Putem vorbi de tulburari de vorbire doar in cazul copiilor peste 3-4 ani si care au avut parte de o

educatie corecta sau incorecta a vorbirii din partea parintilor. Problemele de vorbire ca urmare a
deficientelor neurologice, psihice sau fizice intra sub incidenta handicapurilor.
DISLALIA - este o tulburarea cea mai des intalnita, constand in omiterea, inlocuirea, inversarea sau
deformarea sunetelor. Acest aspect poate fi prezent si la nivelul silabelor sau chiar al cuvintelor. Pana
la varsta de 3-4 anisori acest aspect este normal datorita insuficentei dezvoltari cerebrale (partea
implicata in vorbire) si a aparatului fonoarticulator. Problema reala apare dupa acesta varsta, daca se
mentine in vorbire deficienta. Printre cauzele enumerate de specialisti se numara si imitarea unor
persoane cu o vorbire incorecta, educarea incorecta a vorbirii, incurajarile de vorbire peltica, raraita
etc, de catre parinti pentru amuzament si o serie de deficiente cerebrale, psihice sau fizice.

Datele din literatura de specialitate cu privire la frecvena dislaliilor difer de la autor la autor, nu numai de
specificul limbii, dar i n funcie de exigena celui care diagnosticheaz. Astfel, Sheridan este de prere
c la vrsta de 5 ani dislaliile sunt n proporie de 26% la fete i 34% la biei, iar la opt ani 15% la fete i
16% la biei.
La copilul anteprecolar, este de natur fiziologic, ca urmare a nedezvoltrii suficiente a aparatului
fonoarticulator i a sistemelor cerebrale implicate n actul vorbirii. Sunetele nu sunt toate la fel de
afectate. Cele mai frecvent afecate sunt cele care apar mai trziu n vorbirea copiilor: vibranta r,
africantele c,g,t i siflantele s, z, uertoarele s, j, consoanele b, d, t, m, n, dintre vocale a, e, u. Dislalia
este cea mai frecventa tulburare de vorbire ce consta in abaterea de la pronuntia obisnuita, de la vorbirea
standard. In unele cazuri, dislalia se manifesta prin neputinta emiterii unor sunete sau a silabelor, ori
omiterea lor; in altele, ele sint inlocuite, substituite, inversate sau deformate. In formele grave, asemenea
fenomene se pot produce si la nivelul cuvintelor. Se poate considera ca exista o dislalie simpla sau
partiala, cind apar deteriorari numai la nivelul anumitor sunete, si alta generala sau polimorfa, cind sint
alterate majoritatea sunetelor sau silabelor. Sunetele afectate nu au aceeasi pondere, deoarece si in
vorbire unele au o frecventa mai mare in raport cu altele. Consoanele sint mai des afectate comparativ cu
vocalele, iar dintre acestea cele care apar mai tirziu in vorbirea copiilor si care necesita pentru emitere
miscari de mai mare finete a aparatului fonoarticular (cum sint vibranta r, siflantele s-z, suieratoarele s-j,
africatele c-g-t) sint supuse mai usor fenomenului de destructurare.
In functie de cauzele ce stau la baza tulburarilor de pronuntie dislaliile se impart in organice si functionale.
Dislaliile organice sint provocate de anumite deficiente anatomo-fiziologice la nivelul analizatorului auditiv
sau al aparatului articulator. Printre deficientele anatomice incriminate mai des in dislalie se numara
prognatismul si progenia, amplasarea deficitara a dintilor, frenul lingual prea scurt, despicaturile
maxilovalo-palatine (asa-numitele gura de lup si buza de iepure). Exista si deteriorari ale sunetelor (in
special m-n), determinate de vegetatiile adenoide, de polipi care duc la tulburari de articulatie, numite
rinolalii. Dislaliile functionale sint provocate de unele intirzieri in dezvoltarea intelectuala, de metodele
instructionale gresite si de imiterea vorbirii deficitare a unor persoane din anturajul copilului.
Bilbiiala este o tulburare mai grava de vorbire si apare mai frecvent la baieti fata de fete. Ea are trei
forme: clonica, tonica si mixta. In bilbiiala clonica apar intreruperi ale cursivitati vorbirii, determinate de
prelungirea sau repetarea unor sunete si silabe. In forma tonica apare un blocaj la nivelul primului cuvint
din propozitie prin prezenta unui spasm articulatoriu de lunga durata.
Forma mixta este mai grava, deoarece sint prezente caracteristicile primelor doua, cu predominarea
uneia dintre ele. tu751l1287suur
Printre cauzele bilbiielii mentionam o serie de factori de natura psihologica ca: traumele psihice
(sperieturi, emotii, soc pe fondul unei constitutii fizice debile sau ale unei imaturitati afective); stari
conflictuale de lunga durata, care creeaza o permanenta stare de neliniste. In logopedie se mentioneaza
si ereditatea ca factor al bilbiielii, dar este greu de precizat. De asemenea, intirzierile in dezvoltarea
psihofizica generala, tulburarile endocrine, traumatismele suferite in timpul nasterii, bolile infectocontaginoase pot constitui un fond favorizant instalarii bilbiielii prin actiunea factorilor nocivi anterior
mentionati.

