Totui, iubirea (1980-1982)

1. Rug pentru prini

2. Steaguri albe
3. Iubii-v pe tunuri
4. Poetul
5. Pastel de toamn
6. Dumnezeul salvrii
7. Leagn pentru toat copilria
8. Fctorii de case
9. Dor de Cluj
10.Castel medieval
11.Ft-Frumos
12.Totui, iubirea
Locuri Comune (1986)
1. Pacient la final de veac
2. Cel emigrant
3. Adevratul fiu
4. Cine iese ultimul din ar
5. Mugur de nichel
6. Antiprimvara
7. Eu sunt eu
Alte volume
1. Basarabia pe cruce
2. Descntec de via i moarte
3. O iubesc pe Alb-ca-Zpada
4. Ce frumoas eti
5. ir de cocori
6. Dreptul la ntrebare
7. Hipnoz de toamn

8. Intraductibil
9. Nobilul viciu
10.Pluton
11.A mea
12.Cntec femeiesc
13.Spune-mi ceva
14.Din nou, Dacii liberi
15.Iertrile
16.Repetabila povar
17.Sara pe deal
18.Oraie de nunt
19.mi pas
20.Detalii
Poezii cenzurate - Sunt radical (1979-1989)
1. ndrgostit de Bucureti
2. oferul i nevast-sa
3. Cineva m ascult
4. Clugr
5. Minciunile
6. Analfabeilor
7. Prob olimpic
8. Regresm
9. Motorul greit
10.Condamnai
11.Sunt radical
Preaplinul sufletului (1994-1997)
1. Prea trziu, la Paris
2. Lume, lume
3. E prea puin

4. Orfani
5. Trziu
6. Cruciorul cu rotile
7. Btrnul ceretor
8. Unde s pleci
9. Viaa, dublu mixt
10.Ce simplu mi-ai fi, dac nu te-a iubi

Totui, iubirea (1980-1982)

Rug pentru prini
Enigmatici si cumini,
Terminndu-i rostul lor,
Lng noi se sting si mor,
Dragii notri, dragi prini.
Chiam-i Doamne napoi
C i-aa au dus-o prost,
Si f-i tineri cum au fost,

F-i mai tineri dect noi.

Pentru cei ce ne-au fcut
D un ordin, d ceva
S-i mai poi ntrzia
S o ia de la nceput.
Au pltit cu viaa lor
Ale fiilor erori,
Doamne f-i nemuritori
Pe prinii care mor.
Ia privii-i cum se duc,
Ia privii-i cum se sting,
Lumnri n cuib de cuc,
Parc tac, si parc ning.
Plini de boli si suferind
Ne ntoarcem n pmnt,
Ct mai suntem, ct mai sunt,
Mngiai-i pe prini.
E pmntul tot mai greu,
Desprirea-i tot mai grea,
Srut-mna, tatl meu,
Srut-mna, mama mea.
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,

Eu sunt cel ce va urma

Dragii mei m duc si eu.
Srut-mna, tatl meu,
Srut-mna, mama mea.
Rmas bun, biatul meu,
Rmas bun, fetia mea,
Tatl meu, biatul meu,
Mama mea, fetia mea.
*
Steaguri albe
M rog cu puterea cuvntului
Pentru copiii pmntului,
M rog cu dulceaa colinzilor
De sntatea prinilor.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
M rog cu lumina minunilor
In amintirea strbunilor,
M rog cu ndejdile omului
De echilibrul atomului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

M rog cu putin mtuilor

Contra venirii cenuilor,
M rog cu blndeea din flaute
Un happy end s ne caute.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
M rog cu pecete de fulgere
S ne ferim de distrugere,
M rog cu puterea cuvntului
De sntatea pmntului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
*
Iubii-v pe tunuri
Ma voi feri ca de foc de pericolul
Ca dragostea sa devina
Obiect al meditaiei,
Al speculaiei,
Al filosofiei.
Fereasc Dumnezeu
De acea dragoste retorica,
In stare sa ucid

