2.4.

Supravegherea functiilor
vitale si vegetative
Una dintre cele mai importante sarcini ale asistentei e supravegherea functiilor vitale
si vegetative si noatarea acestora in foaia de observatie, iar in cazul modificarii bruste a
acestora se anunta medicul.
Modificarile functiilor vitale reflecta starea generala a bolnavului, precum si evolutia
boli.
In cazul astmului bronsic, accentual cade pe urmarirea respiratiei.
Miscarile respiratorii la omul sanatos sunt simetrice si ritmice, iar frecventa
normala a respiratiei e de 16-18 resp/min., putand insa varia dupa varsta si sex. Bolnavii
de astm bronsic au o respiratie ce se caracterizeaza printr-o inspiratie normala urmata de
o expiratie grea, fortata, zgomotoasa, wheezing ( respiratie suieratoare ), deci o bradipnee
expiratorie ce apare de obicei, paroxistic.
Tulburari respiratorii vor constitui un indice important in stabilirea diagnosticului
si aprecierea evolutiei bolii. Ajuta sa recunoastem precoce, eventualele complicatii si la
formutarea unui prognostic. Din acest motiv, e foarte important ca asistenta sa
urmareasca si sa noteze respiratia pacientului in foaia de temperature cat mai prcis. Pe
foaia de temperature notarea respiratiei se face cu un pix verde unindu-se apoi cu
valoarea anterioara. Curba respiratorie se obtine prin unirea valorilor obtinute la fiecare
masuratoare, dimineata si seara. Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se
socoteste o resp/min. Asistenta medicala va urmarii inspiratiile timp de 1 minut.
Expectoratia reprezinta eliminarea sputei de pe caile respiratorii, sputa fiind
totalitatea substantelor ce se elimina din bronhii in timpul tusei.
Astmul bronsic este, de obicei, de tuse productive, sputa provenind si de la unele
infectii bronsice. In astm, sputa are un aspect mucopurulent, e aderenta la peretele
bronhiilor, are o culoare albicioasa, arata si are denumirea de "sputa perlata"
Temperatura corpului in conditii fiziologice are valoarea de 36-37 C, cu mici
variatii zilnice intre 0,5 - 1C si e rezultatul proceselor oxidative din organism numite si
termogeneza. Aprecierea exacta a temperaturii corpului se face cu ajutorul termometrului.

Astmul bronsic e insotit frecvent de infectii ale cailor respiratorii si astfel pot sa
apara stari febrile. Notarea pe foaia de temperatura se face cu un punct albastru ; pentru
fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund 2 diviziunii de grad.
Tensiunea arteriala reprezinta presiunea pe care sangele circulant o exercita asupra
peretilor arteriali. Este determinata de forta de contractie a inimi, de rezistenta
intampinata de sange in artere, fiind data de elasticitatea si calibrul sistemului vascular si
de cascozitatea sangelui.
Valorile normale ale tensiuni arteriale la un adult sanatos sunt : 115-140 mm Hg
maxima sau sistolica, si 75-90 mm Hg minima sau diastolica.
In cazul astmului bronsic variatii patologice ale tensiuni arteriale apar numai in
cadrul anoxiei, cand tensiunea are tendinta la crestere. Pe foaia de temperatura notarea se
face grafic sau cifric cu culoare rosie sau albastra. Notarea grafica a tensiuni arteriale se
face astfel : pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socoteste 10 mm Hg ;
se hasureaza patratele foii de temperature corespunzatoare valorilor obtinute.
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor ce se comprima pe un plan osos.
Pulsul e sincron cu sistolele ventriculare. Valoarea normala a pulsului e intre 60-80
pulsatii/minut, inregistrand mici variatii dupa varsta, sexul si inaltimea individului.
Asistenta are sarcina sa noteze pulsul pacientului in foaia de temperature de mai multe ori
pe zi. Pulsul se noateaza cu un punct rosu pe linia corespunzatoare numarului de pulsatii.
Pentru obtinerea graficului masurarea pulsuslui se face dimineata si seara, punctele
obtinute unindu-se printro linie rosie. Fiecare linie orizontala a foii de temperature
corespunde la 4 pulsatii/minut.
Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimina
din organism substante toxice provenite din metabolism. Cantitatea normala emisa
variaza intre 1200-1800 ml/zi si densitatea normala intre 1015-1025. Astmatici pot sa
aiba o usoara scadere a diurezei datorita transpiratiilor abundente care se asociaza cu
crizele de astm bronsic.
Prin scaun se elimina substanteleramase pe tubul digestive dupa ingestia alimentelor.
Omul sanatos are zilnic un scaun. Datorita inactivitatii si imobilizarii la pat bolnavii
astmatici acuza uneori o constipatie trecatoare.
2.5 Alimentatia pacientului
cu astm bronsic

