11) San zimske noci (Midwinter Night's

Dream) (2004)
Vis dintr-o noapte de iarna
Descriere:
http://www.imdb.com/title/tt0402481/
Trailer:

Actori: Lazar Ristovski, Jasna Zalica,

Jovana Mitic
Regia: Goran Paskaljevic
Sinopsis:
Serbia, iarna anului 2004. Lazar se
intoarce acasa, dupa zece ani de absenta. Astazi,
el e un om liber, hotarat sa se scuture de povara
trecutului si pregatit sa inceapa o viata noua,
intr-o tara care pare sa evolueze catre un viitor
mai bun.
Casa in care locuise inainte de plecarea la razboi e acum ocupata de
Jasna, o tanara femeie refugiata din Bosnia, care isi creste singura fiica
autista in varsta de 12 ani. Si Jasna doreste sa lase in urma un trecut dificil si
un sot care a parasit-o, neputand accepta niciodata handicapul copilului lor.
Cum cele doua nu au unde sa se duca, Lazar nu se indura sa le alunge. Cu
timpul, intre cei trei se naste o emotionanta complicitate

Info / Comentarii:

Boala personajelor concomitent cu boala tarii si a unei comunitati

intregi.... Oare am vazut un film sau un poem dedicat suferintei umane? Ce
mod realist de a reda autismul atat ca boala psihica cat si ca maladie sociala.
Jovana marginalizata la fel ca Serbia , ambele nedescifrate ca fenomene de o
lume grabita si atat de neatenta la valori si la sentimente. Regizorul , el
insusi expatriat 10 ani in Irlanda, ne da o lectie cat 10 doctorate: de iubire,
solidaritate umana si mai presus de toate de caldura umana. Daca filmul ar
rula la ONU, poate liderii politici ar deveni mai maleabili, mai buni...Cine
mai are nevoie de prostiile de la Hollywood si de rating cu asemenea film.
Observati, va rog, nuantele etice din film.

***
 Un film ravasitor, care ne vorbeste in limabjul universal al iubirii. Un
joc de exceptie , de compozitie jucat excelent de Jovana. Acum inteleg
drama parintilor care au copii autisti, drama unei societati ea insasi autista,
cu sechelele unui razboi, a unor mentalitati..cu greu dezrobite de barbaritate.
Lazar este si el , poate predestinat unei \"invieri\" si \"treziri\" spirituale.
Pentru mine , filmul s=ar fi putut numi si \" trezeste-te\". Finalul socant,
ciresii infloriti, si intregul film a fost pentru mine un tablou. Se merge pe
ideea de film pictat? Sau mi se pare mie? Un minimalist, un relaism...cu
dozaj echilibrat, dar cu mult , mult simt de regizor-pictor. Poate ca si culorile
in filme sunt atat de importante emotiilor. La fel cum picta Jovana copacii
infloriti, ea picta un spatiu, un loc,care, in mod miraculos devenea realitatea
imediata. Imi anintesc de serbare, cand au cazut stelute de specatcol de
undeva de sus, la fel cum obisnuia sa presare ea alaturi de Lazar flori pe
desenul cu copaci infloriti. Desenul ei preferat. La serbare,unde copii cu
dizabilitati aveau sansa sa joace piesa marelui Shakespeare, Visul unei nopti
de vara , Jovana a privit mirata cu aripi ingeresti cum cad de sus stelute ,iar,
Lazar, (specatorul luminii ei) i-a soptit \"Florile cad\". Un film pictat. Un
film uman. Un film cu muzica tarditionala,iar aici amintesc secventa in care
femeile batrane ale satului, imbracate in port national, cantau la acordeon
despre iubirea si fericire, o preche de copii bateau din palme. Iar Jovana
mereu tinandu-si mainile pe fata batea singura. M-a impresionat filmul, caci
prezinta cu finete psihologia personajelor, a dramelor indurate de acestea:
drama suferita de mama fetitei autiste, drama unui trecut sangeros, care e
readus la viata noaptea, in visele lui Lazar, drama societatii, drama lui Lazar
si nevoia lui de a iubi si de a fi iubit. Un film de exceptie!
 12) Silent Fall (1994)
Dincolo de tăcere

