3. CRITERU, PRINCIPIL, LEGI SI TEORII UTILIZATE IN ANALIZA ‘SISTEMELOR TERITORIALE ‘Abordarea stiintifica a unor sisteme de complexitatea celor teritoriale implica, in mod obligatoriu, existenfa si regisirea pe parcursul demersului stiingific a ‘nor categorii epistemologice operationale, care si dea consistenta si rigurozitate oricarei analize, O stiinfh far 0 ierarhie clara a categoriilor epistemologice, a conceptelor $1 nofiunilor cu care vehiculeazA, nu este stint. Din aceast8 cauz4, chiar daca sistemele teritoriale fac obiectul unei abordari interdisciplinare, totusi, puter. regisi unele din principalele categori epistemologice generale. 3,L. Criteriul si principiul in analiza sistemelor teritoriale Criteriul, forménd categoria de baz, consti in existenta unui element, in funetie de care se face 0 clasificare a obiectelor si fenomenclor teritoriale. Aceasti clasificare se poate face pe seama unui indicator elementar (numar de locuitori, suprafefe, numar de salariaf, a unor indici simpli (rata somajului, densitatea populatii,rtmul de cresterea populatiei etc) saucomplecsiindicele de dezvoltare); Principiul de analiza reprezint® un element fundamental, 0 idee esentiala pe care se bazeazA o lege sau o teorie stingific8. Printre cele mai importante principii cu aplicabilitate in analiza sistemelor teritoriale se remare: ‘0 integralitatea, caracteristic& a oricdrui sistem, inseamnd cd insusirile lobale ale unui sistem teritorial sunt diferite de insusirile partlor. Deci, nieiodatd un sistem teriforial nu va putea firezultatul unei operatiiaditive a partilor sale, ‘© umicitatea rezulti. din particularitatile spatiale si temporale ale sistemului teritorial, care il fac si se deosebeascai de alte sisteme situate in conditii chiar asemandtoare. Rezulti cd pot exista sisteme teritoriale asemanatoare, dar nu identice; ‘> _ funcfionalitatea constituie un alt prineipiu, in baza caruia trebuie ca existenfa unui sistem teritorial s& fie judecata prin prisma unor interactiuni tipice organismelor vii, Chiar daci spiritul mecanicist si al determinismului fiziologic @ pierdut din importants, totusiinterpretarile functionaliste sunt ine& utile in aprecierea inamicii sistemelor teritoriale; © auforeglarea $i aulocontrolul reprezints principiul conform céruia na exista un sistem teritorial, care si nu posede mecanisme ce si contribuie la corectarea evolutiei sale, In acest sens un rol important il au feed-back-urile, care prin reintrarea fn sistem asigura controlul gi limiteaz’ ganscle dezintegrarii sistemului teritorial respectiv; © echilibrul dinamic caracterizeaza orice sistem teritorial, avand in vedere c& intreaga sa evolutie este o succesiune de stadii de echilibre si dezechilibre ident c& nu poate fi vorba de un echilibru total, ci de unul relat, tindnd cont de dinamica diferentiata pe care o cunose componentele sistemului, de viteza diferité de sre a schimbarilor in interiotul acestuia; © cauzalitatea este unul din principiile care, cel pul in in domeniulEIN ANALIZA emersului sti itenta si rigurozitate + epistemologice, a aceasti cauzi, chiar Tinare, totusi, putem ritoriale nga unui element, in 1 teritoriale. Aceasti ‘numar de locuitori, amajului, densitatea cele dedezvoltare); al, 0 idee esentiall pe portante principii cu tseamna ed insusirile vr, Deci, niciodata un filorsale; le si temporale ale ne situate in conditii semanitoare, dar nu aza cAruia trebuie ca or interactiuni tipice sismului fiziologic a cilutile in aprecierea jul conform cdruia nu ntribuie la corectarea 2, care prin reintrarea istemului teritorial \ teritorial, avand in ilibre si dezechilibre. sfativ, findnd cont de de viteza diferita de 1 putin in domeniul Criterii, prineipi,legi si teorit 39 analizei peisajelor geografice, a fost primordial, fiind implicat frecvent in explicarea schimbatilor intervenite. Relatiile de determinare de tip cauzd-efect si problema factorului determinant constituie materializarea practic& a acestui principiv; coerenja defineste indirect unitatea sistemului teritorial, exprimand compatibilitatea dintre componentele si substructurile sale, Aceasti comatibilitate depaseste granifele unor legdturi dintre componente, care pot fi intémplatoare uneori sinesemnificative pentru integritatea sistemului; © sinergismul, ca si coerenfa, esté unul din principiile mai noi individualizate, dar extrem de edificatoare pentru analizele sistemelor teritoriale. in esenti, acesta exprima idea de focalizare a energiilor unor componente sau substructuri pentru realizarea unei finalitii. 