Bolnavii cu crize usoare de astm se pot alimenta singuri, in schimb bolnavii de rau
astmatic necesita ajutor.
Alimentatia activa se face in sala de mese sau in salon pe o masa sau la pat.
Alimentatia pasiva se face persoanelor imobilizate la pat, in pozitie sezand, sprijinit.
In acest caz se foloseste o masuta speciala care se fixeaza deasupra patului.
Un rol al asistentei medicale e supravegherea alimentatiei bolnavului. La servirea
mesei bolnavul e incurajat, i se explica importanta nutritiei in procesul de vindecare.
Pacientii cu astm bronsic primesc un aport marit de lichide, luand in consideratie
pierderile de lichide prin expectoratie si prin transpiratie abundenta din cauza respiratiei
ingreunate. Batranii si copii primesc o atentie deosebita din puncte de vedere al bilantului
hidric, ei fiind dispusi la o deshidratare mai rapida.
Bolnavii cu expectoratii mai abundente si fetide au o pofta de mancare scazuta ;
acestia inainte de masa in, fac toaleta cavitatii bucale.
Se vor evita elimentele posibil alergizante si in cazul in care primesc tratament cu
antiinflamatoare steroidiene de tip Prednison, se prescrie regim desodat.
Alimentele permise pentru consum la bolnavul cu astm bronsic sunt :
-

legume diferite
preparate cu cantitati mici de grasime neprajita
fructe crude, compoturi
supe de legume
paine neagra
lapte proaspat cand nu determina manifestari alergice
Alimentele interzise sunt :
carnea, pestele
laptele fermentat
fainoasele
ouale
Mesele vor fi fractionate in cantitati mici si dese.

Pacientii cu astm alergic vor avea un regim hipoproteic, hipoglucidic, normoglucidic,

imbogatit cu minerale si vitamine.
2.6 Administrarea medicamentelor

In cazul unei crize de astm, bolnavul va fi adus in pozitie semisezanda pentru a usura
respiratia, apoi i se administreaza medicatia indicata de medic si este supravegheat pana
la terminarea accesului.
Tratamentul cu aerosoli e indispensabil in anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii
pe sedinta, uneori mai mult dar fara a abuza.
Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :
1.Beta - adrenergicele - derivatii ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare nu
mai e utilizata astazi.
Din generatia a doua se folosesc : Izoprenalina ( Aludrin ) si Ociprenalina
( Alupent, Astmopent ) ;
Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ),
Fenoterolul ( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul
(Spiropent). Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii /
zi ) este practice lipsit de efecte adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat
sunt de intrebuintare curenta. S-a incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina,
Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin ( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii
adverse dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie,
cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste manifestari apar spontan prin
reducerea dozei.
2. Anticolinergice - Atrovent ; rezultatele sunt inferioare beta-adrenergicelor.
3. Xantine - Teofilina si derivatii sai, Miofilin, Aminofilin si Runidural. Au slaba actiune
pe cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli.
Corticoterapia e tratamentul cel mai eficace , dar datorita riscurilor, ramane o
terapie de impas. Se folosesc Prednison - 1 tableta/zi, 5 mig ; Supepredanol - 1 tableta/zi
(0,5 mg/tableta ); Superprednol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tableta ) ; produse retard - Celestone
, Kenalog, Synachten - retard - 1 mg la 7-15 zile, sub protectie de alkaline, calciu, K. . In
general, corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va
temporiza, se vor folosi doze minime ( 30 mg Prednison /zi - tratament de atac ; 5 mg/zi
tratament de intretinere ).
Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in
prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in

crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu

polipnee.
Tratamentul in starea de rau astmatic :
Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou in doza initiala de 25-100 mg iv,
urmat de perfuzii cu 200-400 mg in 24 h, in solutie de glucoza 5 % ,2-3 l / 24 h.
Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea bolnavului
din criza. ACTH ( 24-100 U / 24 h ) este superior, dar poate da accidente alergice. Ca
doza de intretinere 5-10 mg Prednison, cu tratament de protectie, antiacide, regim
desodat. Se administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind alergizanta ),
fluidifiante, diuretice, oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica bronhoaspiratie,
respiratie asistata.
In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri
deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele ; se combat
abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina).
2.7 Recoltarea produselor
Biologice si patologice
Recoltarea sangelui :
Sangele se recolteaza pentru examinari hemotologice. Biochimice, serologice,
bacteriologice, parazitologice.
Recoltarea sangelui se face prin :
-

intepare - la adult pulpa degetului sau lobul urechii, iar la copii fata plantara a
halucelului sau calcaiului.
- punctie venoasa.
1.Recoltarea sangelui capilor prin intepare
Recoltarea se efectueaza pentru examenele hematologice : hemoleneograma, dozarea
hemoglobinei, determinarea timpului de sangerare si coagulare, pentru examen
parazitologic.

Materiale necesare : manusi de cauciuc sterile, tava medicala curate, solutii

dezinfectante ( alcool 70 ), ace sterile, tampoane de vata, camera umeda ( cutia Petri),
lame uscate si degresate, pipete Potain.
Tehnica : Bolnavul va fi asezat in pozitie sezanda cu mana sprijinita. Se aseptizeaza
pielea degetului inelar sau medius cu un tampon cu alcool 70. Se evita congestionarea
prin frecare puternica si prelungita. Se asteapta evaporarea completa a alcoolului. Cu un
ac steril se inteapa cu o miscare brusca pielea pulpei degetului, in partea laterala a
extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate. Cu un tampon steril uscat se sterge
prima picatura. Se lasa sa se formeze o picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta
sau lama. Se sterge cu un tampon cu alcool 70.
2.Recoltarea sangelui prin punctie venoasa
Recoltarea se efectueaza pentru examene de laborator, biochimice, hematologice,
serologice si bacteriologice.
Locul punctiei : venele de la plica cotului, bazilica si cefalica, unde se formeaza
un M venos prin anastomozarea venelor antebratului ; venele de pe fata dorsala a mainii,
venele femurale, venele subclaviculare, venel maleolare interne, venele jugulare si
epicraniene ( la copii ).
Materiale necesare : perna tare elastica pentru sprijinirea bratului, musama mica,
aleza mica, alcool sau benzina iodata sau tinctura de iod, instrumente si materiale steril,
ace sterile de 25-30 mm si diametrul de 6/10, 10/10 mm, seringi,pense, manusi de
cauciuc, tampoane de vata, garou de cauciuc, sau banda Esmarch, eprubete uscate si
etichetate, fiole cu solutii medicamentoase, solutii perfuzabile, tavite renale.
Pregatirea bolnavului : Bolnavul e asezat intr-o pozitie confortabila. Se examineaza
cavitatea si starea venelor avand grija ca hainele san u impiedice circulatia de intoarcere
la nivelul bratului. Se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie, se
dezinfecteaza tegumentele, se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului
punctiei strangandu-l astefel incat sa se opreasca circulatia venoasa fara a comprima
artera. Se recomanda bolnavului sa stranga pumnul, venele devenind turgescente.
Tehnica : Asistenta imbraca manusile sterile si se aseaza viz - a - viz de bolnav. Se
fixeaza vena cu policele maini stange la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara
compresiune si tractiune in jos asupara tesuturilor vecine. Se fixeaza seringa, gradatiile
fiind in sus in mana dreapta intre police si restul degetelor. Se patrunde cu acul,
traversand in ordine tegumentul in pozitie oblica, apoi peretele venos, invingandu-se o

rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in gol. Se schimba directia acului cu 1-2 cm
in lumenul venei. Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratii cu seringa. Se
continua tehinca in functie de scopul punctiei venoase, injectarea medicamentelor,
recoltarea sangelui. In caz de sangerare ( emisie de sange ), se prelungeste acul cu un tub
de polietilena care se introduce in vasul collector, garoul ramanand strans pe brat. Se
indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului. Se aplica tampon imbibat cu solutie
dezinfectanta la locul de patrundere a acului. Se retrage apoi brusc acul. Se comprima
locul punctiei in 1`-3`, bratul fiind in pozitie verticala.
Dupa tehnica se face toaleta locala a tegumentelor, se schimba lenjeria daca sa
murdarit, se pregateste sangele pentru trimis la laborator si se reorganizeaza locul de
minca.
Procedeul de recoltare e stabilit in functie de analizele ce urmeaza sa se efectueze.

Recoltarea sputei : sputa e un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se

expectoreaza din caile respiratorii prin tuse.
Materiale necesare : cutie Petri sterile, pahar conic, scuipatoare speciala sterilizata
fara substanta dezinfectanta, batiste de hartie, pahar cu apa.
Pregatirea bolnavului : Se anunta bolnavul, se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu
o imprastie, sa expectoreze in vasul dat si sa nu introduca in vas si saliva.
Tehnica : I se ofera paharul cu apa sa isi clateasca gura. I se ofera vasul de colectare
in functie de examenul cerut. I se solicita bolnavului sa expectoreze dupa un efort de tuse.
Se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24 h.
In astmul bronsic extrinsec, examenul micriscopic al sputei pune in evidenta
eozinofile, cristale Charcot Leyden, spirale Curschmann si uneori corpi Creola, adica
aglomerari de celule epiteliale descumate si mucus.
In astmul bronsic intrinsic, in sputa predomina polinuclearele neutrofile si bacterii,
iar examenul bacteriologic pune in evidenta agentii infectiosi in cauza.
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea
Tehnicilor speciale impuse de afectiune
Explorarea radiological a toracelui :

Examenul radiologic e un important semn de eliminare sau descoperire a altor boli

pneumonice, el constituind infirmarea diagnosticului de astm.
1.Radioscopia si radiografia - dau o imagine asupra modificarilor petrecute la nivelul
plamanilor si inimii.
Se anunta bolnavul si i se explica conditiile in care se face examinarea. Bolnavul va
fi condus la serviciul de radiologie. Se explica bolnavului cum trebuie sa se comporte in
timpul examinarii. Va efectua cateva miscarii de respiratie, iar radiografia se face in
apnee dupa o inspiratie profunda.
Se dezbraca complet regiunea toracica. Parul lung al femeilor se leaga pe crestetul
capului, se indeparteaza obiectele radioopace. Se aseaza bolnavul in pozitie ortostatica cu
mainile pe solduri si coatele aduse inainte fara sa ridice umerii in spatele ecranului cu
pieptul apropiat de ecran sau caseta care poarta filmul. Cand pozitia verticala e
contraindicate se aseaza bolnavul in pozitie sezand sau in decubit. In timpul examenului
radiologic se ajuta bolnavul sa ia pozitiile cerute de medic.
Dupa examinare bolnavul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus la pat. Se noteaza
in foaia de observatie examenul radiologic efectuat si data.
2. Bronhografia - reprezinta explorarea radiologica a arborelui traheobronsic cu
ajutorul unei substante de contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau
diiodunol - hidroslubile ) cu ajutorul sondei Metras.
Materiale necesare : medicamente sedative ( fenobarbital, atropine ), anestezice,
sonda Metras sterila, substante de contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B
sau diiodunol - hidroslubile ), expectorantesi calmante ale tusei, scuipatoare.
Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii. Se anunta bolnavul sa nu
manance in dimineata examinarii.
Cu 1-3 zile inainte se administreaza bolnavului medicamente expectorante. In ajunul
examinarii se administreaza o tableta de fenobarbital sau alte medicamente similare. Cu
30` inaintea examinarii se administreaza atropina pentru a reduce secretia salivei si a
mucusului din caile respiratorii, medicamente, calmante pentru tuse. Bolnavul va fi ajutat
sa se dezbrace si va fi asezat in decubit dorsal putin inclinat spre partea care trebuie
injectata. Medicul efectueaza anestezia cailor respiratorii. Reusita examinarii depinde de
calitatea anesteziei.

