Sunteți pe pagina 1din 2

Curs 2

13 octombrie

Scopul dreptului penal este de a apara valorile sociale esentiale ale societatii impotriva faptelor
priculoase. Vcp continea in art 1 scopul dreptului penal. Scopul dreptului penal este pus in
evidenta astazi de politica penala(un ansamblu de procedee susceptibile de a fi propuse
legiuitotului pentru combaterea criminalitatii/o stiinta si o arta ce consta in a descoperi si
organiza in mod rational cele mai bune solutii posibile pentru diferitele probleme de fond si de
forma pe care le ridica fenomenul criminalitatii). Din partea politicii generale a statului, politica
penala se refera doar la mijloacele juridice pe care statul le ia pentru combaterea criminalitatii.
Sarcinile dreptului penal. Se apreciaza ca sarcinile sunt de a asigura prevenirea infractiunilor
prin amenintarea cu sanctiuni a celor care savarsesc fapte periculoase. Dreptul penal are ca
sarcina asigurarea cadrului legal in care destinatarii isi conformeaza conduita, cadrul in care va
actiona statul in cazul nerespectarii lor. Are ca sarcina dezvoltarea noilor valori sociale. Dreptul
penal este autonom, dar nu inseamna ca este total lipsit de legaturi cu celelalte ramuri de drept.
Cea mai stransa legatura o are cu dreptul procesual penal-interdependenta. Asigurand apararea
valorilor sociale esentiale, are legaturi si cu alte ramuri ale dreptului, imprumutand si folosind
notiuni din ramura repectiva:civil etc. Stiinta dreptului penal este un ansamblu de idei, teorii,
conceptii cu privire la dreptul penal. Obiectul este dreptul penal. Stiinta dreptului penal are ca
sarcina studierea normelor juridice penale, descifrarea vointei legiuitorului, observarea masurii in
care acestea corespund realitatii obiective. Stiinta dreptului penal are sarcina de a studia practica
penala, sa observe neconcordantele, sa propuna legiuitorului modificari astfel ca practica sa fie
unitara. Stiinta dreptului penal are legaturi si ea cu alte stinte de ramura, si cu stiintele
penale(socio-politice), cu criminologia(cauzele care det comiterea de infractiuni+masuri pr
prevenire), criminalistica etc.

Principalele scoli si curente de politica penala


-Scoala clasica a dreptului penal: in literatura de specialitate se mentioneaza ca aceasta
cuprinde teoriile, conceptiile care s-au dezvoltat si au animat marea revolutie franceza de la 1879
si care au fost mentionate in lucrarile lui Montesquieu, Rousseau, Becarria etc. Becarria se ridica
impotriva pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale, sustine promovarea pp legalitatii.
Principiile pe care le promoveaza se vor regasi in legislatiile penale ulterioare. Erico ferry,
referindu-se la sc oalaclasica: a stabilit ratiunea si limitele dreptului de a pedepsi, a sustinut
abolirea pedepsei cu moartea, a stabilit garantii pentru infractori pe tot cursul procesului penal.
Scoala clasica aprecia ca infractiunea, infractorul si pedeapsa sunt entitati juridice abstracte,
neexistand legaturi intre ele. Individul se bucura de libertate de vointa si actiune, are liberul
arbitru, este liber sa aleaga intre bine si rau. Daca a ales raul, urmeaza sa suporte consecintele.
Sanctiunea este o justa retributie pentru atitutinea lui negativa. Pedeapsa este o justa sanctiune, o
reparatie a raului cauzat, pedeapsa executata inseamna o reparatie dupa care condamnatul este
eliberat. Princpiile au fost retinute in legile de mai tarziu. O astefel de conceptie potrivit careia
infractorii se bucura de libertate deplina neocupandu-se de cauzele savarsirii infractiunii nu a fost

Curs 2
13 octombrie

benefica, nu a stopat numarul infractiunilor, dar aceste principii vor fi receptate de legiuitorii
penali de mai tariu si principiul legalitatii, egalitatii vor deveni unanim acceptate si receptate.
-Scoala pozitivista: metoda folosita este metoda inductive/pozitiva, bazata pe observatie si
experimente. Infractiunea este mai intai un fenomen social inainte de a fi un fenomen juridic.
Diametral opus fata de clasica, omul nu este absolut liber, ci absolut determinat in actele lui de
consuita de factori etnogeni/exogeni. Cezare Lombrosso se apuca de studiul craniometriei si
ajunge la niste concluzii, pretinzand ca poate sa decida tipul de criminal dupa conformatia
craniului. Ceilalti orienteaza cercetarile spre mediul social. Se pune problema prevenirii
comiterii unor astfel de fapte. Propuneau eliminarea din societate a acestor infractori.
Raspunderea penala nu mai are ca temei culpabilitatea. Pentru prima data propune masurile de
siguranta de mai tarziu. Acesti sustitutivi penali au inlocuit pedeapsa si puteau fi luate si
antedelictum. Poate sa fie criticata pentru ca a absolutizat conceptia ca omul este determinat in
actiunile sale, l-a redus la un raufacator care trebuie eliminat.
-Teoriile eclectice, mixte. Literatura mentioneaza terza scuola, a avut o exista scurta si si-a
propus sa imbine de la cele doua scoli ceea ce este pozitiv: raspunderea de la clsici si
individualizarea de la pozitivisti. Reprezentantii considera ca pedeapsa trebuie sa isi pastreze
caracterul.
-scoala pragmatica : verificarea valabilitatii tezelor in mod practic. Doctrina promovata in
uniunea internationala de drept penal, care isi propune sa uneasca juristii vremii in jurul unor idei
care sa promoveze dezvoltarea dreptului penal, invitandu-i pe penalisti sa manifeste neutralitate
deplina, juristii sa se ocupe de perfectionarea dreptului, sa asigure promovarea normelor
penale.In 1914 isi inceteaza acrivitatea. Ideile promovate de uniune vor fi preluate de asociatia
international de drept privat care se va infiinta in 1924 la Paris si printre membrii fondatori se
afla V. Pella. Dupa terminarea razboiului, v pella a fost consultat ca specialist si a contribuit la
realizarea conventiei de la Londra privind criminalii de razboi.