Descriere:
http://www.imdb.com/title/tt0111187/
Trailer:
http://www.youtube.com/watch?
v=wZay5lGzWZg
Actori: Richard Dreyfuss, Linda Hamilton, Liv
Tyler
Regia: Bruce Beresford

Sinopsis:
Un psiholog de exceptie specializat in
tratamentul copiilor autisti renunta la practicarea
meseriei, considerand ca poarta o vina de
neiertat dupa tragedia suferita de unul dintre
micii lui pacienti. Dar e solicitat sa-si incerce iar extraordinara vocatie in
cazul unei crime duble, in care martorul principal pare sa fi fost un baietel
autist, singurul care ar putea oferi indicii pentru prinderea criminalului.
Jake Rainer ajunsese dintr-un medic de exceptie un om torturat de o
greseala din trecut. Odata psiholog de renume, care facuse minuni in tratarea
copiilor autisti datorita caldurii sale sufletesti, umorului si a unui adevarat
har terapeutic, Jake se retrasese in urma unei tragedii suferite de unul dintre
micutii sai pacienti. Vinovatia de care se simtea coplesit ii distrusese nu
numai cariera, ci si linistea caminului. Dar e nevoit sa iasa din aceasta
inchistare plina de amaraciune cand i se solicita ajutorul in cazul unei crime
duble, in care singurii martori ar fi putut fi copiii victimelor: un baietel autist
pe nume Tim si sora lui de 18 ani, Syilvie, si ea suferind de grave tulburari
emotionale. Cum eforturile psihologilor nu dadeau nici un rezultat, Jake e
convins sa-si incerce pentru o ultima data extraordinarul sau har: acela de a
reusi sa comunice cu copii cu care ceilalti nu pot stabili nici un contact. Dar
pe masura ce intre Jake si Tim se infiripa o comunicare, misterul se
adanceste si mai tare, impingandu-i pe amandoi pe teren minat… Dincolo de
tacere e un film in care suspansul si dramele interioare se intrepatrund,
conducand spectatorul pe taramul misterios al autismului.
 13) "Only Human" Make Me Normal (2005)
Fă-mă normal

Gen: Documentar
Descriere: http://www.imdb.com/title/tt0464102/
Durata: 50 min
Vizionare:
1) http://www.youtube.com/watch?v=uJGfQ-0cAh4
2) http://www.youtube.com/watch?v=hfVl0uYzVZE&feature=related
3) http://www.youtube.com/watch?v=XGOe2StXpCY&feature=related
4) http://www.youtube.com/watch?v=YVdYDWx5kbs&feature=related
5) http://www.youtube.com/watch?v=kKVBvNVozD4&feature=related
6) http://www.youtube.com/watch?v=QLp8oh6hUTk&feature=related
Actori:
Regia: Jonathon Smith

Sinopsis:
Ce inseamna sa nu intelegi lumea in care traiesti? Ce se intampla cand
cele mai simple indatoriri zilnice conduc la anxietate, frustrare si chiar
violenta? Make me normal este un film despre o alta lume: lumea autistilor.
Autismul este o stare a mintii care afecteaza felul in care comunici cu lumea
din jurul tau. In Marea Britanie, peste un milion si jumatate de oameni sufera
de autism. Nu exista vindecare. In acest documentar extrem de puternic,
patru din cei mai buni elevi ai scolii Spa ne conduc intr-o calatorie
emotionanta in lumea lor, pentru a ne arata cum e sa cresti suferind de
autism. Filmat pe o perioada de mai multe luni, cu un acces unic la una
dintre cele mai mari scoli de stat pentru copii cu autism, din Marea Britanie,
Make Me Normal - Fa-ma Normal, ii urmareste pe acesti elevi in incercarea
lor de a trai cu autismul. Moneer (12) sufera de o forma de autism numita
sindromul asperger. Cand isi pierde mama, din cauza cancerului, scoala se
lupta sa il ajute sa isi controleze sentimentele si sa isi stapaneasca un
comportament violent. Si lupta e pe muchie de cutit. Roxanne (12 ani) vrea
sa fie o adolescenta normala, dar este extrem de dureros cand realizeaza ca
autismul este pe viata. Roy (18 ani) incearca disperat sa dea sens vietii lui in
ultimul an de scoala, dar ceea ce isi doreste cu aevarat este o prietena. Iar
Esther (18 ani), ghidul nostru auto-numit, are un dar special pentru a explica
lumea autistilor.
 14) Mary and Max (2009)