Introduce sonda Metras in arboreal bronsic si apoi substanta de contrast usor

incalzita, incet, cu o presiune moderata. In timpul injectarii substantei de contrast
bolnavul va fi ajutat sa isi schimbe pozitia decubit ventral, dorsal, lateral (drept si stang).
In timpul examinarii radiologice se aseaza bolnavul in pozitie Trendelemburg pentru a se
evidential si arboreal bronsic din partile superioare ale plamanilor, apoi se aseaza
bolnavul cu toracele moderat ridicat pentru a se evidential bronhiile mijlocii si inferioare.
Dupa examinare se ajuta bolnavul sa se imbrace si va fi condus la pat. Va fi avertizat
sa nu manance sis a nub ea timp de 2 ore pana cand inceteaza efectul anestezicului. Va fi
atentionat sa colecteze in scuipatoare substanta de contrast care se elimina print use. Nu
se inghite deoarece produce o intoxicatie cu iod. Refularea substantei de contrast si
patrunderea ei in stomac trebuie evitata deoarece poate fi resorbita producand intoxicatii.
Explorarea endoscopica a arborelui traheobronsic :
Bronhoscopia - reprezinta explorarea arborelui traheobronsic cu ajutorul unui aparat
numit bronhoscop.
Materiale necesare : masti de unica folosinta, casolete cu masti, manusi sterile,
casolete cu tampoane, comprese de tifon sterile, pense, port tampon, oglinda frontala,
seringa laringiana, tavita renala, aparatele cu toate anexele sterilzate, flaconul cu
anestezic, xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu solutie de adrenalina 1%,
seringi de 10 ml de unica folosinta, tampoane, comprese de tifon.
Bolnavul trebuie convins de necesitatea examenului asupra riscului pe care si-l
asuma, refuzandu-l, liosind medicul de o informare, diagnostica esentiala. Bolnavul
trebuie convins ca desi e neplacut, examenul nu e dureros in sine, iar incidentele sau
accidentele le survin foarte rar. Se creeaza bolnavului un climat de siguranta pentru a
asigura cooperarea lui in toate momentele examinarii punandu-l in legatura cu alti
bolnavi carora li sa efectuat o bronhoscopiesau o fibroscopie. In ziua premergatoare
examinarii se executa o testare la xilina 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic.
La indicatia medicului bolnavul va fi sedat atat in seara premergatoare explorarii, cat si in
dimineata zilei respective. Bolnavul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata.
Pentru anestezie e asezat pe un scaun, in mana dreapta tine o scuipatoare sau tavita
renala, iar cu mana stanga dupa ce isi deschide larg gura isi scoate limba si o
imobilizeaza cu 2 degete deasupra si policele dedesubt. Intr-un prim timp medicul cu
ajutorul unui spray cu xilina isi anesteziaza limba, orofaringele si hipofaringele, urmand
sa anestezieze arboreal bronsic, instiland picatura cu picatura anestezicul usor incalzit cu
ajutorul unei seringi laringiene. Bolnavul e condus in camera de bronhoscopie.

La efectuarea tehnicii sunt necesare 2 asistente. Prima asistenta aseaza bolnavul pe

masa de examinare in decubit dorsal cu extremitatea cefalica in extensie. Sub umerii lui
se plaseaza o perna tare care ridica capul cu 12-15 cm, ajuta la extensia acestuia.
Orienteaza capul in directia indicate de medic pentru a permite acestuia o orientare cat
mai completa. A doua asistenta ii serveste medicului instrumentele si materialele
necesare. Daca masa de examinare e prevazuta cu o tetiera e nevoie de o singura
asistenta. Ambele asistente inainte de examinare se vor spala pe maini si vor purta masca
sau cagula.
Dupa examinare bolnavul nu are voie sa manance 1 ora. Asistenta va supraveghea in
acest timp parametric vitali anuntand imediat medicul daca survin modificari ale acestora.
Asistenta va avea la indemana hemostatice care le va administra in cazul unor hemoragii,
chiar inainte de a anunta medicul (Adrenostazin, Dicinone, Venostat ).
In urma bronhoscopiei pot aparea urmatoarele incidente si accidente :
-

hemoragii
diseminari tuberculoase
suprainfectii cu diferiti germeni
dureri in gura
disfagie sau orofagie
dureri retrosternale
cefalee
insomnii
tuse
expectoratie
stare subfebrila
Explorarea functionala a aparatului respirator :

