Sunteți pe pagina 1din 258
JEAN LOUVEAUX &) EDITURA APIMONDIA 1987 INTRODUCERE Albinele au constituit incé din antichitate un obiect inepuizabil de cercetare pentru naturalisti, de cugetari pentru filozofi si de inspiratie pentru poeti. Cele mai renumite nume sint legate de istoria lor. Aristotel le-a consacrat o parte a operei sale ,,Istoria animalelor, iar Vergiliu le-a inchinat versuri care au ramas celebre. In secolul al XVil-lea Réeaumur a adus un progres decisiv cunostinjelor noastre despre viata stupului. De- altfel, lucrdrile naturalistilor din secolul al XVIIl-lea si inceputul celui de al XIX-lea sint cele care au dus la crearea apiculturli moderne. Din simplu mijloc de observare a albinelor, stupul-carte s-a transformat, da- torita citorva apicultori talentati ca Debauvoys, L.L. Langstroth sau C. Dadant, fn stupul cu rame mobile, Este impresionant faptul cA in a doua jumatate a secolului al X1X-lea apicultura a cunoscut, din nou, o mare dezvoltare in tarile Eu- ropei occidentale $i centrale-siein America de Nord. Apicultura moderna {si are inceputurile in aceasté epocd, care a fost pentru ea o adewdrata epoca de aur, Tot in aceasta péfidada si sub impulsul unor societati stiin- tifice foarte active incep si apara reviste profesionale, ca de exemplu L’Apiculteur. Numirul lucrarilor de apicultur& in francezd, englezd si germand editate intre 1860 si 1914 este impresionant. Un inventar recent realizat de dr. C. Courant, documentarist la INRA,a relevat faptul ca intre 1850—1952 s-au publicat 387 carji si broguri diferite despre apicul- turd in limba francez’, Invertarul facut pe o periodad de 300 de ani (1875—1975) furnizeazA 777 titluri (inclusiv 90 de lucrari fara data pre- Este ciudat faptul ci acestei cantitati de opere tehnice nu-i cores- punde o activitate stiintificd importantd. Nici o descoperire esenfiala nu a fost facuté in domeniul biologiei albinclor intre 1860 si 1920. Dar ince- pind cu aceasta ultima dat4, un om de geniu, Karl von Frisch, nascut Ja Viena, in 1887, a intreprins asupra mijloacelor de comunicatie ale albi- nelor cercetari care au avut ulterior un rasunet considerabil si au fost incoronate de premiul Nobel in 1973. Se poate spune cA Incepind din 1930 impulsul dat de lucrdrile lui Karl von Frisch cercetarilor despre albine a fost decisiv. Incepind cu sfirsitul celui de al U-lea razboi mondial s-au constituit in majoritatea Yarilor occidentale, apoi in lumea intreaga, echipe de cercetatori, zoologi, botanisti, agronomi, fiziologi, ecologi, etologi, geneticieni... care au abor- 4 INTRODUCERE dat albina ca obiect de cercetare fundamentala sau aplicaté. Din cerce- rile acestor echipe au reiesit cunostinte noi ale cdror bilant ar fi foarte greu de facut, intr-atit de diversificate sint. SA mentiondm, totusi, ca exemplu, descoperirea feromonilor mAatcii. Apicultura a cunoscut in aceastA epocd perioade de stagnare si de prosperitate, si in general a fost constrinsA si se adapteze la condi- fiile noi ale agriculturii. Nu a putut sd se eschiveze de la necesitatile de productie. A trebuit sa iasa din traditiile milenare gi si ofere la ora actuala, in ciuda diversitatii sale o imagine foarte diferita de cea bucolica si pitoreascd pe care publicul i-o atribuie in general. Pentru a descrie apicultura francezd dispunem de citeva cifre care nu au, poate, precizia necesaraé, dar oferé o idee generald despre impor- tanta productiei noastre. In Franta sint aproximativ 1.200.000 de stupi; acest numar este relativ stabil. Dintre cei aproximativ 100.000 proprietari de stupi, nu sint mai mult de 1.000 de apicultori profesionisti sau semiprofesio- nisti. Este adevarat c& ei singuri posedi o treime din septel. Unele ex- Ploatari depasesc 2.000 de stupi. Foarte eterogena, profesiunea cuprinde deci profesionisti si ama- tori in acelasi timp. Acestia din urma, foarte numerosi, apartin unor medii foarte diferite si sint in general reprezentantii unei apiculturi de timp liber petrecut in mod util si placut. Daca luém fn considerare apicultura mondiald sintem surprinsi sd aflim c& ea este practicaté de 4—5 milioane de persoane care exploa- teazi 40—50 milioane de colonii de albine si produc 600—700 mii tone de miere pe an. Aceste cifre nu {in cont de apicultura farilor Tncurs de dezvoltare, putin cunoscuta, dar categoric cu posibilitaji foarte mari. Productia francezi de miere este de aproximativ 12.000 tone pe an, cantitate insuficienta pentru nevoile noastre de consum. Importam 4.000— 5,000 tone, ceea ce nu ne impiedicd sA exportim 1.000—2.000 tone din calitatile solicitate de vecinii nostri europeni. Cu mai mult de doi stupi pe km? Franta se situeazd printre {arile cu o apicultura mediu dezvoltata. Europa centrala practicd, in general, © exploatare mai intensiva, putind atinge sapte stupi pe km*, ceea ce eonstituie, fara indoiali, o limita maxima, date fiind resursele melifere disponibile. Acum o sutd de ani Fran{a avea cam de dowd ori mai multi stupi decit la ora actualé. Stupul facea pe atunci parte integranta din orice ferma. Avantajul acestei situa{ii cra asigurarea polenizarii plantelor entomofile din cultura mare, ceea ce in prezent nu se mai intimpla. Intr-adevar, polenizarea a devenit un factor limitant al productiei de fructe si legume, de oleaginoase si de leguminoase furajere. In aceste eonditii, cresterea albinelor ajunge s4 constituie un serviciu auxiliar al agriculturii. De aceea este esenjial ca apicultura si-si regaseascd locul pe care fl ocupa odaté, in mentalitatea agricultorilor, ccea ce presupune ANTRODUCERE 5 © informatie obiectiva, si completé asupra rolului insectelor poleniza- toare. ‘Dealtfel si apicultorii trebuie s4 dobindeascd cunostinte care sa le permitd si facd faté acestor probleme. Sa sperim ci aceasti lucrare va raspunde acestui dublu obiectiv. »Albinele si cresterea lor a fost conceputa ca o lucrare ce-si poate avea locul intr-o enciclopedie agricola. Adica nu este nici tratat de api- cultura, nici manual de biologie a albinelor. Am fncercat s& fac o sin- tez4 a cunostintelor actuale in directiile care noua ni se par cele mai im+- portante; asa se explicd divizarea lucrarii in patru parji sensibil egale. Cresterea albinelor presupune un minimum de cunostinfe despre biologia lor. Este deci necesar de a trece in revista toate marile functiuni fiziologice si de a ilustra abundent un text relativ concis. Prima parte este deci consacrata atit albinei ca individ, cit si coloniei care este, de aseme- nea, in felul sau, 0 individualitate. A doua parte trateaz& raporturile dintre planta si albina, accentul fiind pus pe polenizare, fara a neglija in acelasi timp, flora meliferé. Am incereat si punem in evident4 toatd complexitatea relatiilor dintre lumea vegetala si cea a insectelor, fara a avea ins& pretentia de a scrie o lucrare de eco-etologie a albinelor, pe care nu o vor neglija planurile de viitor. In a treia parte am vrut s& prezentém o apicultura fara obisnuitul context de retete si ,,maiestrii*, cdci acest tip de informatii este usor de g&sit in lucrari de specialitate, Am preferat sA ne concentrim eforturile pentru a desprinde o logicd a practicilor apicole $i pentru a o prezenta cititorului la un nivel destul de general pentru ca el s&-si poata adapta stilul de munca in stupina la conditiile ecologice date. A patra parte acorda un spatiu relativ mare mierii. datorita faptu- lui cd documentatia referitoare la acest aliment este, in general, incom- pleta. ExistA tendinfa de a o prezenta ca remediu, fn timp ce ea este in primul rind un produs alimentar de inalt& calitate, care presupune teh- nologii blinde. Unii cititori vor regreta desigur intinderea mai redusé a capitolelor consacrate altor produse ale stupului. Ne-am limitat cu bund stiinta la esentialul cunostintelor stabilite pe baze stiin{ifice si care dealt- fel justificd pe deplin interesul nutritionistilor si al medicilor pentru res- pectivele produse. Intenfia noastra a fost deci s& intocmim un tablou, cam schematic fara Indoiald, dar cit mai obiectiv posibil, a ceea ce, orice persoana care studiaz4 agricultura, sau biologia, orice apicultor precum si orice agricultor interesat de producti suplimentare ar trebui, si cu- noascd despre cresterea albinelor si produsele lor. Aceste materii sint in general ignorate de programele de invatamint agricol si in special de inv4jamintul superior. Este dupd umila noastrA pirere o lacuna, pentru e& agricultura mai diversificaté, mai productiva, mai rentabild, a cdrei dezvoltare se promoveaza, nu va putea exista fara a integra apicultura ca factor de productie si de echilibru biologic. Albina si apicultura joacd un rol important fn ecologie, in protectia naturii in amenajarea echilibrata a diferitelor regiuni ale {arii. Trebuie ca acest rol s4 fie cunoscut si apreciat la justa lui valoare de cei care au datoria de a lua decizii. 6 INTRODUCERE Ar fiincomplet dac& nu am preciza c4 ne-am gindit la redactarea acestei lucrari 1a elevii Centrelor de formare profesionala si apicola. Car- tea este desigur prea sintetic’ pentru a rdspunde la toate intrebarile pe eare acesti clevi si le pun. Dar sperim ca lucrarea le va fi un ghid si le va spori interesul pentru cdutarea celor mai competente surse de infor- matii_ de care au nevoie. Pentru aceasta, fi invitém si consulte lucra- rile citate in bibliografia sumara de la sfirsitul volumului. Aceasta bi- bliografie nu este decit o selectie dintre sutele de referinte care ar fi putut alcdtui una relativ complet. Pentru a nu ingreuna inutil textul am renunfat la trimiterile la autorii consultati. Trebuie totugi si semna- lim in aceastd introducere importanta ajutorului dat de publicatiile In- stitutului national de cercetéri agronomice (INRA), ale Oficiului pentru informare si documentare apicol4 (OPIDA) si ale Institutului tehnic de re (ITAPI). Multumim de asemenea, domnului M. Maurice Campan, desenator, pentru grija si priceperea cu care a executat ilustratia ceased Jucrari. Bures-sur-Yvette, mai 1980. Capitolul 4 ALBINELE ALBINELE IN LUMEA INSECTELOR Insectele constituie un grup zoologic imens pe care naturalistii {1 apreciazd la mai mult de un milion de specii, din care in jur de opt sute de mii sint descrise, inventariate, clasificate si conservate in colectii, ea aceea a Muzeului national de istorie naturala din Paris. Este deci, de departe grupul zoologic cel mai numeros, atita timp cit numérul total de specii animale vii, cunoscute pind acum, de la pro- tozoare pind la mamifere este evaluat la un milion. Nu este insé un grup de ordin stiperior, ca Increngatura. Insectele alcdtuiese mult mai modest numai o clasé, ceea ce inseamnd cA reprezintd fn arborele genealogic al animalelor o ramur& secundard. Sint vecine, in increng&tura «irtro- podelor, cu crustaceli, miriapodele gi arahnidele. Se poate deci afirma c& este vorba de un ansamblu foarte omogen, ca gi cind natura a pus la punct un prototip, pe care*apoi l-a reprodus in sute de mii de exem- plare modificind de fiecare dat numai citeva detalii, pastrind cu grijé acelasi plan general. Caracterele generale ale insectelor f Schema generalA de organizare a insectelor este aceea pe care 0 gasim la toate artropodele, animale caracterizate prin tegumente chiti- noase, corp alcatuit din segmente articulate (de unde si numele de artropode), dezvoltarea comportind napfrliri, ochi compusi, inima cu os- tiole si musculatura striata. Dar, pe lingd aceste caracteristici, foarte generale, gisim la insecte citeva particularitati obligatorii care le disting de vecinii lor crustaceii Sau arahnidele. Ele au corpul compus din trei parti : — capul format din sase sau gapte segmente sudate ; — toracele format din trei segmente ; — abdomenul format din unsprezece segmente ; In plus, au trei perechi de picioare, ceea ce le distinge, de la pri- ma vedere, de pdienjeni (care au patru), doud perechi de aripi (de cele 8 ALBINELE mai multe ori), 0 singura pereche de antene, iar dezvoltarea lor comporta metamorfoze. Cu exceptia mediului marin unde sint foarte putine la numér, insec- tele se intilnesc in toate mediile terestre, acvatice si aeriene. Alimentatia Je este foarte variata, iar piesele lor bucale prezinta fara greso adaptare riguroasé la respectivele regimuri alimentare. Glandele salivare sint bine clezvoltate si pot prezenta specializdri (secrejie de matase, de exemplu). Enzimele digestive sint corespunzdtoare alimentatie lor. La insecte excretia se face prin organe speciale numite tuburile lui Malpighi, al céror numér este variabil de la un grup la altul si care joacd rolul rinichilor de la vertebrate. Sistemul nervos cu- Schema i insecte prinde o parte centrala, cre- pe jerul gi un lant nervos ventral divizat in segmente corespunzind segmentelor corpului. Or- ganele de simt sint foarte bine dezvoltate si pot prezenta o inalté specia- Au un sistem circulator care cuprinde : inima contractila si un vas ; aorta, In interiorul cavitafii generale, organele sint scdldate intr-un li- chid numit hemolimfa. Oxigenul din aer este adus la fesuturi printr un sistem respirator constituit din saci aerieni si de trahee care se ramificd Ja extrem, Reproductia prezinté variante numeroase, dar de regula sexele sint separate si exista un dimorfism sexual important adic aspectul exte- rior al masculilor diferé de al femelelor. Fecundarea este internéxFeno- menele de partenogeneza sint frecvente, mai ales la himenoptere si he- miptere, fenomen descoperit incd din secolul al XVIII-lea. Desi exista numeroase cazuri de viviparitate, de exemplu, puricii, insectele sint, in general, ovipare. Clasificarea insectelor Inmultirea exageraté a speciilor la insecte, atrage dupa sine ine- vitabil, o clasificare foarte complexd, care este dealtfel in permanenta schimbare. Cu toate acestea, la nivelul marilor diviziuni sistematice se poate ajunge la o clasificare care nu se mai schimbé mult. Clasa insec- telor este imp&rtité in doudsprezece supraordine divizate fn ordine, aces- tea la rindul lor in familii, apoi in subfamilii, in genuri si, fn final, in specii Ordinele constituie de fapt marile wnita}i sistematice cu care se lucreazi curent. Ele pot fi foarte omogene astfel incit notiunea de dip- tera sau lepidoptera este aproape instictiv infeleasi de necunoscdtor care o traduce prin cuvintul muscd sau fluture. ALBINELE IN LUMEA INSECTELOR 9 ‘Caracterele de care se tine cont pentru a clasifica insectele sint cele ale pieselor bucale, ale aripilor si ale segmentatiei, dar si a unor organe foarte specializate cum sint piesele genitale. Rolul insectelor in natura Mai este cazul si amintim c& insectele joaci pe planeta noastra un rol considerabil ? Este adevarat, de cele mai multe ori, orul le intilneste ca dusmani ce trebuie distrusi pentru ca fi pagubese recoltele (gindacii de Colorado, lacustele), ii transmit boli parazitare (fintarii), fl ataca direct (purici, p&iduchi) sau fi distrug proviziile (furnici, gargarite). Dar acest aspect negatiy — se spunea altadaté cd omul nu minincd decit ceea ce fi las insectele — ar trebui si fie mult atenuat daci ludém fn considerare aspectele pozitive ale acjiunii insectelor. In- sectele din sol contribuie la pastrarea fertilitatii; insectele pradatoare Sau parazite distrug alte insecte pe care noi le consideram daundtoare ; insectele polenizatoare fecundeaza florile a numeroase plante care fara ele nu ar putea sA se reproduca. In sfirsit, si ceea ce este ca titlu esen- tial in aceastA lucrare, este cd ele produc mé&tase, ceara, miere, de care omul are o mare nevoie. Himenopterele Albina melificd, care se-mai numeste gi domestic’ apartine ordi- nului himenopterelor, la rindul lui o subdiviziune a superordinului hi- menopteroidelor. Himenopterelé tonstituie un ordin foarte bogat in specii. Se cunose in prezent circa o sutd de mii de specii, dar specialigtii gindese cA existd mult mai multe, cdci inventarierea faunei a numerodse regiuni ale globului este departe de a fi terminata. Caracterele generale ale himenopterelor Himenopterele prezin#A urmi&toarele caractere generale : — metamorfoze complete ; — metatorace sudat la primul segment abdominal, care, redus la jumiatatea superioard, este separat de al doilea segment abdominal printr-o gituitura mai mult sau mai putin accentuata ; — nervatia aripii delimiteaz4 in aripa anterioara maximum gaispre- zece celule inchise ; — tuburile lui Malpighi, numeroase (de la zece la o sutd). Sint de o mare important si alte caracteristici, mai putin constante : — doud perechi de aripi membranoase cuplate prin cirlige (ha- = piese bucale pentru lins si mestecat ; — dimorfism sexual evident ; — creier bine dezvoltat ; — fenomene freevente de partenogeneza. Lucru evident, ordinul himenopterelor include, practic, toate in- sectele sociale — cu exceptia termitelor, care sint izoptere. Ordinul cu- prinde dealtfel foarte multe insecte care paraziteazi sau atacd alte in- secte si-care prezinté 0 nemalpomenita complexitate a comportamentului de pradare, de ponta sau de cuibarire. Sistemul lor nervos si organele de simt sint dezvoltate in mod deosebit. Ele constituie, printre insecte, unul din grupurile cele mai evoluate. Principalele grupe de himenoptere Se disting printre himenopterele cu abdomen pendunculat dowd mari grupe, a cdror biologie este foarte diferité. Aculeatele se caracterizeaza prin faptul ¢4 fermelele au ac, in timp ce femelele terebrantelor au un ovipozitor. Terebrantele sint toate parazite. Se poate da ca exemplu ichneumonidele. Aculeatele au sapte supra-familii dintre care cele mai importante sint Formicoidea (furnicile) Vespoidea (viespile) si Apoidea (albinele). Deci toate himenopterele sociale se