In situatia cind bilbiiala devine constientizata de catre logopat, acesta o traieste ca pe o drama interioara
ce se poate transforma in logonevroza. Aceasta afecteaza intreaga personalitate a subiectului si prezinta
o simptomatologie mai complexa.
In aceeasi categorie a tulburarilor de ritm si cadenta se inscriu tahilalia (vorbirea intr-un tempou prea
rapid) si bradilalia (vorbirea intr-un tempou exagerat de rar).
Intirzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se intilnesc la acei copii care nu reusesc sa atinga nivelul
mediu al dezvoltarii vorbirii pentru virsta respectiva. Astfel de fenomene apar sub forma unui vocabular
sarac si a posibilitatilor reduse in formularea propozitiilor, a frazelor. Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot
cuprinde atit aspecte fonetice, lexicale, cit si gramaticale. Copiii care manifesta aceste carente intimpina
dificultati in comunicare, in exprimare, dar si in intelegerea vorbirii celor din jur.
Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot fi provocate, uneori, de deficiente la nivelul sistemului nervos, ca
urmare a unor hemoragii cerebrale si a bolilor grave din prima copilarie. Cind aceste cauze sint deosebit
de grave pot determina handicapuri polimorfe de vorbire si complexe, cum sunt afaziile si alaliile.
Subliniem ca cele mai multe intirzieri in dezvoltarea vorbirii sint determinate de neglijente educative si de
un mediu nefavorabil care sa stimuleze dorinta copilului de a comunica si relationa cu cei din jur.
Tulburarile de voce se pot manifesta sub forma unor oboseli numite fonoastenii, cind are loc o scadere a
intensitatii vocii; afonie ce consta in pierderea totala a vocii sonore si disfonie caracterizata prin pierderea
partiala a vocii. Aceste fenomene sint determinate de o serie de afectiuni ale aparatului fonoarticulator,
ale sistemului endocrin si ale organismului in general; laringitele acute si cronice care se manifesta prin
raguseala si lipsa de expresivitate si intonatie a vocii.
Mutismul electiv sau voluntar apare mai frecvent la copiii hipersensibili si se manifesta printr-o mutenie
temporala, partiala sau totala. In astfel de situatii, copiii respectivi refuza sa comunice, pe o anumita
perioada de timp, numai cu unele persoane, iar cind este mai accentuat, refuzul se extinde fata de toate
persoanele. De cele mai multe ori, mutismul electiv este provocat de metode gresite de educatie, de
esecuri repetate, de stressuri care traumatizeaza copilul, de atitudini care frustreaza subiectul.
Dislexia si disgrafia constau in incapacitatea copilului de a invata citirea si respectiv scrierea. Scolarul cu
astfel de tulburari face confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare acustic, literele si
grafemele lor, inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere si grafeme. Asemenea fenomene au loc si la nivelul
cuvintelor si chiar al propozitiilor. In acelasi timp, intervin greutati in combinarea cuvintelor in unitati mai
mari de limbaj. Apar uneori si tulburari ale lizibilitatii si ale laturii semantice. Aceste caracteristici impiedica
asimilarea si automatizarea regulilor ortografice. La unii disgrafici grafemele sint plasate defectuos in
spatiul paginii, sint inegale ca marime si forma, ceea ce conduce la o dezordine evidenta. Din cauza
neintelegerii textelor citite, si chiar a propriului lor scris, exprimarea verbala la dislexici si disgrafici este
lacunara, cu omisiuni sau dimpotriva, contine adaugiri de elemente ce nu figureaza in textul respectiv.
Forme variate de dislexo-disgrafie pot aparea si dupa achizitia deprinderilor citit-scrisului ca urmare a
instalarii unor factori inoportuni, dezorganizatori.
Ca si alte handicapuri de limbaj, si cele ale scris-cititului pot provoca o serie de tulburari de comportament
cu tendinte de agravare o data cu cresterea copilului si al constientizarii handicapului respectiv. In plus
pot sa apara esecuri scolare repetate ce amplifica tulburarile de comportament si care pot determina o
seama de framintari interioare, emotii si efecte exagerate, teama de vorbire, negativism, scaderea
increderii in fortele proprii, susceptibilitate, irascibilitate etc. Toate acestea se traduc in plan
comportamental prin exprimarea atitudinii negative fata de activitate si colectivitate, atitudine conflictuala
de afirmare a propriei persoane si de apreciere a rezultatelor obtinute de altii.
La puberi si adolescenti, tulburarile de limbaj accentueaza complexul de inferioritate si dezorganizeaza
personalitatea. Astfel, ei refuza colaborarea si manifesta ostilitate fata de cei din jur, au repulsie pentru
activitatea scolara, sint instabili afectiv, depresivi si impulsivi, intra in conflict cu familia si au dificultati de