Numai eroii
Pe scenele de scndur uscata.
Alt fel de dragoste am trit eu
In zilele i-n nopile vieii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Si niciun regizor
Nu mi-a putut iscli pieptul
Cu biata lui cerneala rosie,
De care s-au nvrednicit toi actorii.
Eu nsumi am ceva teatral
In fiina mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joaca atia.
Adolesceni si adolescente
Se vor regsi teatral
In poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boala de care voiesc sa ma lepd
Si nu pot.
Caci nicio boala nu devine
Mai mica in tine
Daca se molipsesc si alii de ea;

O, dragostea mea devastatoare,

Citi tineri i vor face iluzia
C-i poi salva cnd te vor citi
In cuvintele mele.
Nu exista propriu-zis experienta umana,
Nimic nu e valabil dect o singura data,
Ca o seringa in vremea moderna.
Totul se arunca dup folosina,
Inclusiv dragostea unui poet
Citita in crile lui.
Nici Biblia nu folosete,
Nici Biblia n-are un coninut exemplar,
Experienta din Cntarea Cntrilor
Se pierde ca un proces verbal de edin,
Nu e nimic de fcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Dect placerea estetica.
Eu simt autorul tragediei,
Eu declam mpreun cu actorii,
Eu fac fibrilaie la inima odat cu regizorii,
Eu aplaud si huidui mpreun cu spectatorii,
Eu ma spnzur mpreun cu administratorul teatrului
In acest final de veac
In care dragostea
A ajuns att de prost vandabila.

Se joaca, dragii mei,

Tragedia dragostei
In fata scaunelor goale.
Murim si nimeni nu se uita la noi,
Actorii turbeaz pe scndura goala
Si poate ca de-atta singurtate
In slile in care joaca
Ei ncep sa ia in serios
Rolurile din tragedia dragostei.
N-a fost chip sa scap de aceste cuvinte,
A trebuit sa vi le spun
Gelos pe Shakespeare,
Care a avut rbdarea
S-i omoare toi eroii,
tiind
Ca va fi absolvit de marea lui vina
Pentru ca, intre timp, oricum,
Toi aveau sa moara,
De moarte fireasca.
Dar eu sunt poet liric,
Eu inca n-am deprins nvul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devora persoana nti.
Si de-attea ori am simit nevoia
Sa ma salvez cu un plural al majestii
Si n-am putut si unii dintre voi

Au numit, prostete,
Aceasta care mi s-a ntmplat,
Egoism.
Si nici nu am blestemata
Rceala de cuget
A sefului de cadre
Care iubeste-n taina,
In vreme ce acioneaz
Cu dosare si referine de tot felul
mpotriva tuturor iubirilor si a tuturor celor
Care iubesc.
Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
In romantismul ei
Desuet si expresionist.
Iubesc
In numele tuturor umilinelor,
Si al tuturor aa-ziselor frdelegi pedepsite
De legi fara de lege.
Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o sa se predea
Lecii de literatura universala
Pe textele mele,
Biata autopsie,
Vinovata si impudica autopsie,
Citi din voi, care va vei supra pe copii votri

C-au luat note mici

La lecia, Poezia lui Adrian Punescu",
N-ai fi azi in stare
Sa mma ucidei
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii votri, ci voi ati putea rmne repeteni.
Va voi trece clasa,
Pe voi si pe femeile voastre,
In fata crora ngenunchez
Pentru sfnta rbdare pe care o au cu noi
Si pentru misteru1 care ne 1eaga.
Va voi trece clasa, va voi trece veacul,
Vei supravieui in poezia mea,
Si poate mai mult in pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementata
Prin hotrre a Consiliului de Minitri.
O, bieii mei prieteni!
Scriu poezie de dragoste
Si stiu ca n-am nicio ans
In timpul vie|ii mele.
Sunt fcut sa par altceva,
Suport interdicia de a va fi unul din semeni,
Teatral uneori,
Pentru ca-n cldirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toat muniia, toate drapelele.
Teatral uneori