numara printre aculeate ; intr-adevar fie ci este vorba de viespi, furnici sau albine, se §tie ca toate au un ac veninos. In schimb caracterul social nu este general, decit la furnici. Exista viespi solitare precum si albine solitare. © albind solitara: ,Eucerna longi~ Q albind socialé din regtunile tropi- ‘cornis" (Dupd Préchac, INRA) cale; ,Meliponula Bocandei” (lucra- toare) (Dupd Préchac, INRA) Trebuie s& facem aici o precizare importanta. Pentru zoologi terme- nii viespe'si albind acopera- mari ansambluri de specii, de genuri si de familii. Numai super-familia Apoidea cuprinde gase familii, o sutd trei- zeci de genuri si circa doudsprezece mii de specii cunoscute. Printre ALBINBLE IN LUMEA INSECTELOR n Tabelul 1 INSECT Pind acum au fost descrise in jur Ge 000.000 de specil, dat exist 1 millon. Clata inseetelor se subdivide in m de ordine, printre care i cea a hymenopterclar, cirela {1 apartine albina MYMENOPTERE Colcopiers | | Lepitopterc Diptere Caractere esengiale ¢ "330.009 100.000 de 308.008 de SMietamoriorts spect tpecit spect complete (carabustia.) | | (uturti..) {tnugte...) — Aript membranoase = Partenogenezi completi = Plese bueale de tip pentra ins pi mestecat I i APOCRITE, ‘Symphite Tnnecte ale cAror torace si abdomen Insecte ale ciror torace gi abdomen sint net separate (prezenja unui ‘sink mai mult sau mai putin sudate peduneul) (specte de viespe. ACULEATE Insecte ale Rereeas oe a ra] Rate varba de albine vazute de coolest. (vieapile) ‘(furniciie) erecta, lion taass seroneee™ [=| ateaeti (2M dintre himenoptere). Apoidele sint cind sociale cind solitare. ‘Se hrdnesc cu nectar §1 polen. aa are] [wae] pare] [ae APIDR tae | [mae| [tae] [aise | | ‘Acessta familie cuprinde albine sociale insecte solidare pujin $1 albine solitare. Acesiea sint insecte evoluate In Papert eu Insecte cu limba Ia care consiruirea de culburi este uurmitoarele. Posed o lung®, solitat variabild sf au limba tunga. Hebi scurté sau subsocial I APIDE SUPERIOARE ‘Foate sociale #1 produciitoore de ceara. L Apide intertoaze In general solitare (exemplu : anthophore) Apia. [_setipona | [| nombes | | trigona | Insecte sociale, trdlesc in calonil permanente s\'se multiplies prin rolre Localizate In Asia 12 ALBINELE aceste specii, prea putine sint sociale : aproape toate sint solitare. Printre speciile sociale ale familici Apoidea nu se gaseste numai albina noastra melificd ei si bondarii (Bombus), care pentru zoologi sint tot albine. Super-familia albinelor (Apoidea) Albinele au comun regimul alimentar pe bazi de nectar gi polen. In timp ce furnicile si viespile au alimentatie variata de origine vege- tald sau animala ; albinele au toate compor- tament de cercetare a florilor si de aceea reprezinté imensa majoritate a insectelor po- lenizatoare. Apoidea se divide in gase familii, Nu- mai familia Apidae cuprinde specii sociale : dar existi elemente de viaj& sociald gi la viespileé de paimint, care fac parte din fa- milia Halictidae. Familia Apidae este cea care cuprinde genul Apis c4ruia ii apartine albina domes- ticd. Dar mai cuprinde si genurile Melipona $i Bombus, amindoua sociale. In vorbirea $i bondarii sint albine sociale CuTentd, meliponele se numese (pe nedrept) (Bombus agrorum) (Dupéd albine fara ac; sint originare din America aSrAy Centralé gi de Sud unde sint~eréscute de indieni. Bornbus nu sint alfii decit_bondarii nostri; sint numerogi in Europa si in America de Nord; sint foarte multe specii. Ei joac& un rol foarte important ca insecte polenizatoare. Genul Apis Originar din Asia, genul Apis cuprinde doar patru specii, toate sociale. Au existat clasificéri ale genului Apis conform carera acesta cu- prindea un numér foarte mare de specii. Aceste elasificéri nu mai sint admise la ora actuala. Apis dorsata Fabr. este albina indiand uriasii. Se giseste in Asia de Sud-Est si Filipine. Ea poate zbura la doud mii m_ altitudine. Este o albina tropicala care igi face cuib in aer liber. Nu-si construicste decit un singur fagure, pe care il agaté de o cracd mare si care poate mé- sura in jur de 10075 cm. Agresivitatea sa este mare. Dimensiunile se apropie de cele ale viespii, ceca ce face sf fie o insecté de temut iar stu- ALBINELE IN LUMEA INSECTELOR 13 diul séu este din aceasté cauza dificil .Nu este deloc domesticita, dar furnizeaz& multA miere si cearé prin simpla culegere a cuiburilor salba- tice din padurea tropicala. Apis florea Fabr. are aproape aceeasi raspindire geograficé ca gi Apis dorsata, dar nu traieste la altitudini mai mari de 500 m. Desi isi face cuibul tot in aer liber fagurele siu nu m&soar& mai mult de 8><12 cm. Este o albina de talie mica. Apis cerana Fabr. Adeseori mentionataé sub numele de Apis indica termen acum abandonat, este tot o albind indiand. Se fntilneste intr-o Repartijia geograficé a celor patru speci ale genulul Apis". (Linia continua si intrerupta araté limita de nord a genului ,,Apis"). Apiscerana Apis dorsara Apis florea Apis mellifica e 7 ee ts ie Ne. oe ae Q ae b liifica b 9 @ a 4 ALBINELE mare parte a Asiei ; populeazi China, o parte din Siberia, India, etc. In Japonia ea este practic inlocuité de albina europeand. La vest, vine in contact cu Apis mellifica, spre Afganistan. Seam&na mult cu albina euro- peana si, fara indoialé pentru acest considerent s-a crezut mult timp cd cele doud_specii s-ar putea ineruciga, ceea ce s-a demonstrat c4 nu este adevarat. Coloniile de Apis cerana sint mai putin numeroase decit cele de Apis mellifica. Albina nu propolizeaz4 si diferd din multe puncte de vedere de albina occidentala. Ea este crescuta aproape in toate tirile asiatice, dar existA tendinja de a fi inlocuité din ce in ce maj mult cu al- bina europeand fara ca aceasta operatie sA dea totdeauna rezultate bune. Apis mellifica L. este albina occidentalé, In multe {ari se utilizeazA numelé latin Apis mellifiera L, conform regulilor nomenclaturii, dar pe care in Franta practica nu ‘pare a-] accepta. Aceasta specie populeazé Europa, Africa, Asia Occidentalé si dupa colonizare Americile, Australia si Noua Zeelanda. Este albina cea mai cunoscuta si mai folosité in api- culuraé. Ea cuprinde un mare numar de forme, considerate fie ca sub- specii, ca varietiti, sau ca simple rase geografice. Marile rase geografice se disting unele de altele prin caracteristici morfologice mai mult sau mai putin usor de observat, precum si prin caracteristici biologice sau prin trasaturi particulare de comportament. Inventarul raselor geografice de Apis mellifica este incadeparte de a fi terminat, mai.ales in Africa si Orientul Apropiat. Printre rasele geogralice mai cunoscute se pot cita : — Apis mellifica mellifica, albina neagri, comund care populeazi Europa Occidentala si septentrionala ; — Apis mellifica ligustica, albina italiana ; — Apis mellifica caucasica, Fagure construit In s@r liber de Apis originaraé din Caucaz dar florea” (Dupa K. von Frisch) _ erescuté in multe alte {ari L.Colulede trintor2. Celule de iucratoare 3. Botci bentru calitatile sale; — Apis mellifica carnica, sau albina carnioliand care populeazd sud-estul Europei dar care este folosita acum pina in Germania. Vom remarca cA pentru a desemna rasele geografice este nevoie de a face apel la o nomenclatura cu trei termeni : numele genului, nu- mele speciei gi in al treilea rind, al rasei geografice. ALBINELE IN LUMEA INSECTELOR 16 Repartitia geograficd a patru din principalele rase geografice ale lui Apis mellifica” in Europa (Dupa F. Rutiner) Limita de nord a genului ,Apis” 16 ALBINELE COLONIA DE ALBINE Schematizind la maxim, se poate spune cA 0 colonie de albine nu este altceva decit o mare familie in care frafi si surori isi inconjoara mama si intretin intre ei relatii de muncd care fin intr-un cuib complex o structura ce permite supravietuirea nelimitatd a grupului ai cdrui indivizi au viaté efemerda. Compozifia si structura coloniei de albine © colonie de albine se compune, in timpul sezonului activ, din pa- truzeci pina la saizeci de mii de indivizi. Marea majoritate a coloniei consta din lucrétoare, femele incomplete al carer aparat reproducator este considerabil atrofiat, dar care, in schimb, au organe foarte specia- lizate, adaptdri la munca de recoltare a polenului si a nectarului si de construire a cuibului. Pe ling& lucratoare, colonia mai cuprinde citeva sute, cel mult eiteva mii de trintori foarte usor de recunoseut in special dup& aspectul Jor par- ticular : ochi mari, pilazitate bogata, dimensiuni mai mari decit ale al nelor lueratoare. Trintorii nu sint prezenti in stup tot anul ci numai in perioada roirilor. Singura femela fertila este matca. Ea este unica in co- Jonie. Este mama tuturor celorlal{i indivizi. Lipsindu-i total organele spe- cializate, ea nu-si poate recolta singurd hrana: aceasta ii este furnizaté de lucratoare ‘Matca, lucratoarea In rindul de jos, vederea frontal a capului permite com- gi trintorul pararea dezvoltarii ochilor, antenelor gi pieselor bucale la cei doi indivizi sexuati si la lucrtoare, COLONIA DE ALBINE 17 ‘Cuibul Colonia de albine poate trai intr-o cavitate maturald (arbore scor= buros, gduri in stincd) sau intr-una oferité artificial de om (stupul), cu © capacitate de 40-60 1, in interiorul cdreia, cu ajutorul unei substante Pe care ele o secret, ceara, lucrdtoarele construiesc 10 faguri verticali, De la stinga la dreapta ; sectiune intr-un fagure vazut {fontal cu celule de lucritoare sus, celule de trintori jos, celule de tranzijie neregulate 31 utimile, botci paraleli avind pe cele doud fefe o juxtapunere de celule hexagonale. Aceste celule servese ca loc de depozit pentru hrana recoltata si consti- tuie, in avelasi timp, cAmaruté in care, din oudle depuse de catre matca se dezvoltd larvele ce vor deveni dupa stadiul de nimfA noi lucratoare adulte. Totalitatea oudlor, larvelor si nimfelor alcdtuiese ceea ce se cheama puiet. Viata unei colonii de albine in cursul unui an Alimentatia albinelor are la baz polenul florilor si nectarul lor. Nectarul este o secretie zaharata a florilor pe care albinele o recolteazA si o transforma in miere. Ciclul anual al unei colonii de albine depinde foarte mult de vegetatic : el cuprinde in primavard o perioada de dez- voltare in timpul cdreia matca depune oud intensiv (de la 1500 la 2000 de oud pe zi), o perioadd de relativa stabilitate a porulatiei, care dureaza pind in toamn4, cu o ponta din ce in ce mai mica si, In sfirsit, o perioa- d& de iernare in cursul cdreia, populatia redusa la citeva mii de lucratoa~ re grupate in jurul matcii trdieste din rezervele acumulate in sezonul de vara. Lucratoarele nascute la sfirsitul verii sint lucratoare cu viata lunga, pentru ed vor trai pina in primavara urmatoare. Din contra, al- binele zise de vara au o viata scurté, ele nu depdsese sase sdptdmini. fiind mereu reinnoite. Existé, pe lingé reproductia normald, care asiguraé men{inerea po- pulatiei, un fenomen de reproducere asexuatd, comparabil cu o adeva- 18: ‘ALDINELE raté butasire : este vorba de roire. Spre sfirsitul primiverii, atunci cind populatia atinge maxima, matca pdrdseste stupul impreund cu o parte din lucratoare ‘si isi intemeiazd mai departe o/noti colonie. In curind, 9 matc& noua eclozioneaz in colonia mamé, inlocuind matca veche care a plecat cu roiul, Prin roire albinele pot ocupa noi teritorii si pot tnlo- cui coloniile moarte de boli sau foame. Viata socialé a albinelor Viafa social a albinelor este de o mare complexitate, pe care noi co cunoastem, dar nu destul de bine. » Diviziunea muncii sta la baza organizirii stupului. Datorité faptu- lui c4 toate lucriitoarele au, acelasi aspect exterior a fost nevoie de ob- servatii minufioase pentru a descoperi cA in cursul viefii, fiecare indepli- neste succesiv functiuni diferite. Este un mod de organizare complet diferit de cel cunoscut la termite, unde existA ,,caste” care asigura toaté viata aceeasi functie. Un alt aspect important al vietii sociale este reglarea termica. in timp ce albina izolata nu are posibilitatea de a lupta contra frigului sau a caldurii, colonia este capabila sa realizeze o climatizare stricta in cuib : temperatura si umiditatea ghemului de albine sint reglate cu precizie de grad. Dar ceea ce ne frapeaz& mai mult este capacitatea pe care o au albinele de a-gi transmite cu multa precizie informatii asupra locului si a naturii surselor de hran& care existé pe o razi de mai multi Klometri in jurul stupului. Vom avea ocazia de a vedea detaliat cum se fac aceste comunicari, Descoperirea acestui veritabil ,imbaj” al albinelor i-a adus lui Kar) von Frisch celebritatea. ALBINA LUCRATOARE Conditia socialé a lucratoarei Lucritoarele sint femele care in cursul vietii larvare au fost intar- cate de timpuriu, ceea ce duce la atrofierea organelor lor genitale. Au ovare, dar nefunctionale in conditii normale. In paralel, anumite parti ale corpului sint transformate in unelte. Pe picioare au periute si cogu- lete care servese la colectarea polenului. Piesele bucale sint modificate si alungite, ceea ce le >ermite recoltarea nectarului florilor de pe fundul corolelor. Au dobindit glande ceriere pe abdomen, iar glandelor lor saliva- re au suferit transformari profunde. In acest fel lucrdtoarea, femela 1 completa, este apta a indeplini functiile de doica, de cereasa si de culega- toare. Diferitele parti ale corpului Corpul lucr&toarei adulte comport trei parti bine distincte, sepa- rate intre ele printr-un penduncul foarte subtire. ALBINA LUCRATOARE 19 Capul este o capsulé turtita pe lungime, care adaposteste organe esentiale : creierul si glandele salivare. La exterior se disting doi ochi mari cu fatete, doud antene si armatura bucald. In partea superioaré a eapului exista trei ochi simpli, foarte mici, ocelii- Toracele poartA totalitatea organelor de locomoftie : trei perechi de picioare si doua perechi de aripi. El cuprinde masa musculard, foarte vo- luminoasa, care actioneazd aceste organe. Abdomenul este format din articole mobile unele fata de altele si care, prin miscari continue, asigura ventilatjia intregului corp al insectei. El cuprinde cea mai mare parte a tubului digestiv gi a anexelor sale, aparatul vulnerant, glandele ceriere si cea mai mare parte a sistemului circulator si respirator. Funetiile principale Ca la toate insectele, exist si la albina un anumit numéar de functii principale : nutritia, respiratia, reproducerea, circulatia, locomotia, functii nervoase ete., care sint asigurate de aparatele corespunzdtoare, dar trebuiesc mentionate doua particularitati esentiale. Pe de © parte, anumite functii nu sint asigurate decit de catego- rii bine precizate de indivizi, este cazul functiei de reprodu- cere. Pe de alta parte, si acest lucru nu trebuie pierdut nici< odataé din vedere, colonia.de~ albine in ansamblu, inclusiv constructia cuibului ca atarep~ formeazd un organism prezen- tind la rindul séu functii de ordin superior care yin s& se suprapuna functiilor proprii ale indivizilor. Acesta este motivul pentru care colonia de albine este uneori considerati un »supraorganism", Nutritia Albina are nevoie pentru a Cele trei par}i ale corpului albinel : se hrani de doud categorii de + Copeh 2 Woracete, 5 Abéomenst alimente: polenul, bogat in proteine, aliment relativ complet, si nectarul, aliment energetic. De retinut, este vorba de alimente de baz&. Ele nu sint consumate ea atare decit de anumite categorii de indivizi din colonia de albine: larvele nu consumé practic decit secretiile salivare ale lucrdtoarelor care le hranese ; de asemenea, mitcile primesc¢ in tot timpul vietii lor o hrana elaboratS, mult mai bogaté si mai echilibratd decit produsele brute. In 20 ALBINELE fagurele unde sint depozitate, totdeauna separat, nectarul ul polenul. se petrec transformdari foarte importante. Nectarul devine in mod progresiv miere, iar polenul, supus unei adevdrate fermentatii lactice, se transforma intr-un fel de siloz foarte nutritiv, Astfel,alimentatia stupului apare ca un fenomen complex. Fiecdrei categorii de indivizi fi corespunde un tip de hrana echilibraté acoperind nevoilede moment. Larva are regimul sdu, matca si trintorii pe al lor. Lucratoarele tinere nu maninca acelasi lucru ca cele batrine. Alimentele nu sint aceleasi vara ca iarna. Nectarul Nectarul este o secretie dulce care provine din nectarii ; mici glande care se gasesc in florile multor plante superioare. Este o solutie diluata de zaharuri diverse, dar in principal zaharozé, glucoz& si levuloz’. Con- Sectiune schematied prin floarea de Griiuncior de polen de rozacee, mirit rozacee in cure se vede amplasarea de aproape 1000 de ori, Acesta are nectariel Ja baza pistilului si a sta- trei_ sanjuri, Este prezentat fn vedere minelor polara Se distinge invelisul extern (exina) gi inveligul intern (intina) centratia sa, foarte eae depaseste rar 50—60%, Nectarul contine pe ling& apd si zaharuri, acizi organici, substante minerale, aminoacizi liberi, substante odorante sau aromatice, totul fn cantitati relativ mici, nedepasind cel mai ades 0,5—1%. Polenul Compozitia polenului se apropie de cea a unor fainuri de legumi- noase (faina de soia de exemplu) sau drojdii ; dar este un aliment pe care albina nu-l confunda cu asemenea produse decit. in cazul unor lipsuri grave de polen. In polen se gasesc proteine, aminoacizi liberi, diverse vaharuri, amidon, grasimi, substante minerale, vitamine, ca si pigmenti gi alte substante al cdror inventar nu este terminat, Nu trebuie s4 uitam ca polenul mai contine si o parte importanta de substante indigeste con- ALBINA LUCRATOARE 21 stind mai ales din celuloza si o substantd asemandtoare ‘ligninei. numita sporopelenina. Aceasta substan{a are proprietati deosebite. Ea rezista la cea mai mare parte a agentiler distructivi prezenti fn sol, cu exeeptia agentilor oxidanti. In absen{a aerului si in mediu acid sporopolenina se conserva la nesfirsit; ea se fosilizeaz’, dupA exprésia geologilor, care folosesc graduntele de polen ca ,indicator“ pentru datarea sedimentelor. Sporopolenina este localizata in invelisul extern al grauntelui de polen, numit exind. Ea trece prin tubul digestiv al albinei fara a fi distrusa in totalitate si se regaseste in excremente, ceea ce permite identificarea eventualelor plante al cdror polen a fost consumat de albina. Recoltarea nectarului Toate insectele fsi procura hrana cu ajutorul unor dispozitive ana- tomice prezentind un grad uimitor de adaptare. O insect& care se hraneste cu frunze mai mult sau mai putin dure, dispune de piese bucale robuste si taioase, care-i permit sA sfirime alimentele si sa facd o pasta inainte de a le inghifi. Un tinfar, un purice, posedA aceleagi piese bucale ca un ¢c&rdbus, dar modificate in asa fel incit fi permit perforarea pielii victimei si aspirarea singelui. Capul lucritoarei. La stinga, faja ante- Sectiune schematic prin piesele bucale rioard, piesele bucale repliate, La drea- in care se vid tuburile concentrice pta, faa posterioard, piesele bucale in formate de diferite organe. extensie. 