ATACUL DE PANIC

I. Definiie
Tulburarea de panic este o problem de tip anxios n care persoana are episoade de fric sau anxietate foarte intense care
apar brusc i neateptat ca din senin.
Aceste episoade, numite atacuri de panic, pot dura cteva minute sau cteva ore, pot s apar din cnd n cnd sau
frecvent. De multe ori cauza sau elementul declanator al acestor atacuri este necunoscut.
Atacul de panic singular nu este un diagnostic n sine. Un diagnostic de tulburarea de panic este pus atunci cnd persoana
a avut cel puin dou atacuri de panic aprute brusc i neateptat i care au fost apoi urmate de cel puin o lun de
ngrijorri i frica c un alt atac s-ar putea s aib loc.
Tulburarea de panic apare rar independent de alte tulburri. Adesea apare mpreun cu: fobii specifice, fobie social,
distimie, tulburarea de anxietate generalizat, episod depresiv major sau abuzul de substane.

II. Simptome
Un atac de panic se manifest printr-o serie de simptome fizice i cognitive:

Palpitaii, bti puternice i/sau accelerate ale inimii

Transpiraii

Valuri de cldur sau de frig

Amoreal, furnicturi n corp

Tremurturi sau frisoane

Senzaie de sufocare sau de nod n gt

Respiraie ngreunat sau senzaia de tiere a respiraiei

Presiune, disconfort sau durere n piept

Grea, diaree sau alte probleme cu stomacul

Senzaie de ameeal, de ru, de pierdere a echilibrului sau de lein

Senzaie de irealitate, de a fi n afara corpului sau senzaia c ceea ce se petrece este ciudat, neobinuit

Teama de a muri

Teama de a pierde controlul sau de a nnebuni

Durata unui atac de panic este de aproximativ 20-30 minute iar intensitatea sa crete treptat i atinge un nivel
maxim n aproximativ 10 minute.
III. Diagnostic
Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare de panic, trebuie s existe atacuri de panic repetate, dintre care cel
puin unul s fie urmat, timp de minimum o lun, de unul sau mai multe dintre urmtoarele simptome:

team persistent de un potenial nou atac;

ngrijorri privind consecinele atacului (ex. infarct miocardic, pierderea controlului, existena unei boli psihice grave);

o modificare semnificativ a comportamentului n legtur cu atacurile evitarea situaiilor aparent asociate cu

atacurile de panic, a nu sta singur, vizite repetate la medic etc.).

IV. Cauze
Pentru a explica apariia unui atac de panic, dimensiunile anxietii sunt grupate n trei mari categorii: fizice, cognitive i
comportamentale.

Componentele fizice cuprind modificrile organismului (neurologice, hormonale, cardiovasculare) nsoite de

senzaiile lor somatice (respiraia tiat, palpitaii, durere n piept, etc).
Componenta cognitiv se refer la gndurile, imaginile care acompaniaz frica (de exemplu gndurile legate de
moarte, imagini legate de pierderea controlului).
Componenta comportamental se refer la acele comportamente asociate cu anxietatea (de exemplu a purta un
obiect sau pur i simplu evitarea sau evaziunea din situaie).
Aceste trei componente sunt descrise ca interacionnd unele cu altele, adesea cu rezultatul ridicrii
anxietii.