Pentru ca in oraul nostru

Nu mai e loc nicieri altundeva de poei
ntruct primria e plina de funcionari.
Teatral, teatral, ntr-adevr,
Si rugndu-v,
Implorndu-v,
Ordonidu-v:
Pace si dragoste
Si daca sunt pe lume si dragostea, si pacea
Va fi si Truda de-a le pastra.
Bucurai-v ca mai avei
Poei din acest os,
Psri de aceasta marca,
Impulsuri in aceasta direcie.
Bucurai-v, bucurai-v, plngnd,
Ca in vreme ce voi ma credeai surghiunit
In sintaxa unei singure orientri,
Sa lucrez ca orbetele
Pentru nfiarea voastr festiva,
Eu iubeam si scriam
Poezie de dragoste.
Iar pe voi, fraii mei tineri,
Pe voi, care ma vei citi creznd
Ca vei avea ceva de nvat din poezia mea de dragoste
Va rog, nu pariai prea mult
Pe aceasta iluzie.

Nimic nu se nvaa de la nimeni

Pina cnd nu nvei acel lucru
Din propria ta experienta.
Voi ma vei iubi
Abia dup ce
Vei ajunge-n situaia mea.
Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e iniiere,
In versurile mele nu vei gsi
Descrise somptuos
Poziiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneza.
O, nu. Toat poezia mea de dragoste
E o imensa vatra de cenu
La temelia unui rug
Ce arde inca.
Luai aceasta carte-n mini,
Aceasta macheta a unui teatru tragic,
Iubirea e tragica.
Pentru ca iubirea e moarte,
Iubirea e tragica
Pentru ca actorii o rostestesc cu suflarea tiat,
Mreaa cum e
In scriitura pe care au nvat-o,
Dar abia ateapt sa coboare
Dup ce i-au mbrcat hainele de strada
In fierbintea, urt, dar pasionata lor

Iubire de oameni.
In sala pe fiecare-1 ateapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fata pura plnge,
Cnd iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
5e sruta pe scena cu o actri.
Vai, eterna contradicie
Dintre arta si viaa!
Nu va luali dup spusele mele, ci dup cele scrise
Citii cartea mea
Cnd viaa v-a obosit de-ajuns ntr-o zi,
Eu nu am pretenia sa va nv nimic,
N-am dect orgoliul de-a ma altura
Cu toat cenua distrugerii mele
Cenuilor voastre,
Caci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea ncepe
Iari
Lumea.
Si cnd vei vedea
In fata ochilor votri arznd de iubire
Tunurile veacului pregtindu-se s-a-distruga
Cmpiile si fabricile,
Oamenii si munii,
Psrile si pestii,
Bibliotecile si spitalele,
Mormintele si bisericile,

Nu pregetai, aruncai-v hainele de pe voi,

mbriai-v, srutai-v,
Si pentru ca pmntul e rece,
Iar tunurile care vor s-1 distrug sunt calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionata de-attea arme,
Sub ochii holbai ai armatelor,
Sfarimand ochelarii greoi ai generalilor,
Fara nicio ruine,
In numele singurei religii care ne unete,
Credina in continuitatea speciei umane,
Iubii-v,
Iubii-v pe tunuri!
Concediai tunarii
Si dezamorsai obuzele
Si dai-ne acest prim si netrector
Semn al pcii universale.
Iubii-v,
Iubii-v pe tunuri!
Iubii-v pana le vei hodorogi,
Pana le vei scoate din funciune,
Iubii-v aruncnd din mini
Tot ce vi se-ntmpl s-avei in mini,
Actele voastre, banii votri, oglinzile,
Chiar si aceasta carte care nu are dect meritul
Ca aparine unui om
Care in viaa lui, desi n-a avut norocul
Sa fac dragoste pe niciun tun,

Cnd n-a dormit si n-a scris,

A iubit
Cu disperarea condiiei umane,
Cu lcomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Si cu druirea muribundului.
Fac-se profeia mea,
Fie o data pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!
*
Poetul
As sta, asa cu fata-n sus,
Lovit piezi de vreme
i-ncet ca un izvor supus
i-a murmura poeme.
Si patul de sub sira mea,
Podeaua care-l tine,
Cu timpul s-ar drpna
i-n casa-ar fi ruine
Si peste molcomul prpd
Peste privirea-mi oarba
Cu gura ncepnd sa vad
Eu, npdit de iarba,

