ESCHYLE

PROMETELJ IPLATTFOIT
TRAGEDIE IN PATRU PERDELE
BSI

DOUA TABLOURI

PROLOGUL
BSI TRADUCEREA DE

N. IORGA

L I CI
A%

LDF.x,E,

.11
0

:,..11'

PV1/L .0`J.

BUCURESTI
1940
www.dacoromanica.ro

ESCHYLE
.04

PROMETEU ITRLATITUIT
TRAGEDIE IN PATRU PERDELE
BSI

DOUA TABLOURI

PROLOGUL
BSI TRADUCEREA DE

N. IORGA

81-10TE
ACADEMIE!

At,/
PPM, WO*

BUCURESTI
940

www.dacoromanica.ro

PERSONAGIILE
PROMETEU

PUTEREA

HEPHAISTOS
SILA

CORUL
CERUL

OCEANUL

I0
HERMES

www.dacoromanica.ro

e.IBLIcrr

(Arn
oyeb

Ill

it,
r34

PROLOGUL
Eu vi aduc o tire din lumi de mult sfarsite,

Dar vechea for poveste uitarea n'o inghite

Si yeti pricepe 'n urma adancu-i inteles,
Cand al intelepciunii simbol l'iti fi ales.
Vedeti un zeu ce poarta osanda altor zei
Privind cu indurerare la oamenii misei,
Li-a dat foc si lumina ; de-aceia-i pedepsit
De noul domn al lumii, ca unul ce-a gresit.
El sufere osanda-i cat mai dureaza inca,
$i pieptul i se zbate acolo, sus, pe stanca,
Dar orifice durere la dansul afla vad
$i lacrimi sangeroase l'a' lui picioare cad.
El, stand legat de stanca prin lantul greu de fier,
Prin blistimul ce cade asupra lui din cer,
Pe toate le cunoaste fi toate le prevede :
Printr'insul viitorul cel tainic se stravede,

$i el cu a lui minte nebuna fi 'nteleapta

Sortita usurare de patimi fi -o asteapta.
Strainei suferinte el este un profet,
Cand isi marturiseste ascunsul ei secret :
Mireasa, preficuta in junta, a lui Joe
$i ea vine s'arate grozava ei nevoe.
Cand Zeus de pe tronul rapit s'a prabusi

Atunci fi el prin lume in voie va pasi,

Prin ceruri, peste temple, prin tristele cetati
Ducand solia mare a sfintei libertati.]

www.dacoromanica.ro
r..

ft

Perdeaua I-iu
PUTEREA.
i

Venim la sesul din urm' al pamintului,

In Cara scita, pustiul cel sterp,
Hefaiste, iar tie se cade a 'mplini
Porunci date de tatal, pe acesta de stance
Pripastuite sa -1 legi, ticalosul,

Cu lantul cel sigur de tare diamant.

Caci gloria-ti insisi, lumina de foc,
Spre mestesuguri el a spit.
De-aceia se cade a plati zeilor
Ca sa se invete domnia lui Zeus
Sa o respecte, oprind aplecarea spre oameni.
HEPHAISTOS.

Putere $i silk, ce-a spus voui Zeus

Sa-$i aibi 'mplinire : nimic nu sta 'n cafe.
Iar eu n'am curajul pe-un zeu ca si mine
Sa-1 ferec cu sila de stanci viforoase.
i totusi nevoie-i sa iau $i eu parte,
Caci greu e porunca de tats s'o calci.
0 fiu al Themidei cea dreapta, 'ndraznete,
Nevrand si pe tine cu lant de arama
Solid sa te leg intr'aceste salbatece locuri,
$i nici glas si nici chipul de om sa nu vezi,
Ci, drept stand, a feti 'nflorire s'o schimbi,
Supt flacari de our $i noaptea 'nstelata s'o vrei,
Si soarele iarasi se 'nalta prin recite zori
Si vesnic durerea de fata te arde.
Caci om s'o aline pe lume nu este niscut :
Aceasta-i risplata iubirii tale de oameni.
Caci, zeu tu, mania de zei n'ai temut-o,

www.dacoromanica.ro

$i celor ce mor li-ai dat cinste si peste dreptate,

$i 'n schimb tu pazi-vei de veci piatra goals
Tot in picioare, cu genunchiul legat, fara somn
Zadarnic durerea-ti in strigat suna-vei,
Caci nenduplecata-i vointa lui Zeus,
$i aspru-i oricare pe altii de nou ii doming.
PUTEREA

Asa e : zadarnic tu plansu-1 ridici.

(catre Hephaistos 3)

De ce pe vrajmasul zeilor, pe acesta,

Tu nu-1 urasti cand daru-ti 1-a dat omenirii ?
HEPHAISTOS.

E lucru grozav si acelasi singe si tovarisia !

PUTEREA.

De sigur, dar vorba de tats s'o calci

Ce este? Nu-i oare un lucru mai greu?
HEPHAISTOS.

Asa esti tu vesnic si crud si 'ndriznet!

PUTEREA.

Da, da, caci zadarnic pe-acesta it plangi

$i deci ce nu are folos nu rivni.
HEPHAISTOS.

0, vai, mestesugu-mi de mini mutt urit!

PUTEREA.

De ce tu pe plans sa to pui ? nu-i doar arta-ti

Pricina acestor dureri de scum ?
HEPHAISTOS.

Pe dinsa oricine mai bine s'o aiba!

PUTEREA.

Poti toate pe lume, dar nu peste zei,

Caci singur in toate, el e liber, Zeus !

www.dacoromanica.ro

HEPHAISTOS.

Asa e, o stiu, si nu aflu ceva impotriva.

SILA.

$i deci tu in lanturi pe-acesta nu-1 pui.

Ca tatal de-aceasti zabava sa nu-ti tie same?
HEPHAISTOS.

Mai bine apuca aceste lanturi de-acolo!

PUTEREA.

Acum, cu putere tu bratele-i leaga :

Ciocanul le bats de stancile-acestea!
HEPHA ISTOS.

Ci lucrul se face, si nu e zadarnic.

PUTEREA.

Loveste mai bine si strange, nu sta,

Caci strasnic e : calea prin once sa -$i afle
HEPHAISTOS.

Legat ii e bratul acum pc deplin.

PUTEREA.

Si altul acuma tu singur i-1 leaga,

Si afle zaludul ca Zeus e mai sus!

HEPHAISTOS.

ySi nimene altul nu-i rost sa ma mustre

PUTEREA.

Acuma vei prinde in cuiu de diamant

Obraznica fats a pieptului siu!
HEPHAISTOS.

0, vai cat ma doare ce-ti fac, Prometeu

PUTEREA.

Mai poti tu ca lacrimi sa versi cand it stii

Ca-i este lui Zeus un Busman? Pazeste !

www.dacoromanica.ro

10

HEPHAISTOS.

Cu ochi-ti privesti un spectacol grozay.

PUTEREA.

Ce vad, e pedeapsa de care e vrednic,

Dar prinde 'n catuse, subtioara strans!
HEPHAISTOS.

Le fac de nevoie ; ci nu-mi porunci!

PUTEREA.

De nu dai porunca, eu it indemn;

Da-te mai jos, Si piciorul i-1 strange de-aproape
HEPHAISTOS.

Si iata ca lucru-i facut, nu cu greu.

PUTEREA.

Acum cu putere to piedeci ii pune,

Caci doritorul faptei e aspru.
HEPHAISTOS.

Cum fata to este, si limba-i asemeni.

PUTEREA

Tu te 'nblanzeste, iar mie 'ndrazneala

$i-asprimea maniei sa numi dojaniti !
HEPHAISTOS.

Si mergem, caci trupu-i intreg 1-am legat.

PUTEREA (catre Prometeu)

Acum mai sfideazi, si darul divin, de mai poti,

Furandu-1, acestor sarmani efemeri li-1 mai da 1

Ce au muritorii sa.ti dea pentru chinuri ?

Zadarnic la demoni iti zic Prometeu,
Caci vorba inseamna gandire 'nainte,
$i cata un alt Prometeu sa te scapi!
PROMETEU.