3.2. Legea in analiza sistemelor teritoriale Legea exprima in cazul sistemelor teritoriale raporturile prit . generale, repetabile intre componentele ,obiectului” analizatUnele dintre legit spondentele se disting legi dinamice, care au yaCaracter individual, si legi ind fenomene de masa. Alte Aégi pot fi de stare, relevand fa sau de desfisurare, axate pe ide stiri. Din punct de vedere al ficabilitate nerestrictiva, sau speciale, dupa tipul relati statistice, carcater) stabilitatea calitativ mecanisme genetice, caracterului lor, acestea axate pe fenomene sau com) Cea mai mare arie de’ legile geografice. Aceste legi athfost in remarcndu-se aportul lui Sim complexititii progresive a sferelor relevarea suecesiuni fi generale, cu mmeniul analizei sistemelor teritoriale le au fvidualizate de geografi de-a lungul timpului, fehedinti", care remarca importante: legii a legii subordonarii cauzale a inveligurilor. Mai tirziu Kalesnik” individualiza 4/eg)\geografice, dintre care unele se apropiau prin definitie de principii, creind numite\confuzii. Astfel, el distingea legea unititii invelisurilor landaftice, legg& circuituldK materiei, legea ritmicitatii fenomenelor, Nedelcu" remarea legea alternantei inegale a c&ldurii gi uy ‘lor si legea distributiei inegale a zilelor si a noptilor, | uscatului sioceanulu ‘Asa cum individualizarea cunoaste, existii foarte mug studi in care se incearca (or legi, cu caracter mai mult sau mx putin aplicabil in domeniul 3 teritoriale, Totusi, se pot individualizagéteva dintre legile posibile ica sistemelor teritoriale, dintre care remar Legea zonalitagii si azonalitgfii, care estd\una dintre cele mai / explicand dinamica si configuratia naturala a sistemelor teritoriale. La stei legi se afla principiul distributiei inegale a radiatiei , generind o zonalitate climaticd evidentd. In general, se rem: orizontal’. determinati de variatia latitudinal a cantitatii de energie5. ORGANIZAREA SISTEMELOR TERITORIALE 5.1 Procesul de organi: {o-organizare) a sistemelor teritoriale Sistemele teritoriale, cu grade diferite de antropizare, cunose o dinamic& permanent sub impulsul proceselor naturale gi antropice. Asistim la un proces continu de structurare, care poate fi apreciat ca unul de organizare. Organizarea, prin definitie, implic& 0 interventie extern’, actiuni voluntariste, ceea ce inseamni desfisurarea unui proces controlat. Dacti, aparent, un astfel de proces poate avea loc in cazul unui sistem teritorial puternic antropizat, in cazul unuia dominant natural pare a fi impropriu a discuta despre organizare. Spunem c& este vorba de o organizare aparenta pentru c& in realitate, 1a 0 scar temporal mai mare, inclusiv sistemele antropizate se auto-organizeaza. Adica, orice interventie care la un moment dat a fost luati, in spiritul ,,organizirii optime” a sistemului teritorial si ulterior a fost infirmata deevolutiasistemului, vafi anulatd sau efectele acesteia vor fi estompate, Corectarea dinamicii sistemelor teritoriale se face in timp, prin relatile det feed-back pozitive sau negative, prin atitudinea componentelor care se afl in permanentd restructurare. Se poate vorbi de un proces de auto-organizare si in.cazul sistemelor naturale, au acestea capacitatea de a se auto-structura? Chiar daca factoral cconstient lipseste, totusi, putem aprecia c4 inclusiv sistemele naturale au capacitate de auto-organizare si c& frecvent acestea fac fat unor comportamente rebele ale unor componente, fara se perturba sistemul in intregimea sa, Unele deosebiri clare exist chiar intre sistemele teritoriale antropizate, situate in tipuri de societiti diferite. Astfel, intr-o societate putemic centralizata, ca cea totalitarista, relatile dintre sistemele teritoriale sunt profund afectate de modul deficitar de auto-organizare a lor. Rolul determinant in acest caz il are pozitia blocului reglator”, care analizeaz feed-back-urile si ia decizia asupra schimbarilor posibile. Intr-o astel de societate acest bloc se afla situat in afara sistemuluiteritorial respectiv si se alimenteaza foarte putin din informaiiile primite asupra fluxurilor de iesire sau de intrare. Sursele sale obisnuite de alimentare sunt reprezentate de ideologia utopic’ a organizarii sistemelor teritoriale numai intr-un anumit fel si din arbitrariul dictatorului, care fird si cunoasca realitatea concreti adopti o solutie ce va fi respectati ulterior (fig. 20). intr-o societate democratica, acest bloc reglator este situat in interior gi se alimenteaza, in primul rnd, din informatiile concrete pe care le obtine din analiza structurii fluxurilor de intrare si iesire, din structura interna a sistemului teritorial respectiv (fig.2!). in literatura de specialitate abundi abordarile legate de organizarea spatiului®, fie c& se referd strict la aceasti tematic’, fie c& aceasta este tratatd conexiune cu alte fenomene, ca cel urban sau rural. Cu toate c& nu existé 0 identitate intre spatiu 5 teritoriu, cel de-al doilea fiind o partea primului, totus avand in vedere c& in ambele cazuri putem vorbi de o auto-organizare, am putea extrapola elementele de organizare a spatiului la organizarea sistemelor teritoriale. Conceptul de organizare a spatiului, inclusiv a sistemelor teritoriale implic& numeroase aspecte de ordin teoretic, metodologic si aplicatiy, find in stransi