Reabilitarea pariala i complete a

pacientului edentate prin procedura coroanei alungite:

raport de caz

CONTEXT. n vederea restaurarii dintilor abrazati, ar fi indicat sa folosim coronita

alungita. i, de asemenea, un diagnostic corect i succesiunea de tratament este
esentiala pentru a obine un rezultat de succes. Diagnosticarea adecvata cu ceara
asigura o estetica buna si sanatoasa a tesutului parodontal. DESCRIEREA CAZULUI.
Acest raport de caz descrie un diagnostic bazat pe restaurarea dintilor mandibulari
anteriori prin coroana alungita si de tratare a edentatiei maxilare. n plus, efortul de a
preveni sindromul de asociere a fost descris. IMPLICAREA CLINICA. Un diagnostic
interdisciplinar si examinarea prin vizualizare a rezultatelor dorite asigura un rezultat
previzibil.

INTRODUCERE
O coronita dentara scurta este definit ca fiind orice dinte cu o sonda mai mica
de 2 mm, care opune peretii paraleli ramasi dup reducerea axiala si
ocluzala. Cauzele comune ale coronitei medicale
scurte includ cariile, eroziunea, malformaiile dentare, fracturile,
uzura, reducerea excesiva a dintelui, dizarmonie erupiei,
exostozele i variatia genetica(1) Prin restaurarea coroanitei scurte, medicul ar putea
incerca sa obtina spatiu prin plasarea santurilor subgingivale. Cu toate acestea,santurile
subgingivale plasate adanc ce ncalc limea biologica pun n pericol esuturile
periodontale , de aceea nu sunt recomandate.(1, 2) Davarpanah et al.1 i
Assif et al.3 sugereaz modaliti terapeutice care includ marirea chirurgicala a
coronitei dentare, erupia forat a dintilor, modificarea pregtirii de proiectare a
dintelui si refacerea bazei.Cu toate acestea, coronita scurta nu poate fi evaluata numai
printr-un control vizual. O examinare aprofundat, care include examenul
clinic, examenul radiografic i analiza diagnostica este eseniala pentru o restabilire de
succes a dentitiei cu pobleme grave. Un diagnosticul inadecvat i un plan de
tratament necorespunztor nu pot asigura un rezultat satisfctor. Vizualizarea
rezultatului dorit este o condiie prealabila pentru o terapie de succes(1).
Limea medie biologica const dintr-un ataament epitelial (0,97 mm),
plus ataamentul esutului conjunctiv (1,07 mm).

Aceasta ofer o valoare medie de 2 mm. Atunci cnd aceast lime biologica
este nclcat printr-o restaurare, ca un mecanism de aprare, reactia
inflamatorie accelereaza pierderea de masa osoasa pentru a oferi spaiu pentru un nou
ataament al esutului conjunctiv, ceea ce duce la creterea
grosimii buzunarului(2). Prin urmare, impactul unei restaurari asupra
limii biologice va declansa pierderea masei osoase, a esutului conjunctiv i a
ataamentului epitelial. Mai multe studii au artat, de asemenea, c este nevoei de 2 3 mm de band de gingie ataata ca s se menin cu succes dintele restaurat.
Avnd n vedere c este o procedura de rezectie, nu exist nici
un risc de reducere a limii gingiei ataate. Din aceasta cauza, este important s
se faca un diagnostic i s evalueze gingie ataata atunci cnd se planifica procedura
chirurgicala de prelungire a coronitei(2). Pe langa lungimea coroanitei scurte, in acest
caz probabilitatea sindromului de asociere a fost, si el anticipat. Purtarea unei proteze
maxilare complete spre deosebire de dintii mandibulari anteriori si o extensie distala cu
proteze partial amovibile poate demonstra cu uurin sindromul combinat, care a fost
inventat de Kelly.4 El a descris urmtoarele cinci schimbari caracteristice : pierderea de
mas osoas din partea anterioar a crestei maxilarului, dezvoltarea
excesiva a tuberozitatii maxilarului, hiperplazia papilara, extrudarea dintilor
inferiori anteriori i pierderea de masa osoasa la
bazele protezei pariale. Partea anterioar a maxilarului superior este cea mai slaba
parte pentru a rezista stresului si atunci cand dintii mandibulari anteriori astupa
anteriorul pentru un sprijin de baza, trauma este de inevitat (4, 5).
n plus, n conformitate cu Palmqvist et al.6, pierderea contactelor ocluzale posterioare
stabilite poate fi datorata nu numai resorbiei osoase n conformitate cu bazele
distale mandibulare de prelungire, dar si purtarii dintilor artificiali, care modifica poziia
dintilor mandibulari anteriori. Aceste modificri n ocluzie faciliteaza activitatea
de ncletare i, astfel, crete presiunea asupra osului alveolar maxilar anterior. Kelly4 a
propus diverse posibiliti de a evita sindromul combinat, inclusiv utilizarea rdcinile
dinilor mandibulari anterioari i implantul endodontic pentru a sprijini overdenture.
Acest raport demonstreaz secvena de tratament, inclusive determinarea
lungimii necesare de coronita i vizualizarea rezultatelor dorite prin intermediul
diagnosticului cu ceara i prin examinari. n plus, a fost descris si efortul de a preveni
sindromul combinat.

