespunztor pentru societatea
politic si pentru cea civil.
* Praxiologic
Cunoasterea realizat de politologie se materializeaz n elaborarea unor teorii, concepii,
doctrine si programe politice, n crearea unor valori politice care vor fundamenta cultura
politic.
* Normativ, nelegndu-se prin aceasta cile, mijloacele, metodele privind organizarea
si conducerea ct mai eficient a societii.
*Prospectiv (previzional)
Singur sau mpreun cu alte stiine sociale sau politice de ramur, politologia poate
descifra tendinele fenomenului politic si poate prefigura modelele alternative de dezvoltare
social, punndu-le la dispoziia societii.
*Funcia formativ-educativ civic si patriotic
Prin datele si informaiile puse la dispoziie, politologia contribuie n mare msur la
formarea educaiei civice a fiecrui cetean, fcnd s primeze spiritul patriotic, democratic,
respectarea valorilor general umane.
Concepte i termeni de reinut
Politologie, tiina politic, funciile politologiei, funcia cognitiv, funcia formativ educativ, funcia pospectiv, funcia praxiologic.
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Care sunt funciile politologiei?
2. Care este obiectul politologiei?
3. Care sunt etapele procesul ui de emancipare a stiinei politice ?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Care sunt relaiile dintre politologie si stiinele politice de ramur ?
2. Care sunt relaiile dintre politologie si stiinele sociale?
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
19

* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;


* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.
Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

20

Unitatea de nvare 12
DEMOCRAIA POLITIC.
12.1. Introducere
12.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
12.3. Coninutul unitii de nvare
DEMOCRAIA POLITIC.
12. 3.1.Repere teoretice privind apariia si evoluia istoric a democraiei
politice
12.3. 2.Conceptul de democraie si principiile care stau la baza acesteia
12.3. 3.Doctrine politice privind democraia
12.3.4. Democraia si pluralismul politic
12.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare

12.1. Introducere
Una dintre problemele eseniale ale organizrii politice din
lumea contemporan si creia i se acord o importan deosebit
din partea analistilor si politologilor, este democraia.
Primele concepii teoretice si practice n legtur cu aceasta
dateaz nc din antichitatea atenian, de unde si sensul
etimologic al termenului demos-popor si kratos-putere, adic
deinerea si exercitarea puterii de ctre popor.
O prim analiz teoretic despre democraie o realizeaz
Aristotel n lucrrile sale Politica, Etica si Constituiile.
Dominat de ideea realizrii binelui general, el asociaz
guvernmntul
cu
legea
fundamental,
Constituia,
considerndu-le lucruri identice.
n aceast unitate sunt abordate cteva noiuni cu privire la:
1. Repere teoretice privind apariia si evoluia istoric a
democraiei politice
2. Conceptul de democraie si principiile care stau la baza
acesteia
3. Doctrine politice privind democraia
9

4. Democraia si pluralismul politic

12.2. Obiectivele i competenele unitii de


nvare
Obiectivele unitii de nvare:
Familiarizarea studenlor cu tipuri de regimuri politice:
*democraia reprezentat de acele regimuri n care
majoritatea poporului determin n mod liber orientarea si si
asum controlul conducerii si legislaiei;
*monocraia reprezentat prin conducerea societii de ctre
o singur persoan;
*regimurile oligarhice n care conducerea politic a
societii o realizeaz un grup restrns de persoane, de obicei
foarte nstrite.
*regimurile mixte care ocup un loc intermediar ntre
democraie si monocraie.
Competenele unitii de nvare:
studenii se vor familiariza cu conceptele legate de:
Regimurile
politice
democratice
mbrac,
n
funcionalitatea lor practic, urmtoarele forme:
*regimuri politice parlamentare, n cadrul crora
parlamentul, n raport cu alte organe ale puterii de stat deine un
rol preponderent, concretizat ntr-un surplus de atribuii si
prerogative;
*regimuri politice prezideniale, n cadrul crora seful
statului deine, n sistemul organelor statale, o poziie
privilegiat avnd largi atribuii si prerogative;
*regimuri
politice
parlamentare
semiprezideniale,
reprezentnd un element de mediere, de echilibru ntre puterea
executiv si cea legislativ. De data aceasta, seful statului este
nzestrat de regul, cu prerogative att de executiv ct si de
legislativ, putnd, astfel, media ntre acestea.

Timpul alocat unitii: 4 ore

10

12.3. Coninutul unitii de nvare

DEMOCRAIA POLITIC.
1. Repere teoretice privind apariia si evoluia istoric a
democraiei politice
2. Conceptul de democraie si principiile care stau la baza
acesteia
3. Doctrine politice privind democraia
4. Democraia si pluralismul politic
1. REPERE TEORETICE PRIVIND APARIIA SI
EVOLUIA ISTORIC A DEMOCRAIEI POLITICE
Una dintre problemele eseniale ale organizrii politice din
lumea contemporan si creia i se acord o importan
deosebit din partea analistilor si politologilor, este democraia.
Primele concepii teoretice si practice n legtur cu aceasta
dateaz nc din antichitatea atenian, de unde si sensul
etimologic al termenului demos-popor si kratos-putere, adic
deinerea si exercitarea puterii de ctre popor.
O prim analiz teoretic despre democraie o realizeaz
Aristotel n lucrrile sale Politica, Etica si Constituiile.
Dominat de ideea realizrii binelui general, el asociaz
guvernmntul
cu
legea
fundamental,
Constituia,
considerndu-le lucruri identice.
n feudalism, ca urmare a dominrii sale de absolutismul
monarhic si de dogma teologic, democraia a cunoscut o
perioad de regres. Ca form de guvernmnt si guvernare ea
dispare, ceea ce se menine fiind numai anumite elemente,
aspecte de democratism, acestea fiind prezente n cadrul
obstilor stesti sau a republicilor orsenesti. Abia n secolul al
XVII-lea, odat cu descompunerea acestei formaiuni sociale si
afirmarea dreptului natural si a tezei contractualiste, cel puin
conceptual, teoretic, democraia realizeaz progrese.
Adevrata dezvoltare, att din perspectiv conceptual dar
mai ales din perspectiva practicii politice, o va cunoaste
democraia politic odat cu societatea modern, cu elaborarea
doctrinelor politice ale acesteia (liberalismul, conservatorismul,
social-democraia s. a.). n noile condiii, democraia este
identificat cu principiul suveranitii poporului, exprimat n
dreptul su de a desemna si controla guvernarea naiunii, care
este realizat de pe principii si valori noi.
11

2. CONCEPTUL DE DEMOCRAIE SI PRINCIPIILE


CARE STAU LA BAZA ACESTEIA
a) Conceptul de democraie
Definirea ct mai exact a democraiei a constituit o
preocupare important a politologiei nc din antichitate si pn
n prezent. n ncercarea de a evita interpretrile ori neclaritile
ce reies din afirmaii din care nu rezult cu claritate cine
conduce si cine sunt cei condusi, putem defini democraia ca
fiind o form de organizare si conducere politic a societii de
ctre cei care dein puterea prin consultarea cetenilor, innd
cont de voina acestora, de interesele si aspiraiile de progres
ale rii.
Prin urmare, aceasta nseamn c democraia, ca form de
organizare si conducere politic presupune dou pri:
conductorii si condusii, pe baza unor alegeri libere.
b) Principiile si valorile democraiei politice
Ca societatea s se poat baza pe o organizare si conducere
politic democratic, n mod obligatoriu trebuie s se respecte
anumite reguli sau principii de baz, luate ca un tot unitar, care
pot s mbrace forme concrete, n funcie de etapa respectiv si
condiiile istorice ale fiecrei ri.
Dintre aceste principii menionm:
*Existena unui cadru legislativ, inclusiv o lege
fundamental (constituia), n care s fie prevzute drepturile si
libertile fundamentale ale omului si popoarelor, egalitatea n
drepturi a tuturor cetenilor si popoarelor n a gndi si a se
organiza n mod liber, a-si manifesta poziiile fa de diferite
probleme legate de organizarea societii, conducere etc, cu
garanii legislative ca aceste drepturi si liberti s poat fi
exprimate si exercitate n mod liber;
*nfptuirea separaiei puterilor n stat, adic s existe
puterea legislativ, puterea executiv si cea judectoreasc;
*Existena unui mecanism politic menit s asigure condiii
pentru exercitarea liber de ctre toi cetenii pentru a alege si
a fi alesi n organele de conducere centrale si locale ale statului;
*Posibilitatea de organizare profesional si politic liber;
*Democraia trebuie s fie larg, activ si participativ; s
cuprind toate domeniile vieii sociale, att la nivel micro ct si
macrosocial.
3. DOCTRINE POLITICE PRIVIND DEMOCRAIA
Doctrinele politice constituie sisteme de idei, teze,
principii, concepii, mai mult sau mai puin elaborate,
argumentate si prezentate n modaliti diverse, cu privire la
organizarea si funcionarea societii, la esena puterii politice,
la coninutul, formele si mecanismele de exercitare a acesteia,
la rolul instituiilor si al clasei politice, la raporturile dintre
guvernani si guvernai.
Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor
12

politice, ele se pot grupa n dou mari categorii: doctrine


politice privind organizarea si conducerea democratic a
societii si doctrine politice privind organizarea si conducerea
n mod dictatorial a societii. Primele respect ndeosebi voina
cetenilor si au la baz principiile statului de drept. Cele din a
doua categorie nesocotesc voina si interesele cetenilor avnd
la baz principiul statului totalitar.
Dintre doctrinele care abordeaz problema, menionm
urmtoarele:
a) Doctrina liberal
Axat si centrat pe individ conceput ca proprietar si
ntreprinztor, pe om ca fiin raional, purttoare si
promotoare a propriilor sale aspiraii si interese, doctrina
politic liberal a acordat o importan deosebit problemei
democraiei.
Liberalismul a dat o nou viziune asupra locului si rolului
individului n societate, asupra raportului ori relaiei sale cu
politica.
Democratismul politic liberal pune n locul autoritii
tradiionale si a privilegiilor feudale, individul cu aspiraiile si
interesele sale, nsoit de un larg sistem de drepturi si liberti
cetenesti, civile si politice (individul ca scop, politica un
mijloc).
Dintre teoreticienii democratismului politic liberal amintim
pe Benjamin Constant, Charles Alexis Tocqueville s.a.
b) Doctrina conservatoare
n teoria si practica conservatoare, democraia nu este
perceput ca o participare larg si activ a ntregului popor, ci,
sub diferite pretexte, ea este redus la segmentul aristocraticburghez, la elita societii.
Democraia, n sens larg de fenomen politic, este privit ca
o instituie superficial, incapabil s asigure obiectivitatea
promovrii intereselor tuturor indivizilor si grupurilor sociale.
n locul democraiei, neleas ca putere a poporului, este
promovat democraia elitelor unde calitatea si capacitatea
intelectual a acestora au rol hotrtor n conducerea societii.
Dac n doctrina liberal oamenii sunt considerai liberi si
egali prin nastere si dispun de drepturi si liberti socialpolitice, n concepia conservatoare oamenii sunt inegali, au
nzestrri naturale, specifice si difereniate. Societatea
conservatoare este conceput si structurat pe principiile
inegalitii sociale dintre oameni, a prezenei ntre acestia a
unui grup de elit nzestrat cu capacitatea de a conduce.
c) Doctrina social-democrat
Aceast orientare concepe democraia ca o strns unitate
ntre laturile sale eseniale: libertate, egalitate, protecie social
si putere. Obiectivul principal al acestei doctrine este realizarea
echitii si dreptii sociale, apropierea condiiilor de via ntre
toi membrii societii.
13