integrare in viata sociala. Aceste tulburari se inlatura o data cu corectarea handicapurilor de limbaj, ceea
ce va duce, in perspectiva, la dezvoltarea armonioasa a personalitatii.

Cauze specifice

Imitarea unor persoane cu o pronunie deficitar;

metode nefavorabile de educaie, care nu duc la stimularea vorbirii;

ncurajarea copilului precolar pentru pronunia peltic pentru amuzament;
implantarea defectuoas a dinilor;
diferite anomalii ale aparatului bucal;
deficiene cerebrale;
insuficiena dezvoltrii psihice;
hipoacuzie;
slaba dezvoltare a auzului fonematic;
progenia i pragmatismul;

ALALIA - lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii la copiii care nu au probleme de auz si au o dezvoltare
intelectuala normala;
ROTACISMUL SI PARAROTACISMUL - reprezinta deformarea, inversarea , inlocuirea sunetului "r",
deasemenea normal pana la vartsa de 3-4 ani, cand aparatul fonoarticulator nu este complet
dezvoltat. Asemeni rotacismului exista si tulburarile celorlate consoane, ca de exemplu lambdacismul
(sunetul L ), fitacismul (sunetul F) hamacismul (sunetul H), vitacism (sunetul V) etc.
BALBAIALA - una dintre cele mai traumatizante tulburari de vorbire. reprezinta repetarea spasmodica
a unor silabe, care impiedica vorbirea cursiva. Cercetatorii au descoperit ca acesta tulburare este mai
frecventa la copiii care invata doua limbi (bilingvismul), deoarece exista o solicitare nervoasa mai mare
in alegerea cuvintelor potrivite. Alte cauze TAHILALIA - vorbirea exagerat de rapida, asociata de cele
mai multe ori cu o instabilitate nervoasa si hiperexcitabilitate;
BRADILALIA - vorbirea exagerat de rara;
AFONIA - vorbirea in soapta.
MUTISMUL ELECTIV SAU VOLUNTAR - refuzul partial sau total din partea copilului de a vorbi cu
anumite persoane sau cu toata lumea. Este temporara de la cateva zile la cativa ani. Apare in general
la copiii hipersensibili si este acompaniat de timiditate, incapatanare, irascibilitate. Cauzele sunt in
general atitudini gresite in educatie, situatii traumatizante afectiv, stres, socuri, esecuri repetate.
In general aceste tulburari de vorbire netratate corespunzator, se pot transforma in handicapuri reale
la care se pot asocia si alte tulburari de scris sau citit. Impreuna pot aduce traume grave in
dezvoltarea psihica a copilului.
Consultarea unui logoped in cazul in care dupa varsta de 3-4 ani parintii suspecteaza una din
problemele de mai sus, poate preveni agravarea situatiei si complicarea ulterioara a corectarii sale.
ar putea fi stresul, traumele psihice, socuri, spaime, deprimae afectiva, etc