RAPORT DE CAZ
n acest caz, pacienta o femeie 66 ani a vizitat clinica reclamand
un disconfort al protezelor dentare. Ea a suferit o intervenie chirurgical la valvele

cardiace de dou ori n 1968 i 1998 i a fost sub medicaie, warfarin.

Dintii mandibular anterioare au artat o lungime a coroanei scurta. Din cauza curbei
compensatoare a protezei vechi sa observant o dezvoltare excesiva a simfizei
mandibullare si o resorbtie osoasa posterioara mandibulara. Posibilitatea sindromului
de asociere a fost anticipat datorit extraciilor dentare a grupului frontal maxilar (fig.1
si fig.2). Dupa cum a sugerat Davarpanah, o examinare amanuntita a fost efectuata. In
urma examinrii radiografice, orice osteoliz periapicala nu a fost detectata chiar
daca dentina a fost expusa in cavitatea oral. Ligamentul periodontal a
fost n limita normal. Raportul coroana-rdcin a fost de aproximativ 1:3. n examen
clinic,a fost ataata o banda gingival de 4 - 5 mm lime, iar adncimea pungii
parodontale a fost de 3 mm sau mai mic. Nici o problema parodontala sau
mobilitatea dintilor nu a fost detectata. La examinarea exprimata n mod
corespunztor a diagnosticului, linia imaginara a fost elaborate de la tamponul
retromolar 2/3 pana la varful premolarului mandibular. Distana dintre linia imaginar i
varful incisivilor mandibulari a fost de 4 - 5 mm. Coroana a fost cu 2 mm mai inalta.
Dupa spusele lui Ash si Nelson, ceara de diagnosticare a fost utilizata pentru a permite
cresterea coroanei cu 9 mm lungime. Presupunand ca inaltimea de adaptare a
portelanului si valoarea marjei subgingivale de 1,5 mm, 2,5 mm si 1 mm, lungimea
necesara a coroanei a fost calculate la 2 mm (fig.3 si fig.4).

PLAN DE TRATAMENT
Pe baza examinrii menionate anterior, planul de tratament a fost
stabilit.Dintii mandibulari anterioari au fost planificati pentru o procedur chirurgical
de prelungire a coroanei cu 2 mm determinat prin diagnosticare cu cear.
Proteza complet pentru maxilar i proteze detasabile pariale, cu plac linguala pentru
mandibul au fost planificate. Dupa cum mentioneaza Langer, placa linguala a fost
planificata s interzic extrudarea dintilor mandibulari anterioari i pentru a minimize
forta exercitata asupra premaxilei. Dinii mandibulari anterior au fost planificati s
fie fabricati n coroane unice. Sistemul bilateral al ocluziei echilibrate a fost aplicat la
extinderea distala a protezei mandibulare amovibile parial. Pacientului ia
fost sugerata instalarea implantului n zona molarului secund pentru a
suplimenta sprijinul protezei, dar ea a refuzat propunerea avand problem financiare.
PROCEDURA CLINICA
Pacienta a fost indreptata catre Departamentul de Parodontologie in vederea unei
proceduri chirurgicale de alungire a coroanei i a vizitat departamentul nostru dupa 2
luni de la operaie.
Lungimea coroanei planificata a fost dobindita sufficient (fig.5). Peretii
dintilor anterioari au fost pregtiti n parallel cat a fost cu putin. Tvi individuale au fost