1, Limba. 2. Mazile 3. Palpii labiali 1, Ocelii, 2. Ochii compusi, 3. Antenc, 4 Labrum. 5. Mandibule 6. Mazile. 7. Limba (trompo). 8. Palpit labiali. 9, Pre- La albind, piesele bucale sint pentru anatomist la fel ca la purice sau la c&rabus ; se regisese aceleasi nume pentru piesele omoloage, dar in asa fel constituite incit s~au adaptat de minune la recoltarea unor li- chide, ca nectarul si la prelucrarea unor substante mai consistente, cum este ceara. Se spune cA ele sint de tipul pentru ,,sfarimat gi lins”. 22 ALBINELE Picioarele albinei (Dupd Snodgrass) 1, Cora. 2. Trocanter. 3. Femur. 4. Tibia. 5. Pieptenele antenar. 6. Primul articol al tarsului. 7. Ultimul articol al tarsului cu ghiarele si ventuze adezive. 8. Spin. 9, Pieptencle de poten, A. Lueratoare. Prima pereche de picioare. B. Lucrdtoare. A doua pereche de picioare. Notdm perzenfa unei perii de polen pe primul articol tarsian. C. Lucrétoare. A treia pereche de picioare, Fata externa, Ghemotocul de polen se formeazd tn jurul wSpinului”. D, Lucrdtoare. A treia pereche de picioare. Fafa internd. Prezenta unei perii mari de polen pe primul articol tarsian. E. Trintor. A treia pereche de picioare. F, Matca, A treia pereche de picioare, Numai lucratoarele au organe functionale de recollare a polenului. ALBINA LUCRATOARE. Diferitele parti ale aparatului bucal sint pereche : — Mandibulele, scurte dar relativ puternice, de formd concava, pot s& se departeze mai mult sau mai putin una de alta pivotind in arti- culatie. Atunci cind se inchid pot permite albinei s& apuce obiectele ca un cleste. Ele servesc, de asemenea, la modelarea cerii ca si la extra- gerea polenului din anterele florilor sau la desprinderea de pe muguri a fragmentelor de propolis pe care albinele le adue in stup. Ele consti- tuie, de ssemenea, arme redutabile pentru dugmanii de talie mie. Man- dibulele sint in felul acesta un fel de insttumente universale, in contrast cu alte piese bucale care au functii mult mai specializate, — Maxilele, palpii labiali si limba formeaz4, impreuna cu piesele care le unese de cutia craniana (cardo, submentum gi mentum), un sistem foarte mobil care poate si se replieze total citre fmapoia capului, sau, din contra, s4 se intinda atunci cind albinele recolteazd nectarul $i, in general, de fiecare data cind se hranesc cu lichid. O sectiune transversald in piesele bucale ale albinei prin partea su- perioarA a limbii arataé cA diferitele organe se potrivese foarte exact unele cu altele pentru a forma o serie de tuburi concentrice de diametre erescAteare, care conduc lichidele in faringe, acesta asigurind mai depar= te aspiratia prin miscdri de pompare. Lingurita cu care se termina limba, si pilozitatea acesteia din urma se comportd ca un burete, permifind albinei recoltarea celor mai mici cantitati de lichid. Tubul exterior, cu diametrul mare, format din maxile, permite aspiratia rapida a apei si a sirepurilor hranitoare. Cind albina se alimenteazi cu substante solide, ca zaharul uscat, ea ineepe prin a le umecta cu saliva pentru a le dizolva si a le transforma fn sirop. 24 ALBINELE. Recoltarea polenului La lucratoare picioarele prezintA o serie de dispozitive adaptate care permit insectei curd{area intregii suprafete a corpului si debarasa- rea acestuia de polenul cu care se acopera in timpul culesului, precum si la confectionarea, dupa aceea, a ghemotoacelor de polen pe care le aduce la stup. Cind recolteazi polen, culegAtoarea rupe cu mandibulele staminele florilor. Ea umecteazi polenul cu nectar. Prima pereche de picioare face toaleta intregii parti anterioare a corpului si adund polenul refinut pe peri. A doua pereche de picioare recolteazi polenul care se gasegte pe torace si in regiunea ventrala. De asemenea, preia polenul care a fost recoltat de prima pereche. Polenul este adunat de peria care se gaseste pe primul articol tarsian. El este apoi transferat in cosuletele de pe a treia pereche de picioare, pe doua cai diferite. O mica cantitate poate ajunge direct, deoarece a doua pereche este folositd pentru a presa si compacta polenul din cosulete. Dar cea mai mare parte este intii tran- sferaté pe periutele de polen ale fetei interne a celei de-a treia perechi. Unul din picioarele celei de-a doua perechi si pe urma& celalalt, sint prinse alternativ intre tarsele celei de a treia perechi si trase in sus, pieptanind astfe] polenul de Ja a doua pereche. Polenul mentinut de pe- riutele tarselor este apoi transferat in cosulete. Peria de polen a unui picior este razuiti de pieptenele piciorului opus. De pe fata interna, polenul este impins catre fata externa, deci ci- tre baza cosulejului. Orice polen nou colectat este impins peste cel pre- cedent si astfel polenul ured de-a lungul tibiilor, unde se acumuleazd sub forma de ghemotoace. Masa de polen este mentinutd pe loc de perii lungi si curbati aflati pe margine. Toate aceste miscari sint atit de rapide incit a trebuit sa fle filmate si descompuse pentru a intelege cum {si face albi- na ghemotoacele de polen. Depozitarea alimentelor % Daca se compar& comportamentul alimentar al unei insecte solitare cu cel al unei insecte sociale ca albina, se remarea o diferentéa fundamen- tald. Majoritatea insectelor nesociale isi consuma ,,pe loc” alimentele, indiferent dac& este vorba de frunze, radacini, singe, victime vii... Insecta socialé, albina, recolteazi alimentele, le aduce in stup si Je pune la dis- pozitia colectivitafii ; o culegdtoare de polen nu consuma polen, Cind ter- mind confectionarea celor dowd ghemotoace de polen, ea revine la stup si isi depune incarc&tura intr-o celuld fara sé se mai ocupe de ea. Alte albine asigura presarea polenului in fundul celulei, adaugindu-i saliva ; tot altele vor minca polenul, atunci cind fermentii lactici {ll vor fi trans- format intr-un fel de hidrolizat de proteine. La fel, nici culegatoarea de nectar nu lucreazi pentru ea insdsi, Reintratd in stup ea isi regurgiteazi incarcatura cdtre alte albine care vor inmagazina in fagure gi fi vor asigura treptat transformarea in miere, addugindu-i saliva si evaporind excesul de apa. ALBINA LUCRATOARE 25 Recoltarea alimentelor si consumarea acestora sint deci doud feno- mene distincte care pot fi separate in timp ; sAptamini sau luni. Mierea pusd in rezerva vara nu este consumata decit iarna si chiar in prim4vara urmatoare. Rezervele de polen, mai mici decit cele de miere, vor fi utile mai ales la Inceputul toamnei si sfirgitul iernii. Aparatul digestiv al lucratoarei adulte Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este constituit dintr-o serie de organe care formeazi un tub continuu de la gurd la anus si in care alimentele sufera actiunea sucurilor digestive. Se disting in ordine : — faringele, precedat de hipofa- ringe ; — esofagul ; — gusa, 0 punga foarte subtire, extensibila, care serveste la trans- sing lichidelor (apd, nectar, si- .) si a cdrei capacitate este de aetenal a 40 mm!; — proventriculul care face legdtu- ra intre gus& si ventricul, are spre gusé_o deschidere in forma de cru- ce. Cele patru buze ale acestei des- chideri sint prevazute cu spini. Cind ea este inchisa, proventriculul inter- zice trecerea alimentelor spre Ven- tricul. Prin misedrile sale este capa- bil sa preia alimentele din gus pentru a le trece in ventricul f4rd s& le permitd revenirea. Spinii pe care fi poarté fi permit sa retina grduncioarele de polen din interio- rul gusii. Din aceast4 cauzi este de- numit uneori ,,gura stomacului". — ventriculul este partea cea mai importanté a tubului digestiv al al- binei. El este curbat, musculos si cu foarte multe pliuri. In ventricul in- Aparatul digestiv al Iucritoarel_ adulte. cepe digestia, sub actiunea sucuri- lor. Alimentele nu sint in contact direct cu peretele intern; ele sint separate de peretele interior prin membranele _peritrofice care nu Jasé sA treacd intr-un sens, decit 1. Glandele meee 5 a toracice. 3. tricul. 6. Punga racket % eniricul 8 as etry Fae anterior. 9. Tuburile tui Mal- i sucurile digestive si in celalalt sens, produsele digestiei, Aceste membra- ne au un rol protector. — intestinul anterior, separat de ventricul prin pilor. Relativ subfire si scurt, el se dechide in punga rectalé unde se acumuleaz’ dese- 25 ALDINELE urile alimentare. La suprafata pungii rectale se disting sase papile despre care se erede cA joacA un rol in absorbjia apei din fecale. Punga rectala, foarte extensibild, permite albinei s4 stea timp indelungat fara a defeca. Albina sdnatoasa nu elimind niciodaté. fecalele in interiorul stupului ci numai in zbor, Marea capacitate a pungii rectale fi permite albinei care ierneazd si astepte revenirea conditiilor favorabile pentru efectu- area unui zbor de curatire. Glandele anexe ale tubului digestiv al lucritoarei adulte Lucratoarea adult4 posed’ un sistem glandular complex al carui rol este foarte important. Toate aceste glande sint in final glande saliva- ve. Se disting : Sectiune longitudinala prin eapul: Iu- ation extremitatea posterioari cratoarei. (Dupd Snodgrass) a gusil. (i ‘bapa 5 Snodgrass) 1. Esofag. 2. Canale salivare. 3, Farin- J Gusd. 2, Proventricul. 3. Ventricul, 4. Mandibuld. 5. Limbd. 6. Patpta- Se poate vedea deschiderea sub for- bial. 7. Marild. 8. Glandele hipofarin- m4 de etuce a proventriculului citre giene. 9. Glandele postcerebrale gus — glandele hipofaringiene, situate in cap, functioneazi ca duc&toare de laptisor de mated la albinele tinere, cind sint doici. Pe albinele batrine secretia isi schimba compozitia; ca este foarte bogaté in invertaza si intervine in claborarea mierii. ALBINA LUCRATOARE 7 — glandele mandibulare sint producatoarele unei alte fractiuni a ldptisorului de mated si intervin in prelucrarea cerii. — glandele labiale se despart in doud sisteme distincte; glan- dele postcerebrale, situate In cap si glandele toracice situte In torace. Ele se deschid la baza limbii si servesc la imbibarea zaharului cu saliva, dar, mai au, probabil, si alte functiuni, pe care le cunoastem insuficient. Digestia Rolul digestiei este de a transforma alimentele in aga fel incit ma- teriile complexe s& fie aduse la starea de molecule mai simple care pot trece In hemolimfa, lichidul care scaldd organele interne si joac&i acelasi rol ca singele la animalele superioare. Aceste molecule, relativ simple, sint de exemplu : glucoza, aminoacizii, acizii grasi etc. Pornind de la aceste elemente celulele fabricd propria lor substanta. De la ele provine energia necesara reglarii termice gi a tuturor misc4rilor muschilor (mers, zbor etc.). Enzimele digestive sint acele substante secretate de glandele sali- vare si de insdsi tubul digestiv, care ataci alimentele pentru a le trans- forma in elemente mai simple. Lucratoarea adulté posedd enzime care fi permit digerarea unui mare numar de zaharuri complexe : zaharozi, maltoz&, melezitozd, tre- haloza ete. Dar ea este incapabila si digere lactoza, adicA zahdrul’ din lapte, ca si dextrinele cele mai complexe. Ea nu poate digera decit ami- donul cu granulatie mic&, deoarece granulele mari de amidon crud sint indigeste. Se pare cd digestia grauncioarelor de polen se face prin membrana acestora, exina, material foarte rezistent, dup& cum am vazut, gi prac- tic indigest. Albina nu are un orgamcare si corespunda ficatului anima- lelor superioare. Depozitarea elementelor nutritive care nu sint folosite direct, se face in principal in corpul gras sau in corpul adipos. Albinele nascute la sfirsitul verii consumA mult polen dar nu hranesc larvele cu cantitati mari, céci in aceasta epoc& cresterea este deja mai redusd’. De aceea ele absorb un exces de hrand care le permite formarea de rezerve de glicogen, de grasimi si proteine care sint mobilizate la sfirsitul iernii, atunci cind cregterea reincepe si cind alimentele proaspete sint rare in natura. Eliminarea deseurilor alimentare se face prin golirea pungii recta- le, in zbor. AceastA punga refine de asemenea si deseurile extrase din hemolimf4 prin tuburile lui Malpighi care se deschid in intestin, la ni- velul pilorului. Se poate spune cd tuburile lui Malpighi joacd un rol perfect comparabil cu acela al rinichiului la animalele superioare. Nevoile alimentare Lucrdtoarea care se nagte, deci care iese din celuld fn stadiul de insect&é perfectd, este inci incomplet dezvoltata. Ea va trebui si consume mari cantitati de polen timp de sase, noua aile pentru a-si termina creg- ALIMENTE ENERGETICE Tabelul 2 ALIMENTE PLASTICE aduc aduc Api, siiruri minerale, zaharuri simple, zaharuri complexe, acizi Api, saruri minerale, simple, zaharuri complexe, Aminoaciai liberi, proteine, grasimi, CONSUM DIFERIT | | @agure) | MATURARE STOCAT I Actiunea enzimelor salivare _bacteriene RSs Et = POLEN STOCAT Hemolimt4 ——$_—_ Pentru Pentru : Crestere ACIZI AMINATI Antretinere ACIZIGRASI Rezerve corporale | ZAHARURI Seerefiile doicilor | APA Secrejieceriera SARURI MINERALE DESEURI ALE METABOLISMULUL un Tuburile lui Malpighi organici etc, vitamine, celulozi ,amidon, sporo- polenine ete, eee ZAHAR NECTAR | MANA | mo PoLEN| |INLOCUITORI DE POLEN| eon awighe alt. fe senigcores | Limba-gug | | Cosuletele picioarelor posterioare | REcoureaza er Les DIGESTIE FOLOSIREA ALIMENTELOR + —Vitamine ASIMILATE eae Producesea de clldurd) ZANARURI|——>| SO Energie musculara SIMPLE (cAile respiratorii) | CONSUM IMEDIAT (Tubul | digestiv) [NeaSinnLapir] my ILE} ASIMILABILE ae Er —. Apa Siruri minerale ‘Acizi aminici + Proteiné” Zaharurt ee een “id amidon -Acizi gragi 0 NEASIMILABILE} —AMIDON (in parte) I-ZAHARURI COMPLEXE (in parte) I-CELULOZA |-SPOROPOLENINA |_DIVERSE INDIGESTE. EXCRETIE unga rectalfi) ALBINA’ LUCRATOARE 6 terea si pentru ca sistemul ei glandular s4 se dezvolte. Lipsite de polen, tinerele lucrdtoare pot trai foarte pujin timp si sint incapabile de a se- creta laptisorul de matca. In schimb, albina batrind, cea care va deveni culeg&toare, are nevoi mult mai reduse de alimente azotoase ; ea nu mai consumaé decit miere sau nectar, renuntind Ja polen. La larva, tubul digestiv este mult mai simplu decit la albina. Ea nu are gus4 si nici punga rectala. Ventriculul se intinde, practic, pe toata Jungimea corpului ; el este inchis, in partea anusului, pind aproape de sfirgitul celei de a 6-a zi a vietii larvare, cind se deschide pentru evacu- area dintr-o data a tuturor deseurilor alimentare ale larvei care isi ince- pe nimfoza. In timpul primelor trei zile care urmeazd eclozionarii, tinara larva nu primeste ca aliment decit secretiile provenind de la glandele hipofa- ringiene si mandibulare ale albinelor doici. Compozitia acestui amestec de secretii variazA in raport cu larva de lucratoare, de mated sau de trin- tor, cum vom vedea mai departe, dar in aceasté perioada diferentele sint putin importante. Larvele care au mai mult de trei zile primesc hrana care provine mai ales din glandele salivare ale doicilor dar care contine si putind mie- re si polen. Polenul nu este indispensabil alimentatiei larvelor ; atunci cind doicile au alimentatie insuficient4, ele isi epuizeazA propriile rezer- ve pentru a alimenta larvele. Aceasta explicd de ce in tubul digestiv al larvelor se gaseste in general foarte putin polen, dar cresterea de puiet considerat&é ca un tot cere mari cantitati de polen. Nu toate polenurile au aceeasi valoare alimentara pentru albine. Existé polenuri bune gi polenuri proaste. Diferentele tin de compozitie, si, mai ales, de bogatia de proteime; dar acest factor nu este singurul. Intr-adevar, nu se cunose inca complet nevoile alimentare ale coloniei de albine gi nici cele mai bune Tegimuri artificiale care se pot realiza nu au putut fnlocui niciodata, total, polenul pe perioade lungi. Trebuie inci semnalat faptul cA existA plante, din fericire putin nu- meroas¢ in flora noastra, al céror polen este toxic pentru albine In cazul in care este consumat in cantitaji mari. Acesta este cazul gilbenelelor de padure, Dar se remarca, de aserenea, ca albinele nu recolteazi pole- nurile rele sau polenurile mai mult sau mai putin periculoase pentru ele, decit fn timpul lipsei de hrand. In acest sens, albina nu se comporta diferit de alte animale ; ea selectioneaz4 alimentele foarte precis si cu si- guran{a, ca studiind aceste selectii, vom putea cunoaste mai bine nevo- ile alimentare ale coloniilor de albine. Din punct de vedere pur cantitativ, nu