Din somnul ca un trist magnet

Ce tie doar sa cheme,
i-a mai ncredina ncet
Mistere si poeme.
Albitul firii mele os,
Schiloada chiparoasa,
Lovit de pietre dureros
Si mrunit de-o coasa.
Ar face gura i-ar opti
Despre ce e si nu mi-i
In veacul de schizofrenii
Pn-la sfritul lumii
Si daca varul cel nestins,
Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar nghii si osul,
Eu, tainic, bland si tutelar,
Clcnd tceri postume,
Din toi pereii dai cu var
M-a reintoarce-n lume,
Ctre o casa, unde-acum
Si moartea mai ateapt,
Pina s-nceap tristul drum
De dincolo de oapt.

S-i spun ca inca nu-i trziu.

Ruina e departe,
Iar eu cu inima te stiu
Pe via si pe moarte.
As sta aici, pe-acest prundi
Pe care-mi este bine,
Ca vremii, pus hotar piezi,
S-mbatrinesc de tine.
S-mi sug oasele-n pmnt
De parca oase-a plnge,
Sa fiu doar calcar si cuvnt
i-un ultim strop de snge.
*
Pastel de toamn
Pe muntele negru de frunza de vara
Te chem cu accent brumariu sa te sperii
Cnd spicul de toamna d-n spicele verii
Si cade lumina si trage sa moara.
Si sunt ntrebri prin natura puzderii
Si sfrie ploaia dinii ca o ceara
Si vara ne-nchide in toamna afara
Femeie, brbat sub pecetea tcerii.

Aicea la munte mai poate sa spere

Si cel care moare ca moartea-i departe
Si noi sa fugim si sa scriem o carte
In ea cuprinznd ale toamnei mistere.
Ca suntem in lume pe-acolo prin partea
Pe unde ntrzie posta si moartea.
*
Dumnezeul salvrii
nchide fereastra, perdeaua o lasa,
Da zgomotul marii afara din casa,
Da-mi voie s-aez fruntea mea pe-al tau pntec,
S-ascult al rodirii i-al tainelor cntec,
Sa fiu tot o rana, sa fii tot o rana,
Materia-n fierberea ei grosolana,
Sa trecem in moarte din cauze varii,
Cu marea venind ctre noi ca barbarii.
Eu las adevrul acesta sa steie,
Eti cea mai fierbinte si dulce femeie,
La noapte, plingand lng tot ce ma doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.
Da marea afara din casa si vino,
Nestinso, neblindo si iar nestraino,
Pereche de umbra noptateca pune

In contul durerii ca eti slbiciune,

Ca inima-mi pica din piept si ma cheama,
Ca sufletul meu te considera mama,
Ca norii se-aduna si vremea se strica
Si eu, stand sub grija, te tin ca pe-o fiica,
Dar tu dintre toate mai noua, mal vechea,
mi eti dulcea urnbra, impasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluii greite,
Te plng pana ochii mi ies din orbite.
Fii azi rztoare, fii azi optimista,
Soluia buna e-n noi si exista
Si daca, iubito, femeie visata,
Ar fi sa ne stingem curnd, nu odat,
Din dragostea noastr nebuna si buna,
Cu marea in casa, i-n pat ari de luna,
Eu stiu ca s-or nate sub cinice astre
Alti doi sa repete-ntrebarile noastre.
i-ai nate copilul, i-a nate copila,
In pumni de olar ar surde argila
Si daca nu e Dumnezeu sa aud
Ce lupta dam astzi cu moartea cea cruda,
Din dragostea noastr, prin timpul prea greu
S-ar nate el, vindector Dumnezeuul,