0 eter divin si suflari zburatoare,

Izvoare de riuri si zambet de unde,

www.dacoromanica.ro

11

Trecand fara numar pe apele 'ntinse,

Si soare, ce toate le vezi,
Priviti-mi durerea de zeu, de la zei,
Catati cu ce hula,
Zdrobit mii de ani,
Voiu sta eu luptand.
Un lant de rusine mi 1-a niscocit
Stapanul cel nou peste cei fericiti.
Vai, vai, piing durerea de azi,

De mane, si ce capit

-Durerea-mi avea-va!

Dar ce zic eu, pe toate deplin le am stint,

$tiam ce m'asteapta, cum lucrul mai nou vre odata
Nu-mi vine, iar soarta s'o sprijin cat pot
Mai bine se cade, stiind ca nevoia
1$i are-o putere ce nu se invingc.
Dar nu se cuvine sa tac, nici tacerea
S'o rup despre soarta cea cruda de-acum.
Sarmanul, acestea le rabd pentru oameni :
Am dus Boar in varga izvorul de foc pe furis
$i dascal de arta cea noua sant si cAlauza.
Acuma pedeapsa de-aceia mi-o trag,
Stand astfel in lanturi, legat sus supt eter.
0 vai, vai ce-aud!
E oare-o mireasma ce-mi vine neclar?
Ori glasul de zei, de oameni, amestec,
Veni pe aceste locuri, departe,
Sa-mi vada durerea, sau ce vrea altfel
Priveste-ma : zeul legat, chinuit,
Dusmanul lui Zeus, la zeii ceilalti
Ajuns tot protivnic, la toti cari sant
Acolo gramada in curtea lui Zeus,
De multi iubire ce am pentru oameni.
Vai, vai, ce zgomot aud eu aproape,
De pasari ce zboara si aierul suns
De aripi usoare ce yin fluturand.
De orifice este sa-mi vie, mi-e groaza!
.

CORUL.

Si nu to temi, caci ceata prietena

Pe-aripile gfabite, iuti,
Veni catre-aceste locuri,

www.dacoromanica.ro

12

Ducand aici cuvantul parintesc,

$i rapezile vanturi nice ne-au trimes
Caci sunetul de otele patrunse pans 'n fundul
Pripastiei si-atinse astfel pudoarea noastra,
De am venit desculte pe aripi zburatoare.
I

PROMETEU.

Vai, vai, o voi urmw a' lui Thetis fecunda,

Copile-a' celui care, curgand jur imprejur,

.
.

Cu neadormite valuri, incunjura pamantul, .

Okeanos parinte, veniti, priviti ce lanturi
Ma prind in yid de-aceste prapastioase stanci,
Facand nevruta straja.

CORUL.

0, Prometeu, pe tine te vad, dar val de lacrimi

S'asterne ca o ceati bogata peste ochi
Cand noi vedern cum chipul divin iti e legat
De piatra 'n aste triste catuse de diamant,
Caci stim ca e Olimpul supus la zeii noi
Zeus fara lege domneste cu-alte norme,
Iar cele mari uitarii ii sant acuma date.
Si

PROMETEU.

De m'ar fi dat in Hades acel de supt parnant,

Acolo unde mortii ii tine 'n nepatrunsul
Adanc cu lanturi grele de-otele Tartarul,
Si nu ma rada zeii, nici altul nimenea!
Acum insa sarmanu 'n bataia vantului
Ma lupt cu suferinta, batjocura la diismani.
9
CORUL.

$i poate fi vre-un zeu

Atat de crud, sa-si rada ?
E oare cu putinta si te compatimeasc'
Oricine 'n aste rele, si unul singur, nu ?
Iar el cu gandul aspru
Domneste zeii, crud,

$i n'a 'ncetat domnia-i decat in clipa 'n care

Satul va fi, on palma curma-va tirania-i.

www.dacoromanica.ro

13

PROMETEU.

$i, data vre odata nevoie va avea

De mine, de si 'n lanturi, batjocura-s facut,
Al zeilor sobor,
Ca s li-arat vointa cea noud, supt al carii
Toiag va suferi,
Nici cu cantarea dulce a vorbelor frumoase

Nu m'a 'mblanzi si nici

Supt vreo amenintare eu nu-1 voiu lumina
Decat de-s scos din lanturi salbatece si-apoi
Pentru asa rusine el iii va lua pedeapsa.
CORUL.

Esti indraznet si soartei amare ce o suferi

Nu vrei s te indupleci,
Si libera ti-e vorba.
Pe not insa ne prinde o frica misterioasa :
Ne temem de-a to soarta
$i ne gandim ce capat
Ajunge-vei sa vezi
Puterilor de astazi, caci datini nentelese
In inima inchise-s a fiului lui Kronos.
PROMETEU.

Eu stiu ce aspru este, si-atat de increzut

E in dreptatea-i Zeus, dar vremea va veni
Sa-i fie gandul moale,
Cand s'a izbi de-aceasta
$i, potolind mania-i,
Veni-va intr'acoace si 'n gand prietenos
Cu graba catre mine, grabit si eu, veni-voiu
CORUL.

Desfasura-ni toate si sama cli-ni noui

Cu ce pace te prinse el, Zeus, si 'n ce fel

Asa fara de cinste si-amar te prigoneste.
Invata-ne, de nu e jignire 'n vorba noastra.
PROMETEU.

Durere-mi e si vorbe de-acestea sa mai spun,

Dar sa o tac imi este mai greu si peste poate.

www.dacoromanica.ro

14

Atunci cand se pornise o cearta intre zei

$i s'a iscat rascoala acolo intre dansii,
Caci unii vreau pe Kronos din Scaun a-1 zvarli
Ca Zeus sa vie 'n locu-i, iar altii, din potriva,
Zoriau ca niciodata sa nu li fie domn,
Eu n'am putut atuncea cu vorba sa castig
Pe-acei Titani ce-s fiii ai Cerului si-ai Tarnii,
Si-atuncea, peste-al vorbei mijloc prielnic, ei
Cu ganduri indraznete au vrut, in mintea lor,
Cu sila sa ajunga in ceruri a domni,
Iar mama mea, ce-i zice si Themis, dar si astfel,
$i Gaia, zina care sta supt atatea nume,
Mi-a spus ce viitorul ascunde, de atunci:
Ca nu prin sila numai si numai cu puterea
S'ajunge, ci cu mintea sireata zei 'flying.
Dar, cand vorbiam eu astfel cu dansii, nu voiau
Nici ochii si-ai arunce la ce li prezisesem.
$i am crezut ca-i bine, in ce era atunci,
Si ieau pe- aceasta mama a mea si sa incerc,
Cu voie, cu nevoie, pe Zeus sa-1 ajut
Cu sfatul mieu. Adancul cel negru, Tartarul,
Cuprinde pe batranul Kronos in sinul sau
Cu toti ai lui prieteni. De mine ajutat,
Tiranul cel de-acuma al zeilor pe mine
De-o plata rea indata m'a si invrednicit.
Caci este-al tiraniei blastam $i boal' aceasta :
Ca numai in prieteni sa nu-si gaseasca slat.
De vreti sa stiti pricina cu care m'a 'njosit,
Aceasta-i : ca s'ajunga in Scaun parintesc,
Mai iute imparteste risplata intre zei,
La unii $i la altii : asa isi au puterea,
Dar bietilor de oameni, ce nu-s nemuritori,
Nimic nu vru sa deie, ci, neamul dgrarnand,
Un altul sa urzeasca voit-a in trufia-i :
Din toti statuiu eu singur de soarta rea sa-i apar.
Avuiu eu cutezanta : scutitu-i-am pe ei
De soarta ca in iaduri sa zboare prin vointa-i.
De-aceia 'n aste chinuri ma zbucium eu acum,
Le sufar cu durere $i voua va e mils :
De oameni avand mils, de dansa parte n'am,
$i astfel prin cruzime-s batjocura lui Zeus.

www.dacoromanica.ro

15

CORUL.

De fier sa fie-oricine si ca taiat in piatra,

0, Prometeu, de poate a nu compatimi
Durerea-ti ; not acestea asa sa le vedem
N'am vrut, dar la vedere ni plange inima.
PROMETEU.

Amicilor de sigur li sant prilej de mila.

CORUL.

$i oare mai departe de-aceasta n'ai trecut ?

PROMETEU.

Eu i-am ficut pe oameni sa nu-si cunoasca soarta.

CORUL.

Si la aceasta boala ce leac gasitudi-ai

PROMETEU.