este lipsit de “interes sa retinem cA o colonie de albine puternicd recolteazd in cursul unui an peste 100 kg de nectar si 30—50 kg de polen. Astfel milionul de stupi care traieste in Franta recolteaz4 anual, grosso modo, 140,000 tone de pro- duse, adici 2,5 kg la hectar. Este vorba desigur, de nigte medii calculate exagerat schematic, dar care trebuie si dea de gindit caci, s4 nu uitam, © floare nu ofera nectar gi polen decit in miligrame sau fractiuni de miligram. Respiratia Albina nu are plimini, dar ca toate insectele are un sistem de tra- hei care conduce aerul direct pind la tesuturi, unde este folosit. Nu exista deci un lichid intermediar comparabil cu singele pentru a trans- porta oxigenul. Traheile sint tuburi care se ramificd in interiorul corpului albinei, in toate organele gi pind la extremitatea tuturor apendicelor. Diametrul lor descreste progresiv, incit ultimile ramificatii sint atit de fine ca sint mai mici decit celulele in care ajung; diametrul lor poate fi de ordinul micronilor ; acestea sint traheole. Deci, corpul albinei este parcurs de o retea de trahei ramificate la nesfirsit. Traheile au o structurd comparabilé cu cea a tegumentului insectei. De fapt ele sint invaginatii ale acestui tegument, In interiorul corpului, ceea ce explicd asemanarea. Din exterior spre interior se gaseste un epi- teliu format din celule mari aplatizate care formeazA un fel de pavaj si apoi o membrana circularé intima. Aceasta are nervuri ingrogate si spi- ralate, numite tenidii. Tenidiile rigide dau traheolelor in acelasi timp $i suplete (industria utilizeazA dealtfel chiar asemenea structuri spiralate pentru fabricarea tuburilor metalice suple dar care trebuie sa reziste la turtire). Desi foarte fine, traheolele au tenidii ca si traheile. Din locin loe traheile se largese in saci de aer lipsiti de tenidii. Rolul acestor saci nu este foarte bine cunoscut. Sistemul respirator al albinei se deschide spre exterior printr-o serie de orificii numite stigmate sau spiraculi. La lucrdtoarele adulte stigmatele sint repartizate simetric pe ambele laturi ale corpului, cite o pereche de fiecare segment: trei perechi pe torace si sapte perechi pe abdomen. Stigmatele au dispozitive complexe de deschidere si-inchidere. Circulatia aerului in sistemul traheal este obfinuté prin migc4ri de pom- pare ale abdomenului ; aceste miscdri sint usor de observat la‘albinele in repaus ; inelele abdomenului se intind si se aduna intr-un ritm mai acce- lerat sau mai lent, dupa cum albina este inactiva sau revine dintr-un zbor care i-a solicitat un mare efort fizic si un consum mare de oxigen. Debitul de aer in sistemul traheal este reglat nu numai de miscari- le abdominale, ci si de deschiderea sau inchiderea stigmatelor. Circulatia La mamifere, exist o circulatie sanguina in interiorul unui sistem perfect inchis. Singele transporté oxigenul pind la celule, aducindu-le elementele nutritive de care acestea au nevoie. El serveste, de asemenea, la vehicularea deseurilor, indiferent daca este vorba de gaz carbonie sau de diverse produse de metabolism. El este pus in migcare de un or- gan de pompare, puternic, inima. Insectele nu au un astfel de sistem. Aerul pitrunde direct pind la celule prin sistemul traheal, care comunicd cu exteriorul. Dincolo de scheletul su extern articulat dar perfect etans, albina addposteste toate organele care sint scaldate intr-un lichid numit hemolimf& Acest lichid s@ poate compara cu singele, dar este incolor sau aproape, pentru cA nu ALBINA LUCRATOA\ op confine pigment respirator comparabil cu hemoglobina. Acesta ar fi inutil, de vreme ce oxigenul ajunge direct la celule. Hemolimfa nu eircu- 14 intr-un sistem de vase inchise, dar nici nu stagneazi. Migearea ei se face printr-un aparat destul de rudimentar, care nu este propriu-zis o Sectiune prin stigmat. (Dupd Snodgrass) 1. Trahea eu tenidil. 2. Atrium. 3. Stig- matul, 4. Muschiul care comandd in- chiderea si deschideres orificiului Aparatul respirator al albine Iucri- Aparatul circulator al albinei toare. (Dupa Snodgrass) 1.Vasul dorsal 1, 8. gi 4. Sacié aerient aj capnlui, toracelui gi abdomenului, 2. Trun- chiul trahean. 5, Stigmate, inima. Este vorba de un vas dorsal, un fel de tub intins de la extremita- tea abdomenului pind la cap, inchis la partea posterioard si deschis la cea anterioaré, In portiunea posterioaré vasul dorsal prezinta cinci_um- flaturi, ventriculii, care pot si se contracte impingind astfel hemolimfa spre torace si cap. Intoarcerea se face liber, prin corp. Hemolimfa este aspiraté fn vasul dorsal prin niste deschideri numite ostiole, aflate pe fiecare ventricul. © diafragma dorsalé si una ventrala activeazd prin contractiile lor circulatia hemolimfei in afara vasului dorsal. Hemolimfa nu confine globule rosii ci numai hemocite, care sint de mai multe tipuri. Compozitia hemolimfei este foarte complexa. Contine 32 ALBINELE multé apa (85—90%/)), saruri minerale, zaharuri, aminoacizi, acizi grasi, proteine, enzime si deseuri, care sint eliminate la trecerea prin tuburile lui Malpighi. Zborul Albina dispune pentru zbor de doua perechi de aripi membranoase gi cu nervuri fine. Prima pereche este mai mare decit a doua. Ambele sint atagate toracelui printr-un sistem de articula{ii care permit replierea lor spre spate in timpul repaosului ; in timpul zborului, cele douad pere- chi de aripi sint euplate cu ajutorul crosetelor, (hamuli in forma de cirlig), in numar de aproximativ doudzeci care se aga{é intr-un sant situat la partea anterioara a celei de a doua perechi de aripi. Nervurile aripii {i dau rigiditate fara a o ingreuna. Desenul nu este oarecare. S-a putut dovedi cA el corespunde unei economii de mijloace de sustinere. S-au gasit, dealtfel, interesante analogii intre nervatiunea alara a albinei gi cele ale altor insecte bune zburatoare si chiar cu struc- tura osoasA si penajul aripii de la pasdri. Nervurile aripii albinei desemneazé un numar de celule, inchise cdtre articulatie si deschise cdtre margini. Fiecare celula poarté un nu- ha e 2 Aripile albinei (Dupd Snodgrass) Cirligele alare si ancorarea lor A. Aripa anterioard : 1, 2 gi 3. Celulele in timpul zborului (Dupd Snod- cubitale. 4. Celula radiald. 5. Celula grass) discoidala. 6. Sanful in care se inserd A. Ia luerftoare, B. 1a trintor hamulii celei_ de a doua perechi in 1. Aripa anterioard 2. Aripa pos- timpul zborului terioara B, Aripa posterioaré : 7. Hamulii (cir- lige) mar si, eventual, un numar de ordine: celule radiale, cubitale, anale. Ele sint dispuse dupa un desen atit de precis si constant, incit utilizind masurdtoarea lungimilor nervurilor si unghiurilor pe care le formeazé intre ele se pot stabili caractere biometrice care permit identificarea raselor, sau a populatiilor de albine. ALBINA! LUCRATOARE 33 Muschii care actioneazé aripile ocupa cea mai mare: parte ya torace- lui. Ei constituie doud mase de culoare roz care se insera pe piesele chi- tinoase ce alcdtuiesc scheletul. In, zbor, numarul batdilor aripilor este de 400—450. pe secunda. Viteza de zbor.a albinelor, raza de actiune, consumul in zbor, indl- timea la. care zboaré.au facut obiectul numeroaselor. cercetari care au aratat c& nu li se pot fixa valori standard acestor parametri. Pe teren ne- ted, fara vint-si.pe timp bun, albina zboara in jur de 25— 30 km pe ord, dar purtati-de vint ea poate atinge viteze mult mai mari care au fost estimate la mai mult de.60 km pe ora. Ceéa'ce este vala~ bil pentru viteza de zbor este si pentru raza de actiune ; in mod ,,util” albina culege pe o razi ce nu depisesie 1.500 m, dar in caz de necesitate ea poate ajunge la surse de nectar situate la distanje de 10 sau 12 km. Zborul reptezinta © chel- tuiala de energie destul de considerabila, mai ales cu in- carcatura. © albina cintares- te in jur de 100 mg, poate transporta in gusd si pe piv... cioare sub forma de ghemo- B toace o inc4rcdturd totala de = peste 75 mg. Acest efort an-. Zborul albinei (Dupa Snodgrass), treneaza la nivelul muschilor. A. Contractia alternativa a musculeturii trans- aripilor. un consum,de glu- verstle (sus) 3 apoi a celei longitudinale (jos), : ‘tul provoach miycurea aripilor cozi, carburantul mugchilor, 5 posite suecesive ale oripilor la t#tntory tr eare atinge 1,5 mg pe minut. gursul zborulti Calculele permit gasirea fara 1. Tergit toracic. * Sternit toracic, 3, Musculatu- efort a limitelor razei de ac- ré longitudinala fiune a albinei In. zbor fara aprovizionare suplimentara, La 12 km se poate spune ¢4 albina culega- toare nu lucreazd decit: pentru a asigura proyizia de nectar necesara zlvo- rului ei de intoarcere Ja stup. Altitudinea de zbor depinde mult de usurinta-cu care albina’ gase- stescurentii-de acr, S-a constatat cd in regiuni unde vintul suflé-foarte puternic albinele au tendinta de-a zbura eproape de sol in timp. ce alti- tudinea normala de zbor este de 10—30m. ‘Vom vedea in alt capitol cA zborul albinelor presupune nu numai o veleatura sitin motor puternic, ci si un sistem de ‘navigatie si de repe- raj foarte perfectionat, culesul considerat la nivelul coloniei $i nu al in- dividului facindu-se dupa o strategie precisA care vizeaz& economisirea maxima a energiei utilizate pentru exploatarea resurselor melifere. yy ALBINELE Secrefia de ceara In timp ce cele mai multe animale care-si construiese un cuib uti- lizeaz& materiale gasite in natura, albina produce ea tnsdsi substanja pe care o foloseste la construirea fagurilor stupului. Aceasta substanta este ceara. Este adevarat, ea recolteazd $i propolis, de pe mugurii arborilor. aceasté substan{a ecurioasé poate fi considerata si ea ca un material de constructie complementar cerii, dar aceasta constituie materialul de con- structie principal. Secretia de ceari (dupd Snodgrass) Oglinzile ceriere (dupa Snodgrass) Seetiunea schematicd prin abdomenul Ceara se formeazi pe oglinzile (1) ster- lucritoarei, in care se vede pozijia nitelor (2) glandelor ceriere Ceara este o substantd gras si unsuroasd care se topeste in jur de 64°C, perfect albi in momentul secretiei sale de’ catre glandele speciali- zate aflate pe partea inferioard a abdomenulti albinei lucratoar® si nu- mai al ei. Aceste glande sint in numar de opt. Pentru a intelege functi- onarea lor, trebuie sd amintim ca fiecare din inelele “abdomenului are doua elemente chitinoase, unul la partea superioara, tergitul si altul la partea inferioara sternitul. Ansamblul tergit-sternit constituie segmen- tul. Segmentele sint unite intre ele prin membrane numite interseg- mentare, Deci Ja lucrdtoare, sternitele purtind numerele 4, 5, 6 si 7 se pre- lungese fnainte formind un cadru chitinos care ramine mereu ascuns sub sternitul precedent. Acest cadru chitinos are doua placi ovale trans- parente, foarte fine, oglinzile ceriere, sau placile ceriere. Sint opt placi de acest fel. Pe fiecare se afl4 o gladi epidermicd. Deasupra fiecdrei glande se gasese celulele incdreate cu rezerve grase, care se activeazi in momentu] secretarii cerii, Secretia de cearé nu este o functie continud. In cursul scurtei sale viefi, albina trece printr-o faz& de activitate a acestor glande ceriere, dar nu de lunga duraté. Dealtfel. colonia de albine nu construieste tot timpul anului, ci doar in functie de nevoile sale, pentru adapostirea lar- velor (puiet) si a proviziilor de miere si polen. id_glanda cerierd functioneazd, ceara trece prin oglinda ceriera, arenes si se intdreste pe faja inferioara a acesteia sub forma unui sol- zisor care se desprinde si iese la exterior si este preluat de periutele celei de artreia fe de picioare. ALBINA LUCRATOARE 35 Solzisorii de ceara sint foarte mici. Ei nu cintaresc in medie mai mult de 0,8 mg, ceea ce inseamna cA trebuie 1.250.000 pentru a face 1 kg. S-a discutat mult pentru a afla ce Inseamna pentru stup (si pentru apicultor!) productia de cear&, Ceara. constituiti din substanfe grase, este elaborata pe bazi de glucide, deci de zaharuri din nectar. Ea nu con- tine azot dar se pare cA secretarea ei cere albinelor un anumit consum de polen ceea ce dealtfel se poate expli- ca cu usurin{é prin simplul fapt al funcfionarii glandelor. Cifrele avan- sate de diferifi autori sint departe de a coincide, mergind de la 7 pina la 12, 16 sau 19 kg de miere necesare pentru a produce 1 kg de ceara. Este foarte greu de stiut exact care este realitatea, cu atit mai mult cu cit se- erejia de cearé poate fi influentata foarte mult de alfi factori decit de cel pur nutrifionali, Este bine Evolutia glandelor ceriere in funetie de virsta lueriitoarelor (dupd Snodgrass) De sus in jos, se pot observa sta- diile glandelor ceriere la albinele % foarte tinere, la lucratoarele de Sectiune histologicd prin abdomenul 12-19 zile care secret ceard si, luerAtearei (dupa Snodgrass) in. afirsit stadiul final, la culega- 1, Sternit 2. Glandé cerierd 3. Celule toate ale carei glande sint com- adipoase plet regresate stiut faptul cd la ocuparea unui addpost roiul natural este capabil de a secreta mai multA ceara si de a construi faguri mari in timp foarte scurt, utilizind numai rezervele din gusa lucratoarelor roitoare. Apirare si atac: aparatul vulnerant Se numeste aparat vulnerant acul albinelor, dar acesta nu le apar- tine in exclusivitate. Toate himenopterele aculeate au ac, nu numai albi- nele, dar si furnicile, viespile, bondarii ete. Acul este apanajul femelelor lueratoare sau mAtci ; nu existd la masculi. El nu este, de fapt, decit o simpli modificare a aparatului ovipositor, care serveste Ja agezarea oului, Acul constituie un organ foarte complex, format dintr-un ansam- blu de piese chitincase cu un rol mecanic si actionate de o serie de mici 36 ALBINELE muschi. Ansamblul functioneaza ca un injector prin care patrunde veni- nul in pielea dugsmanului. Se disting : — doua lantete foarte fine, foarte ascutite, ce poarta barbe, acestea constituie acul ; ele sint simetrice si gliseaz& in Iungul tecii — pies’ chi_ tinoasa robusté, Ingrogata in forma de bulb in partea superioara — care serveste de ghid Jantetelor, dar nu patrunde in rand; -—- doua teci care protejeaza acul ; — glandele de yenin; glanda acid§ si glanda alcalina; prima ali- menteazd un rezervor deschis in parteaJingrogata a tecii; — un ansamblu de piese chitinoase (placa triunghiularé, placa pa- traté, placa oblonga) si muschi care asigura iesirea acului, normal invi- zibil, in‘interiorul abdomenului, si apoi injectarea veninului- tn momentul cind albina infeapa, cele doud lantete sint introeduse alternativ tn victima, veninul este pompat in rezervor si injectat In rana prin canale foarte fine care ajung la extremitatea lanfetelor. ‘Veninul este furnizat in mare parte de glanda acida. Rolul glan- dei alealine este incA putin cunos- cut; ea ar putea si serveasea la ungerea acului. Laecloziune albineleau foarte putin venin. Intepatura lor, aproa- pe intotdeauna accidentala, deoa- rece nu sint agresive, este mult mai pufin dureroasé decit cea a culegdtoarelor batrineCu virsta, albina capata experienj& fn atac sauapdrare. Catre virsta de cinci- sprezece zile, rezervorul side ve- nin contine 0,3 mg si injepatura devine dureroas4 pentru:om, mor- tal pentru mulfi dugmani mici. Nu trebuie si uitém cd veni- nul albinei este o otravA violenté a carui toxicitate este la fel cu cea a veninului unor serpi. Din ferici- re cantitatea de venin eliberata la o intepatura este foarte: mica si Aparatul vulnerant al albinel Iuerateare MU! normal, nealergic o suporta 1. Glanda acid, 2. Rezervorut de venin, | CU usurintd fara ‘alte inconvenien- +. Glanda alcalind, 4° Placa oblonga, §. te decit o umflitura trecdtoare. Placa triunghiulard. 6, Placa pétreta .7. Darodoza este)suficienta&: pentru a Teaca acuiui. 8 Acul. ucidéicnalt®!-insevtd:-sdu~pentmaia stinjeni-serios.un animal mic. Folosirea acului este totdeauna un reflex de aparare din partea albinei, chiar, dacé omul considera c& este vorba de un atat, deoarece nu intelege ci prezen{a sa in apropierea unui stup este resim{itt de pazni- ce ca o agresiune, deci ca un pericol potential. ALBINA LUCRATOARE 37 Cind, albina isi infige acul in corpul unei alte insecte, ea cauta lo- curile lipsite de aparare, adicdé membrana intersegmentaraé moale si. fra- gilda, pentru cd segmentele alcdtuiese.o carapace impenetrabila. Chiar in momentul jesirii din teacA acul vars veninul si se retrage ; el poate si functioneze din nou.cdci este intact; veninul se reface. Dar dac& dusma- nul este mamifer,.acul nu mai poate fi_scos usor_ din. piele, barbele fac din el un veritabil harpon. Lucratoa- rea trage pentru _a se elibera, dar a- cul rémine fixat fn pielea animalului. Albina, raniti mortal, nu supravie- tuieste mult timp. Viaja senzoriala a albinelor Lumea in care traieste albina nu se aseamana cu a noastra. Simtu- rile sale sint diferite, chiar dacd parent ea are ca 5i noi ochi si orga- ne pentru gust, pentru simt, pentru perceperea vibratillor, pentru. a dife- rentia frigul de cald, ete.. Perceptia lumii de c&tre albine este in acelasi timp mai bogati i mai siracd decit a noastra, in functie de domeniile luate in considerare, Dar nu putem vorbi de viata senzoriala a albinei fara a da citeva indicatii sumare a- supra organizarii sistemului sau ner- vos central si periferic. Ca toatein- sectele, albina posed& un sistem ner- vos central format din creier si lan- jul nerves ventral si un sistem so- matogastric analog sistemului nervos simpatic al animalelor supericare. Primul are functia de a asigura i relafiile albinei cu: mediul exterior si Sistemul MCaeod ere pocestnere de a.comanda miseirile, Al doilea nu, -epy antenay 2. Creler 3, Outiul coin- Primeste decit mesajele provenite de pus. 4. Ocelit. §. Primiut ganglion, 6. Al Ja organele interne gl le comanda doilea gongtion. 