d) Alte doctrine
O cu totul alt nelegere teoretic si realizare n practica
social au dat-o democraiei politice elaboratele si paradigmele
doctrinare nedemocratice, dictatoriale, asa cum este cazul
fascismului, neofascismului sau a doctrinei comuniste.
n esen, aceste elaborate nu in seama de voina si
interesele ceteanului, au ca fundament statul totalitar;
principiul separaiei puterilor n stat fie nu se aplic, fie
aplicarea sa este formal; are loc limitarea sau suspendarea
drepturilor si libertilor cetenesti; lipseste pluralismul si
pluripartidismul politic-ideologic si opoziia politic; n
procesul guvernrii se folosesc metode si mijloace ilegale,
bazate pe for, violen, constrngere fizic, psihic, teroare si
fric.
4. DEMOCRAIA SI PLURALISMUL POLITIC
n condiiile contemporane, conceptul de democraie este
indisolubil legat de noiunea de pluralism politic. Provenind de
la latinescul pluralis, adic format, compus din mai multe
elemente, pluralismul semnific o unitate n diversitate, ceea
ce si gseste concretizarea n multitudinea de partide si
organizaii care se interpun ntre indivizi si stat si care urmresc
s stpneasc mecanismul social. O asemenea diversitate pe
care o implic un sistem politic pluralist, precum si practica
politic prin care se manifest ea, asigur ca nici o for politic
si nici o categorie social s nu poat exclude celelalte fore sau
categorii, s nu poat sechestra societatea pentru sine.
Prin urmare, se dovedeste a fi singura modalitate de
dezvoltare democratic a societii. La rndul su, doar o
societate democratic poate garanta afirmarea
pluralismului politic. Asadar, pluralismul si democraia sunt
dou noiuni corelative, se presupun si se condiioneaz
reciproc. Nu se poate concepe o democraie autentic fr
pluralism politic si nici pluralism politic fr democraie. n
virtutea acestei concluzii, se consider c pluralismul politic
este un principiu dup care funcionarea democratic a
societii, garantarea drepturilor si libertilor cetenesti sunt
condiionate de existena si aciunea mai multor fore politice si
sociale aflate n competiie. Prin instituirea pluralismului politic
drept cmp de manifestare a democraiei, puterea politic nu
mai troneaz deasupra societii , ci se intersecteaz cu toate
segmentele structurii sociale ntr-un mecanism chemat s
funcioneze pe baza legalitii, libertii. Schimbrile produse
ca urmare a evenimentelor care au avut loc n anul 1989 n
statele europene foste comuniste, printre care si Romnia, au
determinat nlturarea regimului politic despotic si totalitar,
statornicirea pluralismului politic, a orientrii spre economia de
pia, prin lege garantndu-se drepturile si libertile
fundamentale ale ceteanului, toate acestea urmnd s aib ca
14

finalitate asezarea ntregului sistem social politic pe principiile


statului de drept, specifice unei democraii autentice.
1. Orientri teoretice n definirea conceptului de regim
politic. Coninutul si esena regimului politic
2. Tipologia regimurilor politice
3. Regimurile politice democratice
4. Regimurile politice dictatoriale
O problem extrem de important pentru organizarea si
fundamentarea vieii sociale o constituie regimurile politice. De
natura acestora depinde n mare msur soluionarea n
interesul cetenilor a problemelor legate de viaa si activitatea
lor.
1. ORIENTRI TEORETICE N DEFINIREA
CONCEPTULUI DE REGIM POLITIC. CONINUTUL
SI ESENA REGIMULUI POLITIC
O prim ncercare de definire si tipologizare a regimului
politic, a fost fcut din perspectiva stiinei dreptului
constituional. Acest demers se bazeaz pe disjungerea funciei
legislative de cea executiv si pe explicarea coabitaiei dintre
ele. Din acest unghi se disting: regimul contopirii puterilor
(monarhia absolut), regimul diviziunii puterilor (republica
prezidenial), regimul coabitrii puterilor (republica
parlamentar).
n definirea si clasificarea regimurilor politice, n rndul
politologilor nu exist un punct de vedere unitar. Toi ns,
abordeaz o astfel de definiie de pe poziiile teoriei
instituiilor, dar concep si folosesc teoria n moduri diferite.
Pornind de la aceste considerente, n legtur cu definirea,
coninutul si esena regimului politic, putem aprecia
urmtoarele:
*regimul politic reprezint forma concret de organizare si
funcionare a sistemului politic;
*prin regim politic, se nelege modul concret de
organizare, instituionalizare si funcionare a sistemului politic
si de exercitare a puterii politice de ctre o for social-politic,
n cadrul unei comuniti sociale sau a unui sistem social
global;
*natura regimului politic, forma sa de exprimare n planul
practicii sociale este rezultatul raportului de fore dintre clase,
grupuri sociale, partide, formaiuni politice sau, altfel spus,
dintre ceteni, organizaii, dintre acestea si societatea civil si
politic.
*regimul politic nu trebuie si nu poate fi confundat cu
forma de guvernmnt; aceasta din urm se refer la raporturile
dintre diferitele organisme ale statului n procesul lor de
constituire. n acest sens, pot s existe ca forme de guvernare:
monarhii absolute sau constituionale, republici prezideniale
parlamentare etc.
15

2. TIPOLOGIA REGIMURILOR POLITICE


Una dintre clasificrile tradiionale se ntemeiaz pe
mprirea regimurilor politice n grupe, dup numrul
conductorilor. Potrivit acestui criteriu, se deosebesc
urmtoarele tipuri de regimuri politice:
*democraia reprezentat de acele regimuri n care
majoritatea poporului determin n mod liber orientarea si si
asum controlul conducerii si legislaiei;
*monocraia reprezentat prin conducerea societii de
ctre o singur persoan;
*regimurile oligarhice n care conducerea politic a
societii o realizeaz un grup restrns de persoane, de obicei
foarte nstrite.
*regimurile mixte care ocup un loc intermediar ntre
democraie si monocraie.
Ele pot fi de dou feluri: regim
mixt nclinat spre democraie si regim mixt nclinat spre
monocraie. Una dintre clasificrile mai complexe si mai
apropiate de realitatea vieii politice, n privina regimurilor
politice, este cea fcut de Maurice Duverger. El pune la baza
clasificrii sale patru criterii care , n esen vizeaz: baza
puterii politice, problema alegerii conductorului, constituirea
organelor de conducere, relaiile dintre ele. Pornind de la
acestea, distinge dou grupuri fundamentale de regimuri:
regimuri liberal-democratice si regimuri autoritare. Tot o astfel
de clasificare, ns de data aceasta pornind de la alte criterii
(originea si baza puterii, scopul regimului si tipul de societate),
stabileste dou categorii de regimuri politice: regimuri
democrate si regimuri dictatoriale sau totalitare.
Este adevrat c n cazul unor monarhii cu caracter absolut,
nu pot s existe dect regimuri dictatoriale. n cazul
monarhiilor constituionale putem avea regimuri democratice,
iar n cazul unei republici prezideniale, pot exista att regimuri
politice democratice, ct si dictatoriale.
3. REGIMURILE POLITICE DEMOCRATICE
Regimurile democratice au aprut o dat cu primele forme
de organizare democratic a societii, avnd ns o seam de
trsturi specifice n raport cu formaiunile sociale. Dac n
sclavagism si feudalism au reprezentat rariti, o dat cu epoca
modern, cel puin n rile dezvoltate, regimurile democratice
devin o form principal de exercitare a conducerii politice a
societii, mbrcnd forme specifice n raport de condiiile
concrete ale fiecrei ri: regimuri politice democratice n
cadrul unor monarhii constituionale (Anglia, Belgia, Olanda,
Spania etc); regimuri democratice n cadrul unor republici
parlamentare (Italia, Germania, Portugalia etc); regimuri
democratice prezideniale (S.U.A., Frana, Romnia etc).
Dup nfrngerea fascismului n cel de-al doilea rzboi
16

mondial si scoaterea n afara legii a miscrilor si partidelor care


au generat regimuri politice dictatoriale, asistm la extinderea
regimurilor democratice care sunt pe cale s se instaureze n
majoritatea statelor lumii, mbrcnd forme specifice de la o
ar la alta si chiar de la un continent la altul.
Trebuie menionat c procesul de democratizare se extinde
inclusiv n rile aflate mult vreme sub influena comunist.
Acesta cunoaste n ultima vreme un curs rapid de extindere n
America Latin, iar rile Africii traverseaz o perioad
accentuat de frmntri politice cu tendin vdit de
democratizare, pe ntreg continentul african.
Se poate
aprecia, asadar, c, n epoca contemporan, regimurile
democratice capt o pondere tot mai mare n viaa politic a
tuturor rilor, de aceasta fiind legat promovarea progresului si
prosperitii, a colaborrii ntre popoare si, n ultim instan, a
meninerii pcii.
n teoria si practica politic, regimurile politice
democratice se individualizeaz printr-o serie de caracteristici,
dup cum urmeaz:
*un regim politic este democratic n msura n care
libertatea, democraia, pluralismul si parlamentarismul
fundamenteaz existena societii globale;
*statul trebuie s fie liber; puterile sale de natur politic,
economic, cultural, educaional etc, s nu fie acaparate sau
subordonate nici uneia din gruprile care le disput. Orice
identificare cu acestea, n detrimentul majoritii cetenilor,
poate s conduc la un regim politic antidemocratic, dictatorial.
Regimurile
politice
democratice
mbrac,
n
funcionalitatea lor practic, urmtoarele forme:
*regimuri politice parlamentare, n cadrul crora
parlamentul, n raport cu alte organe ale puterii de stat deine un
rol preponderent, concretizat ntr-un surplus de atribuii si
prerogative;
*regimuri politice prezideniale, n cadrul crora seful
statului deine, n sistemul organelor statale, o poziie
privilegiat avnd largi atribuii si prerogative;
*regimuri politice parlamentare semiprezideniale,
reprezentnd un element de mediere, de echilibru ntre puterea
executiv si cea legislativ. De data aceasta, seful statului este
nzestrat de regul, cu prerogative att de executiv ct si de
legislativ, putnd, astfel, media ntre acestea.
4. REGIMURILE POLITICE DICTATORIALE
Termenul de dictatur provine de la latinescul dictatura,
derivnd din dictare- a afirma, a porunci, nsemnnd
dominaia nelimitat a unui grup social, a unei persoane.
Dictatorul este persoana care exercit conducerea fr nici un
control al statului, avnd puteri discreionare. n politologie,
termenul de dictatur este identificat cu cel de totalitarism,
17