Descriere:
http://www.imdb.com/title/tt0978762/
Trailer:
http://www.youtube.com/watch?
v=MgRjB8PEDkM
Gen: Animaţie
Actori: Eric Bana, Philip Seymour
Hoffman, Toni Collette, Bethany Whitmore
Regia: Adam Elliot

Sinopsis:
Povestea se întinde pe douăzeci de
ani şi două continente. Este relatarea
relaţiei speciale dintre două persoane foarte
diferite: Mary Dinkle (Collette), o fetiţă cam plinuţă în vârstă de 8 ani din
suburbiile oraşului Melbourne, Australia şi Max Horovitz (Hoffman), un
evreu obez de 44 de ani, suferind de sindromul Asperger, ce trăieşte în
haosul New York-ului.
Povestea filmului se întinde pe douăzeci de ani şi două continente.
Este istorisirea relaţiei speciale dintre două persoane foarte diferite: Mary
Dinkle (voce: Bethany Whitmore şi Toni Collette), o fetiţă cam plinuţă în
vârstă de 8 ani din suburbiile oraşului Melbourne, Australia şi Max Horovitz
(voce: Philip Seymour Hoffman), un evreu obez de 44 de ani, suferind de
sindromul Asperger (o formă de autism), ce trăieşte în haosul New York-
ului. Succedând umorul şi melancolia, Elliot crează un echilibru între comic
şi tragic, reuşind să păstreze interesul spectatorilor în fiecare clipă.
Ideea filmului, declară Elliot, a pornit de la prietenul său din New
York, cu care a purtat o corespondenţă regulată timp de mai bine de
douăzeci de ani, şi care i-a împrumutat lui Max multe caracteristici, inclusiv
sindromul Asperger. Este un aspect căruia regizorul i-a acordat o mare
importanţă, încercând, dacă nu să-i facă pe oameni să afle mai multe despre
această boală, măcar să spulbere preconcepţiile existente.
In anul 1976, o fetita durdulie in varsta de 8 ani pe nume Mary Daisy
Dinkle, care locuieste in suburbiile orasului Melbourne din Australia
impreuna cu o mama alcoolica si un tata obsedat de hobby-urile sale, nu are
nici un prieten si isi petrece timpul mancand ciocolata, band lapte condensat
si vizionand desenele animate favorite numite "The Noblits", gaseste la
biblioteca o carte telefonica cu abonatii orasului New York, alege o persoana
la intamplare si ii scrie acestui necunoscut o scrisoare. Destinatarul este Max
Jerry Horovitz, un evreu nevrotic, singuratic si obez in varsta de 44 de ani,
care are trei scopuri in viata: sa dobandeasca toata colectia de jucarii The
Noblits, sa isi faca provizii de ciocolata care sa ii ajunga o viata intreaga si
sa-si gaseasca un prieten.
Intre Mary si Max se leaga o prietenie inocenta prin intermediul
scrisorilor pe care si le trimit unul altuia, prietenie ce se va intinde pe
parcursul a 20 de ani si va suprima distanta dintre doua continente, aducand
in prim-plan teme spinoase precum diferentele sexuale si religioase,
alcoolismul, obezitatea, tulburarile psihice, agorafobia, cleptomania,
autismul sau suicidul.
God gave us relatives… Thank God we can choose our friends.
Cu aceasta replica desteapta se termina un film de animatie perfect.
Nu e “Up”, cu siguranta nu e “9”, la fel de sigur sunt ca e departe de
desenele animate comerciale ce au invadat piata. Asta nu il face cu nimic
mai putin valoros. Pentru ca e direct, uman, sfasietor de adevarat. Un produs
de o imperfectiune maiastra. Say what?! Da, dragii mei, “Mary and Max”