7. At tren. ganailion. es ae 5 : Al patrulea ganglion, 9, Al cincilea functionarea (respiratia, digestia, oe 10, AE saselea ganglion. 11, Al ete.) saptelea ganglion, Creierul Rezulfind. din acsoeierca ganglionilor cefalici, creierul cuprinde trei parti principale : — Protocerebrum, situat In partea din. faté sus a capsulei cefalice ; este centrul yederii: El este in legdtura directé cu ochii compusi si oce- 38 ALBINELE lil prin intermediul nervului optic. Protocerebrum formeazd partea cea mai dezvoltaté a ¢reierului. El are doud corpuri pedunculate, centrii ner- vogi foarte importan{i care coordoneazd diferitele activitati cerebrale ; — Deutocerebrum este centrul nervos al antenelor. El da nastere Ja doi nervi antenari grogi ; unul senzitiv si altul motor ; — Tritocerebrum este putin dezvoltat la albine, El da nastere ner- vului labrului si unui nerv pericardial care controleaza activitatea orga- nelor endocrine. Lanful nervos ventral El cuprinde ganglionul sub-esofagian si lantul nervos ventral pro- priu-zis. Ganglionul sub-esofagian, situat si el in cap, este format din 3 ganglioni uniti, El d4 nastere unor nervi foarte importanti, senzitivi si motori care merg cAtre piesele bucale, t Lantul nervos ventral, cuprinde tn total sapte ganglioni dintre care doi sint in torace gi cinci in abdomen. Toti pereche si uniti intre ei. Primul ganglion situatin torace ineryveazi prima pereche dé picioare. Al doilea inerveazi a doua pereche de aripi, a doua si a treia pereche de Picioare ca si muschii toracelui care dup cum am vazut asigura zhorul gi mersul. Ochii si vederea Albina are 2 ochi mari compusi situa{i de o parte si devaltia capu- lui si unifi cu creierul direct prin nervii opticl. Piecare din acesti ochi compusi este format prin juxtapunerea unui foarte mare nuni&F de ochi simpli care se numesc omatidii. Dacd se examineazd cu o lupa puternica suprafata unui ochi compus aceasta apare ca un ansamblu de hexagoane, fiecare fiind corneea unei omatidii. La Jocul de imbinare a omatdiilor se gaseste, din loc in loc, un perisor foarte lung, de unde aspectul paros al ochiului, Fiecare ochi compus poate avea la lucratoare 4000—5000 de omatidii. Fiecare omatidie este un sistem optic complet cuprinzind o cor- nee transparentaé care formeaza lentila convergentd, un cristalin de for- ma conicd sio retinulé compusa din opt celule ‘sensibile la lumina. Partea centrala a omatidei este rhabdomul. Celule pigmentare izoleazA omatidiile intre ele. In afara ochilor compusi albina are trei ocelii, mici ochi simpli dis- pusi in triunghi pe partea dorsala a capului. Ocelii sint formati dintr-o Jentilé biconvexé, un corp vitros si o retina. Ei nu dau imagini clare, ro- lul lor este de masurare a intensitatii luminii. Ej sint foarte sensibili la variatiile luminii, ceea ce le permite semnalarea inceputului sau sfirsi- tului zilei, innorarilor si insenindrilor. Ei functioneazd astfel mai mult ca celule fotoelectrice decit ca ochi. Albina are un cimp vizual foarte tins, aproape de 360°, se poate spune cd nu are decit foarte putine unghiuri moarte, chiar spre spate. ALBINA LUCRATOARE 39 Ea are deci o vedere panoramica, dar acest avantaj este diminuat deo mare seddere a nivelului acuititii vizuale: are 1/80 din acuitatea vizuala a omului. Ea vede greu detaliile obiectelor. Reamintim cé un om cu a- Suprafata ochiulul eompus al albinel vazut Ta microseop, (dupa R. Faure. Detalii observate la microscopul electronic ce baletaj?, Perii lungi sint inseraji din loc fn loc printre omati Ochiul compus al — albinel (dupé Snodgrass) Sectiune intr-o omatidie in care se observit 1. Nervul optic, 2. Cornea. 3. corneea, ctistalinul, celulele retineene si net- ‘Retina. 4. Cristalinut - vul optie (dupa Snodgrass) euitate vizualié normalA poate-distinge doud puncte apropiate. la distan{a de 0,1 mm acomadindu-se la cea mai scurt& distant&a (de 30 cm). Dae albina distinge greu micile detalii ale obiectelor are in schimb o buna viziune a for- melor, Ea recunoaste formele pline si nu le confunda nicio- daté cu cele goale. Formele stelare evocatoare a multora din formele florare stint foarte atractive pentru albina, astfel 4 ea confunda un patrat cu un cere sau un triunghi pe aceeasi suprafata. Ochiul omului percepe o miscare continua incepind din momentul fn care imaginile se VE succed cel putin'de 24 de ori pe HHT neki fedieratan) Nine aaa Sectiune intr-un ccel (dupa Redikorzew, 1900 in Snodgrass) nare cu albina. Ea nu fuzionea-' 1, Lentil, 2. Tris, 3. Retinds 4 Nerv optic 40 ALBINELE z& imaginile decit la 0 succesiune de trei sute de imagini pe sec, ceea ce inseamna ca daca albina‘ar fi interesata sf vada un film ar vedea o suc- cesiune de imagini fixe, ceea ce i-ar provoca o mare plictiseald. Imagina- fi-va © secvenja de urmiarire incetinité de 12 ori. Aceasté proprietate a ochiului albinei este foarte bund pentru zbor. Datoritd vitezei crescute de fuzionare a imaginilor ea pastreazA la 30 km/h o vizi- al une foarte statici a solului, ceea ce ti ugureaza bineinte- les reeunoagterea locului, Nu este exclus ta, tot caracteris- | I | j ticile vederii la albina sa fie de o mare utilitate si in apa- rare, reducind efectul de sur- Vederea formelor la albine (dupa von Frisch). riz al ataeurilor unui dus- Paws de = ca a ae a Jos sint spots, man rapid, te intre ele de citre care. in schim! Ideea despre vederea fund’ iff din rindul de sus cu o figuek din rindul’de joa Caracterai pin ean albinel ar fi foarte. incom- decupat al figuril este cel esential pleta dacé nu am aminti fap- tul, c& spectrul la care reac- tioneaz& ochiul ci este dife- rit de cel la care reactionam noi. Vederea noastra cuprin- de de Ia violet pind la rogu (400 pind la 800 nm). Vede- rea albinei prezinté un deca- laj cdtre lungimile de. unda scurte (300 pind Ja.650 nm), . adica oarbaé in privinta cu- nel cai its Hida tga a A AARON jerea culorilor ine. (du; von Frise! vi i Schema istorieel experienié Tacuil Ge Bart von icles ene ae Frisch in 1928. Albinele dresate la o hirtie al- bastrii recunose aceastit culoare si nu. confunda Am, Wederea culorilor de cu diferitele nuanje de gri catre albind a fost mult stu- diatéa. de Karl von Frisch si de elevii sai incepind din anii'20 ai acestui secol. Meritul esential al aces- tui experimentator de geniu este tocmai acela de a fi conceput niste expe- riente extraordinare ca prcizie si simplitate cum sint cele care i-au permis s4_ demonstreze cA albina este capabild s& disting& culoarea albastru in mijlocu] unei game intregi de griuri. Faptul cé albina este oarba la rogu, poate p&rea aprioric, destul de neobisnuit pentru ca in natura, um mare numéar de flori rosii sint foarte vizitate de albine, incepind cu banalul mac de cimp de pe care culeg mult polen. fn realitate. daci noua macii ne par rosii, albina fi vede intr- o culoare care nu este alta decit ultravioletul, culoare perfect reflectata de petale si vazuta foarte bine de albina. S& mai semnalam cd ochiul albinei se comportd ca un analizator al luminii polarizate. Or, lumina emanind de la cerul albastru este polari- ‘) Simbolul nanometrului : 1 nm = 1/1.000.000.000 m ALBINA LUCRATOARE a zaté. Vom vedea mai departe c& aceasta facultate de a recunoaste planul de polarizare a luminii constituie un mijloc de orientare in zbor la fel de util albinei ca busola pentru marinar. 500 nm. Cereul culorilor pentru om Antenele si functiile lor multiple Urmarind o albind lingind un strop de miere, nu putem sA nu fim surprinsi de mobilitatea extraordinaré a acestor organe minunate care sint antenele, Ele palpeaz& in toate sensurile si fara odihna ; aduc insec- tei o mul{ime de informatii variate, Si intr-adevir asa este, pentru ci albina, foarte mioapa, slab ffizestfaté pentru a vedea detaliile obiectelor sau ale fiintelor, are in antenele sale niste captatori pentru miros, pen- tru temperatura, pentru vibratii §i chiar pentru gust. Aceasté enumerare nu este, bineinteles, complet, cdci inventarul tuturor excitafiilor pe care antena le poate capta si utiliza nu este terminat. Antena este formata din trei. parti: scapus, pedicel, si flagel care cuprinde.unsprezece articole. Fiecare portiune a antenei are organe, placi sau sensile, ale céror functiuni sint variate. Placile poroase sint sensibile Ja mirosuri. Pe antena unei lucratoare se pasese in jur de 3600—6000 placi, fati de 3000 de pe antena miiteii gi 30.000 pe antena unui trintor. Sensilele trichoide par sensibile Ja vibrafii. O singura anten& poate avea 8500 de astfel de organe care ar fi un fel de ,,urechi* ale albinelor. Se considerA in general c4 albinele sint surde in sensul obisnuit al cu- beihaet dar ele percep foarte bine vibratiile transmise de un substrat sol Sensilele baziconice se gdsesc pe al treilea si al zecelea segment an- tenar. ExistA in jur de 150 pe fiecare anten&. Ele ar fi organe de miros, ca si pldcile poroase. Asadar prin antene se stabilese comunicafiile intre indivizii colo- niei, Cind o aibina solicitA hrana de la o alta albind antenele lor ramin in contact permanent si par a transmite o informatie. 42 ALBINELE Antena lueritoarei Suprafaja antensi (mult marits) (dupa (dup Snodgrass) Snodgrass) 1. Scapus. 2. Penduncul. ~3, 1, Placa poroasi, 2. Sensild tricoidd, Primul artical. al flagelului, ‘Sensild baziconied 4, Al IL-lea si ultimul artieol al flagetului Diferite tipuri de sensile de Ja suprafata antenei (dupa Snodgrass) A. Placa poroasd ; B. Sensila trocoida. C. Sensild baziconica 1, Extremitate senzorialé. 2. Cuticula, 3, Bpiderme,'4. Celulele nervoase, 5, Nerv COLONIA DE ALBINE 43 Tot datorita antenelor ei albina se poate orienta in intunerieul stu- pului, recunoaste parfumul florilor. mirosul mierii sau pe cel al unei albine stréine sau al unuj dusman. Lipsiti de antenele sale albina moa- re curind, Gustul Albina are simul gustului foarte bine dezvoltat. Ela fost mult studiat de fiziologi si in special de Karl von Frisch. In loc sa fie localizat foarte strict in. cavitatea bucald, ca gi la om, la albind se manifesta in trei feluri diferite. Se distinge intr-adevar gustul oral, in legdtura cu cavitatea bucala; gustul tarsal, legat de existenta organelor gustative pe tarse; in sfirsit, gustul antenal, localizat pe ultimile opt segmente ale antenci. Casi noi, albina deosebeste dulce, sarat, acid si amar. Acest lu- cru s-a putut dovedi cu ajutorul unor teste de dresaj corespunzitoare, cu sanctiune sau recompensa. Este vorba deci de tehnici foarte clasice si care se aplicd animalelor péntru a se cunoaste pragurile sénsibilitatii lor-gustative. Faptul cd albina este capabila s@ recunoasca gusturile fundamenta- Je, exact ca si omul, nu inseamn4 cd si reactioneaza in acelagi mod ca noi la toate substantele. S-au putut aledtui liste lungi de substante care noua ne par dulci,-dar care nu sint astfel si pentru albind. Lactoza, de exemplu, este dulce pentru noi dar nu pentru albina. In functie de virsta, de starea) fiziologica si de starea de nutritie, albina nu reactio- neaz& in acelasi fel Ja stimulli gustativi. Infometata timp de mai multeGre, ea re- cunoaste gustul dulce al unei | solutii foarte diluate de -zaharoza, pe “Care, cind este alimentaté normal nu o distinge de apa pura: Unele substante au un gust total diferit pentru om si pentru albina. Astfel vaharina, care di gust dulce bauturilor de regim ,,far&é zahar“, nu este dulce pentru albind si este total inactivd. Octo-acetil- zaharova, altfel spus Octosan (nume CO- — sectiune prin penduculul antenel mercial) este amard pentru om dar insi- (dupa Snodgrass) pidi pentru albind, ceea/ce permite utili- Penduculul contine organul Jhon- zarea ei pentru. denaturarea zahdrulul *n care Integistreaza migcirile rezervat albinelor. Zah&rul denaturat cu 3, segput, 2, ‘Penducul. 9, Flagel octo-acetil-zaharoz4 fn doz4 foarte slab& 4 Celulele nervoase. 5. Nerv an- (0,5 g Ja kg de zahar) nu este bun pentru tenal consumul uman. Gustul tarsal permite studii de mare fineje, este suficient si intro- ducem extremitatea picioarelor albinei in solutia de testat gi si observam raspunsul — care constd in intinderea limbii dacd solutia este atractiva, 44 ALBINELE Simgul timpului Simul timpului se poate pune in evident&é prin experiente de dre- saj. Cele mai simple constau in a nu distribui hrana fn exteriorul stu- pului decit o perioada scurta, timp de doua ore pe zi. Daca maream albi- nele dresate si nu pastram in experient4 decit un mic grup, citeya zeci, se constat4, dupa citeva zile, ca albinele nu apar la hranitor decit la ora obignuita de hranire. Ele se obisnuiesc astfel cu prezenta unci hrane intr-un anumit loc si la un anumit moment’ fix al zilel. Schimbind condi- tiile experientei, experimentatorul constata ca albinele, fidele obicéiurilor lor nu se adapteazé dintr-o data nici la modificari de orat nici la supri- marea ‘sursei. In acest ultim ca% ele se invirtesc’in jurul hranitorului, care ,ar fi trebuit s& fie plin“, pe toaté dutata’ obignuité a dresajului $i pe urma dispar pentru a reveni a doua zi. In jurul acestei teme, cercet&torii au pus Ja punct protocoale expe rimentale foarte am&nunfite deoarece explicarea rezultatelor obtinute OO DDOOO OOOV0 BOO In 1955 un cercetitor din scoala Iu! Karl von Frisch, Renner, realizeazi.Ja Paris un dresaj intr-o incinta inchisi si demontabild, Albinele sint condifionate si vind sa caute sirop de zahir la ora 12, ora lorald. Pe urmi ele sint transportate cu avyionul la New York si sint instalate in aceeasi, incintii, Se constati ci ele si-au pastrat In mod condijionat ora Parisuluj si c& nu fin cont de ora local care este eu 5 ore mal in urmAé decit cea a Parisului, SEXUALITATE ® nu este totdeauna usoara. Constatarea’ ca atare, ca albinele’ posed& un simf al timpului nu explicé si In ce constd acest simt: Se poate presupu- ne foarte bine cd existd repere exterioare cum ar fi-reperele astronomi- ce (pozitia soarelui pe cer), sau existenfa,unui ceas intern sau ceas biolo- gic care ar fi un fel de pastrator de, timp tncorporat albinei, de nesters si nedereglabil dar al cdrui_mecanism. intim ramine de demonstrat. Nu se poate intra aici in detaliul numeroaselor experiente care au fost facute la sfirsitul secolului trecut pentru elucidarea acestei proble- me. Datoriti experienjelor decisive care au constat in traversarea peste Atlantic, in avion, a unui stup (in 1955, de Renner) pentru a obtine un mare decalaj orarintr-un timp foarte scurt, s-a putut demonstra juste- tea {potezei ceasului bidlogic. La New York, albinele continuau munca dupa ora Parisului, unde avusese loc dresajul. In natura existé numeroase plante care “nu dau nectar si polen decit intr-un anumit timp al zilei. Se cunose faimoasele cedsuri florale la care ora este indicaté de desehiderea florilor. Este deei important pentru albind ca, datoritd simtului siu inndseut al timpului, sé fie capa- bild a gasi in fiecare zi la momentil oportun plantele melifere deschise sigata de a-i oferi produsele. SEXUATELE Matca Matca este singura femeléfeeunda a stupului. Se recunoaste foarte repede printre lucratoare, prin marimea sa, Abdomenul sau plin de oud este de aproape doua ori mai lung’decit cel al unei lucratoare, Dar dife- renta de talie nu este singura: piecsele sale bucale «sint mai scurte, mandibulele au margine dantelata ; picioarelenu au organe de recoltare a polenului; acul este indoit; nu are glande ceriere. Trebuie notat, de asemenea, ca matea se bucura de o frumoasd longevitate care poate atin- ge patru sau cinci ani. In principal insi, matca:se distinge prin organele sale reproducd- toare, normal dezvoltate, spre deosebire de lucr&tcare care sint sterile. Vom. descrie succesiv organele de imperechere, organele ce {in in rezer- va siminta trintorilor care au fecundat matca, dupa aceea ovarele gi cele de ponta. Organele de imperechere Dac& se indeparteazi cu grija piesele, chitinoase are formeazd ultimul segment abdominal al matcii se descoper’ o cameraé ampla, nu- mitd camera acului in care se prezinta de sus in jos, sul, acul si ori_ ficiul vaginal care, profund infundat sub ac, nu este vizibil decit dacd se ridicd acesta. “’Fundul camerei acului constituie ceea ce se numegte bursa coptla- trix, sau vestibulul vaginal. In acest vestibul se deschid trei orificii : 16 ALBINELE vaginul in centru, ca o fanta orizontald de 0,6—0,7 mm, si doua alte fan= te longitudinale care se-deschid in buzunarele laterale. In timpul fmperecherii, organul genital al trintorului: patrunde in vestibulul vaginal dar nu in vagin, care i] continua; matea {si deschide larg extremitatea abdomenului gi ridicd acul astfel ci penisul poate pa- trunde in vestibul. Numai sperma trece In vagin unde este aspirata prin miscdrile organelor care urmeaza. Sectiune longitudinala prin abdomenul matcii (dupa F. Ruttner) 1. Ovar, 2, Spermatecd, 3, Pungd rectald 4 Camera acului Organele genitale ale miteii (dupa Snod- grass) 1, Ovare. 2.Ovariole, 3. Glanda cu venin. Snermateca si anexele sale 4, Oviducte. 5, Glanda spermatecit, 6. Sper- 1, Canalul snermatecti, 2. Sper- mateca. 7. Glanda accesorie acului, 8. Bur- ‘mateea. 3. Camera vaginului. 4. $a copulatrix. 9, Acul. 10, Rezervor cu Pompa si valva. 