Pe tronuri srace suindu-i fiina

Ar face sa cnte prin noi suferina.
Iubito, amna secunda fatala,
Sa dam alor notri si drama si boala,
Copiilor notri sa dam sa nving
Prin ei tragedia cu chip de seringa.
Da zgomotul marii afara din casa,
Vreau linite, linite, marea m-apasa.
Vreau moartea sa vina sa lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.
Si muta din tine in mine durerea,
Ca tot i-o voi lua folosind mngierea
Te-nchina si crede, in mine te muta,
Cu jale cu tot si cu clipa temuta.
Si daca se-ngaduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprini mergi si sparge fereastra,
Sa intre barbara si tulburea mare
Prin noi in pmntul pe care nu-l doare,
Sa intre sratele zbateri si unde
Sub toi cei ce n-au simminte profunde,
S-mi spele armura, s-i treac de coapsa,
Caci marea e singura lumii pedeapsa,
Sa rup, in val, santinele de veghe,

Caci marea e singura morii pereche,

Sa vina fatal, consfinind cu toi solii
Mutarea in mine a dramei si bolii,
Sa vina sa sting cu tot vicleugul
Si lampa din casa si ochii si rugul
i-apoi sa ma duca departe, departe,
Stulul de via, bolnavul de moarte,
S-i scriu cri potale pe piele de cega
Din Marea Nipona, din Marea Norvega,
Din Marea de Flcri ce plnge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,
Iubito de neguri, inbito de luna,
Iubito de taina si jale-mpreuna,
Iubito de carne, iubito de oapte,
Suav miazzi si brutal miaznoapte,
Dar astea sunt simple si bune cuvinte,
Sunt legile care fac viei si morminte,
Dar astea nimic nu nseamn cnd vine
O grija la mine si moartea la tine.
Apleac-i fiina prin ceata albastra
Sa natem salvarea din dragosten noastr
Si roag-te fiului tau ce e-n tine,
Sa vina mai repede, s-i fie bine.

Sa vina sa urle ca mama si tatl

Ii sunt dui la moarte; el ovie, iat-l,
Da sngele tau, pur si tnr, s-1 creasc
In ritm fara pauza neomeneasca,
Da pntecul tau, rodniciei, seminei,
Fii gazda nu bolii, ci vieii, fiinei,
Tu merii pmntul s-i stea sub picioare,
Regina prea blinda si nemuritoare,
Din mare s-i bata matanii catargul,
Cum buzele tale i tnguie arcul,
Cum inima mea te-a gsit si te tie
Si eti bucurie, si eti tragedie.
Hai, vino, in linitea mea neguroasa,
Da zgomotul marii afara din casa
i-n larmele lumii i-n templele marii
Sa nati Dumnezeul cinstit al salvrii.
*
Leagn pentru toat copilria
Pune-i, copile, capul pe perna,
Te-ateapt vise, prunc adormit,
In vise viaa este eterna,
Cu ceruri blnde si fr sfrit.
Ce tii tu-n lume cate se-ntmpl,

Nici nu e bine tu s le ti,

Lumea-ngenunche la a ta tmpl,
Si, lng tine suflet, cor de copii.
Astzi, copile, eu i dau paine,
Tu pinea asta o musti firesc,
Ce-i dau eu astzi tu-mi vei da maine,
Eu, legnndu-te, mbtrnesc.
Trupul tau fraged ca un mesteacn
S se ndoaie gale n somn,
Ca s creti mare, plng si te leagn,
Copile dulce, prea tinere domn.
La geam lumina lunii i-o scapr
Luminii tale s-i dau ecou,
Dormi, fericitule, ca eu te apar,
C eu n tine m nasc din nou.
Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Si mai au via si mai au zile,
S crezi ca pururea ei vor trai.
Mama si tata ie-i vor face
Leagn de stele si de ninsori,
S-i fie bine, s dormi n pace,
S ai lumina la ursitori.