iese din tipare. Atat prin modul vizual cat si cel acustic. Este diferit de ceea
ce cunoastem, demonstrandu-ne ca se pot face animatii cu inima special
pentru cei mari. O poveste trista, in nuante de negru, gri si maro, despre o
prietenie adevarata, despre vietile unor persoane pe care majoritea le-ar
considera ciudate. Eu nu, doar traiesc intr-o tara a tuturor posibilitatilor
(cand vine vorba de lucruri rele).
Mary (Toni Collette) este o fetita din Australia anului 1976. Are doar
opt ani, o pata maronie pe frunte, nu are prieteni si ii plac desenele animate.
Ma rog, are si parinti, un tata obsedat sa impaieze pasari si o mama
dependenta de bautura (si cleptomana). In acest univers sinistru isi duce
existenta tanara noastra, band lapte condensat si discutand cu un cocos pe
care i l-a daruit tatal sau. Numai ca acesta nu-i raspunde niciodata, iar
curiozitatea-i crescanda nu poate fi stavilita de catre raspunsurile pe care le
primeste de la rude. De exemplu, la intrebarea “de unde vin copiii?” Mary
primeste ca raspuns un original “din bere!”. Funny?! Nu prea!
Stati linistiti, in America vin din oua, dupa ce acestea sunt clocite de
calugarite, prostituate, etc.. Nu ma credeti? Ei, sa ma explic! Tanara noastra
eroina hotaraste intr-o zi sa-si faca un nou prieten. Asa ca ia o carte gen
Pagini Aurii alege un nume si o adresa si trimite o scrisoare in care se
descrie pe sine. Mai mult, pune si intrebarea de mai sus. Raspunsurile
ciudate ii vin de la Max Jerry Horovitz (Philip Seymour Hoffman) un new-
yorkez de patruzeci si patru de ani obsedat de logica, curatenia orasului,
ciocolata, jocul la loto… As putea continua. Tipul, mai ciudat decat a
noastra Mary, merge la psiholog pentru ca nu reuseste sa se integreze in
societate. Are un prieten imaginar pe care insa il cenzureaza la sfatul
doctorului. Chiar ca suna interesant, nu?!
Cand grasutul Max primeste scrisoarea are un atac de panica. Totusi,
decide sa raspunda, iar de aici incepe o incredibila serie de scrisori. Scrierile
sunt atat de inocente incat ne vom indragosti imediat de personaje. Stiu, va
va trece prin minte o idee pe care am condamnat-o la randu-mi. Nu e
pedofil, stati linistiti; va reamintesc el a fost cel care a primit scrisoarea. Ce
stiu e ca merita sa urmariti povestea lor. Parol. E incredibil cum cei doi isi
scriu timp de decade, zeci de evenimente trec peste ei si totusi nu se
intalnesc nici un moment fata in fata. Iar atunci cand o fac… e tare trist!
 15) Elle s’appelle Sabine (2007)

Descriere:
http://www.imdb.com/title/tt1031928/
Trailer:
http://www.youtube.com/watch?
v=b2zDwgEn_Xc
Actori: Sabine Bonnaire, Sandrine
Bonnaire
Regia: Sandrine Bonnaire

Sinopsis:
Un portrait de Sabine Bonnaire,
autiste, réalisé par sa soeur la plus proche.
Récit de son histoire à travers des archives
personnelles, filmées par la comédienne sur
une période de 25 ans, et témoignage de sa vie aujourd'hui dans une
structure adaptée.
Le documentaire évoque une personnalité attachante dont le
développement et les dons multiples ont été broyés par un système de prise
en charge défaillant. Après un passage tragique de cinq longues années en
hôpital psychiatrique, Sabine reprend goût à la vie, même si ses capacités
restent altérées, dans un foyer d'accueil en Charente.

