Sunteți pe pagina 1din 6

Undele seismice

Undele seismice sunt unde elastice generate de un impuls de tip seism sau explozie. Atunci cand are loc un seism, el
elibereaza energie de deformatie statica si unde seismice radiate din zona sursei seismice in toate directiile. Seismologii
estimeaza ca circa 10% din din energia eliberata in timpul unui seism se disipeaza sub forma undelor seismice.
Undele seismice se propaga fie in interiorul pamantului (unde seismice de volum) fie de-a lungul sau la suprafata
acestuia (unde seismice de suprafata)si au viteze de propagare diferite.

Tipuri de unde seismice (dupa BSSC),


Undele de volum se propaga cu viteze mai mari decat undele de suprafata, ele sunt primele vibratii care se resimt intrun amplasament. Undele de volum au un continut de frecvente mai inalte decat undele de suprafata.
Undele de volum P (unde primare sau unde de compresiune) sunt cele mai rapide unde seismice, ele ajung primele
(prima vibratie simtita in timpul seismelor). Undele P se pot propaga prin roci si lichide. Ele comprima si intind in mod
succes materialul strabatut pe directia lor de propagare (intr-un mod similar celui in care sunetul se propaga prin aer).

Undele de volum S (unde secundare sau de forfecare) sunt mai lente ca undele P si sunt al doilea tip de
unda/vibratie resimtita in timpul seismului. Ele vibreaza pamanatul in sus si in jos si in stanga si in dreapta
fata de directia de propagare. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip roca), nu si prin mediu
lichid. Aceasta caracteristica a undelor S i-a condus pe seismologi la concluzia ca in jurul centrului
pamantului este un material de tip lichid.

Undele de suprafata sunt de doua tipuri: Love si Rayleigh. Ele au un continut de frecvente mai joase decat undele de
volum si sunt considerate principalul raspunzator pentru avariile provocate de seisme.
Undele Love (denumite astfel dupa matematicianul englez A.E.H. Love, care a creat modelul lor matematic in 1911).
Ele sunt cele mai rapide unde de suprafata si mica pamantul stanga-dreapta fata de directia de propagare, producand
doar o miscare orizontala.

Undele Rayleigh (denumite astfel dupa englezul John William Strutt, Lord Rayleigh, care a intuit matematic existenta
acetui tip de unde in 1885) sunt unde care misca pamantul si in sus si in jos si inainte si inapoi in sensul de propagare,
asemanator miscarii valurilor. Ele sunt resimtite puternic in timpul seismului.

Inregistrarea vibratiei terenului intr-un amplasament contine toate tipurile de unde seismice.

http://www.ziarulstiintelor.eu/articole-deschise/2010-01/unde-seismice-asteroizi-mirel-birlan.aspx

Miscari seismice
Ca rezultat al dinamicii placilor tectonice, respectiv al efectelor fizice si mecanice ale subductiei,
apar miscarile seismice, miscarile rupturale sau disjunctive, procesele de cutare si procesele
orogenice.
Miscarile seismice, cunoscute si sub denumirea de cutremure de pamant, sunt miscari de scurta
durata care determina zguduiri bruste ale scoartei terestre. Cu studiul acestor miscari se ocupa o
ramura a geofizicii, numita seismologie (seismos = zguduire).
Cutremurele de pamant reprezinta un fenomen natural care se repeta destul de des pe planeta
noastra. In prezent, pe suprafata Pamantului, se inregistreaza cateva sute de mii de cutremure anual.
Cea mai mare parte a acestora nu sunt simtite de om, ci numai de aparate (seismografe). In medie,
intr-un an, au loc: un cutremur catastrofal, 10 cutremure nimicitoare, 100 cutremure distrugatoare si
1000 cutremure care provoaca unele distrugeri ale constructiilor (Gr. Raileanu, 1965).
Cauzele naturale ale cutremurelor de pamant pot fi grupate in doua categorii:
cauze endogene, legate de energia interna a Pamantului: fenomenele tectonice si cele
vulcanice;
cauze exogene, legate de unii factori externi: prabusirea unor goluri subterane (carstice),
caderea unor meteoriti, scaderile sau cresterile bruste ale presiunii atmosferice, forta mareelor etc.
In functie de cauzele care le provoaca, cutremurele de pamant pot fi impartite in:
cutremure tectonice, vulcanice, de prabusire siartificiale.
Dupa locul unde se produc, cutremurele pot fi continentale sau marine.
~ Cutremurele tectonice sunt determinate de deplasari bruste care se produc in scoarta terestra
sau in zonele subcrustale de-a lungul unor suprafete de fractura. Ele sunt cele mai frecvente,
determinand peste 95% din totalul cutremurelor de pamant. Epicentrele acestor cutremure sunt
localizate in lungul unor lanturi muntoase, la limita acestora cu campia sau marea. Hipocentrele
acestor cutremure sunt localizate in lungul acestor fracturi.
Majoritatea cutremurelor cu epicentrul in regiunea M-tilor Vrancei isi au hipocentrul la
adancimi cu atat mai mari cu cat epicentrul este situat mai la vest, fapt ce denota ca aceste
cutremure sunt legate de o fractura de adancime cu o inclinatie generala spre vest.
Legatura dintre cutremurele tectonice si marile fracturi ale scoartei terestre este evidentiata si de
faptul ca numeroase cutremure de pamant de acest tip sunt insotite de aparitia la suprafata
Pamantului a unor crapaturi, falii si decrosari (de exemplu, cutremurul din 1891, din insula Honda,
din Japonia, a fost insotit de aparitia unei falii de 100 km lungime, in lungul careia s-au constatat
deplasari verticale de pana la 4 m inaltime).