absolutism, despotism, autocraie, existnd o diversitate de


preri cu privire la trsturile definitorii ale dictaturii, printre
care menionm: caracterul absolut al autoritii supreme;
absena unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume
n virtutea crora dictatorii s rspund pentru faptele lor;
concentrarea puterii n mna unei singure persoane s.a.
Dictatura reprezint caracteristica principal a oricrei
dominaii, modul si formele ei de exercitare, n raport cu toate
condiiile concrete ale momentului istoric.
Sintetiznd, putem aprecia c regimurile politice
nedemocratice, dictatoriale, se caracterizeaz n teoria si
practica vieii politice prin urmtoarele trsturi:
* puterea de stat este deinut si exercitat n mod absolut
de ctre o persoan sau un grup de persoane, care concentreaz
n minile lor ntreaga putere;
* aplicarea puterii nu se realizeaz n baza principiului
separaiei;
* lipsa pluripartidismului politic si ideologic;
* prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului are
loc crearea cultului personalitii sefului statului;
* regimurile dictatoriale si au mijloacele si metodele
proprii de guvernare, de la cele legale, pn la cele ilegale, de la
manipularea pasnic, pn la violena deschis.
n antichitate si n feudalism, regimurile dictatoriale s-au
manifestat sub forma monarhiilor absolute. n epoca modern,
odat cu afirmarea burgheziei, regimurile dictatoriale ncep s
fie nlocuite cu regimurile democratice.
n perioada contemporan, cele mai reprezentative forme
ale regimurilor dictatoriale sunt: regimurile coloniale,
regimurile fasciste, regimurile comuniste si regimurile militare.
*Regimurile coloniale au aprut n perioada marilor
descoperiri geografice si au cunoscut o maxim rspndire n
perioada modern, cnd unele state ca Anglia, Olanda, Belgia,
Spania, Portugalia si mai trziu S.U.A. si Germania, si-au creat
adevrate imperii coloniale. Aceste regimuri totalitare, profund
nedemocratice, au constat n subordonarea total, economic si
spiritual a numeroase ri si popoare din Asia, Africa si
America de Sud, n cele mai multe cazuri prin for si violen.
*Regimurile fasciste au aprut si s-au manifestat n
perioada interbelic, reprezentnd o soluie politic de extrem
dreapt, o dictatur terorist, un regim politic totalitar. Apariia
si ascensiunea fascismului, n formele sale clasice (Italia,
Germania) poate fi explicat printr-un complex de factori,
cauze si conjuncturi specifice perioadei interbelice.
*Regimurile comuniste, n comparaie cu regimurile
fasciste, sunt regimuri politice de extrem stng, dar cu acelasi
numitor comun: totalitarismul si dictatura social-politic, sub
aparenele conducerii clasei muncitoare, dar fiind n realitate
dictatura partidului comunist, mai precis a sefului acestuia sau a
18

grupului de putere din jurul su.


*Regimurile politice militare se ncadreaz n tipul
regimurilor dictatoriale, desi n istorie au fost si cteva excepii.
Puterea politic este preluat si exercitat de cadrele
conductoare ale armatei. n funcie de natura grupului militar,
aflat la putere, de interesele si orientarea acestuia, aceste
regimuri pot mbrca forma dictatorial, poliieneasc sau
personal. n aceste regimuri, are loc suspendarea constituiei, a
drepturilor si a libertilor democratice, a activitii partidelor
politice.
n Romnia, Revoluia din decembrie 1989, a pus capt
celei mai ndelungate si mai apstoare perioade, de regim
totalitar, deschiznd calea unor profunde transformri
economice, social-politice si culturale de natur democratic.

.12.4. ndrumar pentru verificare/autoverificare


Sinteza unitii de nvare 12
DEMOCRAIA POLITIC.
1. Repere teoretice privind apariia si evoluia istoric a democraiei politice
2. Conceptul de democraie si principiile care stau la baza acesteia
3. Doctrine politice privind democraia
4. Democraia si pluralismul politic
1. REPERE TEORETICE PRIVIND APARIIA SI EVOLUIA ISTORIC A
DEMOCRAIEI POLITICE
Una dintre problemele eseniale ale organizrii politice din lumea contemporan si creia
i se acord o importan deosebit din partea analistilor si politologilor, este democraia.
Primele concepii teoretice si practice n legtur cu aceasta dateaz nc din antichitatea
atenian, de unde si sensul etimologic al termenului demos-popor si kratos-putere, adic
deinerea si exercitarea puterii de ctre popor.
2. CONCEPTUL DE DEMOCRAIE SI PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA
ACESTEIA
a) Conceptul de democraie
b) Principiile si valorile democraiei politice
Dintre aceste principii menionm:
*Existena unui cadru legislativ, inclusiv o lege fundamental (constituia), n care s fie
prevzute drepturile si libertile fundamentale ale omului si popoarelor, egalitatea n drepturi
a tuturor cetenilor si popoarelor n a gndi si a se organiza n mod liber, a-si manifesta
19

poziiile fa de diferite probleme legate de organizarea societii, conducere etc, cu garanii


legislative ca aceste drepturi si liberti s poat fi exprimate si exercitate n mod liber;
*nfptuirea separaiei puterilor n stat, adic s existe puterea legislativ, puterea
executiv si cea judectoreasc;
*Existena unui mecanism politic menit s asigure condiii pentru exercitarea liber de
ctre toi cetenii pentru a alege si a fi alesi n organele de conducere centrale si locale ale
statului;
*Posibilitatea de organizare profesional si politic liber;
*Democraia trebuie s fie larg, activ si participativ; s cuprind toate domeniile vieii
sociale, att la nivel micro ct si macrosocial.
3. DOCTRINE POLITICE PRIVIND DEMOCRAIA
a) Doctrina liberal
b) Doctrina conservatoare
c) Doctrina social-democrat
d) Alte doctrine
O cu totul alt nelegere teoretic si realizare n practica social au dat-o democraiei
politice elaboratele si paradigmele doctrinare nedemocratice, dictatoriale, asa cum este cazul
fascismului, neofascismului sau a doctrinei comuniste.
n esen, aceste elaborate nu in seama de voina si interesele ceteanului, au ca
fundament statul totalitar; principiul separaiei puterilor n stat fie nu se aplic, fie aplicarea sa
este formal; are loc limitarea sau suspendarea drepturilor si libertilor cetenesti; lipseste
pluralismul si pluripartidismul politic-ideologic si opoziia politic; n procesul guvernrii se
folosesc metode si mijloace ilegale, bazate pe for, violen, constrngere fizic, psihic,
teroare si fric.
4. DEMOCRAIA SI PLURALISMUL POLITIC
n condiiile contemporane, conceptul de democraie este indisolubil legat de noiunea de
pluralism politic. Provenind de la latinescul pluralis, adic format, compus din mai multe
elemente, pluralismul semnific o unitate n diversitate, ceea ce si gseste concretizarea n
multitudinea de partide si organizaii care se interpun ntre indivizi si stat si care urmresc s
stpneasc mecanismul social. O asemenea diversitate pe care o implic un sistem politic
pluralist, precum si practica politic prin care se manifest ea, asigur ca nici o for politic
si nici o categorie social s nu poat exclude celelalte fore sau categorii, s nu poat
sechestra societatea pentru sine.
1. Orientri teoretice n definirea conceptului de regim politic. Coninutul si esena
regimului politic
2. Tipologia regimurilor politice
3. Regimurile politice democratice
4. Regimurile politice dictatoriale
O problem extrem de important pentru organizarea si fundamentarea vieii sociale o
constituie regimurile politice. De natura acestora depinde n mare msur soluionarea n
interesul cetenilor a problemelor legate de viaa si activitatea lor.
1. ORIENTRI TEORETICE N DEFINIREA CONCEPTULUI DE REGIM
POLITIC. CONINUTUL SI ESENA REGIMULUI POLITIC
O prim ncercare de definire si tipologizare a regimului politic, a fost fcut din
perspectiva stiinei dreptului constituional. Acest demers se bazeaz pe disjungerea funciei
legislative de cea executiv si pe explicarea coabitaiei dintre ele. Din acest unghi se disting:
20

regimul contopirii puterilor (monarhia absolut), regimul diviziunii puterilor (republica


prezidenial), regimul coabitrii puterilor (republica parlamentar).
n definirea si clasificarea regimurilor politice, n rndul politologilor nu exist un punct
de vedere unitar. Toi ns, abordeaz o astfel de definiie de pe poziiile teoriei instituiilor,
dar concep si folosesc teoria n moduri diferite.
Pornind de la aceste considerente, n legtur cu definirea, coninutul si esena regimului
politic, putem aprecia urmtoarele:
*regimul politic reprezint forma concret de organizare si funcionare a sistemului
politic;
*prin regim politic, se nelege modul concret de organizare, instituionalizare si
funcionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de ctre o for socialpolitic, n cadrul unei comuniti sociale sau a unui sistem social global;
*natura regimului politic, forma sa de exprimare n planul practicii sociale este rezultatul
raportului de fore dintre clase, grupuri sociale, partide, formaiuni politice sau, altfel spus,
dintre ceteni, organizaii, dintre acestea si societatea civil si politic.
*regimul politic nu trebuie si nu poate fi confundat cu forma de guvernmnt; aceasta din
urm se refer la raporturile dintre diferitele organisme ale statului n procesul lor de
constituire. n acest sens, pot s existe ca forme de guvernare: monarhii absolute sau
constituionale, republici prezideniale parlamentare etc.
2. TIPOLOGIA REGIMURILOR POLITICE
Una dintre clasificrile tradiionale se ntemeiaz pe mprirea regimurilor politice n
grupe, dup numrul conductorilor. Potrivit acestui criteriu, se deosebesc urmtoarele tipuri
de regimuri politice:
*democraia reprezentat de acele regimuri n care majoritatea poporului determin n
mod liber orientarea si si asum controlul conducerii si legislaiei;
*monocraia reprezentat prin conducerea societii de ctre o singur persoan;
*regimurile oligarhice n care conducerea politic a societii o realizeaz un grup
restrns de persoane, de obicei foarte nstrite.
*regimurile mixte care ocup un loc intermediar ntre democraie si monocraie.
Ele
pot fi de dou feluri: regim mixt nclinat spre democraie si regim mixt nclinat spre
monocraie. Una dintre clasificrile mai complexe si mai apropiate de realitatea vieii politice,
n privina regimurilor politice, este cea fcut de Maurice Duverger. El pune la baza
clasificrii sale patru criterii care , n esen vizeaz: baza puterii politice, problema alegerii
conductorului, constituirea organelor de conducere, relaiile dintre ele. Pornind de la acestea,
distinge dou grupuri fundamentale de regimuri: regimuri liberal-democratice si regimuri
autoritare. Tot o astfel de clasificare, ns de data aceasta pornind de la alte criterii (originea si
baza puterii, scopul regimului si tipul de societate), stabileste dou categorii de regimuri
politice: regimuri democrate si regimuri dictatoriale sau totalitare.
Este adevrat c n cazul unor monarhii cu caracter absolut, nu pot s existe dect
regimuri dictatoriale. n cazul monarhiilor constituionale putem avea regimuri democratice,
iar n cazul unei republici prezideniale, pot exista att regimuri politice democratice, ct si
dictatoriale.
3. REGIMURILE POLITICE DEMOCRATICE
Regimurile democratice au aprut o dat cu primele forme de organizare democratic a
societii, avnd ns o seam de trsturi specifice n raport cu formaiunile sociale. Dac n
sclavagism si feudalism au reprezentat rariti, o dat cu epoca modern, cel puin n rile
dezvoltate, regimurile democratice devin o form principal de exercitare a conducerii
21