5. Glanda venin spermatecii In mod’ normal orificiul vaginal este inchis, in repaus. El este urmat de canalul vaginal, apoi de camera vaginului, inchisa si ea printr-o val- va vaginalé care controleazi trecerea intre oviduct si vagin’ Canalul spermaticii se deschide in camera vaginala. Continuind, catre ovare, se gaseste oviductul median, care primeste in amonte cele doud oviducte laterale, foarte flexibile si foarte extensibile, care ajung la ovare. SEXUALITATE 47 Spermateca In timpul imperetherii, sperma se acumuleazi in oviducte fnainte de a‘fi impinsd in spermatecd, unde va ramine inmagazinaté. Spermteca este un mic organ sferic plasat sub vagin, de care este legat printr-un scurt canal. Strins lipita pe suprafata spermatecii se gaseste glanda sper- matecii de forma tubulard. De jur imprejurul spermatecii se intinde o retea fina de trahei. Ovarele Ovarele sint organele care produc ouale. Ele constituie doud mase volumincase albicioase ocupind cea mai mare parte a abdomenului matcii. Fiecare ovar este format dintr-un ansamblu de ovariole care pot fi considerate ca niste tuburi in interiorul cdrora oudle se formeaza $i eresc pind in momentul in care, complet dezvoltate cad in oviducte care le conduc de-a Jungul vaginului catre orificiul de ponta. Fiecare ovar cuprinde intre 160 si 180 ovariole, ceea ce inseamna c& pentru o ponta de 1500 oua pe zi, consideraté normala in sezon activ, fiecare ovariol produce fn jur de 4—5 oua. Ovariolele sint mai fine cu cit se gisesc mai aproape de extremi- tatea anterioard. Altfel spus, for- marea oudlor gi . cresterea lor dau organului aspectul unui sirag ale cérui boabe sint din ce fn ce mai mari, Formarea oualor si ponta La extremitatea anterioaré a unei ovariole nu se gaseste decit o masa citoplasmica nediferenti- ata, Dincolo de aceasta zona apar celule bine delimitate : oogoniile primare. Oogoniile se divid si dau nastere la oocite si la celule nu- tritive. Oogoniile constituie ele- mentul sexual ; celulele nutritive nu fac altceva decit s& aducd oului rezervele alimentate pe baza “' ygJontl’s. Ouete. & Gelute nutritive. c&rora embrionul se va dezvolta 4. Ovocite. 5. Folicul. 6. Nucleu ulterior. Oul matur confine nu- cleul reproducdtor, rezerve care se pot compara cu cele ale oului de gaind de exemplu, si un invelis foarte rezistent, chorionul. Oul matur se detaseaza de ovariol si cade in oviduct, Dar inainte de pont trece pe lingd deschiderea spermatecii. In functie de celula in care va fi depus — de trintor, de lucratoare sau de matcé —, el trece fara a fi fecundat a8 ALBINELE sau dimpotriva, primeste o mica cantitate de sperma. Spermatozoizii pa- trund in ou printr-o minusculd deschidere numita micropil. Cresterea ovocitelor are nevoie de cantitdti foarte importante de substanje nutritive. Aceste substanje provin: din hemolimfa matcii care scald4 ovarele si din care acestea se alimenteaza. Ponta de 1000—1500 owd pe zi reprezinta pentru mated un efort de asimilatie considerabil pentru c4 greutatea oudlor depuse in) 24de ore depaseste propria sa greutate. Este necesara o hrana abundent, tsor’de asimilat si bogata in proteine, grasimi si zaharuri. De aceea in perioada de ponta lucratoarele alimenteazd matca cu laptisor de matcd aproape continuu. ‘Trintorul In climatul nostru, trintorii au o scurta aparitie in stup, din aprilie pind in septembrie. fn iunie sint mai numerosi, dar numarul nu depa- segte decit rar 1000—2000 pe colonie. Lucratoarele opresc hranirea lor imediat dupA sezonul de roire cind sursele alimentare diminueaz&. Izgo- niti din stup, ei sfirsesc prin a muri in exterior. Nu au ac, nici organe de recoltare a polenului, ei viziteazd florile, zborul lor este zgomotos, jar alura generala usor caraghioasa. Toate acestea duc la un dispret care se traduce la unii apicultori prin maSsuri de eliminare radicalé. Multe manuale de apiculturd preconizeazi ins4_suprimarea puietului de trin- tori si instalarea de ,,curse de trintori*. Aceste practici sint fara fundament dacd tinem ‘seama de ceea ce se stie despre reproductia ja albine. wie Aparatul reproducdtor al trintorului este relativ complicat. El sufera dealtfel o lunga evolu- tie, care incepe de la stadiul de larva; se seurg 36 de zile intre depunerea unti,ou’ de trintor si maturitatea lui sexuala. Trebuie avant serencuetion sept deci studiat paralel aparatul:-re- (dupa F. Rutener) at to Teaticul, 2 Vezicula seminald. 3, Gléndi Ptoducitor gi evolutia sa, pe urma mueoasd. 4. Bulbul. 5. Compicili functionarea lui. Aparatul reproducator al trintorului ‘Testiculele Testiculele sint organele in vare se dezvolt& spermatozoizii. Ele se compun din tuburi seminifere satr testicle, In numar de cirea 200, care se deschid intr-o cavitate comund unde se varsi produsii formati. La SEXUALITATE 49 trintorul matur din punct. de vedere sexual,.testiculele formeazi dova mase mici situate in pozijie dorsala, in abdomen; cind producerea sper- matozoizilor s-a terminat, ele nu mai sint functionale. Veziculele seminale Testiculele comunicd'cu veziculele seminale prin canalul deferent. De fapt veziculele seminale nu sint decit o portiune largité a acestui canal. La trintorii maturi, din punct de vedere sexual, veziculele semi- nale contin sperma. ‘Glandele mucoase Sint doua glande foarte voluminoase care ocupa un loc important in abdomenul trintorului. Ele contin un mucus abundent care va juca un rol in momentul copulatiei, protejinad sperma de uscare, Canalul ejaculator Acest canal lung si ingust face legdtura Intre organele producaé- toare dé spermé:si de mucus si organul copulator. Endofalusul Acest organ este deosebit de complicat. La trintorul in repaus el este complet/repliat in interiorul abdomenului. fn momentul impereche- rii el se rasfringe ca 0 m&nusa. Daca printr-o apasare asupra abdomenu- lui sau prin anestezie cu cloroform se provoacd eversiunea endofalusului, se constatd o serie de faze suggesive. Dupa indepartarea pieselor chiti- noase care formeazd orificiul genital, se poate vedea aparind vestibulul care are o zona piloasd importamté, coarnele de ctiloare galben porto- caliu, lobul penat gi Ja sfirsit bulbul cu placile sale chitinoase. Dezvoltarea aparatului reproducitor Ine& din primele ‘stadii larvare testiculele apar, abia schifate. Tn timpul vietii larvare testiculele se dezvolta ; la nimfele de patru sau cinci zile Incep si se formeze spermatozoizii. Dezvoltarea maxima a tes- ticulelor este atinsd la nimfa de opt zile. Incepind din acest moment, testiculele regresea24, pind la maturitatea sexuala. In timp ce rolul tes- ticulelor se incheie, veziculele seminale si glandele de’ mucus suferd im- portante transformari. Veziculele seminale se umplu §i glandele miucoa- se se dezvolté la maximum, in timp ce endofalusul, numai schijat pina atuncl, ia forma definitiva. Functionarea aparatului reproducitor Imperecherea matcii cu trintorul se produce In aer, In zbor, trin- torul prinde matea si o calareste. Matca isi deschide larg cAile genitale. Cind contactul este stabilit, se produce in mod reflex eversiunea endofa- #0 ALBINELE jJusului. Dupa eversiunea vestibulului si a coarnelor, bulbul se angajeaza si el la rindul sau, si deschiderea canalului ejaculator ajunge la nivelul suprafetei organului in interiorul camerei acului miateii. Sub presitinea exereitata de musculatura abdominala sperma gi apoi mucusul sint eja- culate violent. Eversiunea endofalusului se continua pind la separarea bul- buluicu. placile sale chitincase de-a lungul unei linii de slaba rezistenyé. Aceasté rupere permite separarea rapida a partenerilor. Fragmentul de bulb cu placile chitinoase de culoare inchisd la su- prafa{4 ramine in organele genitale ale femelei si constituie ceea ce se cheami ,semnul de imperechere'. Acest semn este adeseori observat la matcile care se intore din zborul nuptial; lucratoarele il elimina, ca si pe dopul mucos care astupa intra- rea vaginala. Tn cursul uni zbor nuptial mat- ca este imperecheaté de mai multi trintori. Trintorul urmator celui care tocmai a copulat elimina automat semnul de imperechere al predece- sorului, raémas prins de partea pi- loasa a vestibulului. Eversiunea endofalusului eae eS (dup P. Rutiner) Sh ae 1. Endofatusul in curs de résfringere. 2. Desprinderea ,semnului de tmpere- Sperma trintorului este vis- ehere“ care rimine prins in edile geni- coasd gi de culoare crem. Reactia sa tale ale matcti este aproape, de neutralitate (pH aproape de 7). Spermatozoizii lungi in, jur de 0,5 mm au un cap foarte mic. Produsul unei ejaculari este in jur de 1,5—1,7 mm! de sperma, ceea ce reprezinta de la 7 pind la 10 mi- lioane spermatozoizi in functie de concentratie. Sexualitatea albinelor Cunostintele relativ precise asupra imperecherii matcilor nu au fost obtinute decit in a doua parte a secolului XX. Pind atunci se considera ca certé imperecherea matcii o singura data in viata sa, si cu un singur trintor, fericitul ales, dar in acelasi timp victimd pentru c4 tsi pierdea viata, creind-o. $i azi se mai intilneste aceastA conceptie in lucrari despre viata albinelor, desi se gtie sigur c& matea efectueazA succesiv mai multe ac i de imperechere si se cupleazd cu un numar destul de mare de ori. SEXUALITATE 61 Fazele preliminare Inlocuirea linistita a matcii ajunsd la‘ sfirsitul carierei si crearea unei matei noi odaté cu plecarea’ unui roi, sint provese asemandtoare. In colonia orfana se naste o mated. Eventual ea a distrus botcile inca prezente si a ucis toate rivalele. Mai ramine sa termine maturizarea ei sexuald. In tot acest timp, comportamentul sau este influentat de cel al lucr&toarelor din stup, care nu sint deloc pasive fafa de ca. Ele nu se mulfumesc numai sd o hrdneascd, se araté agresive, o maltrateazd si o musc&, uneori o inconjoara. Acest tratament se continua din ce in ce mai vioi, pina catre ziua a sasea cind bruse este impinsa catre iesire de lucra- toare, si tsi ia zborul. Zborul de imperechere si conditiile exterioare Acest prim zbor al tinerei matci are loc mai intotdeauna Ja ince- putul dupa-amiezii, pe timp frumos. Poate s4 fie numai un simplu zbor de orientare, dar daca temperatura este suficient de ridicata, este ade- seori un adevdrat zbor de imperechere. Sint necesare cel putin 20°C. Atmosfera trebuie s4 fie calma si luminozitatea intensé. Matea reclama deci pentru imperechere condifii exterioare favorabile, ceea ce explica pentru ce, in cursul anumitor ani sau in anumite regiuni imperecherile sint nereusite. Matcile prost imperecheate sint de calitate mediocra. Este deci important de a stabili bine amplasarea statiilor de impe- rechere, care trebuie s4 aibaé o expunere bund, adapostite de vint $i Insorite. Astfel, in nordul Europei, in-special In Norvegia, nu rigorile iernii sau lipsa resurselor melifere sint cele care limiteazd dezvoltarea apiculturii, ci mai degraba timpul prost, —prea frecvent, care impiedica zborurile de imperecherea si reinnoirea normala a matcilor. Apicultorii. norvegieni nu pot exploata resursele melifere din nordul {arii lor, care sint importante, decit prin transhumanti. Stupii nu ar putea ramine mult timp la latitudi- nile extreme. Imperecherile Am vazut in legatura cu functionarea vrganelor reproducatoare ale trintorului, cum se face cuplarea si transferul de sperma al trintorului in c&ile genitale femele. Dar mai trebuie ca sexele sd se Intinleascd. In stup ei au o totald indiferenj4 unul fata de altul. Imperecherea nu poate avea loc decit in zbor la o indltime de 6—20 m. Trintorii, dotaji cu o excelentd vedere si un miros dezvoltat, sint atrasi in acelagi timp de mis- care si de miros. Orice obiect de marime apropiaté de a méatcii si care zboara rapid, este atractiv de la distanya, dar cind trintorul se apropie el nu continua si mai fie atras decit de mirosul specific al matcii, care nu este altul decit cel al feromonului seeretat de glandele mandibulare. Din punct de vedere chimic, este vorba de o substanté a cérei formula se cunoaste : aceasta este ceto-9 2-decenoic. ALBINELE Dupa ejaculare, cuplul coboard spre pimint sau se mentine in aer, dar partenerii se despart. Trintorul nu supravietuieste mult timp dupa pierderea organelor sale. Inc& in zbor matca se elibereazd de semnul de imperechere dac& nu cumva intervine un alt trintor. Sperma este aspi- rata in oviductul median gsi in oviductele laterale, O now’ imperechere poate avea loc in minutele care urmeazd. fn cursul aceluiasi zbor de. imperechere matcatinara se impere- cheaz& cu mai multi trintori :de cele mai multe ori eu cinci sau sase. Canti- tatea.de sperma primité de mated in timpul unui zbor de imperechere este mult mai mare decit este necesar pentrua umple spermateca, dar si se plerde multd, incit sint. necesare alte zboruri. de impereche- re in aceeasi zi sau in zilele urmatoare dupa cum conditiile exterioare vor fi mai mult sau mai putin favorabile. Zborurile de fecundare se continua pina cind spermateca este plind Se consider ca trebuie.cel putin. opt pind la zece trintori pentru a fe- cunda bine o mated; dar nu se poate vorbi decit de cifre medii. In tot cazul, cantitatea de sperma primitd in timpul scurtei perioade a zboru- rilor de imperechere reprezintA cel putin de zece ori capacitatea sperma- tecii. Risipa aceasta este negesara deoarece umplerea organului este © operatie dificilA dat fiind diametrul foarte redus al canalului prin carc trebuie s4 fie impinsé sperma. Consecinta cea mai evidentA a acestui comportament sexual este cA, in aceeasi colonie de albine, lucratoarele nu sint realmente surori decit in proportie de circa 10%. In 90%) din cazuri ele nu sint decit semi- surori, pentru cé provin din tati diferiji. Vom reveni asupra semrifica- tiei biologice a acestei situatii familiale destul de deosebit&. Se vor Inte- lege si mai bine implicatiile tinind seama de comportamentul sexelor in spatiul unde trdiesc. Distanfele stribitute de mitci si de trintori Trintorii sint excelenti zburatori. Nu numai cA sint capabili 4 par- curgaé distante de cite 10—20 km, dar pot depasi defileuri montane care impun © denivelare de 1000 m. Observatii foarte recente au dovedit ca s-aul subestimat mult posibilitatile de deplasare atit ale trintorilor, cit si ale matcilor ; acestea pot zbura pentru a s¢ imperechea la multi kKilometri departe de stupul Jor. Locurile de adunare a trintorilor Din faptul ed indivizii sexuafi sint capabili s& pareurga -distante foarte mari pentru imperecheri si faptul ci aceste imperecheri se fac in zbor la inaltime variabila, decurge consecinta, ci o repartitie uniforma in spatiu a tuturor tvintorilor unei stupine ar duce la‘o dilutie incompati- bila cu o probabilitate satisfaciitoare pentru zece imperecheri reusite In citeva minute. Se poate calcula ca trintorii unei mari stupine, uniform i;i In spatiul unde au posibilitatea de a se deplasa, ar fi la distan- fe urii de alti de peste 100 m i ar trebui si controleze un spatiu de o SEXUARITATE 53 jumatate de milion’ de m* numai pe baza vederii gi a mirosului. O astfel de performan{a pare a fi greu de atins. De fapt, trintorii nu se reparti- zeaz& uniform in spatiu, ci se aduna in locuri privilegiate, a cdror exis- tenfa nu este cunoscutd dectt de putind vreme. Locurile de adunare a trintorilor sint fixe si pe suprafete putin intinse. Funcjioneaza in aceleasi lecuri in fiecare an gsi se constataé ci ei s@ Iindeparteazd foarte putin de aceste locuri. Cind o matcd pdtrunde intr-un Joc de adunare a trintorilor, este imediat, urmarité de zeci de trintori. Numai cei mai vigurosi, cei mai rapizi pot sA o ajungaé din urma. Are Joc astfel o mare concurenta Iintre trintori, aceasta fiind in favoarea unei selectii naturale, |, Se stie desigur ci fecundarile nu_se produc numai in locurile de adunare. Multe puncte ramin obscure. fn special, nu se cunosc elemen- tele fizice sau altele care caracterizeazd un loc de adunare. Se pare cd trebuie pusd la socoteald si o anumit& configuratie a orizontului. Dar, in acest caz, ce se intimpldé in zone cu relief neted ? Ignoranta noastré este Inc& mare, cdci observatiile sint dificile si cer rabdare si timp. Partenogeneza Feromenele de partenogenezi sint foarte frecvente la insecte, si mai ales Ja himenoptere. Se vorbeste de partenogenezA in cazul genera- tiei f4rA fecundatie. La albind cunoastem o partenogenez4 numita ,,are- notoc’d" ceea ce inseamn& ci numai trintorii apar din oud nefecundate. Exist cazuri de partenogenezi in care femelele, iar in altele masculii gi femelele, indiferent, pot proveni din oud nefecundate. Dar la albine nu se cunoaste decit primul caz de partenogeneza, cel putin in linie gene- rala&. 