Cutremurele tectonice se manifesta pe o suprafata foarte mare, a carei raza atinge 1500-2000
km, iar efectul undelor seismice se resimte pe suprafete mult mai mari, uneori chiar pe toata
suprafata Pamantului. Miscarile seismice maxime au loc pe suprafete alungite, orientate paralel cu
lanturile muntoase sau fracturile tinere.
~ Cutremurele vulcanice au caracter local, avand epicentrul in imediata apropiere a unui vulcan
in activitate. Ele se resimt pe suprafete relativ circulare si putin intinse (cu raze ce rareori depasesc
30-50 km).
Miscarile seismice sunt determinate de deplasarea magmei in vatra vulcanului sau in cosul
vulcanic, respectiv de eruptiile explozive. Unele miscari si zguduiri secundare se produc si
datorita aparitiei unor fracturi in orizonturile superioare ale scoartei terestre sau in aparatul
vulcanic.
~ Cutremurele de prabusire (de denudatie) au loc datorita prabusirii tavanului unor pesteri. Ele
sunt foarte putin frecvente (1% din totalul cutremurelor), au loc pe suprafete mici si au o durata
foarte mica (de cateva secunde).
Cutremurele de pamant reprezinta eliberari bruste de energie intr-un anumit spatiu din interiorul
Pamantului. Energia degajata de deformarea brusca a rocilor, supuse unor tensiuni ce depasesc
rezistenta lor la deformare, se raspandeste in mediul inconjurator sub forma undelor elastice.
Focarul cutremurului este spatiul din interiorul Pamantului in care are loc deformarea
remanenta a rocilor si eliberarea de energie, iar centrul acestui focar este hipocentrul cutremurului.
Corespondentul (proiectia) pe suprafata pamantului a hipocentrului este epicentrul. Distanta dintre
hipocentrul si epicentrul unui cutremur reprezinta adancimea focarului cutremurului (fig. 5).
In focarul cutremurului au loc deformari remanente, care se manifesta prin schimbari bruste ale
formei de asezare in spatiu ale diferitelor corpuri geologice, iar in afara lui au loc numai deformari
elastice si numai uneori deformari remanente (falii, fisuri etc.).
Energia unui cutremur puternic (catastrofal) este evaluata la 1025 ergi sau cca un trilion de cai
putere. Degajarea brusca a acestor energii determina in focar o compresiune a materiei urmata de o
dilatare, care favorizeaza aparitia miscarilor oscilatorii ale particulelor materiale din mediul
inconjurator, adica aparitia undelor seismelor. Acestea se propaga radial de la hipocentru si ajung
cel mai repede la suprafata in epicentru.

Fig. 5. Izoseiste (a) si homoseiste (b); VI, V, IV gradul cutremurului

Datorita faptului ca focarul are un anumit volum, la suprafata Pamantului cutremurul se