politice a societii, mbrcnd forme specifice n raport de condiiile concrete ale fiecrei ri:
regimuri politice democratice n cadrul unor monarhii constituionale (Anglia, Belgia, Olanda,
Spania etc); regimuri democratice n cadrul unor republici parlamentare (Italia, Germania,
Portugalia etc); regimuri democratice prezideniale (S.U.A., Frana, Romnia etc).
n teoria si practica politic, regimurile politice democratice se individualizeaz printr-o
serie de caracteristici, dup cum urmeaz:
*un regim politic este democratic n msura n care libertatea, democraia, pluralismul si
parlamentarismul fundamenteaz existena societii globale;
*statul trebuie s fie liber; puterile sale de natur politic, economic, cultural,
educaional etc, s nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din gruprile care le disput.
Orice identificare cu acestea, n detrimentul majoritii cetenilor, poate s conduc la un
regim politic antidemocratic, dictatorial.
Regimurile politice democratice mbrac, n funcionalitatea lor practic, urmtoarele
forme:
*regimuri politice parlamentare, n cadrul crora parlamentul, n raport cu alte organe ale
puterii de stat deine un rol preponderent, concretizat ntr-un surplus de atribuii si
prerogative;
*regimuri politice prezideniale, n cadrul crora seful statului deine, n sistemul
organelor statale, o poziie privilegiat avnd largi atribuii si prerogative;
*regimuri politice parlamentare semiprezideniale, reprezentnd un element de mediere,
de echilibru ntre puterea executiv si cea legislativ. De data aceasta, seful statului este
nzestrat de regul, cu prerogative att de executiv ct si de legislativ, putnd, astfel, media
ntre acestea.
4. REGIMURILE POLITICE DICTATORIALE
Termenul de dictatur provine de la latinescul dictatura, derivnd din dictare- a afirma, a
porunci, nsemnnd dominaia nelimitat a unui grup social, a unei persoane. Dictatorul este
persoana care exercit conducerea fr nici un control al statului, avnd puteri discreionare.
n politologie, termenul de dictatur este identificat cu cel de totalitarism, absolutism,
despotism, autocraie, existnd o diversitate de preri cu privire la trsturile definitorii ale
dictaturii, printre care menionm: caracterul absolut al autoritii supreme; absena unor
norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume n virtutea crora dictatorii s rspund
pentru faptele lor; concentrarea puterii n mna unei singure persoane s.a. Dictatura reprezint
caracteristica principal a oricrei dominaii, modul si formele ei de exercitare, n raport cu
toate condiiile concrete ale momentului istoric.
Sintetiznd, putem aprecia c regimurile politice nedemocratice, dictatoriale, se
caracterizeaz n teoria si practica vieii politice prin urmtoarele trsturi:
* puterea de stat este deinut si exercitat n mod absolut de ctre o persoan sau un grup
de persoane, care concentreaz n minile lor ntreaga putere;
* aplicarea puterii nu se realizeaz n baza principiului separaiei;
* lipsa pluripartidismului politic si ideologic;
* prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului are loc crearea cultului
personalitii sefului statului;
* regimurile dictatoriale si au mijloacele si metodele proprii de guvernare, de la cele
legale, pn la cele ilegale, de la manipularea pasnic, pn la violena deschis.
n antichitate si n feudalism, regimurile dictatoriale s-au manifestat sub forma
monarhiilor absolute. n epoca modern, odat cu afirmarea burgheziei, regimurile dictatoriale
ncep s fie nlocuite cu regimurile democratice.
n perioada contemporan, cele mai reprezentative forme ale regimurilor dictatoriale sunt:
22

regimurile coloniale, regimurile fasciste, regimurile comuniste si regimurile militare.


*Regimurile coloniale au aprut n perioada marilor descoperiri geografice si au cunoscut
o maxim rspndire n perioada modern, cnd unele state ca Anglia, Olanda, Belgia,
Spania, Portugalia si mai trziu S.U.A. si Germania, si-au creat adevrate imperii coloniale.
Aceste regimuri totalitare, profund nedemocratice, au constat n subordonarea total,
economic si spiritual a numeroase ri si popoare din Asia, Africa si America de Sud, n
cele mai multe cazuri prin for si violen.
*Regimurile fasciste au aprut si s-au manifestat n perioada interbelic, reprezentnd o
soluie politic de extrem dreapt, o dictatur terorist, un regim politic totalitar. Apariia si
ascensiunea fascismului, n formele sale clasice (Italia, Germania) poate fi explicat printr-un
complex de factori, cauze si conjuncturi specifice perioadei interbelice.
*Regimurile comuniste, n comparaie cu regimurile fasciste, sunt regimuri politice de
extrem stng, dar cu acelasi numitor comun: totalitarismul si dictatura social-politic, sub
aparenele conducerii clasei muncitoare, dar fiind n realitate dictatura partidului comunist,
mai precis a sefului acestuia sau a grupului de putere din jurul su.
*Regimurile politice militare se ncadreaz n tipul regimurilor dictatoriale, desi n istorie
au fost si cteva excepii. Puterea politic este preluat si exercitat de cadrele conductoare
ale armatei. n funcie de natura grupului militar, aflat la putere, de interesele si orientarea
acestuia, aceste regimuri pot mbrca forma dictatorial, poliieneasc sau personal. n aceste
regimuri, are loc suspendarea constituiei, a drepturilor si a libertilor democratice, a
activitii partidelor politice.
n Romnia, Revoluia din decembrie 1989, a pus capt celei mai ndelungate si mai
apstoare perioade, de regim totalitar, deschiznd calea unor profunde transformri
economice, social-politice si culturale de natur democratic.
Concepte i termeni de reinut
*Doctrina conservatoare
*Doctrina social- democrat (socialismul democratic tradiional)
*Doctrina democrat-crestin. Alte doctrine politice influenate de religie.
*Doctrina comunist
*Fascismul si neofascismul
*Regimuri politice
ntrebri de control i teme de dezbatere
1. Cum se pot clasifica doctrinele politice?
2. Care sunt funciile culturii politice?
Teste de evaluare/autoevaluare
Rolul doctrinei politice
Tipuri de doctrine politice
Bibliografie obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere n studiul politologiei, Edit. Bic All, Bucuresti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002;
* Vlsan, Clin, Politologie, Edit. Economic, Bucuresti, 1994;
23

* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, Stiina politicului (Tratat), Edit. Universitii A. I.


Cuza, Iasi, 1998;
* Tnsescu, Florin, Doctrine si instituii politice, Edit. Fundaiei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucuresti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaie si o profesie, Edit. Anima, Bucuresti, 1992;

24

ANEXE - INTREBARI TIP GRILA


BAZELE STIINTEI POLITICE
MULTIPLE CHOICE
1. Care a fost unul din partidele extremiste din Romnia in perioada interbelica:
a. Frontul Renasterii Nationale
b. Partidul Comunist
c. Partidul National Legionar
ANS: B

PTS: 1

2. Care este obiectivul principal al doctrinei social- democrate :


a. gestionarea de catre stat a politicilor sociale
b. asigurarea de catre stat a libertatilor individuale
c. conservarea de catre stat a bunastarii existente
ANS: A

PTS: 1

3. In ce consta momentul final al procesului de elaborare a legii :


a. promulgarea in guvern
b. promulgarea de catre Parlament
c. promulgarea la seful statului
ANS: C

PTS: 1

4. Cum se intitula institutia similara guvernului creata de Regulamentele organice din


Moldova si Tara Romneasca :
a. Sfatul Administrativ
b. Divanul boieresc
c. Obsteasca Adunare
ANS: A

PTS: 1

5. Cu ce este corelata in Romnia, durata mandatului presedintelui :


a. durata Parlamentului
b. durata executivului
c. termenul stabilit de Constitutie
ANS: C

PTS: 1

6. Cand recurge un partid politic care a cstigat alegerile la formarea unui guvern de
coalitie :
a. nu a intrunit majoritatea voturilor
201

b. nu a intrunit nici macar majoritatea relativa


c. nu a intrunit majoritatea de 2/3
ANS: A

PTS: 1

7. Care este principalul instrument de exercitare a puterii politice :


a. statul
b. guvernul
c. parlamentul
ANS: A

PTS: 1

8. Care este metoda curenta prin care clasa politica ia pulsul optiunilor alegatorilor :
a. sondajele de opinie
b. sondajele electorale
c. propunerile cetatenilor adresate autoritatilor
ANS: B

PTS: 1

9. Vorbind de interes, ce presupune o buna guvernare:


a. o politica sociala protectionista
b. asocierea interesului public cu cel privat
c. punerea interesului public inaintea celorlalte interese
ANS: B

PTS: 1

10. Asociind functiile politologiei cu nivelul cultural-politic, in ce consta rolul acestei stiinte
in raport cu cetateanul :
a. formarea convingerilor politice
b. aderarea la valorile politice oficiale
c. formarea educatiei civice
ANS: C

PTS: 1

11. Care este unul din factorii care influenteaza comportamentul electoral al celor
guvernati :
a. starea materiala
b. starea psihica
c. gradul de inteligenta
ANS: A

PTS: 1

12. Ce implica desemnarea in unele tari a sefului statului de catre Parlament:


a. implica, de fiecare data, acordul prealabil al forului judecatoresc suprem
b. este intarita de o consultare populara (plebiscit)
202

c. poate viza un organ colegial (alcatuit din mai multe persoane)


ANS: C

PTS: 1

13. Ce trasatura face parte din principiile democratiei politice :


a. egalitatea sociala a tuturor cetatenilor
b. garantarea drepturilor cetatenesti
c. dreptul cetatenilor de a-si satisface orice interese
ANS: B

PTS: 1

14. Care este functia puterii politice ce rezulta din elaborarea liniilor directoare de actiune
politica :
a. functia programatica decizionala
b. functia previzionala
c. functia decizionala doctrinara
ANS: A