Info / Comentarii:

Eroina fara voie, Sabine devine un caz: lipsa unui diagnostic adecvat,
dezmembrarea spatiului protector al familiei o transforma pe tinara
fermecatoare si vioaie intr-un rezident al stabilimentului psihiatric. Cei cinci
ani petrecuti de catre Sabine in infernul izolarii si al dopajului cu
neuroleptice sint marcati sobru de un carton negru, “pentru mine - spune
realizatoarea - Sabine a facut cinci ani de inchisoare pentru o crima pe care
nu a comis-o niciodata.” Filmul surprinde cea de-a 38a aniversare a Sabinei
si viata ei “noua” intr-un spatiu cvasi familial, alaturi de alte cinci persoane
cu probleme de handicap, supravegheate in permanenta de educatori
specializati, dar tratate in sfirsit ca niste subiecti umani. “Cazul” Sabine
include astfel, pe linga critica atitudinii sistemului sanitar actual fata de
suferinta mentala, solutia mult mai umana si mai eficace a micro centrelor.
 Sabine nu este fermecatoare la prima vedere. Intentia cineastei de a
folosi intensiv alternanta “inainte” si “dupa” prin imbinarea filmuletelor de
familie in Super 8 din trecut (semnate tot de catre Sandrine Bonnaire) cu
lucrul echipei de filmare care opereaza in centrul din Charente este foarte
cruda. Sabine poate fi violenta, vulgara, rau intentionata. Balele ii curg in
permanenta, orice contrarietate o face sa-si muste miinile sau sa scoata
strigate sinistre. Uneori isi infige furculita in bratul educatoarei de alaturi
atunci cind nu este deloc multumita sau refuza sa lucreze in gradina. Tot ea
cere sa fie inchisa pe dinafara in timpul noptii “pentru a nu face prostii”.
Camera nu evita deci accesele de furie necontrolata si de violenta care pun
un semn de egalitate comportamental intre un copil mic si Sabine la cei 38
de ani ai sai. Intentia manifesta este iarasi critica sociala: mediul familial-
casnic nu ar putea gestiona cu de la sine putere asa ceva, nu? In plan secund,
insa isi fac loc intrebari mult mai serioase (a calma un bolnav prin doze
masive de neuroleptice nu inseamna cumva dorinta de a-l impiedica sa se
exprime? Si ce inseamna a calma un bolnav psihic, a-l inchide intr-o camera
sau in sine insusi, a-l spitaliza? Incercam intr-adevar sa intelegem de unde si
de ce aceasta reactie violenta?) si sentimente mai putin simpliste
(culpabilitatea pe care familia o resimte pentru totdeauna fata de
(in)diferenta care va separa totdeauna normalitatea si distantarea de norma,
culpabilitatea pe care o mama o resimte cu fiecare vizita pe care o face
copilului psihotic sau epileptic din nastere, sentimentul acut al timpului care
ucide).
Dubla perspectiva cinematografica in care se incadreaza “Elle
s’appelle Sabine”, filmul documentar si cel biografic, poate fi privita dintr-
un unghi nou daca luam de bune cuvintele autoarei : “La difficulté en la
filmant aujourd’hui était d’arriver à tenir une vraie démarche de cinéaste
sans vous laisser distraire par les affects familiaux et l’amour solidaire
envers une soeur en souffrance” (”dificultatea de a o filma - pe Sabine n.n. -
era aceea de a putea sustine un adevarat demers de cineast fara sa permit ca
aspectele familiale si dragostea solidara pentru o sora aflata in suferinta sa
ne distraga.”) Intre filmuletele in Super 8 din adolescenta Sabinei si
fragmentele actuale diferentele nu sint enorme, avem de-a face cu aceeasi
privire si cu acelasi demers voit cinematografic: “Finalement, j’ai toujours
regardé Sabine comme une soeur, mais aussi comme un metteur en scène
peut regarder son actrice” (”Pina la urma am privit-o intotdeauna pe Sabine
ca pe o sora si in acelasi timp asa cum regizorul isi priveste actrita.”)
Calatoria la New York, vacantele la mare, excursiile montane arata o
tinara Sabine foarte in voia ei in fata camerei. Camera cauta cu insistenta
fata si mai ales ochii, prospetimea unui suris si agilitatea miinilor care pot
interpreta preludiul de Bach la pian. In varianta “dupa”, aceeasi camera se
fixeaza cu parere de rau parca pe gura intredeschisa si privirea atona a
umbrei lui Sabine de peste ani. Gesturi precum ascunderea sub pilota in