1.Spirometria - reprezinta explorarea ventilatiei pulmonare si se realizeaza cu ajutorul

spirometrului care e alcatui dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un
tub de cauciuc prin care sulfa bonavul. Cilindrul gradat e scufundat intr-un cilindru mai
mare plin cu apa. Aerul expirat de bolnav face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei
putandu-se citi pe el volumul de aer expirat.
Metoda cerceteaza numai capacitatea vitala.
2. Spirografia - permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Se pot executa toate
masuratorile statice si dinamice.

Spirografia se poate determina cu :

-

aparatul Eutest
expirograful Sodart
pneumoscreen

Aparatul Sodart e un aparat cu circuit inchis ; e alcatuit din spirometru asociat cu

chimograf pe care se inregistreaza, un barbotor cu hidrat de potasiu sau carbonat de
calciu pentru captarea CO2 si un dizpozitiv pentru dirijarea in sens unic a curentului de
aer.
Materiale necesare : aparat, piese bucale, pensa pentru pensat nasul, pensa de servit
si recipient cu solutie dezifectanta pentru piesele folosite ( piesele bucale obligatoriu
sterilizate ).
Pregatirea bolnavului : in stationar, cu o zi inainte, bolnavul e informat ca
examinarea se executa dimineata pe nemancate sau la 3-4 ore dupa masa ; bolnavii nu vor
folosi nici un fel de medicatie excitanta sau depresiva a centrilor respiratori cel putin cu
24 ore inainte.
Bolnavii din ambulator vor fi interogati in ziua prezentari la probe daca nu au
consumat alimente sau medicamente. In ziua examinarii asistenta care executa proba,
asigura repaus psihic si fizic fiecarui bolnav circa 30 de minute inainte de proba. Bonavul
va fi asezat in pozitie comoda pe scaun si va fi linistit pentru a i se obtine colaborarea.
Racordarea bolnavului la aparat : se efectueaza tot prin intermediul piesei bucale ;
se solicita bolnavul sa respire linistit cateva secunde pentru acomodare ; i se penseaza
nasul cu clema, bolnavul respira linistit, obisnuit 30-40 de secunde cu supapa aparatului
deschisa ; se inchide circuitul si se pune aparatul in pozitie de inregistrare.
Inregistrarea volumului curent - se inregistreaza 2-3 minute volumul current prin
respiratie linistita, normala
Inregistrarea capacitatii vitale ( CV ) - se solicita bolnavul sa faca o inspiratie
maxima, urmata imediat de o expiratie maxima ; se repeta proba pana la obtinerea a 3
curbe egale sau cvasiegale ; curba inscrisa arata CV reala si se numeste spirograma.
Determinarea volumului expirator maxim pe secunda ( VEMS ) - se reia proba
pentru determinarea VEMS-ului ; se solicita bonavul sa faca o inspiratie maxima urmata
de o expiratie fortata maxima ; se repeta proba pana se obtin 3 curbe egale sau

cvasiegale ; se decupleaza bolnavul de la aparat ; se masoara cantitatea de aer expirata in

prima secunda, aceasta reprezentand VEMS-ul.

Testarea cutanata la alergeni :

Testele cutanate la alergeni reprezinta baza diagnosticului clinic la alergie, respective
baza diagnosticului de astmbronsic alergic.
Locul de electie pentru efectuarea testelor cutanate e fata interna a antebratului.
Asistenta are ca sarcina sa ii explice bolnavului in ce consta examinarea, ii atrage
atentia pacientului fata de posibilitatea aparitiei unor semen ce prevestesc o posibila
hiperreactie din partea organismului si care pot duce chiar la aparitia edemului glotic sau
a socului filactic.
Rezultatele se citesc la 15 minute si consta in masurarea diametrului eritemului, caci
prin acest test se pot reproduce simptomele bolii.