PTS: 1

15. In ce directie actioneaza rolul informational al comunicatiei politice:


a. dinspre guvernanti spre guvernati
b. dinspre guvernati spre guvernanti
c. in ambele sensuri
ANS: C

PTS: 1

16. Care sunt actele normative emise de Parlament:


a. legi si ordonante cu valoare normativa
b. asa cum prevede Constitutia, numai legi organice si legi ordinare
c. trei categorii de legi
ANS: C

PTS: 1

17. Ce forme de control exercita Parlamentul asupra executivului :


a. comisiile de ancheta
b. birourile de control ale Camerelor
c. verificarea activitatii ministerelor
ANS: A

PTS: 1

18. In cazul in care presedintele savrseste fapte grave, cum poate fi sanctionat, potrivit
Constitutiei:
a. poate fi suspendat din functie de legislativ dupa consultarea Curtii
Constitutionale
b. avnd imunitate, nu poate raspunde pe durata mandatului
c. poate fi suspendat din functie de catre Parlament fara alta consultare
203

ANS: A

PTS: 1

19. Ce este politicul:


a. este un factor instabil al relatiilor sociale
b. este asociat cu sfera intereselor de grup
c. reflecta interesul societatii pentru ordine
ANS: C

PTS: 1

20. Sub ce forma se prezinta domeniul politic :


a. ca forma de comunicare politica
b. ca actiune si gndire politica
c. ca sistem de norme juridice
ANS: B

PTS: 1

21. Cum actioneaza functia previzionala a politologiei:


a. ofera norme de conduita politica
b. contribuie la formarea spiritului civic
c. este chemata sa ofere modele de dezvoltare
ANS: C

PTS: 1

22. Ce forma imbraca relatiile politice:


a. imbraca un caracter neorganizat
b. exprima raporturile intre organizatii si puterea de stat
c. exprima raporturile intre partide si societatea civila
ANS: B

PTS: 1

23. Ce rol au institutiile politice, in epoca contemporana :


a. reflecta incompatibilitatea dintre national si suprastatal
b. isi pierd treptat caracterul lor national
c. imbraca si forma unor organisme regionale internationale
ANS: C

PTS: 1

24. Cum se manifesta cultura politica:


a. nu implica atitudini afective, avnd doar caracter cognitiv
b. nu reflecta si mentalitatile despre normele de conduita sociala
c. presupune atitudine participativa la treburile comunitatii
ANS: C

PTS: 1

25. Cum se manifesta norma politica:


204

a. este o indatorire morala a cetateanului responsabil


b. priveste numai pe cei ce au cultura politica
c. implica obligatii statutare
ANS: C

PTS: 1

26. Cum se manifesta comportamentul poltic:


a. face discriminare intre alegatori si nealegatori
b. are in vedere persoana si nu comunitatea
c. se modeleaza in functie de gradul de cultura
ANS: C

PTS: 1

27. Prin ce se caracterizeaza elitele politice:


a. desemneaza numai fortele politice aflate la putere
b. nu pot rezulta din masa guvernatilor
c. se detaseaza prin gradul de militantism
ANS: C

PTS: 1

28. Care sunt functiile sistemului politic:


a. contribuie la distribuirea valorilor morale
b. au un rol de perpetuare a sistemului social global
c. au in vedere descurajarea factorilor de disolutie
ANS: C

PTS: 1

29. De ce tipuri poate fi atitudinea comportamentala a electoratului :


a. absenteismului pasiv (deliberat)
b. votul inteles ca datorie civica
c. absenteismul activ (cei refugiati in zona indiferentei)
ANS: B

PTS: 1

30. Pentru ce obiective militeaza social democratia :


a. gestionarea politicilor de personal
b. protectia sociala a clasei mijlocii
c. afirmarea libera a personalitatii individului
ANS: C

PTS: 1

31. Sub ce forme se exercita controlul legislativului asupra executivului :


a. interpelarile ministrilor asupra parlamentarilor
b. motiunea simpla acordata guvernului si presedintelui
c. motiunea simpla si de cenzura
205

ANS: C

PTS: 1

32. In ce consta o trasatura a statului de drept :


a. alegerea organelor centrale si locale ale puterii de stat (parlamentari,
ministri, primari, prefecti) prin vot universal
b. identificarea atributiilor si prerogativele statului cu cele ale partidelor
democratice
c. controlul puterii politice de catre societatea civila
ANS: C

PTS: 1

33. Ce functie exercita executivul central :


a. elaboreaza proiecte de legi inaintate Presedintiei
b. isi asuma raspunderea pentru legile respinse de Parlament
c. isi angajeaza raspunderea asupra unui proiect legislativ
ANS: C

PTS: 1

34. Care sunt caile prin care, potrivit Constitutiei, Seful statului romn poate fi suspendat:
a. nu poate fi suspendat din functie
b. poate fi suspendat din functie
c. poate fi suspendat din functie numai de catre Curtea Constitutionala
ANS: B

PTS: 1

35. Ce implica si cand incepe executarea mandatului Executivului:


a. implica desemnarea de catre presedinte a unui candidat la functia de
prim ministru
b. incepe indata dupa alegerea Guvernului
c. incepe dupa un termen de 10 zile de la elaborarea programului de
guvernare
ANS: A

PTS: 1

36. Care sunt trasaturile regimului politic:


a. se confunda cu forma de guvernamnt
b. implica practica delimitarii stricte a puterilor
c. implica practica coabitarii puterilor
ANS: C

PTS: 1

37. Ce forma ia, in Romnia, delegarea prerogativelor legislative de la Parlament la


Guvern :
a. emiterii de ordonante
b. asumarea raspunderii pentru legile votate in Parlament
206

c. emiterii de ordonante ale ministerelor


ANS: A

PTS: 1

38. Ce trasaturi intrunesc practicile politice in statele nedemocratice:


a. lipseste, chiar si formal, separatia puterilor
b. se afirma ca puterea este expresia vointa poporului
c. se afirma deschis dispretul fata de vointa majoritatii
ANS: B

PTS: 1

39. Din ce rezulta legitimitatea politica :


a. din calitatile carismatice ale liderului politic
b. din dreptul conferit de cei condusi
c. din autoritatea puterii politice
ANS: B

PTS: 1

40. Din ce rezulta vigoarea autoritatii politice :


a. acordul selectiv al tuturor cetatenilor asupra valorilor politice
b. forta mijloacelor coercitive
c. concordonanta dintre obiectivele puterii si interesele societatii
ANS: C

PTS: 1

41. Pe ce se intemeiaza legitimitatea legala :


a. democratismul politic
b. caracterul sacru al puterii
c. autoritatea liderului carismatic
ANS: A

PTS: 1

42. Prin ce este exprimat consensul politic :


a. acordul de vointa al cetatenilor asupra valorilor promovate de putere
b. cadrul legal constitutional
c. acordul programatic dintre guvernati si guvernanti
ANS: B

PTS: 1

43. Ce mutatii s-au produs in sistemul partidist din Romania, dupa 1989:
a. structurarea in partidele democratice si nedemocratice
b. reintoarcerea la sistemului bipartidist
c. proliferarea numarului de partide
ANS: C

PTS: 1
207

44. Prin ce se caracterizeaza si la ce a condus unipartidismul in societatea romaneasca:


a. a intruchipat la romni idea unitatii nationale
b. a urmat in Principatele Romne pluripartidismului
c. a reunit toate fortele nationale reformatoare si conservatoare
ANS: A

PTS: 1

45. Ce forme precursoare ale partidelor politice moderne, putem retine:


a. corporatiile antichitatii
b. eupatrizii si demosul din statul roman
c. patricienii si plebeii din Atena
ANS: A

PTS: 1

46. Cu ce formatiune politica poate fi ilustrat in Romnia sistemul unipartidist de tip


autoritar sau totalitar :
a. Partidul Totul pentru Tara
b. Partidul Natiunii
c. Partidul Comunist bolsevic
ANS: B

PTS: 1

47. Ce avantaj prezinta sistemul bipartidist de guvernare :


a. asigura un echilibru intre guvernanti si guvernati
b. asigura o autoreglare a puterilor in stat
c. asigura un echilibru intre putere si opozitie
ANS: C

PTS: 1

48. Ce specific are partidul de cadre :


a. un numar restrns de simpatizanti
b. caracterul sau elitist
c. faptul ca este alcatuit din tehnocrati
ANS: B

PTS: 1

49. Care este una din functiile partidelor politice :


a. atragerea cetatenilor la viata comunitatii
b. organizarea cetatenilor in vederea apararii valorilor transpartinice
c. dezvoltarea gradului de cultura politica
ANS: C

PTS: 1

50. In ce constau functiile Parlamentului :


208

a. avizarea revocarii unei autoritati statale


b. avizarea ordonantelor de urgenta ale guvernului
c. emiterea de ordonante
ANS: A

PTS: 1

51. Ce vizeaza functia cognitiva a politologiei :


a. cunoasterea fenomenului politic
b. crearea unei valori politice
c. formarea educatiei civice
ANS: A

PTS: 1

52. Ce forma de stat priveste regimul coabitarii puterilor :


a. republica prezidentiala
b. republica parlamentara
c. monarhia absoluta
ANS: B

PTS: 1

53. Care din urmatoarele tipuri de guverne prezinta, prin comparatie, o coeziune
superioara :
a. guvernul monocolor
b. guvernul intemeiat pe multipartidism
c. guvernul de uniune nationala
ANS: A

PTS: 1

54. In ce se regasesc normele de conduita politica :


a. ideologia partidelor politice
b. doctrina partidelor politice
c. statutelor partidelor politice
ANS: C

PTS: 1

55. Ce obiectiv a urmarit teoria organicista :


a. sa justifice teza delegarii puterilor
b. sa explice opozitia statului ca reactie impotriva violentei
c. sa legitimeze existenta statului feudal
ANS: C

PTS: 1

56. Ce rol are in societatea democratica, opozitia :


a. cenzureaza puterea, fara a oferi solutii alternative de guvernare
b. are doar un rol functional (constructiv) in raport cu puterea
c. recurge, uneori, la mijloace neconstitutionale
209

ANS: D

PTS: 1

57. Ce ratiune a avut aparitia statului potrivit teoriei psihologiste :


a. este rezultatul unor factori biologici
in descompunre
b. a aparut pe temeiul unor acte normative cu valoare juridica
c. a implicat vointa unui popor de a trai in unitate
ANS: C

PTS: 1

58. Care sunt trasaturile sistemului social global :


a. comunitatile umane sunt organizate dupa criterii confesionale
b. societatile preistorice n-au cunoscut o organizare politica
c. se afirma si sistemul politic
ANS: C