momentul siestei si refuzul camerei de filmat, descoperirea papuselelor de
cirpa primite cadou, momente comice (Sabine facind shopping sau vorbind
despre importanta cufarului din camera ei) sau de tristete (intrebarile
obsedante pe care Sabine le pune atunci cind devine anxioasa), toate acestea
fac parte din universul de azi. Urgenta mesajului critic social face ca filmul
sa mizeze foarte mult pe energia planurilor in “cut” si pe montajul alert.
Intre “inainte” si “dupa” exista corespondente permanente, desi cronologia
faptelor este respectata si asigurata de interventiile vocii din off. Despre
aceasta, Sandrine Bonnaire vorbeste indelung in acelasi interviu, actrita face
mai multe inregistrari mizind cind pe tonul intimist si foarte personal, cind
pe prezentarea mai distanta a evenimentelor care sa faca din biopic-ul
Sabinei o poveste mai degraba universala. “Finalement, cette voix intérieure
fonctionnait bien sur les images d’archives car elle est en harmonie avec la
nostalgie que je continue d’éprouver pour cette période. Sur le présent de
Sabine, la voix off devenait de l’information plus distanciée, donc plus dans
la rigueur du constat” (”In cele din urma, aceasta voce interioara mergea
bine cu imaginile de arhiva, armonizindu-se cu nostalgia pe care continui sa
o simt pentru aceasta perioada. In prezentul Sabinei, vocea din off a devenit
informativa si mai distantata.”)
Unul dintre elementele cele mai “lucrate” in acest mic documentar
este muzica. Regizoarea a facut apel la partitura semnata de Nicola Piovani
pentru foarte sensibilul film al lui Nanni Moretti “Caro diario“. Deja titlul
filmului italian care vorbeste despre functia reamintirii merge foarte bine cu
unul dintre aspectele demersului din “Elle s’appelle Sabine”. Muzica lui
Piovani face ecou la secventele in care Sabine cinta la pian, numai ca la
montaj ritmul temei muzicale a fost incetinit, asa cum degradarea starii de
sanatate mentala a eroinei este caracterizata prin incetinire in raport cu
trecutul. La sfirsitul filmului, punctind intrebarile foarte personale ale
regizoarei (”Les conséquences sont-elles réparables ? La dégradation de ses
capacités est-elle inhérente à sa maladie ? Pourra-t-elle vivre sans
médicaments ? Pourrai-je un jour repartir avec ma petite soeur en voyage ?”
- “Aceste consecinte sint oare reparabile? Degradarea capacitatilor este
inerenta bolii? Va putea ea trai fara medicamente? Voi putea pleca iar intr-o
buna zi in calatorie cu sora mea?”), fraza muzicala pare cuprinsa de
oboseala. Compozitorul Jefferson Lembeye o imbraca in discordante venite
din neant, putin greoaie, in acord cu lentoarea mersului Sabinei si cu
spaimele ei legate de abandon, cu spitalul. Lucratura muzicala sufera deci si
ea o evolutie discreta (dificil de perceput la o prima vizionare), de la
tonalitatile floral-solare si valurile caraibiene ale fetei cu par incredibil de
lung la mohorirea grava a finalului.
Exemplele de mai sus ale cizelarii tehnice de care se bucura
documentarul sint rodul unei reflectii indelungate a regizoarei. Filmul a avut
nevoie de ani de zile pentru a creste.
Incercarea actritei de a se lansa ca regizor printr-un film care sa
vorbeasca, pe un ton cit mai just cu putinta, despre propria intimitate
familiala si personala este un pas dificil. Dincolo de urgenta sociala care
justifica in primul rind un asemenea act, ceea ce ramine este adinca
melancolie si probabil narcisismul vinovat al “regizoarei” care era deja
tinara Sandrine adolescenta filmindu-si sora. In acest sens, filmul de familie
fara de care acest proiect nu si-ar fi avut rostul poate fi interpretat ca fiind
presentimentul tragic ca biata sora lasata incet incet in urma este, asa cum
zice un cronicar, dublul ascuns si partea de umbra ale starului care la 16 ani
pleaca sa cucereasca lumea cinematografului.
 16) Sólskinsdrengurinn (The Sunshine Boy)
(2009)
Descriere: http://www.imdb.com/title/tt1343113/
Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=v7dFl0iCvxQ
Gen: Documentar
Actori:
Regia: Fridrik Thor Fridriksson