In ei am pus nadejdea ce nu s'a 'ndeplinit.

CORUL.

Ce mare dar acela-i cc for tu li-ai facut !

PROMETEU.

Si-apoi li-am dat si focul, ce

de-asa folos.

CORUL.

$i au acuma focul ce arde, efemerii ?

PROMETEU.

0 da, si invita-vor prin el atatea arte !

CORUL.

Acestea sant picate, si tu, pe urma lor,

Lovit esti azi de Zeus, ce nu vrea si to ierte ?
$i nu ai in vedere un termin la dureri ?
PROMETEU.

Eu nu. Ci doar el insusi, cand altfel va gandi.

www.dacoromanica.ro

16
CORUL.

$i cand va fi aceia ? Si to ce speri ? Nu vezi

Greseala ce-ai facut-o ; greseala ce ti-o spun
Cu greu, si ea to doare ; ci toate sa lasam
$i-acum un capat cats sa-ti afle suferinta.
PROMETEU.

Usor este acela ce nu e in dureri

Si deie sfat, si 'nvete pe cel ce simte raul,
lar eu in toate astea nu pun vre un crezimant.
Cu voie, da, cu voie gresiiu ; nu m'oiu deszice.

Pe oameni eu voit-am s'ajut, $i iata-mi soarta!

Ci n'am crezut ca astfel pedeapsa-mi va veni:
Ca trupu-mi in catuse va fi legat de stanca
$i voiu fi dus in locuri atata de- pustii.
Dar voi, de si durerea de azi nu e s'o plangeti,
Stati jos acum, ca soarta ce-mi vine s'ascultati,
Si stiti cum e intreaga poveste pan' la capit.
Ma credeti, da, ma credeti, spre a compatimi
Pe cel ce se trudeste. Mergand din om in om,
Durerea se lipeste de unul $i de altul.
CERUL.

Acestea pan' acum,

0 Prometeu, acelor ce ti-au cerut li-ai spus,

*i-acum usor lacasul acesta parasind,
Din eterul cel sacru, al pasarilor drum,

Noi pe pamintul aspru usor ne vom lasa,

$i patimile tale
Intregi vrem a le sti.

www.dacoromanica.ro

1 LI

1'

Perdeaua a II-a
OCEANUL.

Din drumul lung sosesc,

Spre tine, Prometeu,
Calare pe aceasta ce-o duc fara de frau,
Pe pasarea ce zboara.
Ca sufar ca Si tine, aceasta sa o stii :
La asta ma indeamna 5i insusi neamul mieu,
Dar si fara de dansul
Nu stiu a carui parte pot lua mai bucuros
Deck doar partea ta.
$i crede ca acestea imi sant un adevar,
$i nu-s deprins ca vorbe prietenesti s'arunc.
Ci deci imi spune fapta cu care sa te-ajut,
Caci nu'i spune ca 'n lume ti-ai fi putut gasi
Vre unul mai statornic prieten deck mine.
PROMETEU.

Ci Lisa, ce nevoie ! De ce mai vii si tu

Si fii durerii mele acuma un nou martor,
Lasand $i apa care iti poarta numele
$i pesterile care de tine sant ficute
$i locurile unde se naste fierul greu ?
Aceasta soarta care s'o plangi vii tu cu mine.
Supt ochii tai aceasta-i : prietenul lui Zeus,
Acel ce tirania-i cu el a stabilit,
De dansul osandit e sa sufere acestea.
OCEANUL.

0 arid, si vreau acuma sa-ti dau un ultim sfat,

De si cunosc ca insuti esti plin de 'ntelepciune.
Intoarce-te in tine 5i cata alts cale,

www.dacoromanica.ro

18

Cad este un domn tanar stapanul peste Zei

Si, dac' astfel de vorbe aspre, intepatoare
Mi-arunci, se poate Zeus de-acolo, de departe,
Din ceruri sa te-audi si, deci, ce suferi azi
Ti s'ar parea pedeapsa usoara ca a fost.
Dar tu, nenorocite, mania ta o Iasi
$i cata doar sa afli iertare de dureri.
Vei zice ca acestea sant lucruri invechite,

Dar numai pentru vorba atat de indrazneata

Sant numai o pedeapsa ca pe masura ei.
Nu te smeresti cu gandul, cedand durerii tale,
Ci cati ca peste cele de azi s'adaugi alte.
Nu vrei ca 'nvatatura primind-o, sa te Iasi,
Spre-o Doug 'ntepatura tu trupul ti -1 gateste,

Caci aspru-i domnul nostru si nu se 'ndupleci.

Dar, iata, eu de-aice ma duc sioiu incerca,
Asa dupa putere, sa-ti mai ridic durerea,
Iar tu sa stai in pace, si gura ti-o pazeste.
$i nu stii tu, acela atata de cuminte,
Ca limba ce vorbeste zadarnic, iea pedeapsi ?
PROMETEU.

Ma bucur ca in lipsa de orice 'ndreptatire

Tu vii cu indrazneala si 'n toate-mi esti pintas ;
Si-acuma lass lucrul de-o parte, nu-ti mai pese,
Caci Zeus cel indaratnic nu s'a incredinta,
$i cata bine 'n tale sa nu patesti tu insuti !
OCEANUL.

Mai bine cati pe-aceia de tine ce-s departe

Decat pe tine ; fapta, nu vorba mi-o arata,
Dar nu opri in cale-i pe tine s'a pornit,
Caci eu doresc cu ravna ca Zeus sa-mi daruiasca
Atata ca pe tine de chinuri sa te scap.
:

PROMETEU.

Te laud si 'mpotriva nimic nu voiu rosti :

Nu este nicio lipsa in binele ce-mi vrei,
Dar truda ti-o opreste, caci fara de folos
Mi-a fi a ta silinta, de vrei s'o cheltuiesti,
Ci cauta tu insuti odihna de-o pastreaza,

www.dacoromanica.ro

19

Caci eu, si dad sufar, nu vreau ca de aceia

Sa dau o suferinta si altora mai multi !
0 nu, nici dac' asupri-mi povara ar cadea
A rudei tale, Atlas, acel care a stat
Spre soarele apune, coloana cerului,
Purtand lumea pe umeri, un chin nesuferit.

Mi-a fost si de acela atata mils, care

In piatra siciana, nascut din tarns, sta,
Fantastica minune in pesters, si tine,
De Typhon cel cu-o suta de capete, viteaz,
Ce Zeilor s'opune cu falcilei grozave
$i ochii lui arunca de fulgere lumini,
Ca unul ce putere opune tiraniei
De sus, insa-1 atinse sagetile lui Zeus
Neadormite, 'n culmea spre care se trufia :
Cazandu-i lovitura, cu zgomot 1-a trasnit,
$i-acuma, chip zadarnic si fail de folos, '
El zace langa rnarea cu 'ngustele stramtoti
Supt insasi radacina vulcanului, la Etna,
$i sus in varf lucreaza de zor Hephaistos.
Pe-acolo s'or desface cu vremea rauri maxi
De foc, ca sa distruga in gurile for aspre
Campiile acelei Sicilii roditoare :
Asa Typhon plati-va necazul ce-1 aN u
Cu focul ce va curge din iuti sageti ce frig,
De si 'negrit carbune de trasnetul lui Zeus,
Iar tu le stii prea bine si greu iti voiu fi dascal.
Ci cauta pe tine, cum poti, sa to pastrezi,
Ian eu aceasta soarta a mea voiu indurao
Pan' Zeus, mai cuminte, mania-si va opri.
OCEANUL.

Si nici macar aceasta n'o crezi tu, Prometeu,

Ca vorbe pot un suflet ranit sag lecuiasca ?
PROMETEU.

Ba da, insa la vreme sa-i unga inima,

Iar nu uscand cu sila un suflet care fierbe.
OCEANUL.

Ci spune-mi : crezi pedeapsa c'o meriti, de mai poti,

La cele viitoare gandind, sa indraznesti ?

www.dacoromanica.ro

20

PROMETEU.
ri

Prostie, usurinta, o truck in zadar.

1-

L.

OCEANUL.

I15110'

Ci lase -ma de-aceasta boala sa patimesc,

Caci e castig cand omul cuminte n'o arati.

;1

PROMETEU.

Iti pare ca aceasta gresear a mea ar fi ?