Cauze sociale sau de mediu

Tulburarea de panic se dezvolt pe fondul percepiei senzaiilor corporale ca fiind periculoase. Acest fapt deriv din
experiene de via aversive (de exemplu o boal pe care individul a avut-o la un moment dat), prin observaie vicariant (de
exemplu persoane familiare/semnificative manifest distres vizavi de senzaiile corporale), prin nvare indirect (de exemplu
hiperprotecia parental vizavi de ameninrile fizice) sau prin evenimente de via (de exemplu o natere n trecutul apropiat).
Odat ce individul a nvat c senzaiile corporale pot fi periculoase, atacul de panic poate s apar pe fondul unei boli, a
unei perioade mai stresante sau pur i simplu din senin.
Cauze psihologice i biologice
n cadrul tulburrii de panic, factorii biologici sunt considerai a fi predispoziii care cresc posibilitatea activrii
sistemului nervos vegetativ prin asocierea acestora cu factorii psihologici. Cauzele psihologice, reprezentate de factorii
cognitivi, iau forma interpretrilor catastrofice a senzaiilor somatice. Aceste interpretri favorizeaz intensificarea senzaiilor
care, la rndul lor, sunt interpretate catastrofic, ntreinndu-se astfel un cerc vicios ntre factorii biologici i cei psihologici.
V. Evoluie
O serie de dovezi sugereaz faptul c dac aceast tulburare este netratat, simptomele pot lua o form cronic. De
asemenea, tulburarea de panic poate constitui un risc pentru dezvoltarea altor tulburri precum depresia, alte tulburri de
anxietate, abuzul de substane, distres marital. Toate aceste probleme de sntate mental afecteaz funcionarea
individului n diverse domenii cum ar fi: cel social, profesional, familial.
VI. Tratament
Medicaia pentru tulburrile de panic este folosit pentru inerea sub control a simptomelor atacului de panic,
reducerea severitii i frecvenei acestora, reducerea anxietii i fricii asociate cu apariia unui nou atac.
Studiile

au

artat

eficiena

tratamentului

medicamentos

pentru

dou

mari

clase

de

medicamente: benzodiazepine i antidepresive, inclusiv antidepresivele triciclice, inhibitorii de monoaminoxidaz i inhibitori ai

recaptrii serotoninei.
Tratamentul medicamentos este mai uor de folosit, acioneaz mai rapid odat ce atacul s-a instalat, este la
dispoziia individului, dar efectele sale benefice se reduc odat cu renunarea la tratament. n practica clinic se prefer o
mbinare a celor dou modaliti de tratament.
Interventia psihologica
Terapiile cognitiv-comportamentale si-au dovedit stiintific eficienta in tratarea anxietatii si depresiei. Indiferent insa de
scoala psihologica de care apartine terapeutul, atacurile de panica se trateaza urmarind in linii mari pasii enuntati de curentul
cognitiv-comportamental. Diferenta in terapiile umaniste sau in psihanaliza s-ar manifesta printr-o incursiune in trecutul
pacientului, in incercarea de determinare a unor cauze (ereditare sau in legatura cu un eveniment traumatic), insa interventia
este in continuare centrata pe prezent, la fel ca in cazul terapiei cognitiv-comportamentale.
Pe scurt pasii procesului terapeutic sunt urmatorii:

1. Pregatirea pacientului pentru a ramane in contact cu situatia de care se teme in loc de a o evita , demontand
credintele si amenintarile imaginare.
2. Explorarea unor altor patternuri de gandire care sa-i schimbe perspectiva asupra situatiei inlocuirea gandurilor
negative cu ganduri mai realiste. Trecand in revista alternativele de gandire asupra situatiei se dobandeste un sentiment mai
mare de control asupra respectivei circumstante, fapt ce determina scaderea incarcaturii anxioase.
3. Pacientul este indrumat spre confruntarea propriilor temeri (de nebunie, de moarte, de a se face de ras) si
constientizarea lipsei de temei a acestora. Scopul final este conectarea pacientului la realitate, experimentarea si testarea
rezultatelor gandurilor alternative si inlocuirea modului hipervigilent de percepere a realitatii cu un alt tip de perspectiva, mai
obiectiva (perspectiva in care pot fi percepute atat pericolele reale, cat si momentele de bine).

Alte tratamente

-terapia de expunere, un tip de terapie cognitiv-comportamentala

- terapia familiala, ajuta pe cei apropiati sa inteleaga ce inseamna atacurile de panica si sa mentina relatii bune.
- grupurile de suport sunt de obicei locuri bune in care se impartasesc informatii, idei de rezolvare a problemelor si emotii in
relatie cu atacurile de panica.
- exercitii de relaxare, pentru reducerea anxietatii si a stresului. Acestea includ:
- exercitii de respiratie, - relaxare musculara progresiva, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale
de muschi, masaj, etc.
- hipnoza pregateste creierul pentru sugestii care inlatura stresul sau schimba modul de reactie la situatiile stresante
-terapia prin muzica, relaxeaza corpul, imbunatateste starea de spirit si schimba mersul zilei.
etc.