7 Din punet de vedere istoric Dzierzon este descoperitorul, cdtre nul 1845, al partenogenezei la~albine. Dispunem pentru a demonstra c& trintorii nu au tata, de o serie de fapte bine stabilite si pe care orice apicultor, inclinat spre observatie, le poate verifica : — o matca virgina cdreia nu i se da posibilitatea si zboare pentru a fi imperecheata, sfirseste prin a depune oud, dar oudle nu dau nastere decit la trintori, niciodata la femele ; —o mated batrina a cdrei spermatecd este goal’ devine ,,trinto- rita") adie& da nastere numai la trintori; ovarcle sale ramin functionale, dar oudle pe care le depune’nu sint fecundate ; — in cazul fn care o mated dispare si ea nu mai este finlocuité dintr-un -motivoarecare, se constaté ca, Ja citeva lucratoare aise lucré- loare depun&toare de oua, ovarele se dezvolta si devin functionale ; cum le indicé numele de lucraioare depunatoare de oud, depun oud, dar-acestea nefiind fecundate nu dau nastere decit la trintori; intr-adevaér chiar dac& luecratoarele pot depune oud in absenta prelungitd a mateii, ele nu pot fi feeundate, Dar toate regulile au excepfiile lor. Este demonstrat ca pot exista la albine, ca un lucru cu totul exceptional, femele partenogenetice. Acesta este un fenomen cunoseut de mult timp la albina din zona Capu- lui (Apis mellifica capensis), care este capabilé si-si refacé matca plecind 54 ALBIVELE de la un ou nefecundat din care se dezvolté 0 matcd de inlocuire. Se stie azi c4 acest fenomen poate apare si la albinele'europene, dar cu frec- vena foarte redusé. Astfel se explicd cazurile singulare de inlocuirea miétcii in stupii orfani, pentru care se invoca altidata ,zborul oudlor" in stupii vecini. Producerea partenogenetica a trintorilor are drept consecin{a ha- Ploidia lor ; ei nu au decit n cromozomi, spre deosebire de 2n Ja lucra- toare si la matci. La albine numarul n este de 16. SA precizim ca numa- rul hoploid sau diploid de cromozomi nu trebuie luat in considerare decit in celulele sexuale. In celelalte celule numarul de cromozomi este normal ; el este adesea un multiplu de n destul de ridicat. Determinismul sexelor Faptul cdun ou este fecundat sau nu, depinde de matcd. In celulele mici numite celule de lucratoare, ea depune oud fecundate, iar in celu- jele mari sau celule de trintori — oud nefecundate. Ne-am intrebat mult timp care este natura mecanismului care duce la o astfel.de diferentiere. Abia de putin timp s-a putut furniza o explicatie satisfacatoare fondata pe experiente foarte. ingenioase. Se stie de mult timp c4 oudle primese sau nu, un mic lot de spermatozoizi cind tree prin faja deschiderii, canalului spermatecii si ci injectarea spermei este obtinuté printr-o contractie a valvei spermatecii. Nu.se stia totusi cum matca recunostea o celulé mici de una mare si care este lantul reflexelor care actioneazé musculatura valvei. Acum se stie ci instrumentul de m&sura care conditionearii functionarea valvei sti in prima pereche de picioare; s-a demonstrat aceasta impiedicind matca s4-si utilizeze normal picioarele anterioare in momentul ind depunca oul pe fundul unei celule. Consecintele partenogenezei Pe plan genetic, caracterul “haploid al trintorilor este plin de ‘con- secinte. Deoarece trintorul provine din ou nefecundat, in acesta nu are loe recombinarea cromozomilor si toti spermatozoizii unui trintor poarta exact aceleasi gene, adic& pe cele ale mamei, fara nici 0 modificare. In consecin{a, intr-o colonie de albine, adevaratele surori, cele din ace- Jasi tata, au un précentaj de inrudire mai ridicat decit surorile provenind din parinti diploizi. In timp ce doud surori normale’ au un procentaj de inrudire de 1/4, dow lueratoare avind acelasi tata si aceeasi mama au un procentaj de inrudire de 3/8. Alt& consecinta interesanta : 0 mated insSmintata artificial cu sper- ma unui trintor din aceeasi mama ca si ea este genctic asemanatoare cu produsul incrucisarii intre fiicd si mam4, pentru cai genele trintorului sint cele pe care el le-a primit de Ja mama sa fara modificdri. S-a vazut prin aceste citeva exemple simple c&_,,intimplarile de familie” la albine nu sint intotdeauna asemanjtoare cu ale noastre. SEXUALITATE 58 Alelele de sex In ultmii ani s-a putut demonstra ca la albine existé un sistem de determinism al sexelor, dubiu, Exista trintori haploizi, obtinuti prin partenogenezai conform procesului care a fost explicat mai sus, dar sint si trintori diploizi. Mai bine-zis ar trebui sd existe trintori diploizi, daca acestia ar fi viabili. De fapt s-a dovedit la albine.ca gsi la alte himenop- tere, existenja unei gene x comportind un anumit numéar de alele (za, xb, xe.je Aceasta gen&i determina sexul. Femelele sint. totdeauna hete- rozigote adicé ele mostenese de la parintii Jor doud alele diferite. In schimb, cind intimplarea recombinarilor face ca doud alele asemana- toare sii se imperecheze, individul dotat cu aceasta combinatie este un mascul. Dar este un trintor diploid pentru ci are tat& gi mama, contrar trintorilor haplozi nascuti din oud nefecundate datorita mateii. Acesti trintori diploizi nu sint viabili; ei sint recunoseu{i in stadiul de larva tindré ca ,anormali“ si distrusi de catre lucrdtoare, Ei nu vad niciodaté lumina zilei decit dacd un experimentator abil fi protejeaz in Puietul lacunar al unei matci imperecheate de catre trintori inru- diti cu ea (dupd V. Maul). Golurile corespund larvelor de trintort diploizi eliminati de albine Perimetrul marcat corespunde exact 1a 100 de celule, dintre care 25 sint goale. Consangvinitatea’ este in acest caz responsabild de © pierdere de 95 la suti din ponta mateii perioada cind sint vulnerabili. In acest caz, ajung Ja maturitate; si tre- buie spus ca ei constituie pentru biologi un material ideal, pentru expe- riente. In natura, probabilitatea ea doud alele identice si apard pe cei doi cromosomi patern si matern depinde, bineinteles, de numérul alelclor prezente in. populatia locald. Acest numar nu este foarte ridicat in cazul unei populatii mici gi relativ inchisd in ca insdsi. In acest caz impere- 56 ALDINELE cherile conduc Ja aparitia multor trintori diploizi; numai Gi acestia dispar in stadiul de larva tindrd. Se constatA cA pietul prezinti Jacune. Aceste lacune corespund celulelor ocupate de trintorii care au fost eli- minati. Un puiet lacunar este deci semnul unui procentaj ridicat de inru- dire dupa tat’, fntr-p populatie numeroasa si in care schimburile gene- tice sint frecvente, puietul este fntotdeauna mult mai compact. Se poate considera ci existenta alelelor sexuale constituic.un me- canism care frineazA consanguinizarea dupa tata, deoarece coloniile prea puternic consanguine slibese prin pierderea de puiel. Vom avea ocazia sa revenim asupra acestor particularitaji ale biologici albinclor care fac ca practicile de selectie folosite la majoritatea animalelor domestice sa nu poata fi aplicate la albine. DEZVOLTAREA Albina lucratoare Oudle depuse de matcd vor avea o soartd diferité, dupé eum sint depuse in celule mici, de lucrdtoare, sau in celule mari, de trintor. In celulele mici se vor naste albine lucr&toare, din oud fecundate ; in cele mari se vor naste masculi, partencgenetici. In privinta matcilor, acestea les din oud fecundate, ca si lucratoarele, dar se dezvolt4 fn botci, celu- le mult mai mari, in forma de ghind&, care apar numai in perioada cres- terii matcilor, adicé tn momentul in care colonia se pregiteste sA roias- c4 sau inlocuieste o mated batrind si ineficienta. Oul depus de mated se prezinti, indiferent de celuld, sub.forma unui bastonos alb sidefiu de 1,5 mm lungime si 0,5 mm in diametru. Unul dintre capete este’ mai gros decit celilalt. Matca isi lipeste-oul cu capatul mai subjire de fundul celulei. El ramine in pozitie yerticala in cea mai mare parte a dezvoltarii embrionare, apoi se?curbeazd si larva tindra iese dupa ce sparge corionul. Inci din momentul depunerii oului, acesta este’sediul unei intense activitati interne. Nucleul reproducdtor sufera 0 serie de diviziuni. Celu- lele ce rezult& din aceste diviziuni se organizeazd si formeazd foite care vor schifa treptat tegumentele, tubul digestiv, aparatul reproducator, sistemul nervos etc. A treia zi dupa ponta larva tindra eclozioneazé; ea a epuizat toate rezervele nutritive ale oului, dar este eapabila si se hra- neascA normal. Dealtfel ea se va hrani continuu, intrerupind consumarea hranei primite de la doiei numai pentru a napirli. Crosterea foarte rapidd o obliga s&-si schimbe pielea de patru ori succesiv in timpul vietli de larva curba, ea fsi lasd pe fundul celulei ,,cadmasutele” devenite prea strimte. (Ele pot fi lesne gasite plutind deasupra léptisorului de matc& diluat intr-o solutie slaba de potasa). Viata larvara propiu-zisi dureazi gase zile, timp in care greutatea gi marimea larvei cresc considerabil, Chiar in primele trei zile greutatea larvei creste de la 0,1 mg la aproape 5 mg. In ziua a opta, cind alimen- tarea a fncetat, larva, devenitA foarte mare, ocupd toatd celula. In loc s& fie incovolaté pe fundul celulei, larva devine intins& si ramine asfel DEZVOLTAREA 57 pind la sfirsit. tsi tese coconul in care se fzoleaza, in timp ce lucratoarele fi Inchid celula cu un cApicel permeabil la aer, Acest cipiicel este facut din cearé amestecaté cu grduncioare de polen si ‘cu deseuri minuscule sau fibre, El este poros si fragil. Albina: care eclozioneazd fl va decupa cu mandibulele in ziua a 21-a de la depunerea oului. Sub cApiicel incepe o metamorfozd prodigioas’. Larva alb& si moale, asemanatoare cu larva mustii de carne, se transforma mai intii in nimfa, apoi in albind adulta. Transformarea este foarte lent, insesizabild. Ince- pind cu.a unsprezecea zi de la ponta, apar schitate cele trei parti ale cor- pului : capul, toracele si abdomenul,, Este momentul celeide-a cincea n&- pirliri, Sub-tegumentele incd moi incep si se formeze mugurii aripilor, picioarelor si ai pieselor bucale. Practic, asistém la o retopire a corpului insectei si la reconstituirea lui, pe baza a ceea ce se cheama discuri ima- ginale. Lucratoarea care apare este o insecté adultd, dar. dezvoltarea sa fiziologicé nu este terminaté. Ea trebuie s& mai consume mult polen timp de sase-opt zile, pentru ca tegumentele s& i se pigmenteze total, glandele hipofaringiene sa fie bine dezvoltate, acul sa devin functional ete. Cind cresterea ei se incheie, nevoile alimentare i se schimba si ele : ea nu va mai consuma decit miere sau nectar, iar polen — practic deloc. Pufinele sale nevoi de azot vor fi acoperite de cantitatile mici de proteine gi aminoacizi liberi prezente in miere. + Pabelul 3 DEZVOLTAREA ALBINEI (aup& Hommel) ataieay | Atbinis nertodne ‘tetnor Fave suecesive mee zie Stadiu embrionar — Durata incubsjiei oului 3 ¢ Stadtu tarvat — Hranirea larvelor 5 6 — feverea coconului 2 8 — perioadé de repaus 3 4 Stadiu nimfal — Transformarea larvelor 1 2 in nimfe — Durata stiri de nimta 7 7 Durata totald a dezvoltérit = In timp normal aL 24 — In conditii foarte tavorabile 24 — In condifii foarte proa 24 28 — Eelozionarea are loc ta Aca si larva apare in a = Celuta este inchisi fn a oa oa — Albina iese din celuld in stadiul de inseetd ma 25-8 perfect in a 58 ALBINELE Matca. Determinismul castelor Cind o colonie de albine si-a pierdut matca sau‘cind se pregateste s4 roiased, ea transforma citewva celule de lucrdtoare in botei. Lucr&toa- rele si miatcile sint de acelasi sex; sint femele, perfecte in ceea ce le priveste pe matci, dar incomplet dezvoltate fn cazul lucratoarelor. In mod automat ne punem o intrebare: cum reuseste colonia ca din doud oud asemanitoare din punct deovedere genetic si fack fie 6 matcd, fie o simplA lucratoare ? Mai multe ipotze ar putea explica acest fenomen. Se poate presupune cd ‘simpla marire in mod considerabil:a celulei in care se dezvolta larva este suficienté pentru a-i oferi acesteia spatiul necesar dezvoltarii complete si ca, in plus, marirea insasi a celulei moti- veaz4 un aport de hrané mai mare care permite 0 crestere armonioasa. In acest caz, lucritoarea inchisd intr-o celuld mica, si relativ sub-alimen- tatd, ar fi victima unei veritabile castrari alimentare. Conform altei ipoteze, la fel de atragatoare, numai matca ar primi in cursul stadiului larvar anumite substante de crestere, care in alimen- tatia lucratoarelor lipsesc. In acest caz, nu cantitatea de hrana primita ar avea rolul esential, ci calitatea ei- Dupa alte ipoteze, transformarea larvei femele fn lucrétoare sau in matca ar fi dependenta de reglementari hormorale, la rindul lor depen= dente de alimentatic. Numerosi cercetdtori au studiat problema determinsmului castelor la albine. Diferite metode, unele mai. igenioase decit altele, au fost folosite pentru aflarea momentuiui ireversibil, acela in care soarta viitoare a larvei este iremediabil stabilitéa. Acest moment survine in a treia zi, asa cum se sustine de obicei? Ceva mai devreme sau ceva mai tirziu? Se pare ci momentul s-ar situa Ja doua zile si jumatate, dar sigiir este, cA acest punct al neintoarcerii exista, chiar dac&, in mod experimental, se pot obtine lucratoare cu caractere de mated si métci imperfecte, cu mal- formatii datorité cérora seamana cu lucratoarele. Tot cert este si faptul ca alimentatia larvelor nu este atit de simpli cum s-ar crede. Compozitia laptisorului dat larvelor variaz4 practic de la o ord la alta — de unde gi nenumératele discordan{e care apar in diverse publicatii. Ce concluzie s4 tragem la acest capitol decit cd determinismul cas- telor la albine, adicd evolutia unei larve femele catre lucratoare sau catre mated, este de o mare complexitate, implicind multi factori ? Cali- tatea hranei, actiunile hormonale, cantitatea hranei, toate intervin, dar factorul cantitate este, {rd indoiald, primordial. Viiloarea mated are ne- voi alimentare mult mai importante cantitativ decit o viitoare lucratoare si de abundenta hranei primite depinde dezvoltarea ei armonioasa, in ultima instanfa, calitatea sa in ochii apicultorului. Astfel, studiile fiziologilor completeazi observatiile cresedtorilor de mAtci care stiu perfect ¢4 productia de mAtci bune este o simpld pro- blema& de fndeminare, colonia de albine in care se cresc matci trebuie si aiba condifii ideale din toate punctele de vedere pentru: a produce: in- divizi de calitate superioard. Durata total a dezvoltarii este de numai gaisprezece zile la mated faji de doudzeci si unu de zile Ja lucratoare. Trebuie s4 se tind seama de DEZVOLTARRA 50 faptul cd durata dezvoltarii nu este foarte exacti. Ea poate fi mai scurtaé sau mai lunga, in functie de rasele de albine si, mai ales in functie de conditiile exterioare si de conditiile de alimentatie a larvelor. Tempera- tura menfinuta la nivelul puietului constituie factorul esential. S-a obser- vat, In. tarile calde, cd durata dezvoltirii matcilor este foarte scurté, de ordinul a treisprezece sau paisprezece zile. Sd ne amintim ‘ca la cres- terea matcilor, prima care eclozioneaza isi ucide rivalele. Daca apicul- torul crescdtor de matci calculeazi gresit timpul dezvoltarii acestora, riseé sA piarddi in citeva ore rezultatul muncii sale. Prelevarea botcilor si izolarea lor riguroasa trebuie s4 se facd la timp. Tot asa cum la ecloziune lucratoarea nu si-a desavirsit dezvoltarea fiziologicd, nici matca nu este maturaé din punct de vedere sexual. Tree cel putin trei siptimini intre depunerea oului din care rezulté o matc& $i momentul in care, imperecheata, aceasta incepe sA oud Ja rindul sau. Dezvoltarea masculilor La masculi dezvoltarea dureaz& cel mai mult, in medie douazeci si patru de zile. Puictul de trintori se recunoaste in stup nu numai dupa faptul cd acesta ocupa celulele mari, dar si dupa forma deosebita a capa- celelor. In loc s& fie plate, ca la albinele lucr&toare, acestea sint bomba-, te. Puietul de trintor este deseori grupat cdtre marginea ramelor, spre partea lor inferioard, sau in primul cat, atunei cind matca are acces Ja el. Cuibul de puiet ee Intr-un stup, normal, cu 10—12 rame mari de tip Dadant (2742 em) sau Voirnot (33><33 cm), se constata ca, daca nu se perturba in mod artificial ordinea stabilita de albine, ansamblul fagurilor are o structura imuabila. fn timpul sezonului cald, ramele din centru sint ocupate de puiet astfel incit ansamblul celulelor ocupate de larve si nimfe ia o form aproximativ sfericaé: In cazul ramelor mai mult lungi decit late sfera devine elipsoid. In partea de sus a fieedrei rame gi in colturile su- perioare se gisesc rezerve de miere. Rezervele de polen sint cel mai adesea la marginea puietului, dar pot ocupa gi o rama intreaga atunci eind sint foarte abundente. / Ordinea in cuibul de puiet decurge din felul metodic in care matca fsi organizeazi ponta. Ea nu-si depune oudle Ia intimplare in celulele goale intilnite, ci ocupa in mod sistematic spatiul disponibil in aga fel fneit atunci cind se exarnineazi o rami cu puiet se pot vedea inele con- centrice de oud proaspat depuse, de larve tinere, de larve in virstd, apoi de nimfe. Stadiile de aceeasi virsté sint foarte bine grupate, ceea ce, evident, inlesneste reglarea temperaturii gi a higrometriei ca si alimen- tarea larvelor. é ‘ALBINELE Tabelul 4 EVOLUTIA MASCULULUI DE LA OU PINA LA DEPLINA MATURITATE SEXUALA ou | tae | Nimte | tmago a Desvondred apacsniiel a aes — mg maturizarea sexuslh 2 3 ‘ 3 & 1 1 2 "4 1 2 Prima nipitlire _|Primordii de testicule ‘A doua napirlire |Spermatogonii tri- 3 unghiulare 4 A treia n&pirlire 5 }A patra napirlire 6 Lorva intinsd t cay 8 9 10 1 Avincea napirlire |Spermatogenti rotunjite 2 }Ochi alb cu Diviziuni de puncte roz maturatie 3 Ochi roz 4 Ineeputul spermato~ genel 5 Ochi lila Formarea flagelilor " spermatozoizilor i Ochi violaceu a 8 Ochi violet Dezyoltarea maxima = testiculelor vw Qehi violet inchis | Inceputul migrariit spermei spre vezicu- lele seminale u ‘A'sasea n&pirlire ecloziune 1 Ochi negru Regresiunea testicu- lelor 2 Dezvoltarea vezicu- lelor seminale sia @andelor mucoase 3 4 5 Maturafie sexusld 6 7 8. |Primele zboruri 5 10 la 12, |Maturitate sexualijTesticule regresate complet Ejaculare inca dificila 80—49 |Deplind maturi- tate sexual Ejaculare usoard, Nu toate coloniile de albine’ prezinté aceleasi calitayi de ordine si nu toate matcile prezinté aceeasi regularitate a pontei. Si factorii externi influenjeaza foarte mult dezvoltarea cuibului de puict. Perioadelor de abundentaé si de timp frumos le succed zile friguroase si ploioase care compromit pentru. moment aprovizionarea cu, hrana. Din fericire colonia are vezerve de hrand si poate suporta capriciile vremii. Totusi, o lipsa Sectiunea schematica printr-un siup Dedant fn regiunea pariziang intr-un an apieo! mediu (=) Mierel [ZZ Paiet necapacit ERES Puiet in toate, stadiile HES Puiet cdpacit LSfirgitul. lui aprilic. 2. Jumétatec Tut mat. 3, Jumédtatea iui iunie, 4 Sfirgitul Int tulie. Recolta wpicultortlwi consta din‘mie- rea din magazine, circa. 