OCEANUL.

Asa, mi 'ndreapta vorba ta, limpede, spre case.

PROMETEU.

Ci nu vreau ca durerea-mi sa-ti deie un vrajmas.

.

OCEANUL.
I

E vorba de acela ce tine astazi cerul ?

PROMETEU.

Pizeste, sa nu-ti ardi inima!

OCEANUL.

hi este 'nvatatura mai buns, suferinta.

PROMETEU.

Trimete deci si poarta aceasta minte-a ta!

OCEANUL.

Mi-ai dat deci la plecare acest cuvant din urma,

Caci pasarea cu patru aripi loveste-acum,
Etern in dreapta cale si bucuros, acuma,
Ea si-ar pleca genunchi 'n salasele de-acasa.
CORUL.
,

De soarta ta fatale mi-i mill, Prometeu,

Din ochii miei duiosii siroiu de lacrimi vin,
Pe-obraz se Iasi roua
Din umede izvoare,

www.dacoromanica.ro

1.

21

Caci toate-s o tristeta, si Zeus cel de sus,

Cu legile lui insesi,
Presinta zeilor
Domnind, stipana-i lanta.
$i toata Cara insasi rasun' acum de tine.
Mareata si batrana, ea plange pentru asta
Pedeaps 'a to si-a celor asemenea cu tine.
Asa fac toti acei
Din Asia cea pura.
Durerea-ti, ce rasuna,
Ei o compatimesc.
$i fetele din Colchis,
Vitezele la lupta
$i Scitii, cetele
Ce-si au salasele
La Balta Meotida
Si floarea barbateasc' a
Sarmatilor pe culmi,
La porti caucasiene,
Ostire dusmanoasa,
Sagetile-ascutite la oaste-si freamata,

N'a fost mai inainte un chin premergator

Titanului ce este
Legat cu lant de-otel,
Deck puterea mare a darzului Atlas,
Ce sprijina pe umar
A' polului poveri.
$i valul marii striga,
De mils plange-adancul,
Se misca pan' si negrul adanc al Iadului.
lzvoarele din care curg apele sfintite
Inalta psalmul lor.
PROMETEU.

Nu credeti ca din ciuda sau poste din mandrie

Eu tac ; insa ma roade un gaud in inima,
Cand vad cum asta soarta a mea ma umileste,
De si nu aflu altul care la zeii not
Si fi putut aduce o slujba ca a mea.
Dar, fie in tacere, caci doar eu le vorbesc,
Spre tine, cea ce stie, iar celor muritori
Sa li-ascultati

nac3zul de care sufar ei,

00300TkZA
I:. ACADEMIEI

VW E .51
www.dacoromanica.ro
'*41/111

22

Cum sufletelor proaste li-am dat a mintii razi,

Voiu spune deci, ai fara mustrare pentru ei,
Ci urmirind doar numai ce bine li-am dat eu :
Aveau ochi inainte, dar inca nu vedeau
$i, ascultand, auzul ei nu-1 aveau, ci para.
Erau icoane-asemeni cu cele de prin vis,
Treceau confusi creme $i nu aveau nici case
Cladite spre lumina si nici lucrul de lemn,
Ci supt pimint viata-$i tarau ca furnicute,
In tainiti fara soare, scobite in adanc ;
Nu li erau stiute nici simtul iernilor,
Nici primavara 'n floare, nici vara cea bogafa,
Ci toate o parere : atata Ii era.
Ci eu li-am dat stiinta de stele, rostul lumii.
Ei nu-si aflase ceata gandirilor alese,

Nici slovele pe care in scris si le adune,

Organ al amintirii $i mam 'a Muselor,
Eu li-am supus supt juguri $i vitele de drum
$i le-am ficut plecate la munca omeneasca,
Acea mai grey din toate, $i cai voiosi de hat
1-am inh5mat la cars, minune-a bogatiei.
Pe mare pan 'atuncea, afar' de mine, nimeni

Nu a gasit in panze puterea de-a pluti.

$i eu, sarmanul, care atata mestesug
Aflat-am omenirii, nu pot gasi acum
Un mijloc ca nicazul sa-I lepad de la mine.
CORUL.

Patit-ai astfel, findca din gand ai scapatat :

E medic rau la boala in care a cazut

Acela care -$i pierde increderea, $i leacul

Nu poate sa-1 ggseasci prin mijloc potrivit.
PROMETEU.

Ci vei afla acuma, mai mult : vei admira

Ce arte si ce drumuri cu mintea li-am gasit.
Caci doar in vremea veche, cand boala navalia,
Nici leac n'a fost vre unul, nici mijloc de hrinit
N'a fost, si bun, si sigur, ci doar se istoviau
In mares for nevoie, iar eu li-am aratat
Dorita bautura a leacurilor blande,
Cu care de-orice boala acum se apara

www.dacoromanica.ro

23

$i li-am deschis comoara de vraja ce-o stiam ;

Eu cel d'intaiu din visuri facuiu alegerea,
$i li-am vadit ce este 'n oracol de folos
$i 'n zborul cel nesigur al pasarii cu ghiare.
Simboluri nestiute eu li-am descoperit :
Li-am spus pe cele bland e spre-a le domestici,

$i care au un nume mai bun, si ce haulm

Cer ele fiecare si orice legaturi

De ura si iubire, de viata-impreuna,
$i ce-i in maruntaie si chiar coloarea care
Ar fi spre multamirea acelor zei ceresti.
Ba ce-i ficatul, fierea $i felul osebit,
$i ce li se 'nfasoara pe mate $i arzand
In foc naprasnic, astfel la arta am condus
Pe oameni, $i chiar semnul ce este 'n foc ascuns
Eu 1-am vadit la ochii ce inca nu vedeau.
Aceasta imi fu fapta. Dar si pe-alaturea
Foloasele ascunse 'n pamant li-am indicat.
Aram& fier si our si-argint, zacand in fund,
Si spuie fara mine de-au stat a le gasi,
0, nimeni, stiu prea bine, si ei nu -1 pot ascunde,
$i 'ntr'un cuvant, pe toate de vreai sa le cuprinzi,
Intreaga arta este prin mine, Prometeu!
CORUL,

Nu este de nevoie acum ca fara rost

Si vie la nacazu-ti, caci am speranta bung
C'odata din aceste grozave legaturi
Scapat vei fi, ca Zeus el insusi de puternic.
PROMETEU.

Dar nu mi-a fost aceasta soarta menita mie

Ca eu in suferinta de mii $i mii de feluri
Si stau plecat supt lanturi ca astea ce le port ?

$i arta 'n fata soartei e tot fall putere.

CORUL.

$i tine poate soarta aceast' a o schimba ?

PROMETEU.

Doar Moirele 'ntreite si-acele Erinii !

www.dacoromanica.ro

21
CORUL.

$i Zeus e langa ele tot mai fara putere ?

PROMETEU.

De soarta ce-i menita, el insusi n'a scapa.

CORUL.

$i care-i este soarta decat: a tot domni ?

PROMETEU.

Pe-aceasta nu sant sigur, si nu-mi e !impede.

CORUL.

$i care-i lucrul strasnic pe care-1 tii ascuns ?

PROMETEU.

De alta sineti minte, dar nu-i vreme de-aceste,

Ci inca 'n intunerec el va mai fi cuprins
Mai mult, caci eu, acesta, pe el 1-oiu mantui
Atunci, din aste lanturi de care sant legat.
CORUL.

Acel ce e stapanul,
El, Zeus, sa nu-opuie
Putere 'n fata mea.
$i nici pe zei vre-odata
De jertfele pioase de boi sa nu-i lipsesc
La vadul cel ce n'are sfarsit, la Ocean.
Nici nu gresesc cu vorba.

Ci 'n pieptu-mi sa ramaie, sa nu se uite n veci.

Placut e a-si intinde viata cu sperante,
Cu umbra fericirii s'o mangaie 'n zadar,
Ci ma 'nfior vazindu-ti
In mii de chinuri trupul,
Cad, fara a to teme,
De Zeus, cu gand semet
Iubesti prea mult pe oameni.
Ci vezi ce-ti e rasplata si zi, prietene,
Ce-ti dau ei, efemerii ? Nu vezi to ce putina
Li este for puterea,

www.dacoromanica.ro

25

De-ai zice ca-i un vis,

De care ei se lass asa imbroboditi ?
$i sfatul omenesc
Nu poate si atace-a lui Zeus armonie.
Nu le-am aflat acestea, privind grozava-ti soarta,
$i iata-mi vine cantul
Ce la purificarea
De nunta ti-I cantau
In ziva cand adusqi in casa pirinteasca
Pe cea de o potriva cu tine, Hediona,
In patul-impreuna ca dreapt' a .ta sotie.

www.dacoromanica.ro

Perdeaua a III-a
10.