PTS: 1

59. Cum adopta legile organice Parlamentul Romniei :


a. in unanimitate
b. cu majoritate de 2/3
c. cu majoritate simpla (51%)
ANS: B

PTS: 1

60. Ce pune in centrul preocuparilor sale doctrina liberala :


a. interesele grupurilor orientate spre piata libera
b. interesele comunitatilor umane
c. individul cu aspiratiile si interesele sale
ANS: C

PTS: 1

61. Ce caracter trebuie sa aiba statul , ca principiu al democratiei politice :


a. caracter organizat pe legi
b. statul organizat pe principiul cooperarii puterilor
c. statul intemeiat pe domnia legii
ANS: C

PTS: 1

62. In ce consta dreptul de initiativa legislativa a guvernului :


a. elaborarea proiectelor de legi
b. elaborarea proiectelor de legi si a proiectelor de ordonante de urgenta
c. redactarea decretelor prezidentiale
ANS: A

PTS: 1

63. Cand a aparut si de cine poate fi detinuta functia de sef al statului :


210

a. a aparut odata cu societatea


b. s-a consacrat odata cu constituirea statelor moderne
c. poate fi detinuta de un monarh absolut
ANS: C

PTS: 1

64. De ce tip au fost si pe cine au succedat statele nationale :


a. au fost succesoare ale statelor federale
b. au fost succesoare ale statelor confederative
c. pot fi republici parlamentare
ANS: C

PTS: 1

65. Ce caracteristica prezinta statul de drept :


a. foloseste dreptul fortei
b. nu foloseste forta, ci doar forta argumentelor
c. se intemeiaza pe principiul separatiei puterilor
ANS: C

PTS: 1

66. Ce idei promoveaza doctrina comunista :


a. neaga necesitatea pluripartidismului in numele unitatii societatii
b. teoretizeaza necesitatea economiei mixte : de stat si privata
c. conceptia leninista despre revolutia sociala
ANS: A

PTS: 1

67. Ce reprezinta si ce rol au statele federative :


a. asigura statelor componente o autonomie relativa
b. nu dispun de un stat central
c. reprezinta o comunitate de state suverane
ANS: A

PTS: 1

68. Cu ce este asociata teza contractualista cu privire la aparitia statului :


a. este asociata cu teza dreptului natural
b. implica ideea de delegare a puterii de catre guvernanti
c. este asociata cu teoria teocratica
ANS: A

PTS: 1

69. Ce implica si cu ce poate fi ilustat pluripartidismul politic :


a. implica o multitudine de ideologii
b. implica o viziune comuna asupra directiilor de dezvoltare sociala
c. poate fi ilustrat cu sistemul partidist german din anii 1933-1939
211

ANS: A

PTS: 1

70. Ce loc ocupa drepturile si libertatile cetatenesti in statele nedemocratice :


a. Constitutia nu prevede drepturi si libertati cetatenesti
b. drepturile prevazute in Constitutie sunt cu totul ignorate
c. drepturile si libertatile constitutionale nu sunt respectate
ANS: C

PTS: 1

71. Ce impune puterea :


a. ordinea sociala, tot astfel cum ordinea genereaza putere
b. relatii de subordonare de la condusi la conducatori
c. constrngerea ca mijloc de persuasiune
ANS: A

PTS: 1

72. Ce prerogative exercita in Romnia, seful statului :


a. poate prezida sedintele guvernului, substituindu-se primului ministru
b. numeste guvernul pe baza votului de incredere al Parlamentului
c. nu este obligat sa consulte guvernul in probleme majore de stat
ANS: B

PTS: 1

73. Cum definiti statele confederative :


a. sunt state federative asociate confederativ
b. sunt state unitare, asa cum este Romnia
c. sunt state suverane asociate
ANS: C

PTS: 1

74. Care sunt prevederile constitutionale din Romania referitoare la candidatii la


presedentie :
a. pot fi alesi pentru cel mult trei mandate prezidentiale
b. sunt alesi in baza votului uninominal
c. potrivit Constitutiei, reprezinta partidul politic cstigator in alegeri
ANS: B

PTS: 1

75. Ce presupune conceptul de autoritate :


a. folosirea fortei este incompatibila cu recurgerea la puterea de constrngere
b. presupune si consensul politic cu baza constitutionala
c. nu presupune un consens asupra valorilor generale
ANS: B
212

PTS: 1

76. La ce componenta se refera suveranitatea unui stat :


a. teritoriu
b. populatie
c. resursele economice
ANS: A

PTS: 1

77. Care este, in cazul monarhiei ereditare britanice,rolul sefului statului :


a. investeste formal pe primul ministru
b. numeste si revoca pe premier
c. raspunde in fata Parlamentului pentru faptele sale
ANS: A

PTS: 1

78. Ce reprezinta, ca mod de exprimare regimul politic :


a. modul de institutionalizare a puterii politice
b. modul de functionare a statului
c. modul de exercitare a puterii administrative
ANS: A

PTS: 1

79. Ce tip de acord priveste consensul de baza :


a. acordul cetatenilor asupra fortelor politice care sa exercite puterea
b. acordul cetatenilor asupra valorilor politice
c. acordul societatilor civile privind programul de guvernare
ANS: B

PTS: 1

80. Ce inteles are termenul legitimus, de la care deriva conceptul de legimitate politica:
a. in acord cu legea
b. in acord cu vointa cetatenilor
c. in acord cu vointa majoritatii
ANS: A

PTS: 1

81. Care sunt din punct de vedere al structurii lor, formele de stat cunoscute :
a. statele multinationale
b. statele federative
c. statele nationale
ANS: B

PTS: 1

82. Care este autorul celebrelor lucrari Politica si Constitutiile :


a. Aristotel
b. Platon
213

c. Montesquieu
ANS: A

PTS: 1

83. Care este obiectivul partidelor moderne :


a. mentinerea ct mai indelungata la putere
b. o opozitie constructiva
c. cucerirea puterii economice, aducatoare de venituri
ANS: A

PTS: 1

84. Care este tipul de sistem de partid corespunzator Romniei post-decembriste


a. monopartidist apoi bipartidist
b. bipartidist apoi pluripartidist
c. pluripartidist
ANS: C

PTS: 1

85. Care este momentul final al procesului de constituire a guvernului :


a. confirmarea legalitatii de catre Curtea Suprema
b. investirea de catre Parlament
c. investirea de catre seful statului
ANS: B

PTS: 1

86. Ce urmareste sistemul constitutional in care seful statului se afla la intersectarea


executivului cu legislativul:
a. sa confere executivului mai multa eficienta
b. sa asigure un echilibru intre institutii
c. sa garanteze respectarea prevederilor constitutionale
ANS: B

PTS: 1

87. Ce consecinte genereaza cultura politica :


a. diferenta optiunilor politice
b. comportamente angajante
c. dimensiunea atasamentului partizan
ANS: B

PTS: 1

88. Cum definiti puterea politica:


a. este suveranitatea virtuala
b. are un caracter suveran
c. nu este structurata ierarhic
ANS: B
214

PTS: 1

89. Puteti numi documentul fundamental al unui partid, din care rezulta modul sau de
organizare:
a. programul ideologic
b. statutul
c. programul de guvernare
ANS: B

PTS: 1

90. Care este una din valorile politice ale statelor democratice moderne :
a. delegarea puterilor
b. principiul legitimitatii bazat pe consens
c. atasamentul fata de partidism
ANS: A

PTS: 1

91. Cand se convoaca sesiunea ordinara a Parlamentului :


a. de regula de doua ori pe an
b. cnd intruneste prezenta a cel putin 2/3 din membrii sai
c. de cte ori se impune adoptarea unor proiecte importante
ANS: A

PTS: 1

92. Ce functii exercita Guvernul ca organ executiv al puterii de stat in Romnia:


a. nu promulga decrete, ci doar proiecte de legi
b. are initiativa legislativa
c. cumuleaza atributiile executive,legislative si judecatoresti
ANS: B

PTS: 1

93. Ce avea in vedere, in trecut, votul censitar in Romania :


a. nationalitatea alegatorului
b. gradul de instruire
c. apartenenta politica
ANS: B

PTS: 1

94. Ce particularitati prezenta Partidul nazist din Germania:


a. ilustra unipartidismul constitutional
b. intruchipa partidul lipsit de baza sociala
c. avea in frunte un lider carismatic
ANS: C

PTS: 1

95. Cu ce fenomen politic a avut legatura rivalitatea pentru intietate dintre autoritatea
monarhica si cea ecleziastica (lupta dintre papi si imparati) din evul mediu european :
215

a. grupurile de interese
b. fenomenul partidist
c. institutia sefului statului
ANS: B

PTS: 1

96. Ce efect a avut dupa 1989, reinstaurarea vietii democratice in Romnia :


a. proliferarea formatiunilor politice
b. regruparea fortelor politice in partide stabile
c. revenirea vremelnica la bipartidism, apoi la pluripartidism
ANS: A

PTS: 1

97. Ce elemente genereaza cultura politica :


a. convingeri politice
b. atitudini si comportamente neangajante in problemele comunitatii
c. orientari emotionale care genereaza apatie
ANS: A

PTS: 1

98. Ce implica apatia, ca stare de spirit politica:


a. un interes selectiv fata de fenomenul politic
b. nu exclude existenta cunostintelor politice
c. se caracterizeaza prin ostilitate fata de sistemul politic existent
ANS: B

PTS: 1

99. Consensul de baza priveste si urmatoarele practici si atitudini:


a. acordul cetatenilor asupra fortelor politice care sa exercite puterea politica
b. acordul cetatenilor asupra valorilor politice
c. existenta unei constitutii
ANS: B

PTS: 1

100. Ce se intelege prin functia normativa a politologiei:


a. stabilirea unor mijloace de organizare sociala
b. aplicarea unor norme etice in relatiile politice
c. elaborarea unor reguli de conduita morala
ANS: A

PTS: 1

101. Ce presupune oportunismul, ca atitudine politica :


a. labilitate in aprecierea valorilor politice
b. labilitate in functie de gradul de cultura
c. labilitate in functie de interese
216

ANS: C

PTS: 1

102. Ce atributii are Guvernul ca organ executiv al puterii de stat in Romnia:


a. promulga decrete si ordonante de guvern
b. ca organ executiv, nu are initiativa legislativa
c. isi asuma raspunderea fata de un program legislativ
ANS: C

PTS: 1

103. Pe ce cale este posibila manipularea in politica :


a. calea persuasiunii graduale
b. calea seductiva
c. calea demagogiei subtile
ANS: B

PTS: 1

104. Care este valoarea social-politica suprema, din care decurg toate celelalte valori :
a. libertatea
b. egalitatea in drepturi
c. echitatea sociala
ANS: A

PTS: 1

105. Ce functie exercita institutia Parlamentului in Romnia:


a. deliberativa
b. consultativa
c. legislativ-executiva
ANS: A

PTS: 1

106. Puteti indica una din componentele reale ale domeniului politic :
a. sistemul social
b. actiunea factorului social
c. gndirea politica
ANS: C