Pune-i, copile, capul pe perna,

Dormi si viseaz bunul tau vis,
C-n vise viaa este eterna,
Visul e lumea ce eu i-am promis.
Pat de rchit mirositoare,
Leagn albastru i-ncondeiat,
Pentru copilul care rasare
i-ai crui ochi ritmul lumii il bat.
Mama te leagn, vegheaz tata,
Somnul i-l apara ochi printeti,
Dormi si viseaz ca lumea-i gata
Si te ateapt numai s creti.
Mie-mi trec anii, ie-i vin anii,
Poate ca maine i va fi greu,
S-accepi ca astzi eu i-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.
*
Fctorii de case
Mi-e dor de cas, dor de casa mea,
Mi-e dor de-o cas care nu exista,
Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie trista,
Cu cer n cer i-n gard cu-o fntnea.
Ea nu se afla azi n niciun sat,

O rezidesc din lacrimi si netire,

Mi-e dor de casa mea din amintire,
Care-a plecat si ea, cnd am plecat.
Btrnii mei se afla n perei,
Sau vitele i calca n copite,
Mi-e dor de casa mea pe negndite,
Mi-e dor de dorul fostei mele viei.
Biatul meu zidete el, acum,
Naluca-nlacrimatei sale case,
Un pumn de var n zid si altu-n oase,
Stau, el si casa, n acelai fum.
Si iat-l, pune mana pe pmnt,
Si nu se joaca, sta si se ridica,
Si crnii mele i se face frica,
In clipa cnd att de-aproape-i sunt,
nct biatul meu i-al nimnui,
Iubindu-i fiul si uitndu-i tatl,
Inca mi-e dor de casa mea, cnd iat-l,
El m zideste-ncet n casa lui.
Si carnea mea, fiindu-i dor mereu
De-o casa ca un fulgerat de apa,
rna e si viaa mea e groapa
Langa-naltarea lujerului meu.

*
Dor de Cluj
Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de rani din fierbintele sud,
Si Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Si paii lui Blaga pe strzi se aud.
Ca Iancu as vrea pe suiul Feleacului
S cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astzi e linite dulce n inima
Prea mult ptimitului nostru Ardeal.
Acelai e Clujul, aceiai sunt oamenii,
Mereu nsctori si mereu muritori,
Dar si de-a avea tot o singura natere
Aici as muri de o mie de ori.
Mereu ctre dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul btrn de oltean,
Aici nvar ai mei, toate rudele,
Dumitru si Ana si Tina si Ioan.
Cnd noaptea se lasa tresar amintirile
Si trec literai spre un magic castel,
Ce seamn Clujul n noapte cu creierul,
Un creier cu gnduri aprinse n el.
Si ce n-a fost voie, si clipele libere,

Si ce-i mulumire, si ce e repro

Se-aduna nostalgic la cumpna nopilor
Cnd Blaga i murmur paii sfioi.
El trece spre moarte, n marea lui trecere
Si e printre noi si din nou printre dui,
Sfios ntr-un Cluj ca n templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.
Ros-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de pre le fcu,
Btrni nelepi poarta grija grdinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu, U".
Att de senin se transcriu tragediile,
Legendele iart momentul cel crud,
Ce simplu cantm:, Blaga-i mut ca o lebd"
Si paii lui Blaga prin Cluj se aud.
*
Castel medieval
Condamn toi si numai unul iart,
Cnd toi vorbesc se-aude cel ce tace,
D semne de cdere si de pace,
Dezamgita, tulburea mea soart.
Ce vremuri de vremelnicii srace,
Mi-am dejugat si tidva lng poart,

i-acum atept voios n noaptea moart

Pe cineva s vin mai ncoace.
E un tiran -- de tirania pinii -Aicea n castelul fr geamuri
Si tigrii lui domestici sar n hamuri
i-n lanuri lupi se gudur, nu cinii.
Miroase a pustiu si a cenua,
In beciuri e-o uzin de ctue.
*
Ft-Frumos
Oameni, oameni, fraii mei,
Disperaii, fericiii,
V-ai splat de superstiii,
De demoni si dumnezei.
ns-i nu-i destul folos
Dac peste tot ce este
V-ai splat si de poveste,
L-ai pierdut pe Ft-Frumos.
Vin la voi acum plngnd,
Gura-mi snger ca rana,
Unde este Consnzeana,
In ce bolti, pe ce pmnt?