Sinopsis:
The Sunshine Boy is a moving, compassionate portrayal of a mother's
desperate quest to understand the perplexing condition that controls her son.
A journey through different countries, where every stop-over opens a new
path into the depths of autism - and places her son in a strikingly different
perspective as it reaches the end.

Info / Comentarii:

Fridrik Thor Fridriksson a avut nevoie de patru ani pentru a regiza

acest proiect, dintre care doi i-a petrecut urmand-o pe producatoarea de film
Margret Dagmar Ericsdottir (Frontier Filmworks) in calatorile ei de la
Reykjavik la Londra si Austin, unde s-a intalnit cu diversi cercetatori in
autism, in incercarea sa de a putea sa comunice cu fiul ei Keli, in varsta de
11 ani, afectat de o forma severa a acestei maladii.
Cineastul islandez, care a asistat la progresele facute de Keli pe
masura ce incepea sa comunice, sub supravegherea terapeutului americano-
indian Soma Mukhophadhyay, a declarat ca "Sunshine Boy" este, probabil,
cel mai important film din viata lui. Cantareata islandeza Björk si trupa
islandeza Sigur Ros au contribuit si ei la producerea acestui film.
 17) The Autistic Me
Gen: Documentar

Vizionare:
The Autistic Me part 1 of 6
http://www.youtube.com/watch?v=xSxgCguPEaM&feature=related
The Autistic Me part 2 of 6
http://www.youtube.com/watch?v=QjnTi64Kab0&feature=related
The Autistic Me part 3 of 6
http://www.youtube.com/watch?v=i6sPmFQjYVU&feature=related
The Autistic Me part 4 of 6
http://www.youtube.com/watch?v=JvCueLw6YPI&feature=related
The Autistic Me part 5 of 6
http://www.youtube.com/watch?v=u3Y-XTFtSG4
The Autistic Me part 6 of 6
http://www.youtube.com/watch?v=6ZmMcgI3Yx8

Sinopsis:
A great BBC documentary about 3 men with varying degrees of
autism trying to escape the limbo between childhood and adulthood. Oli has
"high functioning" autism and is desperate to be employed. Alex has
Asperger's syndrome and he's looking for love. Tom is a young man with an
autism spectrum disorder and he just wants to be like other people his own
age. Overall the documentary presents a powerful picture of the struggles
these young men face in overcoming their disorder.
 18) The Horse Boy (2009)
Descriere:
http://www.imdb.com/title/tt1333668/
Trailer:
http://www.youtube.com/watch?
v=cYkT_GndKtE
Gen: Documentar
Regia: Michel O. Scott