Ce esteaceasta tars ? Ce neam ? $i ce vid eu ?

Peacesta 'n frau de piatra,
in care se 'nfioara de frig ? $i ce pacate
Aice le plateste ? Ci spune 'n ce pamint
Pierduta-s, nicajita ?
Vai, vai
I

Ma 'nteapi iar pe mine nemilostiva musci,

Imaginea lui Argos cel din pamant nascut.
Tn laturi ! Vad iar ochii o mie in spre mine
$i el calatoreste cu ochiul cel viclean
Pe care nu-1 inchide parnantul nici in moarte
Pe mine, chinuita,
Intr'una ma vaneazi, iesind din lad de-acolo,
$i iata c'am ajuns
Fliminda la nisipul de Mare departata,
$i naiul cel de sears din papura-i imi cants
Un rost al somnului.
0 vai, o vai, pe unde acum ma va mai duce
Aceasta raticire mereu in depirtari ?
$i tu, fiu al lui Kronos, la ce m'ai injugat
$i chinurilor pradi-s pe urma to : vai, vai!
Pe mine, 'nebunita de-a mustii prigonire,
Ma porti inspiimantati asa, din loc in loc ?
Mi arde 'n foc mai bine, inchide -ma 'n pamant,
Ma di la monstrii Marii
$i nu ma chinui,
Stapine-al rugii mete.
De lunga ratacire ce-o duc de-atata timp
Mi-e trupul gol, si unde
!

Si aflu alinare ?
N'auzi tu oare glasul fecioari 'ncornorate ?

www.dacoromanica.ro

II

28

PROMETEU.

Si cum n'as plange insusi, cand vad ce sufere

Copila lui [nachos, iubita chiar de Zeus,
$i-acum in nesfarsite cariri o urmareste
Cu sila Hera, care o mina goala 'n lupte I
10.

De unde stii ce nume avu si tatal mieu,

Nenorocitei spune-i !

Adevarate lucruri tu mie imi vorbesti ;

Numit-ai chiar si boala de care sufar eu
$i care ma ucide intr'una cu 'nteparea
Furioasi : vai, o, vai !
Prin salturi, eu, flamanda, sosiiu batjocorita
De gandul de-urmarire al Herei ca stapana.
Ci, din cei chinuiti,
Mai sufar ca si mine ?
Dar spun e-acuma tu
Ce suferinta-mi vine,
$i spune care-i leacul cu care as scapa ?
Arata-1, daca-1 stii!
Ci striga : spune-odata ratacitoarei fete !
PROMETEU.

Ti-oiu spune-acuma toate ce trebuie sa stii,

$i lira de enigme, ci 'n vorba lamurita,
Cum se cuvine gura sa spuie la prieteni :
Tu vezi acum pe-acela ce dete lumii focul

10.

0 tu, ce-ai fost acestor oameni folositor,

De ce patesti acestea, sarmane Prometeu ?
PROMETEU.

Opritu-m'am de-a plange durerile ce simt.

IO.

$i nu vrei titre mine acest dar sa-1 intinzi ?

PROMETEU.

'

Ci spune ce-ti e voia caci eu ma voiu supune.

www.dacoromanica.ro

2J

10.

SA-mi spui cine-i acela ce te-a legat de stand.

PROMETEU.

.1

Vointa-i a lui Zeus ; Hephaistos fu mina.

10.

Si care ti-e pacatul pe care ti-I plitesti ?

PROMETEU.

Atita iti ajunge sa afli de la mine.

10.

$i, lingi toate, spune ce capat o sa am

Acestei necurmate si biete riticiri ?
PROMETEU.

Mai bine-ti e aceasta sa nu o fi aflat.

10.

Ci nu-mi ascunde ceia ce am de suferit.

,

PROMETEU.

1L

Dar eu nu vreau ca darul acesta sa ti-I fac.

10.

9.

De ce zibava asta, ca sa nu pot afla ?

44

PROMETEU.

Nu e vre-o rautate, dar nu voiu sa to tulbur.

10.

Ci nu-mi purta de griji mai mult decit mi-e duke.

PROMETEU.

Ci, data ti-i vointa, ei, bine, stii si-asculti !

CORUL.

0 nu, ci di-mi si mie o parte de plicere.

Intiiu afla-vom boala de care patimqte,
2

www.dacoromanica.ro

30

Cand ea va spune insisi ce soarta o distruge.

Pe urma tu urmarea durerilor sa-i spui !
0, lo, to supune la dansele intaiu;
De altfel sant si rude ale tatalui tau,
Asa ca, daca plangi tu aice soarta ta,
Sa stii ca multe lacrimi alaturi s'or varsa :
10 este, cred, un lucru demn de 'ndeletnicire.
10.

Nu stiu daca se cade dorinta s'o rasping,

Ci-oiu spune sigur toate ce trebuie sa stiti.
Afla-veti, de si-mi este rusine 'n vorba chiar
De-a zeilor furtuni si de pocirea firii
Ce au cazut de-odata pe mine, ticaloasa.
Caci, vesnic, prin vedenii de noapte alintata
Am fost in tinereta-mi de fats, auzind
Prielnicile mituri : prea-fericita fats,
La ce-ti e fecioria cand poti sa afli tu
Cea mai inalta nunta ? Caci Zeus a fost lovit
De dulcea ta sageata si vrea sa -ti vie Kypris.
Iar tu, copila, cata sa nu despretuiesti
Un pat ca al lui Zeus, ci vino in livada
Din Lerna si 'ngrijeste de turma parinteasca
Si astfel sa se simple de doru-ti ochiu de zeu".
Asa, nenorocita, ma tot purtau prin visuri,
Pan' ce-am avut curajul ca tatei sa le spun.
Trimese soli la Pytho si la Dodona, unde-s
Oracolele sacre, sa mearga spre-a afla

Ce trebuie sa faci, sa spuie zeilor,

$i au venit cu veste ciudat ingaimati:
E greu ce se cuprinde 'n oracolul divin.
$i-apoi sosi aceasta porunca lui Inachos,
Spuindu-i fara nicio crutare ca-i dator
A ma goni afara din casa parinteasca
Lasandu-ma stinghera in fundul granitei,
De n'ar voi asupra-i s'atraga si el poate
Un fulger de la Zeus, perind cu casa lui.
Asa, convins de taina lui Loxios, cu vraja,
El m'a gonit, afara de casa m'a inchis,
$i el fara de voie, si eu, dar 1-a constrans
Sa faca toateacestea acel frau al lui Zeus,

www.dacoromanica.ro

31

indata-mi fu si chipul si mintea preschimbate.

Avuiu pe frunte coarne si gura-mi s'a latit,
$i am ajuns cu saltu-mi, siliti de taun,
Furioasa, la piraul cel clar de la Kenchreia
$i catre varful Lernei : pastor mi s'a facia
Nestapanitul Argos, condus de-o grea manic.
Privirile-i mi 'ntrara in ochi $i ma 'mpungeau.
Dar o neasteptata soarta i-a luat viata.
$i-atunci veni taunul acest' asupra mea,
$i astfel ma goneste un biciu divin prin locuri.
Acuma stii trecutul, iar, data ai sa spui
Ce-i capatul acestor nacazuri, spune-mi-o.
$i cu vre-o mincinoasa vorbire nu-mi minti,
Caci nu e mai rea boala decat cuvinte false.

CORUL.

Vai, vai, opreste-te !

Da, da, eu niciodata pe nimeni n'am rugat

Cuvinte ca aceste sa-mi spuie in auz,
Astfel de vorbe grele sa stau sa le ascult,
$i inima aceasta a mea a inghetat.
Vai, vai, tu, soarta rea :
Ma ingrozesc cand aflu ce este rostul ei.
PROMETEU.

De ce sa plangi si frica sa ai inca de-acum ?