manifesta cu o intensitate maxima, pe o anumita suprafata, denumita regiunea
epicentrala sau regiunea pleitoseismica. Suprafata pe care intensitatea cutremurului este aceeasi se
numeste izoseismica. Intersectiile dintre suprafetele izoseismice cu cea a Pamantului se numesc
linii izoseismice sau izoseiste (fig. 5). Ele au forma sinuoasa si sunt dispuse concentric in jurul
epicentrului. Aspectul lor este determinat de forma si adancimea focarului, de structura geologica a
scoartei etc.
Undele seismice pot fi:
unde longitudinale, care determina schimbari de volum, ce constau in comprimari si dilatari,
particulele materiale suferind oscilatii paralele cu directia de propagare a undelor;
unde transversale, in care particulele oscileaza perpendicular pe directia de propagare a
undelor (fig. 6).
Viteza de propagare a undelor longitudinale este de 1,73 ori mai mare comparativ cu cea a
undelor transversale. Ca orice fenomen ondulatoriu, undele seismice sufera fenomene de reflexie si
refractie atunci cand trec prin medii diferite. Viteza de propagare a undelor seismice variaza in
functie de rigiditatea mediului. Viteza undelor longitudinale este de 0,5-1 km/s in nisip si pietris, de
2,1-2,5 km/s in argila si poate ajunge la 5,8 km/s in otel. Sub actiunea undelor seismice, au loc
miscari ale particulelor materiale de trei categorii:
orizontale, verticale si de rotire.
Miscarile
provenite
din
cutremure
se
inregistreaza
cu
aparate
speciale
numite seimoscoape (stabileste orientarea generala a
oscilatiilor) sauseismografe (permite inregistrarea
amplitudinii oscilatiilor).

Intensitatea cutremurelor, determinata in raport


cu efectele pe care acestea le au, poate fi apreciata
pe baza mai multor scari, ce poarta denumirea
celor care le-au propus (Mercali, Gutenberg,
Richter).
Efectele devastatoare ale cutremurelor constau atat in prabusiri de constructii (case, baraje,
poduri, diguri, cai de comunicatie s.a.) cat si in aparitia unor crapaturi, falii, decrosari si alunecari
de teren.
Zonele afectate de cutremure sunt cele de minima rezistenta, create de orogeneza si de fracturile
importante, respectiv zone in care vulcanismul este intens. Aceste zone se grupeaza pe doua cercuri
care se intretaie sub un unghi de 670:
Primul mare cerc este cel circumpacific sau Indo-Japono-Malaez, care are o dispozitie
meridiana si se suprapune cu marele cerc de foc al Pacificului. Dupa Gutenberg si Richter, 68% din
cutremure au loc in aceasta zona. Aici sunt incluse cutremurele cu hipocentrul in domeniul
continental si submarin din vestul Pacificului (regiunile Kamceatka, Japonia, Taiwan, Sonde, Noua
Guinee) si regiunile de pe litoralul vestic al Americilor (Alaska, Mexic, Ecuador, Peru, Chile si
Tara de Foc).
Al doilea mare cerc este cel mediteranean, paralel cu ecuatorul, cuprinde zona orogenica
Alpino-Carpato-Taurido-Irano-Himalaiana. Acestei regiuni ii revin cca 21% din totalul
cutremurelor de pe glob. Majoritatea au hipocentrul sub continent, la adancimi mijlocii, numai in
Marea Mediterana adancimea lor depasind 300 km.
In Romania, dupa studiile lui N. Draghiceanu, zona cu maxima seismicitate este Ramnicu-Sarat
Focsani. Din cronicile vremii, se consemneaza cateva cutremure devastatoare, cum ar fi cele din
1472 (care a provocat stricaciuni Manastirii Neamtului), din 9 august 1683 in nordul Moldovei
(care a daramat case si biserici Catedrala Suceava), din 1740 in Moldova, din 1790 in Banat, din
1802 (cand s-a daramat turnul Coltei), din 1838, 1894, 1912, 1913, 1940, 1977, 1988 etc.
I. Atanasiu imparte cutremurele din tara noastra in cutremure polikinetice (caracterizate printr-o
zguduire initiala urmata de o serie de miscari succesive mai slabe) si monokinetice (caracterizate
printr-o zguduire principala).
Cutremurele polikinetice provin din trei focare: danubiene (care isi au originea pe linia VarsetMoldova Noua), fagarasene (cu epicentrul in M-tii Fagaras) si pontice (cu epicentrul in apropierea
coastei Marii Negre).
Cutremurele monokinetice provin din patru focare: moldavice (cu epicentrul in regiunea
Vrancei), transilvanice (cu epicentrul in bazinul Transilvaniei), prebalcanice (cu focarul in
Bulgaria) si banatice (cu focarul in sesul Banatului).
Liniile de sensibilitate seismica din Romania sunt: Moldova Noua - Sasca - Oravita, Turnu
Severin - Tismana, Samarinesti - Tg. Jiu, Govora - Ocnele Mari - Horezu, Craiova - Bechet, Turnu
Magurele - Caracal, Greaca - Bolintin - Gaiesti, Galati - Tulcea - Macin - Cernavoda si Cernavoda Constanta.