16 ke: de moment poate provoca incetinirea sau oprirea pontei. Se intimpla — si importanta acestui fenomen este adesea neglijaté — ca lucratoarei¢ si facd SA dispar4 oudile si Jarvele tinere, pentru a suprima gurile inutile. Oofagia, canibalismul, distrugerea puietului de trintor, alungarea mas- eulilor la sfirgitul sezonului, sint aspects ale unui acelasi proces de re- glare 4 ecloziunilor care se suprapun influentei directe a mateli CICLUL ANUAL AL COLONIE! $1 ROIREA Ciclul anual al coloniei Ceea ce deosebeste colonia de albine de coloniile multor altor insec- te sociale este perenitatea. Tot anul, matca este inconjurata de un grup mai mare sau mai mic de albine lucratoare, lucru care nu se intimpla la bendari, de exemplu. Colonia de bondari dispare toamna ; supraviejuiesc numai femelele imperecheate care vor petrece iarna izolate, intr-o ascun- zitoare naturala; in prim4vara urmatoare ele devin fondatoarele unor noi colonii, menite si dispara la sfirsitul ciclului anual. Aceeasi organi- zare se constata la viespi, cel putin In condifiile climatice ale Frantei. Matca albinelor traieste destul de mult pentru a _cunoaste trei, patru sau chiar cinci cicluri anuale ale coloniei sale. Fiecare din aceste cicluri comport, Ja sfirgitul iernii, o perioadd de crestere care dureazd pina la inceputul verii, apoi o perioada de regresie care nu ia sfirsit decit odata cu fntoarcerea zilelor frumoase, anul urmator. , Ciclul anual al coloniei de albine este deci strins legat de succesiu- nea anotimpurilor, aceasta condifionind evolutia vegetatiei care-i asiguré albinei subzistenta. Totul se rezuma in final la latitudine. Nu se poate descrie ciclul anual al unei colonii de albine fara a preciza latitudinea locului unde traieste colonia. In lume, exist albine incepind de la cercul polar sau din apropierea acestuia, pind la ecuator. In emisfera nordica, la altitudinile cele mai inalte, ciclul biologic anual al coloniei de albine nu are deeit © scurta perioada activa gi 0 iernare foarte lunga, in timp ce la tropice albina este activa tot anul si suportd influente externe total diferite. In jarile seandinave, in Canada, Scotia, zilele de vara sint foarte lungi ceea ce permite albinei s4 lucreze o perioada mai lunga In’ fiecare zi, in perioada activa. Linga ecuator, durata zilei variazd putin de la un anotimp la altul si temperatura este totdeauna destul de ridicatd pentru a permite albinelor s& zboare si si-si caute hrand. Are loc, deci, o modi- ficare a formei ciclului biologe anual. Daca luam in considerare ciclul anual al unei colonii de albine la paralela de 45°, de exemplu in Franta, constatdém cd se prezinta cel mai adesea sub forma unei curbe uniforme cu un singur virf care corespunde momentului in care soarele este cel mai sus pe cer, pe la 21 iunie. In acest moment, colonia atinge un maximum de dezvoltare; ponta matcii a progresat in mod constant incepind cu luna ianuarie, din momentul in care zilele incep sa creasca. Declinul incepe in cursul lunii iulie, cind zilele incep s4 scada. Spre mijlocul lui octombrie matca inceteazd s4 mai depund oud. Incepe iernarea. Ultimele ecloziuni se situeazi in noiem- brie ; pe masura ce frigul devine mai intens, colonia se restringe intr-un spatiu mic si traieste din rezervele de miere, ceea ce fi permite sa mentina o temperatura suficienta, in jur de 14°C. In perioada de crestere, colonia ocupé un spatiu din ce in ce mai mare. Numarul indivizilor creste da- torita faptului ca ecloziunile sint mai numeroase decit mortile. Popula- fia intinereste. Albinele batrine care au petrecut iarna mor unele dupa altele, iar cele tinere le jau locul, Dar acestea nu vor tréi prea mult (in CICLUL) ANUAL AL COLONIET $1 ROIREA 63 medie 6 s&ptimini) si vor fi inlocuite de altele, mereu mai numeroase, pind in momentul in care colonia va simti nevoia sd roiasca. Acest tip de ciclu biologic este cel mai frecvent in zonele cu clima temperata. In functie de latitudine si de altitudine, el prezinta variante care modificé panta curbei de crestere si a celei de declin. Spre nord, sau in munti, la peste 1.000 m altitudine, sint cicluri in care faza activa este mai scurtaé dar si mai intensd. Spre sud, din contra, faza de iernare se scurteaza treptat ; in cea mai mare parte a toammei se inregistreaza o activitate deloe neglijabild iar reluarea, activitatii la sfirsitul iernii este foarte rapid, astfel incit populatia maxima sA fie atinsA mai devreme. Vara corespunde in aceste zone unei perioade de regresiune legaté de seceté. Ploile din septembrie proveacd o revitalizare a vegetatici si o reluare a activitatii albinelor. Ciclul biologic ia in acest caz o form deo- sebita ; curba de dezvoltare are doud virfuri, unul primavara si altul toamna. Aceasta notiune de ciclu biologic anual este foarte importanta pentru cei care vor sd inteleagd ce se intimpla in stup fn cursul unui an. In fiecare loc ‘existé, in functie de latitudine, altitudine si particularitati elimatice, un ciclu ideal de dezvoltare a albinelor, legat de ciclul inflori- rilor. Pentru apicultor, aceasta inseamna ca el trebuie sa cunoasca forma ciclului biologic al albinelor din zona respectivd. Acest lucru. il va scuti de multe greseli si manevre inutile. Albinele nu se cresc dupa aceleasi_ metode in Provence, Lorraine sau Bretagne. In functie de fazele ciclului anual, lucratoarele nu au aceeasi: fiziclogie. Lucratoarele de septembrie au alte activitati si alt destin decit cele de mai. i Pentru ca se nagte in perioada de activitate maxima a coloniei, aja- numita albind de vara are o viata scurta. Alta datd se credea ca albina de vara se uzeazi prematur din cauza muncii in cimp si ca viata sa scurta s-ar oF inborn en kh acer aaa Evolufia suprafejelor de puiet in cursul anu- Cielul anual al coloniilor de albine injzona Yu Weare! InSAlah Toatte iferite din punet eat Se remareé.,precocitatea din Provence, ca- Populatie racterul Intirziat din Land si scurtimea ci- Puiet elului din Tle de France ot ALBINELE datora unei activitati intense in afara stupului, la cules, iar albina de iar- na si-ar datora longevitatea numai relativei sale lenevii.. Aceste pareri simpliste sint total depasite. Acum se stie cé albina de varé desfagoara o activitate sus}inuta ca doicd ; ea secreta din abundenté. laptisor care este distribuit larvelor ; glandele sale hipofaringiene si mandibulare functio- neazd din plin, in detrimentul corpului gras, care nu se dezvolta. Albina de vard nu-si face rezerve grdsoase ; activitatea sa glandulara nu-i per- mite acest lucru; longevitatea sa este in consecinté redusa. Albina zisd de iarna este o albind care eclozioneazé intre lunile au- gust si noiembrie. In aceasté perioada, activitatea de crestere a) puictului este redusa; fiind putin solicitate pentru a hrani larvele, lucratoarele inmagazineaz& in corpul lor gras rezerve nutritive importante, care le vor asigura o longevitate sporité. De bund seam&, 0 explicatie atit de schematicé nu-i poate satisface pe fiziologi. Diferenta dintre albinele de iarn& si albinele de var4 consta in mecanisme fiziologice foarte complexe care nu sint inca bine cunoscute, Este sigur ci intervine un factor gene- tie, Dovada, aibinele apartinind raselor din {rile calde supravituiese greu in conditiile climei temperate care presupune o iernare caracteristica. Se pare ca sint incapabile, intre altele, sa formeze aceste albine de iarnd indispensabile traversarii sezonului-rece. , Studiul ciclului biologie anual ‘al albinelor constituie unul dintre capitolele cele mai interesante din istoria lor naturalé. Nu poate sa nu frapeze faptul cA specia Apis meilifica poate s& trdiascd in cea mai mare parte a lumii: este o specie unic& ale cdrei rase geografice sint toate interfecunde. In acelasi timp, formeaz4 populatii locale adaptate la con- ditii de mediu extrem de variate. Aceasta presupune existenta unor rezerve de varibilitate genetita destul de considerabila. Roirea natural - Roirea natural4 poate fi corect comparati cu butdsirea, Pentru colonie, acest lucru inseamna impartirea In doud: o parte a coloniei impreuna cu matca pleacd departe, cealalta ramine pe loc gi isi creste o alta matca. Inmultirea este asexuataé, dar ea antreneaz& in mod obliga- toriu un proces de reinnoire a mateii care implica fecundare, deci un eveniment sexuat. Fenomerul roirii nu este propriu albinelor dar se desfisoara Ja ele ca un proces uniec in felul sdu. La multe insecte sociale, furnici, termite de exemplu, ceea ce se considera roit este practic plecarea in mas& a indivizilor sexuati. Dupa imperechere, sexuatele care au scipat de la distrugerea masivA care are loc de regula, fondeazd o noud colonie — de cele mai multe ori fara nici un ajutor) ‘La bondari sau la viespi nu exista roit, doar daci nu se considera ca atare plecarea indivizilor sexu- ati In momentul in care colonia insdsi dispare. La albine, roirea reprezinta un mod de propagare a speciei in care rolul hazardului este redus. Matca care emigreazi este bine protejata. Este vorba de o ,,strategic' total opusi celei a termitelor sav furnicilor CICLUL ANUAL AL COLONIET $1 ROIREA a care {si expun progenitura pericolelor exterioare. SA mai adaugim la aceasta si cdutarea, de cdtre colonie, a unui adApost chiar inainte de ple- earea roiului, ceea ce constituie o siguran}a deloc neglijabila a reusitei. Desfasurarea roirii Trebuie s4 precizim cA roirea nu este un eveniment obligatoriu pentru toate coloniile de albine in fiecare an. Ea corespunde unei nevoi si anume aceleia de a propaga specia si de a umple golurile cauzate de mortalitatile naturale, si nu intervine decit intr-un context de abundenta si euforie. Roirea presupune o pregatire de duraté. Ea depinde de factori genetici, pentru ca se stie ca este posibila selectionarea cu succes a albi- nelor roitoare sau neroitoare. Roirea incepe cu © erestere de matci. Cu noua sau zece zile fnainte de plecarea roiului se constituiese botci. Matca depune oud in aceste ce~ lule, dar nu in toate odata, ci timp de mai multe zile. In ziua iesirii roiu- lui, in stup exista botci capacite. Colonia va putea deci sA mlocuiasea matca care pleacd impreuna cu roiul in cele mai bune conditii posibile, adic4 cu un minimum de intrerupere a cresterii. Tabelul 5 DESFASURAREA ROIRII NATURALE (Dap Hommel) Virsta Jarvei materne cea mai maturd, cind pleacé ailele roiul natural primar (incepind cu depunerea oului) one Timpul scurs incepind de la... 2 — eclozionarea moti mate ei 7 3 |— zborul de imperechere a noli mite: 10 la 18 & jesirea roiului _|— ponta noli matci 32 1a 17 primar — primele eelule de puiet elipicit 21 1a 26 |— nagterea primelor lucratoare 33 In 38 — momentul iegirii din stup a noilor culegitoare 48 la 53 — aparatia primelor celule capacite| 9 3 |— nasterea primelor lucratoare 21 B |— iesirea noilor culegdtoare 36 a instalarea roiului — fecundarea tinerei mitei 2la 6 2 |— depunerea primelor oud 41a 8 es |— cipdcirea primelor larve 13 la 17 a2 — nagierea primelor lucritoare 25 la 20 = — prima iegire a noilor culegatoare| 40 1a 44 rt roiul primar ‘Roiul secundar 9 Ia 10 roiul secundar —_| Roiul tertiar Bla 4 voiul tertiar Roiul cuaternar ila a 68 ALBINELE lesirea roiului este un spectacol destul de impresionant deoarece albinele par cuprinse bruse de nebunie. Ele pardsese stupul in rinduri strinse si igi iau zborul imediat fara insd a se indeparta mult. Norul de albine se aseaz4 in cele din urma. De cele mai multe ori, la cifiva metri de stup, pe o ramurA joasd. Gruparea este rapidd, dar imediat dupa ce s-a intrunit, ghemul este perfect linistit, cu excepfia ¢itorva albine cercetase $i a citorva culegatoare intirziate. Abia mai tirziu ghe- mul de albine isi va relua zborul, pentru a se indrepta spre noua locuinti. De multe ori s-a pus intrebarea care este proportia albinelor care pleacd cu roiul in raport cu populatia totald. Se considera de regula ce repartizarea este egalé : tot atitea albine in roi ca si In stup. Pentru a sti exact cum se petrec lucrurile existé o singuré metod4: numararea albinelor din roi si din stup, si anume la mai multi roi; pentru a se putea face calcule statistice exacte. Munca ingrata, care a dovedit cé proportia nu este fixa si cd ea poate fi evaluatd, in medie, la doua treimi de albine care roiese fata de o treime de albine care ramin la baz’. Colonia de ori- gine creste puietul astfel incit isi reconstituie repede efectivul, in timp ce roiul trebuie s& construiasca faguri noi gi sd-si facd rezerve, iar noua generatie de lucratoare nu va aparea decit dupa trei sau patru sipt- mini Roijul care s-a asezat la citiva metri de stupul din care a iesit nu ramine prea mult timp pe loc. El se pregateste sa plece spre noul ada- post. Cind hotarirea a fost luata, toate albinele {si iau zborul si se in- dreaptd, aparent fara nici o ezitare, spre un punct precisa carui pozitie o cunose deja. S-au pus multe intrebari in legdtura cu mijloacele de in- formare folosite de albine in acest caz. Studii remarcabile, datorate ele- vilor lui Karl von Frisch, au aratat cA incd inainte de plecarea roiului colonia exploreazi zona in céutarea unui adapost potrivit. Este-nevoic de o cavitate destul de mare, de aproximativ 40 1, saénatoasa si bine ada- Postita contra vintului, greu accesibila dugmanilor naturali. Cereetasele eare au gasit un astfel de adapost, o scorbura de copac, o cavitate intr-o stined sau intr-un zid, isi anuntd tovardsele printr-un dans asemanator cu cel folosit pentru semnalarea surselor de nectar sau de polen. Dansul se continua in ghemul asezat pe ramura. Poate fi observat la suprafata ghemului si poate fi chiar interpretat dac& se cunoaste codul. Yom vorbi despre aceasta mai tirz Se intimpla ca albinele din roi sA semnalizeze mai multe ad&posturi posibile, In acest caz se va stabili o adevaratd concurenta intre locurile descoperite. Va fi ales cel mai favorabil, deoarece el va provoca un dans mai energie decit celelalte. Cind se stabileste unanimitatea asupra unui addpost, tot ghemul isi ia zborul gi il ocupa. Ne-ar fi greu s4 credem in realitatea faptelor puse in evident de biologi dacd acestia nu ar fi adus dovezi asupra exactitdtii observatiilor lor. Au reugit, in diverse cazuri sé gaseascd locul semnalat de cercetase ‘i s& astepte sosirea roiului. Roirea pe care am descris-o este numita roire ,,primara‘. Ea este uneori unicé dar foarte des este urmataé de un roit secundar, apoi tertiar. La unele rase de albine, in special in Africa, roirea se produce practic pind la epuizarea totalé a susei. Ultimii roi sint fn acest caz minusculi, dar au matcd. Aceasta este virgina si provine de la roiul secundar. CICLUL ANUAL AL COLONIE! $I ROIREA or De fapt, in momentul iesirii roiului primar, in colonia-mama exista mai multe botci cdpacite sau necdpacite. Pot fi citeva zeci, mai ales la rasele predispuse la rojre. Prima matca care se naste, se si grabeste sa-si distruga rivalele potentiale aflate inca in botci. In cazul unor nas- teri simultane tinerele matci se lupté; cea mai puternicé o omoard pe cealalté cu lovituri de ac. Dar dacd colonia pregaéteste un roi secundar, ea isi apara botcile de prima matcd. La plecarea-roiului secundar cu o mated nefmperecheata ramin in botci gata de ecloziune, Acelasi proces se repetd si in cazul unui roi tertiar. Matcile care se pregatese sd eclo- zioneze precum si matca eclozionata ce se pregateste si plece cu roiul secundar sau terjiar emit suncte specifice, usor de auzit in vecindtatea stupului. Acesta este ,,cintecul matcilor“. El poate fi auzit mai usor si poate fi inregistrat pe banda daca asezim una linga alta, in colivii de expeditie, mai multe imenea méatci, Cintecul matcilor este fara indo- iald unul dintre lucrurile cele mai interesante de auzit. Semnificatia si rolul lui ar merita studii mai aprofundate decit cele care au putut fi facute pind acum. Cauzele roirii Putem avea fafa de roirea naturala, pozitii diametral opuse. Exista forme de exploatare a albinelor care se bazeazi pe producerea si folo- sirea roilor naturali, Acesti roi culesi de pe o creanga in momentul iesirii din stup, servesc la popularea sau repopularea unor stupi. Apicul- tura practicaté la fara si In general apicultura practicaté dupa metode simplificate are nevoie de roiul natural pentru a supravietui. Din contra, apicultura practicaté de majorifatea profesionistilor si a amatorilor dupa metode stiintifice, considera roirea naturald un flagel contra cdruia trebuie si lupte prin toate metodele. Si intr-un caz si in celdlalt, trebuie cunoscute cauzele roirii Cauzele roirii sint multiple si complexe. Distingem cauze externe gi cauze interne. Conditiile de cules joacd un rol esential; sint ani de roire si ani aproape fara roire, dar este greu de spus ce fi diferentiaza. Se consideré in general cA micile culesuri continue, cu aport mare de polen favorizeazd reirea, In timp ce culesurile foarte abundente o impie- dic&, ele limitind spatiul de ponta. Abundenta populatici adulte si lipsa de spatiu in stup sint considerate factori susceptibili si declanseze roirea, De asemenca, se propune si un factor hormonal. Cantitatea de feromoni secre- tafi de mated, diluata intr-o populatie prea mare,ar deveni insuficienta trua inhiba instinctul de construire a boteilor. Construirea botcilor ar fi, deci, punctul de plecare. Pe de alt& parte, se stic cA este suficienté o mo- dificare importanté fn condifiile exterioare pentru ca albinele s4 aban- doneze cresterea ; 0 perioada de timp prost, Intoarcerea ofensiva a fri- gului, sint suficiente pentru ca roirea sa nu mai aiba loc. Ideea cA roirea naturalé se afla sub controlul factorilor hormonali i-a determinat pe cercetétori si incerce gasirea unei cdi hormonale pentru prevenirea roirii. Pind acum, nu s-a pus la punct nici o metoda biochimica de control a cresterii métcilor, dar nu fnseamnd ca nu se va reusi in viitor.