Opreste-te, cici alta o sa mai poti afla.
CORUL.

Ci spune-mi, ne invata, caci dulce e, cand suferi,

Durerea ce mai vine s'o stii inca de-acum.
PROMETEU.

Voi ati aflat nevoia prin mine mai usor,

Caci se cadea pe-aceasta intaiu s'o auziti
Spuind ce suferinta cazu asupra ei.
Acuma celelalte le spun : ce-a trebui
Si sufere aceasta din ura zeii Hera.
lar tu, cea risarita din rasa lui Inachos,
De vorba-mi to patrunde, ca tinta sa ti-o stii.
1ntaiu tu dc nice spre soarelerasare

*et
Plant a

www.dacoromanica.ro

32

Te 'i duce peste campii de nimene lucrati,

$i vei sosi la Scitii nomazi, ce-si poarta casa
De vergi pe cara 'nalte cu rotile frumoase
$i au la coapsa arcul ce trage de departe ;
Dar tu sa nu te-apropii, ci rapezii tai pasi
Si-i porti si mai departe spre vuietul de valuri.
Apoi, la mina stanga, yin mesterii de fier,
Chalybii, si se cade ca iar sa to feresti,
Caci ei nu sant prielnici strainilor ce yin.
Indata se iveste un rau vestit in lume,
$i sa nu cerci a-1 trece, caci vadul este greu, ,
De n'atingi Caucasul cu varful mai inalt,
Acolo de-unde raul porneste spumegat,
$i-atunci vei trece varfuri vecine stelelor
Si'i merge, spre amiaza purtandu-ti pasul tau
Acolo este oastea de aspre Amazoane:
Stau sus la Themiskyra, din vremuri, linga apa
:

ThermOdontul, si-acolo da marea 'n Salmydessa

Naierului vrajmasa-i si mastihi plutirii.

Ci ele to vor duce pc-acolo bucuros.

Acuma-ti vine Istmul Cimeric linga poarta
Acelei mlastini care cu greu e de trecut ;
Dar tu mai Iasi termul si treci de Mebtida ;
Apoi va fi la oameni eterna povestirea
Ca ai trecut pe-acolo $i Bosfor" s'a numi.
Acuma Iasi tot sesul acest' al Europei,
$i 'n Asia sosi-vei. $i voila nu va pare
Ca 'n toate cele este tiranul zeilor
Asa de plin de sila, caci el, un zeu fiind,
Dori de-aceasta fats, ursindu-i ratacirea ?
Ti-a fort, copila, nunta cu o petire-amara, r
Acum povestea asta ce o ai auzit
Sa-ti pars ca nu este macar un inceput 1
.

10.

Vai, vai !
PROMETEU.

$i, data pentru-atata tu poti acum sa strigi,

Ce-a fi atunci cand alte dureri le vei afla ?
CORUL.

$i cum, tu esti in stare

si altele sa -i spui ?

www.dacoromanica.ro

33

PROMETEU.

E foarte viforoasa si marea care vine...

10.

Dar ce folos de viata mai pot avea ? Nu-i oare

Mai bine ca, indata, pe asta piatra goals
Si ma arunc si toate durerile sa-mi curm ?
Mai bine e odata sa mor. decat sa port
De-acuma inainte dureri din zi in zi.

PRO METEU.

ai putea tu oare o truda ca a mea

S'o porti, cand eu nici moartea n'o am in partea mea,
Caci ea mi-ar fi odihna acestor suferinti,
Pe cand nu-mi stiu scaparea de ele decal doar
Cand ar cadea el, Zeus, din aspra lui domnie.
Si

10.

$i-i este dat lui Zeus, si el, candva, sa cads ?

PROMETEU.

Ti-ar face bucurie, socot, acest prapad.

10.

$i cum n'ar fi, cand voia-i imi di durerea mea ?

PROMETEU.

r,

Si tu afla-vei ceia ce este sa se 'ntample.

10

Prin ce loviri el sceptrul sa-1 piarda ar putea ?

PROMETEU.

Prin insesi ale sale vointi nesinatoase.

IO.

ala )

In ce chip ? Imi arata, de nu-i vre-o paguba.

PROMETEU.

Prin nunta lui, prin care intreg s'a darama.

www.dacoromanica.ro

..;

34
IO.

Va fi cu vre-o zeita on cu vre-o muritoare ?

PROMETEU.

Aceasta ti-o voiu spune : acum nu mi-i iertat.

10.

Cadea-va prin vointa acestei not sotii ?

PROMETEU.

Va face-un fiu mai tare deck chiar teal sau.

10.

$i soarta lui aceasta nu poate sa se schimbe?

PROMETEU.

De sigur nu, cat insumi in lanturi sant tinut.

10.

$i tine e acela ce 'n ciuda lui te-ar scoate ?

PROMETEU.

Prin zece generatii va fi al treilea.

10.

Oracolul nu-mi este destul de !impede.

PROMETEU.

Si nu cata to insuti nicazul si-ti gacesti.

10.

Mi-ai dat figaduinta, si-acuma mio rapesti.

PROMETEU.

Din cele doua vorbe eu una tot ti-oiu spune.

10.

Si

care-s ? Tu ma Iasi pe mine si aleg.

PROMETEU.

Primesc. Tu vrei sa afli ce-ti este soarta ta,

Sau numele acelui ce ma va libera ?

www.dacoromanica.ro

3;
CORUL.

0 veste-i pentru dame $i alta pentru noi.

Ni-o di : fagaduinta si nuti tragi inapoi!
Acesteia sa-i fie sfarsitul ratacirii,

lar noi sa stim pe tine te poate libera ?

PROMETEU.

It

De vreti, eu impotriva vointii nu vi stau,

Si nu fac tot ce pofta va este s'auziti.
Intaiu, tie, o lo, ti-oiu spune drumul greu
Pe care 'n amintirea-ti se cade sa ti-1 scrii.
Atuncea cand vei trece de apa sesului,
Spre Risaritul care priveste cu.ochi de soare,
Trecand pe valul marii, pe urma vei sosi
In campii de Gorgone- al Kisthenii, si acolo
Se afl'acele fete batrine Phorkimede :
Trei lebede ca forma, si au numai un ochiu
Si-un dinte : nu le-atinge nici soarele de zi
Cu razele, nici noaptea cu umbre nu le-atinge.
Vedea vei mai departe $i alte trei surori :
Gorgonele cu plete de serpi, ucigatoare,
Pe care cum le vede un om, este si mort.
Aceasta-i cetatuia pe care ti-o vestesc.
Acum asculta alti priveliste urita,
Cici Zeus isi tine canii cei muti, cu botu-adanc :
Grifonii li se zice, si oastea chiorilor
Arimaspi de-a cilare, ce stau la vadul cel
Bogat in aur, unde-i al lui Pluton salas.
De-aceia stai departe. $i-apoi iti vine tara
Cea plina de mistere, in care titre soare-s
Cei inci mai departe, ai negrei semintii,
Ce sti, rasariteana, la raul Aitiops.
Te du deci pe la termuri, pin' vei gisi pripOrul,
Acolo unde vine din munte, de la Byblos,
Acel slant rau ce-i Nilul, placutul de baut,
Acesta te va duce la tara colturati
Neiletis, in a carii mareata colonic,
0 Io, soarta-ti dete sa fii to ctitora,
Cu fiii. Daca este ceva greu de 'nteles,
Mai cere-1 inc' data, spre-a sti cum trebuie,
Caci doar eu am mai multi vreme si decat vreau,
.

www.dacoromanica.ro

36
CORUL.

Tu, daca desprc drumul cel greu raticitor

Mai ai ceva pe care lasatu-l-ai nespus,
Adauge-1, si, daca pe toate le-ai rostit,
Aminte adu-ti : astea de not au fost cerute.
PROMETEU.

Aflat-a astfel toata a ei calatorie, Dar, ca sA vada insisi ca nu 'n zadar m'asculta,
Si lucrurile care ea le-a ribdat, le-oiu spune,
$i 'n ele-a fi dovada cuvintelor rostite.
.
Ci voiu lasa de-o parte puhoiul vorbelor,
Venind la tinta insasi a astei rataciri.