fabricate. Prin folosirea tvilor individuale, impresii funcionale s-au nregistrat att la
maxilar cat i mandibul. Marginea de cear maxilar a fost fabricata ca o metod
general. Valoarea expunerii anterioare sa mentinut egala cu vechile proteze.
Inregistrarea de baza si a buzei gingivale de ceara au fost fabricate si apoi capacul de
rasina DuraLay a fost atasata la baza pentru stabilizare in timpul inregistrarii
interoclusale, descrisa de Chang (fig.6). Arcul de transfer a feei a fost
urmat de ceara mandibulara, coroana fiind formata din portelan amestecat cu aur.
Dup ce dinii mandibulari anteriori au fost montati pacientului, fiind luata o impresie
functional mandibulara. Cadru i cear buzei au fost fabricate ca o metod general.
Rezultatele interocclusale au fost luate din nou i dinii artificiali au fost aranjati pentru a
avea un sistem de ocluzie echilibrat bilateral. Proteza definitiv a fost montata
pacientului fr nici o problema (fig.7). Poziionarea implantului a fost propus din
nou, dar pacientul a refuzat din motive economice. Cu toate acestea, ea a fost de
acord s revina pentru verificari la fiecare ase luni. Dupa 4 luni, la reexaminare,gingia
si parodontiul au fost sanatosi (fig.8). Ea a fost multumita
de proteze pentru aspectele estetice si functionale.
DISCUTII
Complicaiile cu coronita scurta necesit un plan de tratament precaut i succesiunea
corect a tratamentului pentru asigura un rezultat optim atat pentru pacient cat si
clinician.
Secvenierea tratamentului adecvat este critic atunci cnd un pacient necesit
mai multe restaurri fixe in legatura cu o dantura partial si complet amovibila.
Dimensiune vertical, relatia centrica i planul de ocluzie trebuie s fie determinate n
primul rnd, urmate de o diagnosticare cu ceara, care este
esenial pentru protezele fixe. O diagnosticare exacta i o abordare
interdisciplinara sunt necesare pentru obinerea unor rezultate mai bune si previzibile n
zonele estetic afectate, cum ar fi dentitia mandibulara
anterioara. Sntatea parodontala este de o mare importan pentru toi dinii, atat
pentru cei cu sonda cat si pentru cei restaurati. Astfel, aceast procedur,
ca adjuvant la tratamentul de restaurare, poate avea rezultate previzibile, asigurnd n
acelai timp o estetica bun i mentinind sanatatea parodontala. Ca Langer et al.8 a
subliniat importana sprijinului posterior n legatura cu sindromul combinat, planul de
tratament ar trebui s fie conceput astfel, incat sa ofere un sprijin posterior ocluzal
i sa minimizeze presiunea ocluzala n maxilarul anterior. Prin
urmare, nivelul marginilor incizale ale dintilor mandibulari anteriori
trebuie sa fie evaluate n conformitate cu planul ocluzal posterior propus. Dantura
mandibulara partial amovibila ar trebui s fie sprijinite in partea
anterioara de repaus cingulumului, cu o linguoplate ca conector major.
Linguoplate impiedica eruptia dintilor mandibulari i, de asemenea, faciliteaz
pozitionarea exacta a protezei partial amovibile n timpul procedurii de relining.

fig.1

fig.5

fig.6

fig.3

fig.4

fig.2

fig.7

fig.8