PTS: 1

107. Cand se constituie comisiile de ancheta parlamentara :


a. cand se urmareste verificarea activitatii Parlamentului
b. cand se urmareste verificarea activitatii guvernului
c. cand sunt solicitate de presedinte, conform Constitutiei
ANS: B

PTS: 1

108. Ce atitudine a alimentat esecul unei idei utopice, cum este marxismul:
217

a. scepticismul in demersul politic previzionar


b. negarea conceptului de regim politic evolutiv
c. neincrederea in valoarea ideologiilor
ANS: C

PTS: 1

109. Cu ce fenomen a avut legatura lupta dintre curentul reformator al plebeilor si


conservatorismul patricienilor in Roma antica:
a. confruntarea ideologiilor politice
b. multipartidismul inecipient
c. publicitatea normelor juridice
ANS: C

PTS: 1

110. In ce consta momentul creator al culturii politice :


a. cunoasterea mai profunda a valorilor politice
b. identificarea altor modalitati de manifestare
c. remodelarea trainica a vechilor valori politice
ANS: C

PTS: 1

111. Prin ce se manifesta ideologia in societatile totalitare:


a. impunerea fortata a convingerilor
b. alterarea constiintei umane
c. indoctrinarea gndirii
ANS: C

PTS: 1

112. In ce se regasesc normele de conduita politica :


a. constitutie
b. statutele partidelor politice
c. ideologiile si doctrinele politice
ANS: B

PTS: 1

113. Ce forma de stat corespunde regimului coabitarii puterilor:


a. republica prezidentiala
b. monarhia absoluta
c. republica parlamentara
ANS: C

PTS: 1

114. In ce se regasesc conceptiile care compun doctrinele politice :


a. programele si statutele partidelor politice
b. actiunea grupurilor de interese
218

c. prospectarea directiilor de dezvoltare sociala


ANS: A

PTS: 1

115. Care a fost cea mai veche tendinta pe planul orientarilor ideologice :
a. tendinta extremista
b. tendinta conservatoare
c. tendinta fundamentalista ( religioasa)
ANS: B

PTS: 1

116. Care este un aspect real al domeniului politic :


a. gndirea politica
b. politologia
c. cultura politica
ANS: A

PTS: 1

117. Care din urmatoarele trasaturi generale ale statului , este adevarata:
a. caracterul democratic
b. caracterul unitar
c. caracterul istoric
ANS: C

PTS: 1

118. Ce rol are Parlamentul ca for politic:


a. decizional
b. deliberativ
c. consultativ
ANS: B

PTS: 1

119. Ce sugereaza ideea de ideologie politica elitista :


a. vigoare in actul de guvernare
b. predestinare
c. reformism selectiv
ANS: B

PTS: 1

120. Ce caracter trebuie sa aiba statul , ca principiu al democratiei politice:


a. statul de drept
b. statul republican
c. statul legitim
ANS: A

PTS: 1
219

121. Ce este si cum se manifesta cultura politica:


a. este perfectibila prin educatie
b. se dobndeste odata cu instructia
c. este un dat al elitelor politice
ANS: A

PTS: 1

122. Cum s-a facut cel mai vechi mod de investire a sefului statului
a. pe cale electiva
b. pe cale erediatra
c. pe cale ereditar-electiva
ANS: B

PTS: 1

123. Cum s-a numit institutia legislativa


parlamentului modern:

creata de Regulamentele Organice, similara

a. Adunarea legiuitoare
b. Sfatul domnesc
c. Adunarea obsteasca extraordinara
ANS: A

PTS: 1

124. Care este functia politologiei ce se materializeaza in elaborarea de programe politice


:
a. care priveste cunoasterea
b. praxiologica
c. care prefigureaza modele politice alternative
ANS: B

PTS: 1

125. Care este cea mai importanta valoare politica a societatii, potrivit lui Jean Jaques
Rousseau :
a. echitatea morala
b. dreptatea
c. egalitatea materiala
ANS: B

PTS: 1

126. Cum definiti structura statului care dispune de un singur parlament :


a. federativ-unitara
b. unicamerala
c. unitara
ANS: C

PTS: 1

127. Ce practici se inscriu printre limitele democratiei, recunoscute de politologi:


220

a. raritatea alegerilor
b. manipularea membrilor Parlamentului
c. participarea selectiva a cetatenilor la adoptarea hotarrilor
ANS: A

PTS: 1

128. Prin ce se caracterizeaza regimul politic dictatorial :


a. concentrarea puterii la nivel central si local
b. confruntarea politica si ideologica
c. violenta dar si manipularea pasnica
ANS: C

PTS: 1

129. Prin ce se caracterizeaza bipartidismul :


a. este superior multipartidismului pentru ca asigura echilibrul intre putere si
opozitie
b. a urmat in mod firesc, unipartismului
c. a exprimat initial opozitia dintre conservatori si liberalii reformatori
ANS: C

PTS: 1

130. Ce relatie exista intre democratie si partidism :


a. exista o relatie de conditionare
b. exista o relatie de succesiune
c. nu exista o relatie biunivoca
ANS: A

PTS: 1

131. Cum este structurata si ce presupune societatea :


a. reclama si presupune organizare doar in fazele superioare ale existentei ei
b. reclama o cultura politica omogena
c. este o entitate structurata pe componente
ANS: C

PTS: 1

132. Ce se poate afirma despre un cetatean care manifesta o atitudine activa fata de
problemele societatii :
a. dispune de un spirit politic vizionar
b. dispune de convingeri difuze despre drepturi si datorii
c. dispune de cultura politica
ANS: C

PTS: 1

133. Ce implica autoritatea persuasiva :


a. implica si mijloace de constrngere
221

b. implica impunerea unor norme


c. este opusa constrngerii
ANS: C

PTS: 1

134. Care este cea mai obisnuita ipostaza in care actioneaza comportamentul politic
individual al cetatenilor :
a. alegator
b. contribuabil
c. membru al unui partid politic
ANS: A

PTS: 1

135. Puteti preciza ce priveste republica prezidentiala :


a. forma de guvernamant
b. tipul de stat
c. un stat ca SUA
ANS: C

PTS: 1

136. Care este rolul jurisprudentei:


a. nu interpreteaza legile
b. modifica de drept actele normative neclare
c. limpezeste sensurile lacunare ale legii
ANS: C

PTS: 1

137. Cine acorda si ce implica inamovabilitatea judecatorului in Romnia:


a. priveste intregul corp de magistrati
b. nu implica automat si indepedenta acestora
c. se acorda in conditiile legii
ANS: C

PTS: 1

138. Ce presupune democratia constitutionala :


a. guvernarea pe baza legilor impuse de conducatori
b. limitarea graduala a autoritatii legislative
c. aplicarea suveranitatii in mod nediscriminatoriu
ANS: C

PTS: 1

139. Ce presupune existenta unui cadru legislativ, ca principiu al democraiei, :


a. existenta unor mijloace de informare (mass-media)
b. o lege fundamentala (Constitutia)
c. existenta unui climat de viata politica
222

ANS: B

PTS: 1

140. Prin ce sunt caracterizate sistemele democratice :


a. existenta societatii civile
b. inexistenta grupurilor de interese
c. faptul ca libertatea este a fiecaruia si nu a tuturor
ANS: A

PTS: 1

141. Prin ce se caracterizeaza cultura civica:


a. se identifica cu cultura politica
b. presupune atasamentul fata de un partid politic preferat
c. cuprinde norme de comportament cetatenesc
ANS: C

PTS: 1

142. Cum se manifesta socializarea politica:


a. se rezuma la acumularea de informatii si insusirea de valori politice
b. nu pune accentul pe personalitate, ci pe comunitate
c. priveste formarea atitudinilor politice la nivelul individual si nu al societatii in
ansamblu
ANS: C

PTS: 1

143. Care este rolul fundamental al Avocatului Poporului :


a. de a preveni abuzurile si excesele administratiei
b. de a apara drepturile cetatenilor in raport cu autoritatile publice
c. de a apara din oficiu pe cetateni in procesele cu autoritatile statului
ANS: B

PTS: 1

144. Ce vizeaza inviolabilitatea, ca o categorie de imunitate a parlamentarilor :


a. ocrotirea lor cnd comit fapte penale
b. ocrotirea lor impotriva urmaririlor judiciare arbitrare
c. discursurile si declaratiile politice
ANS: B

PTS: 1

145. Cui apartine in Romnia initiativa legislativa, semnificnd dreptul de a propune


proiecte de legi :
a. sefului statului
b. consilierilor prezidentiali
c. Guvernului
ANS: C

PTS: 1
223

146. Pe ce principiu functioneaza si ce rol indeplineste Ministerul Public :


a. principiul recurgerii la caile legale de atac
b. independentei (nesubordanarii ierarhice)
c. controlului ierarhic
ANS: C

PTS: 1

147. Ce functii indeplinesc Comisiile parlamentare:


a. nu au functii de control
b. pot functiona ca organe consultative
c. examineaza din punct de vedere tehnic proiectele de legi
ANS: C

PTS: 1

148. Care este principiul fundamental de functionare a justitiei :


a. dreptul de acces la o anumita instanta de judecata
b. garantia unui proces echilibrat
c. proportionalitatea in stabilirea sanctiunilor
ANS: C

PTS: 1

149. Prin ce se definesc regimurile politce autoritare :


a. anularea libertatilor publice
b. monopolul puterii de catre un singur partid politic
c. pluralism redus
ANS: C

PTS: 1

150. Care sunt trasaturile sistemului semiprezidential de guvernare:


a. se mentin imperfectiunile regimului parlamentar
b. presedintele joaca rolul de intermediar intre puterile executiva si legislativa
c. seful statului ocupa o pozitie echilibrata in competitia fortelor politice care-si
disputa guvernarea
ANS: C

PTS: 1

151. Ce caracterizeaza puterea politica :


a. legitimitate, reglementata de factorul puterii
b. capacitatea de schimbare a substantei sale
c. unicitatea
ANS: C

PTS: 1

152. Dupa ce semne poate fi recunoscut statul totalitar:


a. poate fi identificat dupa subordonarea ramurilor esentiale .............
224

b. instituie controlul asupra principalelor mijloace de comunicare


c. fiind de stnga este, deobicei, mai longeviv dect cel de dreapta
ANS: C

PTS: 1

153. Din ce rezulta influenta directa a opozitiei asupra procesului legislativ:


a. din interesul de a coopera cu guvernul pentru sustinerea initiativelor
legislative
b. din faptul ca este dificil sa impuna poriecte de legi proprii
c. din faptul ca modificarile aduse Constitutiei au nevoie, de regula, de
aprobarea ei
ANS: C

PTS: 1

154. La ce s-au referit principalele idei ale socialismului utopic :


a. lupta politica ce exclude violenta
b. dreptul maselor de a recurge la drepturi si libertati
c. legitimitatea distrugerii proprietatii private
ANS: C