Deci, cand si la Molosii din ses tu vei fi fost,

Pe langa inaltata Dodona, locul unde

Se afla profetia lui Zeus Thesprotean,

$i este-acea minune : stejarii ce vorbesc,
In cari-ti afla soarta, drept, fara de enigme :
Vei fi stralucitoarea sotie a lui Zeus,
De e ca prin aceasta sa mai fii magulita.
Apoi ai fost gonita pe-o cale langa mare

"4

-1

3
ii

.:

--

...-

...f
,

i
$i ai ajuns la golful Reei, larg, si acolo
E drum de vifor numai, pe locuri incurcate,
r
$i 'n clipa viitoare adancul cel marin
Va fi, tu-1 stii prea bine, la Marea loniana :
,e i.1)
Asa ii zic, fiindca ti-e semn al pribegiei.
I
Acestea iti yin semne din asta minte-a mea c
&I
Ce vede $i aceia ce n'am spus in cuvinte,
r
i
Si. altele ce voui in obste vi le spun,
Cand ma intorc la vechea urmare-a vorbelor.
Ca ultima pe culme-i cetatea Kanopos,
In locul unde Nilul isi varsa unda 'n mare :
J
Acolo Zeus pe tine in ce-ai fost te-a preface.
Mingaietoarea-i mina usor to va atinge, .
..e
$i tu vei naste-acolo pe Epaphos cel negru,
..
A carui stapinire-i cat este Nilul larg.
A cincea de la dansul mladita, fete cinzeci,
u
I
,
Apoi se vor intoarce, in ciuda voii lor,
I . . .,"
La Argos, ca si scape de nunta nedorita
-,
Cu-ai for nepoti, aceia de dansele aprinsi.
Ca soimi de porumbite tinandu-se aproape ,
..

JO

`e.

www.dacoromanica.ro

37

Veni-vor, pe acestea grabind sa le vaneze

La nunta nedorita, si-un zeu ii va zori.
Pamantul lui Petargos ii va primi apoi,
Fiind ucisi in noapte de-un Ares femeiesc,
Caci fiece sotie pe sot it va jertfi,
Taisul dublu-al spadei scaldand in trupul lor.
De ar veni o Kypris asa peste-ai miei diismani !
Pe una dintre fete iubirea va sili-o
Sa nu-si ucida sotul, ci gandu-si va schimba.
Din doui lucruri astfel pe-acesta-1 va alege :
Sa-i zica : fara vlaga, decat ca i ucigasa.
Aceia 'n Argos neamul regal va 'ntemeia.
Nevoie este insa sa-mi taiu cuvantul lung.
Din neamu-acela unul viteaz va rasari,
Vestit prin a' lui arcuri, si el va libera.
Acestea prin oracol odata mi-a vestit
Titana, vechea zee, ce-mi este mie mama.
Dar cum si cand, se cere sa spun cuvant mai lung:
Tu din aceia nu poti sa aibi vre un castig.
RD.

Vai, vai, ma prind acuma aceleasi suferinti

$i nebunia care-mi loveste sufletul:
Taunul ma inteapa ca focul in adanc,
$i inima de frica grabeste ritmul ei.
Iar ochii miei in jurumi privesc inspaimantat.
Pe-alature de tale ma duc in zapacire,
De \rant furios miscata, far' a rosti cuvant,
$i vorbe tulburate izbesc la intamplare
In mijlocul de valuri urite ale soartei.
CORUL.

Da, intelept, a fost prea intelept,

Acel ce 'ntaiu in gur' a purtat, si 'n graiu pe urma
A spur c' asa se cade :
In casatorie asemenea sa-ti iei
$i nici chiar cu aceia de neam prea stralucit
Nu este bine pentru acei smeriti in lume.
Niciodata, niciodata, o Moire,
Nu m'ati vedea ca patul lui Zeus sa dorim,
Si nici spre alts nunta cu cei ce sant in cer,
3

www.dacoromanica.ro

JS

Vazand azi fecioria, urita de-orice oameni,

A fetci ce alearga etern in vesnic chin
De urmaritoarea Herei grea vrajmisie.
Iar mie-atunci cand ceasul de nunta mi-a veni,
Lipsita de-orice frici eu nu am sa ma tern

De o iubire a zeilor mari,

Cari to cats cu ochi fatali.
IO.

Fara de lupta-i razboiul acesta,

$i vadul nu e prin care sa tree,

Nici ce sa fie cu mine
Nu aflu, unde sa mai pot fugi.
PROMETEU.

Veniva insa vremea cand Zeus, de si 'ndraznet,

Serba-va nunta noua la care it astept.
Atunci veniva cela ce jos 1-a arunca,
Si blastamul lui Kronos atunci s'a implini,
Pe care prabusirea din tron 1-a aruncat,
$i nimenea 'ntre zeii din cer n'ar fi in stare
Aceasta sa-i arate, decit doar singur eu.
Ci eu o stiu, si felul caderii ; deci acum
Si steie tare, sigur in locul cel inalt,
Cirmuitor, cu mina tintind sageti de foc ;
Dar nu este vre-un lucru sa-i fie de folos
Cind e sa cada find de cinste, negresit. '
0 astfel de cadere el insusi si-o grabeste:
Un monstru contra carui nu poate-a se lupta,
Acela o sa afle un foc mai sus de fulger
Si-un zgomot ce-o Si 'ntreaci al tunetului glas,
$i furia de mare ce zguduie pimantul:
Tridentul lui Poseidon el it va sfarama.
$i astfel, in caderea-i, prin rau va invata
Cit e de osebita domnia, si-a robi !
CORUL.

Ce-ti este de nevoie, de-arunci to titre Zeus!

PROMETEU.

Ce e sa se intimple adaug la ce vreau.

www.dacoromanica.ro

39
CORUL.

$i zici ca Zeus poate sa fie stapanit ?

PROMETEU.

$i va avea nacazuri mai grele ca acestea.

CORUL.

Cum nu to tulburi data arunci astfel de vorbe ?

PROMETEU.

De ce m'as teme ? Moartea nu este partea mea.

CORUL.

Dar munca to se poate sa fie $i mai aspra ?

PROMETEU.

De vrea s'o faci, toate sant gata sa le-astept.

CORUL.

$i cei ce se inching Rasplatii, intelepti sant.

PROMETEU.

Puteti pe cel puternic mai molt sa-1 adorati,

lar mie de ce este el, Zeus, mai nu-mi pass.
Voi ceasul de acuma cum vreti ii folositi,
El, Zeus, stapineasca-si aceasta scurta vreme
Cum vrea, cici mai departe nu va fi domn pe zei,.
Dar vad cum se zareste un sol trimes de dansul,
Acel care serveste la el, noul tiran.
Vestind de lucruri noun, acum a si sosit.

www.dacoromanica.ro

Perdeaua a 1V-a.
HERMES.

Pe tine, ganditorul, pe cel cu gaud amar,

Pe cel gresit la zeii de sus, pe cel ce di
La oameni cinstea mare. pe hotul focului
11 Arid. Te 'ntreaba Zeus ce nunta vrei sa spui,
Din care el urmeaza apoi sa -5i piarda tronul.
Si lucrurile-acestea tu sa nu le ascunzi,
Ci drept le spune 'n fats $i nu cata sa mergi
Pe tale indoita, o Prometeu, caci vezi
Ca Zeus prin acestea de loc nu se 'mblanzeste.
PROMETEU.

Ti-i graiul plin de ganduri :narete si trufase,

Ca de la cel ce este in slujba zeilor.
Cei noi, cu noul vostru stapan, domniti acum
$i credeti fara nicio durere c'o sa stati.
Nu pot sa simt ca domnii prin sila vor cadea ?
Cazura doi, dar cela de al treilea, ce e
Stapan, si mai degraba, mai rusinos cadea-va.
Si nu crezi ca-s in stare de dansii sa ma tern,
Nici cat nu am vre-o frica de ei. Dar tu incearca
Solia ta pe care-o aduci, grabeste-ti-o,
Ci toate ce le'i spune nu m'or incredinta !
HERMES.

Cu astfel de 'ndrazneala ajunsesi mai de mult

La chinurile caror li esti supus acuma.
PROMETEU.

In loc de-a ta robie prefer durerea mea.

S'o stii, ti-o spun, si rostul nu sant dispus sa-1 schimb.

www.dacoromanica.ro

42
HERMES.

Se pare ca-i mai bine tu piatra s'o adori

Decat sa fii ca solul fidel al domnului.
PROMETEU.

