Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Izvoarele dreptului internaional sunt forme de exprimare a normelor acestui drept, care
rezulta din acordul de vointa al statelor. Ele sunt deci surse ale normelor dreptului internaional
public sau mijloace juridice de exprimare a acestora.
Principalele izvoare ale dreptului international sunt tratatul i cutuma, iar ca mijloace
auxiliare de determinare a regulilor dreptului internaional public hotarrile judecatoresti si
doctrina. Statutul Curii alatura acestor categorii de izvoare ,echitatea, considerat ca potenial
izvor de drept.1
Tratatul internaional reprezint un acord sau o nelegere care se ncheie ntre membrii
comunitii internaionale i care este destinat s produc efecte de drept internaional.
n perioada de nceput a evoluiei dreptului internaional public, cutuma reprezent mijlocul
principal de exprimare a normelor sale juridice, dar dup cel de-al doilea rzboi mondial, ca
urmare a ncheierii unui mare numar de tratate internaionale care au marcat sfritul rzboiului,
tratatul devine mijlocul cel mai frecvent de exprimare a normelor dreptului internaional.
Primatul acestei categorii de izvoare (tratatele) asupra altora reprezint i un efect al apariiei de
noi state si organizaii interguvernamentale pe scena vieii internaionale, raporturile ntre acestea
concretizndu-se n tratate. Totodat, s-a extins numrul tratatelor multilaterale, cu caracter
universal, care reglementeaza din punct de vedere juridic, domenii de interes general al
comunitii internaionale, cum sunt cel al pcii i securitii international ( Carta O.N.U), al
drepturilor fundamentale ale omului ( Pactele O.N.U din 1996), al dezvoltrii economice i
comerului internaional (Statutele F.M.I. i B.I.R.D).
-Hotrri ale unor tribunale naionale, pronunate n litigii care ridica probleme de drept
internaional.
Doctrina, fac parte lucrurile tiinifice ale unor specialiti n domeniu, ct i operele unor
foruri tiinifice internaionale cum sunt: Asociaia de Drept Internaional, Institutul de Drept
Internaional, Comisia de Drept Internaional a O.N.U., precum i opiniile separate ale
judecatorilor Curii Internaionale de Justitie anexate deciziilor Curii. n jurisprudenta
instanelor internaionale, doctrina s-a invocat adesea ca dovada a existentei unei norme si nu ca
sursa a dreptului internaional.
Actele organizaiilor internaionale
Cei mai muli autori consider aceast categorie de acte ca reprezentnd un izvor secundar,
derivat al dreptului internaional public, n virtutea faptului c organizaiile internaionale
guvernamentale sunt subiecte derivate de drept, fiind creaia statelor.
Actele constitutive ale organizaiilor (Carta O.N.U., Statutul Consiliului Europei etc) stabilesc
forta juridica a actelor pe care le adopta organizatia. Statutele prevd, de regul, dou categorii
de acte ale organelor unei organizaii internaionale:
- acte ce se refer la organizarea i funcionarea intern a organizaiei i care au un caracter
obligatoriu;
- acte care se adreseaz statelor membre si care cuprind norme de comportament cerute pentru
realizarea scopului organizatiei; acestea sunt fie obligatorii, fie facultative.
Consiliul de Securitate al O.N.U. adopta rezoluii obligatorii pentru statele membre O.N.U.,
organele Uniunii Europene adopta decizii, regulamente, directive cu caracter obligatoriu,
Adunarea General O.N.U. i Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei adopta recomandari.
Chiar dac recomandarile, prin natura lor, nu constrng, din punct de vedere juridic, statele
destinatare ele nu pot fi totui considerate simple ndemnuri, ntruct acestea i-au asumat, n
momentul aderarii la organizaie, angajamentul de a concura la realizarea scopului nscris n
statut.
lupt pentru dobndirea independentei sau insurgenii dintr-un rzboi civil) i prin care si
manifest dorina de a stabili cu acestea relaii oficiale; printr-un asemenea act pot fi recunoscute
noi reguli de drept internaional;
c) Protestul este o form a demersului diplomatic eparaii pentru prejudiciile cauzate. Printr-un
act de protest poate fi mpiedicat, totodata, formarea unei noi reguli cutumiare.
d) Renunarea este actul prin care un stat abandoneaza voluntar, total sau parial, anumite
drepturi pe care le dobndise n baza unor tratate internaionale. De exemplu, renuntarea unui stat
la imunitatea de jurisdictie si de executie, pentru a putea obtine un credit important de pe piata
financiara internaionala si a raspunde n cazul nerambursarii la timp a creditului.
Echitatea
Statutul Curii Internaionale de Justitie prevede dreptul acestei instane de a soluiona un litigiu
n conformitate cu principiul echitii (ex aequo et bono), dac prile la acea cauz sunt de
acord. Aceasta prevedere semnific faptul c, atunci cnd prile unui litigiu ncredineaz
judectorului internaional soluionarea cauzei conform principiului echitatii, ele confera
instanei puteri exceptionale. ntr-un asemenea caz, judecatorul va propune o solutie bazata pe
fapte si nu pe dreptul pozitiv, pe care o considera justa si conforma intereselor partilor n cauza.
Recurgerea la echitate nu nseamna nerespectarea normelor imperative ale dreptului internaional
public. Totusi, o hotarre judecatoreasca pronuntata n baza principiilor echitatii poarta un grad
de subiectivitate, chiar dac se pretinde a fi o solutie dreapta, ntruct nu se fondeaza pe normele
dreptului internaional. Practic, judecatorul internaional are posibilitatea, fie sa completeze un
vid normativ, fie sa atenueze rigorile unei norme internaionale dac situaia concreta o impune.
Pentru a evita comiterea unor eventuale abuzuri, acest principiu are un domeniu restrns de
aplicare (conflicte politice sau teritoriale), fiind necesar consimtamntul expres al partilor n
cauza.
Privita ca izvor de drept, echitatea poate constitui un fundament moral pentru regulile juridice si
un principiu de drept, alaturi de cel al bunei-credinte.
cu cele imperative. Sanciunea pentru o asemenea situaie ar fi nulitatea actului prin care statul ar
ncerca s deroge de la normele imperative.
Potrivit Conveniei de la Viena din 1969 privind Dreptul tratatelor, normele imperative sunt
norme acceptate i recunoscute de comunitatea internaional a statelor n ansamblul su ca
norme de la care nu este permis nici o derogare i care nu pot fi modificate dect printr-o nou
norm de drept internaional general avnd acelai caracter (art. 53). Potrivit aceleiai Convenii
(art. 64), este nul orice tratat care n momentul ncheierii sale vine n conflict cu o norm
imperativ a dreptului internaional.
Doctrina a identificat trei categorii de norme care compun normele imperative ale dreptului
internaional:
- principiile fundamentale ale dreptului internaional;
- norme care vizeaz drepturi ale tuturor statelor n domenii care nu au ca obiect suveranitatea
statelor (libertatea mrilor, interzicerea pirateriei);
- o serie de norme cu caracter umanitar, pe care ansamblul statelor le consider indispensabile
pentru a garanta respectarea drepturilor elementare la via i demnitate uman (interzicerea
genocidului, a sclavajului, legile i obiceiurile rzboiului).
Bibliografie
Stelian Scaunas Drept international public, editia a II-a
Raluca Miga Besteliu Drept international public. Volumul II
Carmen Moldovan Drept international public. Curs universitar