PTS: 1

155. Care sunt elementele de involutie din gndirea marxista :


a. principiul dictaturii proletariatului
b. teza suprimarii partidismului
c. negarea politologiei
ANS: A

PTS: 1

156. Care este meritul marele carturar umanist Dimitrie Cantemir in domeniul stiintei
politice:
a. a elaborat primul manual romn de stiinta politica
b. desi vizionar, a facut concesii unor conceptii cum sunt cpmpromisul si
partinirea de guvernare
c. a avut ca ideal statul autoritar centralizat
ANS: C

PTS: 1

157. Ce trasaturi se numara printre coordonatele sistemului politic :


a. faptul este stabil, fara posibilitate de schimbare
b. faptul ca nu prezinta propria sa identititate
c. faptul ca omul, ca fiinta sociala, nu poate exista si actiona decat in cadru
organizat
ANS: C

PTS: 1

158. Cum actioneaza revolutia, ca principal mijloc de schimbare sociala :


225

a. nu vizeaza neaparat transferul puterii


b. creaza conditii pentru modificarea sistemului politic
c. evolueza ca o actiune sociala graduala
ANS: B

PTS: 1

159. Prin ce se defineste functia axiologica a politologiei:


a. studiaza valorile
b. are obiective normative
c. contribuie la formarea educatiei civice
ANS: A

PTS: 1

160. Ce importanta prezinta "Codul lui Hammurapi" ca monument al stiintei politice si al


dreptului antic :
a. instituie sistemul social al castelor
b. este precursor al normelor si valorilor crestine
c. reprezinta o colectie de legi si norme privind organizarea statului
ANS: C

PTS: 1

161. Ce loc si importanta confera alegerea parlamentarilor :


a. un prestigiu politic bazat pe competenta personala
b. o mai mare independenta fata de legislativ
c. un loc mai apropiat de sursa puterii decat ministrii
ANS: C

PTS: 1

162. Cum se realizeaza interventia executivului in activitatea legislativului :


a. cu prilejul adoptarii legilor
b. cu prilejul validarii referendumului
c. cu prilejul initiativei legislative
ANS: C

PTS: 1

163. Care sunt particularitatile sistemului juridic al SUA:


a. potrivit Constitutiei, puterea judecatoreasca este competenta de a rezolva
cazurile majore de incalcare a legii
b. autoritatea juridica nu se extinde si asupra proceselor care privesc pe
functionarii publici
c. jurisdictia federala se refera si la litigiile care pun in cauza dreptul federal
ANS: C

PTS: 1

164. Ce caracteristici prezinta regimul politic de tip autoritar :


226

a. elitele guvernante sunt recrutate prin competitie de tip concurential


b. au o ideologie oficiala
c. limitarea, dar nu anularea tottala a libertatilor democratice
ANS: C

PTS: 1

165. Teza democratiei socialiste afirmata de liderii statelor comuniste nu a vizat insa, nici
macar aparent, masuri cum sunt:
a. alegerea organelor puterii de stat prin vot universal
b. existenta unei constitutii
c. interdictia creari unor organisme democratice in intreprinderi
ANS: C

PTS: 1

166. Ce este specific culturii politice de spectacol:


a. este un simulacru de cultura de participare
b. are ca rezultat instrainarea individului de valorile morale
c. nu da cetateanului sentimentul ca este liber, activ si influent
ANS: A

PTS: 1

167. Ce presupune socializarea politica pozitiva :


a. o anumita marginalizare a individului in raport cu cultura politica oficiala
b. conformarea cu modelul etico-politic partidist
c. manifestarea unei conduite creatoare, inovatoare a cetateanului
ANS: C

PTS: 1

168. Care sunt etapele procedurii legislative a Parlamentului :


a. initiativa legislativa a biroului permanent
b. dezbaterea proiectului de lege in birourile permanente
c. avizul comisiei parlamentare de specialitate
ANS: C

PTS: 1

169. Ce inteles are principiul "justitia este unica si egala pentru toti":
a. presupune folosirea in spete similare a unor reguli procedurale diferentiate
b. nu interzice infiintarea de instante extraordinare
c. deriva din principiul ca nu exista pedeapsa decat daca este prevazuta de
lege
ANS: C

PTS: 1

170. Pe ce se intemeiaza ideea ca regimul totalitar contine logica propriei sale distrugeri
:
a. dialogul puterii doar cu elitele sociale
227

b. indiferenta fata de comportamentul individului


c. ideologia unei lumi ficitve
ANS: C

PTS: 1

171. Ce implica comportamentul politic al indivizilor ca mod de actiune :


a. normele politce
b. principiile doctrinare generale
c. valorile morale universale
ANS: A

PTS: 1

172. Pe ce se intemeiaza legitimitatea civila :


a. pe insisi detinerea puterii
b. referendum
c. normele Codului civil
ANS: B

PTS: 1

173. Cum se face desemnarea sefului de stat atfel dect pe cale ereditara :
a. de catre un colegiu electoral
b. de catre Camera superioara a Parlamentului
c. de catre un consiliu desemnat de parlament
ANS: A

PTS: 1

174. Cum se structureaza Uniunea Europeana:


a. si-a creat institutii de tip regional
b. dispune de un Consiliu de Ministri al statelor aociate
c. are la baza tratate optionale
ANS: B

PTS: 1

175. Ce idei formuleaza celebra lucrare "Principele" a lui Machiavelli :


a. necesitatea previziunii politice
b. principiul guvernarii democratice
c. necesitatea unei guvernari care sa inlocuiasca forta cu abilitatea
ANS: A

PTS: 1

176. Ce tipologie de state au identificat politologii, atta vreme ct au existat statele


comuniste europene:
a. Blocul comunist asiatic
b. Blocul de Est socialist
c. Blocul statelor nealiniate
228

ANS: B

PTS: 1

177. Cui se datoreste imaginea uneori negativa a Parlamentului in perceptia cetateanului


:
a. semnalelor discriminatorii transmise de mass-media
b. promisiunilor facute de politicieni
c. tergiversarii adoptarii legilor
ANS: C

PTS: 1

178. Prin ce se distinge autoritatea comisiile parlamentare:


a. prin calificarea, cunostintele si competenta membrilor sai
b. au un rol consultativ in pregatirea lucrarilor Camerelor
c. pot exercita si functia de comisii permanente de ancheta parlamentara
ANS: A

PTS: 1

179. Care este rolul opiniei publice:


a. are rolul de a cenzura actele guvernantilor
b. este un aliat al puterii
c. se identifica cu opozitia democratica
ANS: A

PTS: 1

180. Ce regim a cunoscut Romania in perioada anilor 1940-1944 :


a. un regim pluralist si constitutional
b. un regim de dictatura militara
c. debutul regimului comunist
ANS: B

PTS: 1

181. Care a fost oposul tezei contractualiste privind originile statului :


a. doctrina liberala
b. teoria puterii teocratice de drept divin
c. teoria dreptului natural
ANS: B

PTS: 1

182. Ce implica procedura declansarii raspunderii penale a membrilor guvernului :


a. o ancheta a unei comisii parlamentare
b. un demers (o cerere) a primului-ministru
c. un raport al Guvernului inaintat Parlamentului
ANS: A

PTS: 1

183. De ce este completata astazi etnicitatea statala in cazul unor state :


229

a. fenomenul de pluralism politic dupa criterii etnice


b. tendinta fireasca de disparitie a etnicului
c. un mozaic rasial si etnic
ANS: C

PTS: 1

184. Cum se intituleaza primul instrument de drept international care organizeaza


apararea individului in fata propriului stat :
a. Declaratia universala a drepturilor omului
b. Curtea European de Justitie
c. Conventia europeana asupra drepturilor omului
ANS: C

PTS: 1

185. Care este in ordine ierarhica, prima instanta a sistemului judiciar din Romnia:
a. tribunalul
b. Curtea de Apel
c. judecatoria
ANS: C

PTS: 1

186. De ce inspiratie doctrinara este teoria statului "bunastarii generale" :


a. libertaniana
b. liberal moderata
c. neoliberala
ANS: C

PTS: 1

187. Cum se infatiseaza statul mondial, ca organism planetar unificat:


a. are ca model organizatia Natiunilor Unite
b. nu pune problema reconsiderarii principiului suveranitatii
c. este o utopie
ANS: C

PTS: 1

188. Cum se manifesta puterea politica:


a. este rezultatul aliantei dintre legitimitate si coercitie
b. aplica reguli selective in cadrul sistemului dat
c. nu are o dimensiune normativa
ANS: A

PTS: 1

189. Cum actioneaza opozitia extraparlamentara:


a. refuza jocul regulilor democratice
b. poate crea stari de instabilitate sociala
230

c. nu creaza stari de instabilitate politica


ANS: B

PTS: 1

190. Cum este desemnat si ce prerogative are Avocatul Poporului:


a. face Parlamentului propuneri de proiecte de legi
b. este ales de Parlament pentru un mandat de 5 ani
c. primeste plngerile cetatenilor contra abuzurilor si exceselor administratiei
centrale
ANS: C

PTS: 1

191. Cum actioneaza comportamentul politic:


a. este incorporat in normele statutare ale partidelor
b. evolueaza in functie de cultura politica
c. este o trasatura naturala a firii umane
ANS: B

PTS: 1

192. Ce obiective face sa primeze functia formativ-civica a politologiei:


a. impunerea de norme politice fundamentale stiintific
b. respectarea valorilor general-umane
c. prospectarea si evaluarea spititului patriotic
ANS: B

PTS: 1

193. Care este trasatura definitorie a subsistemului vietii comunitare:


a. trecerea de la sociabilitatea primara la o structura grupala si de clasa
b. o societate bazata pe sfera intereselor constientizate
c. constiinta apartenentei la o colectivitate cu aspiratii comune
ANS: C

PTS: 1

194. Prin ce se caracterizeaza executivul monolitic in diferite state ale lumii:


a. emana direct din vointa parlamentului
b. primul ministru se afla sub conducerea si controlul parlamentului
c. functia de sef al guvernului este indeplinita de presedintele statului
ANS: C

PTS: 1

195. Ce rol joaca educatia civica:


a. prescrie norme de comportament cetatenesc
b. se identifica cu notiunea de cultura civica
c. are o dimensiune cognitiva, de cunoastere s normelor de comportare
ANS: A

PTS: 1
231

196. Ce criterii de clasificare va sugereaza Lumea a Treia:


a. criteriul confesional
b. gradul de dezvoltare
c. afinitatile cultural-lingvistice
ANS: B

PTS: 1

197. Care sunt caracteristicile statului modern european:


a. administratia este separat de politica
b. are la baza confuzia puterilor
c. are la baza regimul prezidential
ANS: A

PTS: 1

198. Care este principiul real al democratiei constitutionale:


a. accentul pe guvernarea directa, nemijlocita a cetatenilor
b. aplicarea selectiva a libertatilor in functie de nivelul culturii civice
c. limitarea graduala a autoritatii guvernamentale
ANS: C

232

PTS: 1