Astfel sfidez pe-aceia ce yin si ma sfideze.

HERMES.

Se pare ca in lucruri de-acum, teai pribusit.

PROMETEU.

Eu insumi ? Dar pe-aceia ce sant dusmanii miei

Si-i yid asa imi place, si tu sa fii ca clansii !
HERMES.

Ma 'nvinuiesti pe mine 'n nenorocirea to ?

PROMETEU.

De-a dreptu-ti spun ca zeii, pe toti, eu ii urisc;

Ei rabda ca pedeapsa s'o am pe nedreptate.
HERMES.

$i eu iti spun ca mare e boala ce o suferi.

PROMETEU.

Bolniv sant, data boala-i pe dusmani sdi impungi.

HERMES.

N'ai fi crutat de sigur, de ai fi sanatos.

PROMETEU.
Vai !

HERMES.

Dar Zeus nu cunoaste un astfel de cuvant.

PROMETEU.

Ci toate le invata acel ce 'mbatraneste.

www.dacoromanica.ro

43

HERMES.

$i deci nu esti in stare in minte sa-ti revii ?

PROMETEU.

Nici n'as vorbi cu tine, ce esti o slugs numai.

HERMES.

Se pare ca din vorba-ti nimic nu vrei si-i piaci.

PROMETEU.

N'am nicio datorie ca lui sa-i fiu pe plat.

HERMES.

Mi-ai aruncat batjocuri, de parc'as fi copil.

PROMETEU.

Dar to decat copiii nu esti si mai copil,

De crezi ca-i cu putinta sa-mi smulgi marturisirea ?
Dar nu e niciun mijloc cu care-ar izbuti
El, Zeus, si ma faci a fi asa cum vrea,
Pan' nu desface aste catuse rusinoase.
El poate sa arunce si flacari arzatoare,

Zapezi cu aripi albe si tunete din fund,

Asa si strice toate si si le tulbure :
Nimic din toate-acestea nu poate-a ma sili
Si spun tine -1 va scoate din locul tiraniei.
HERMES.

Ci cats data astea iti pot fi de

folos !

PROMETEU.

Sint lucruri previzute de mult, ba $i voite.

HERMES.

Incearci, zipacite, incearca si acum

0 minte asezata, in patimile tale !
PROMETEU.

Zadarnic cauti astfel pe mine sa ma mingai.

Si nu crezi ca vre-odati de frica as putea

www.dacoromanica.ro

44

Parerea mea cea veche s'o schimb cu miselia

$i sa 'mblanzesc pe-acela ce-i astazi mare domn,
Cu implorari de brate, cum fac femeile.
Din lanturi ma sloboade : de toate sant lipsit !
HERMES.

Imi pare ca zadarnic cuvinte-ai risipit.

Nimic nu to atinge si inima nu-ti moaie
Vre-o rugs : 'ti umbla gura, ca manzu-abia inha.mat,
Ce cauta cu sila din frau sa se desfaci,
Ci dar te'nfuriaza cu slabul tau sofism,
Caci celui fara minte asa-i e indrazneala,
Ca insisi impotriva-i, mai slabs n'a ajuns.
Ci cats, daca vorba mea nu te-a 'ncredintat,
Ce vifor $i 'ntreita unda de rautati
Cadea-va peste tine. Intaiu cu tunete
$i fulgere sfarma-va el chiar si stanca asta, '
$i-a' tale-or fi ascunse, dar piatra te-a zdrobi.
$i dupa 'ndelungata petrecere de vreme
Veni-vei iar la lume. $i canele-aripat,
Ros, vulturul lui Zeus din trupul tau va suge.
El, nechemat, va rupe in fiecare zi,
Se va hrani din carnea ficatului tau negru,
$i capat la durerea-ti de-acum sa nu astepti,
De n'ar veni urmasul, vre-un zeu, sa-ti ieie chinul,
$i-ar vrea sa mearga 'n iadul adanc si jos, in Tartar.
Gandeste-te la asta, cici nu sant plasmuiri,
Ci e tot adevarul, cu vorba lamurita,
Caci nu iese minciuna din buzele lui Zeus,
Ci tot ce spune, face. De- aceia dinteodata
Priveste 'n jur, gandeste Si lass -ti cutezanta:
Mai bun e, decat dansa, un gand mai fericit.
CORUL.
,

Imi pare ca printr'insul vorbeste-un rost mai bun.

De sus se cere-atata : ca marea cutezanta
S'o schimbi cu imbunarea din cuget intelept.
Supune-te : pacat e greseala-ti s'o pastrezi.
PROMETEU.

Solia to primit-am o stiu, dar judec ca

Si sufere oricine ca cltisman de la dfismani
:

www.dacoromanica.ro

45

Nu-i o nepotrivire. Deci cad' asupra mea

Vartejul cel salbatec al focului din cer
Si aierul sa crape de tunet in bataie
De vanturi indarjite fiat, $i chiar pamantul
Din fundul radacinii furtuna sa-mi trimeata,
$i aprig val de mare in mersu-i zgomotos
S'acopere in ceruri si cursul astrelor.
$i trupul mieu spre negrul Tartar sa mi-1 rapeasca
Cu aspra randuire a aprigii nevoi,
Cu asprele pedepse a' crudei ananghii,
Dar moartea nu-s in stare ca astfel sa mi-o deie !
HERMES.

Mi-ai dat mie astfel de vorbe nebune

Din sufletu-ti bolnav aici sa aud,
Caci ce mai lipseste spre a baigui
Decat doara ruga furiei tale ?
Dar voi, toate-acestea care 1-ati plans,
Lasati cu grabire astfel de locuri,
Si nu va tampeasca sufletul vostru
Glasul de tunet ce va izbucni.
CORUL.

Alta imi spune, alta ma 'ndeamna.

Oricum fie-ti gandul, caci astfel de vorbe
Nu-i cu putinta sa le mai sufar.
Cum ? Ceri ca raul sa-1 vreau si eu ?
Apoi ce este sa port eu sant Bata,
Caci stiu, acuma, la tradatori
Si li dau ura, caci mai rea boala
Nu-i decat ceia ce am rispins.
HERMES.

Dar, v'amintiti voi ceia ce-am spus:

Soarta de-acuma n'o 'nvinuiti,
Nu spuneti Zeus ca a trimes
Fin de veste-a se pedepsi :
Aveti aceia ce se cuvine,
Nu de odata, nici pe furis :
Soarta nu vine sa va cuprindi
Prin nestiinta in latul ei.
3*

www.dacoromanica.ro

46
PROMETEU.

Iata cu fapta, nu cu cuvantul,

Simt Ca pamantul a tremurat.
Ur la ecoul tunetului,
erpii de flacari and sus in cer,
Misca vartejul praful din drum,
Vanturi alearga de pretutindeni
Si se infrunta din doui parti,
Aier si Mare se contopesc :
Acestea Zeus mi le trimete
Ca sa trezeasca frica in mine.
Themis si Tama, mama a mea,
Tu respectata a mea stapana,
0, Eter care trimeti lumina,
Vezi nedreptatea ce sufar eu ?

www.dacoromanica.ro

I ,
A.

7.5

Tablourile adause
I.

(Prometeu dispare in dosul crucii lui Isus.

Kratos si Bia triumfci la picioarele ei.)
CORUL.

Azi Prometeu, acel ce pate,

Luptand pentru sfanta dreptate,
Din vechea Scitie se duce,
$i-i rastignit acum pe truce.
II.

(Hristos se inalrci, ldsdnd in urmd lanturile lui.

Aceiai i Zeus apar trcisniti.)
CORUL.

E liber acum, zeul bland.

n ceasul dreptatii oricuia
Prin moarte pe moarte calcand,
Hristos a 'nviat.
Alcluia!

oaLIOTC6-4
ACCOEMILI

POPULAlt SS

www.dacoromanica.ro

TABLA PERDELELOR
Prologul

Perdeaua I-iu .
Perdeaua a II-a
Perdeaua a III-a

Perdeaua a IVa

....

Pagina

5
L

17

27
.

Tablourile adause

www.dacoromanica.ro

41

47

A ezamitntul tipografic
.Datina Romaneasca"
Valenii-de-Munte
(Prahova)

www.dacoromanica.ro