Sinopsis:
The Horse Boy, povestea unui baiat
diagnosticat cu autism care face impreuna cu
parintii lui o calatorie in Mongolia in cautarea
unei rezolvari. Tatal baiatului este jurnalist de
calatorii pasionat de cai iar mama psiholog.
Interesant este ca au obtinut un contract pentru un film care documenteaza
calatoria si au plecat cu o echipa care a filmat prin ce au trecut.
Vestea buna este ca baiatul obtine progrese remarcabile. Ca aceste
progrese au fost obtinute in urma ritualurilor samanice sau ca au fost
rezultatul unui mediu cu stimuli extrem de putini (desertul mongol) in care
au calatorit, faptul ca parintii au fost cu el 24/7 si nu au existat protocoalele
sociale stresante din mediul 'civilizat', ca baiatul a fost in contact cu
animalele care sunt aria lui de interes.
 19) Nikki: A Girl Who Has Rett Syndrome
(2008)
Descriere:
http://www.imdb.com/title/tt1244601/
Trailer:
http://www.imdb.com/video/wab/vi2975139097/
http://www.youtube.com/watch?v=_SnPB_ELTIk
Gen: Documentar
Regia: Michael Knowles

Sinopsis:
Nikki, a twelve-year-old girl, suffers with the most physically
debilitating autism spectrum disorder, Rett Syndrome. She is unable to
communicate conventionally, yet her courage, strength, presence, and smile
captured filmmaker Michael Knowles's heart and mind and inspired him to
go on a journey to understand what was going on inside of her. This
documentary is the result of that endeavor. Rett Syndrome isn't well
understood, and this lack of understanding can cause people to shy away
from girls who have it. This documentary brings awareness to this disease,
but also, through allowing the audience to get to know Nikki, helps them
realize that knowing a Rett girl can brighten their lives.
 20) Un silenzio particolare (A Particular
Silence) (2004)
Descriere:
http://www.imdb.com/title/tt0483319/
Trailer:
http://www.youtube.com/watch?
v=3ARIGi3dz30&feature=player_embedded#!
Gen: Documentar
Regia: Stefano Rulli

Sinopsis:
Matteo è un ragazzo autistico. Insieme ai genitori, Clara e Stefano, si
osserva in un filmino sgranato dal tempo, mentre sta fermo, con lo sguardo
vuoto, tra le braccia di sua madre. Sono passati venti anni da quella vacanza.
Matteo oggi è un giovanotto dagli occhi solcati da molte ombre, i genitori
hanno i capelli brizzolati e gli occhi segnati dal passaggio del tempo. Proprio
per uscire da quel mondo fatto di isolamento dagli altri, per dare a Matteo e
a loro stessi la possibilità di condurre un'esistenza normale, Stefano e Clara
hanno deciso di dar vita a "La città del sole", una casa famiglia progettata
per aiutare l'inserimento di ragazzi con ogni tipo di diversità. Il giorno
dell'inaugurazione, si svolge una festa a cui intervengono molte persone, ma
Matteo non si avvicina, resta ai margini rifiutando persino di parlare.
Neanche l'arrivo, il giorno dopo, di alcuni amici di Matteo cambia la
situazione e il ragazzo per alcuni mesi si rifiuta di tornare alla "Città del
sole". Sarà la morte di una del gruppo a farlo riavvicinare agli altri, a farlo
partecipare al dolore, a metterlo dinanzi alla realtà, all'esigenza di superare
una volta per tutte l'ostilità nei confronti di sua madre e aprirsi a un difficile
abbraccio...
 Cinema de week-end 2010.05.28 (Autism02)
Selecţie realizată de:
Laurenţiu Marius Dragomir
www.lmdragomir.ro