M ridic plngnd de jos,

Ca la un pierdut examen,
Unde v e basmul, oameni.
Ce-ai fcut cu Ft-Frumos?
Ft-Frumos n-a existat,
N-a stat nimnui n cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist biat.
Mai visai de vrei s fii
Fericii cu capu-n pern,
Ferii epoca modern
De rigizi si scoflcii.
Din prea mult entuziasm
S nu spargei Voroneul,
Dai-i voi mai mare preul,
Oameni, mai rvnii la basm.
Voi, care avei copii,
Nu-i lsai sub gnd satanic,
S respire sterp, mecanic,
Ca si cnd nu ar fi.
Doborai himera jos,
Oameni, revenii n lume,
Pe umana noastr culme
Regsii pe Ft-Frumos.

Ft-Frumos si toi ai lui,

Fiinc unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.
El venea la noi pe jos
Si ni l-au rpit piraii,
Vamei vigileni, redai-i
Actele lui Ft-Frumos.
Dai-i viaa napoi,
Ochii mari, micarea buzii,
Ft-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.
*
Totui, iubirea
Si totui exist iubire
Si totui exist blestem
Dau lumii, dau lumii de tire
Iubesc, am curaj si m tem.
Si totui e stare de veghe
Si totui murim repetat
Si totui mai cred n pereche
Si totui ceva s-ntmplat.

Pretenii nici n-am de la lume

Un pat, ntuneric si tu
Intrm n amor fr nume
Fiorul ca fulger czu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reele pe ci au czut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezete-le tu c-un srut.
Acum te declar Dumnezee
Eu nsumi m simt Dumnezeu
Continu lumea femeie
Cu plozi scrii n numele meu.
Afar roiesc ntunerici
Aici suntem noi luminoi
Se ceart-ntre ele biserici
Fcndu-i acelai repro.
Si tu si iubirea exist
Si moartea exist n ea
mi place mai mult cnd eti trist
Tristeea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul m sprijin de cer,
Tu eti n puterile mele,
Desi inchiziii te cer.

Ce spun se aude aiurea,

M-ntorc la silaba dinti,
Prval peste tine pdurea:
Adio, adic rmi.
Si totui exist iubire
Si totui exist blestem
Dau lumii, dau lumii de tire
Iubesc, am curaj si m tem.
*
Alte volume
Basarabia pe cruce
Se urc Basarabia pe cruce
i cuie pentru ea se pregtesc
i primvara jertfe noi aduce
i plnge iari neamul romnesc.
Noi n-avem niciun drept la fericire,
Mereu n cas moare cineva
i n-are ara dreptul s respire
i nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfrit pmntul,
Vin triburi, s ne ia pmnt i frai
i-n faa lor abia rostim cuvntul

i, prin tcere, suntem vinovai.

Ce cale poate ara s apuce?
n tragica, neconvertita zi,
Se urc Basarabia pe cruce
i nu tim nvierea cnd va fi.
*
Descntec de via i moarte
S fie de dulce, s fie de var,
S fie de iarb ajuns la bru,
S fie de dragoste ultima oar,
S fie de pietre splate de-un ru.
S fie de mine, s fie de tine,
S fie cumva i de noi amndoi,
S fie de ru i s fie de bine,
S fie de mierea ascuns-ntr-un roi.
S fie de cer i s fie de munte,
S fie de mine, s fie de azi,
S fie de tmplele mele crunte,
S fie de ceaa ieit din brazi.
S fie de zi i s fie de noapte,
S fie de clipa cnd vrei s i mori,
S fie de gustul cireelor coapte,
S fie de drumul spre Malu cu flori.

S fie de calul ce mnzu-i nva,

S pasc n voie, s-alerge constrns,
S fie de ziua schimbrii la fa,
S fie de purificare prin plns.
S fie de pas i s fie de pern,
S fie de toat intrarea-n destin,
S fie de ara asta etern,
Pe cnd o femeie i iese cu plin.
S fie de-a-nvinge, s fie de-a pierde,
S fie de brazd, s fie de spic,
S fie de trefl, s fie de verde,
S fie de mare, s fie de mic.
S fie de via, s fie de moarte,
S fie de gustul de mr pdure,
Fecioara mucndu-l cu buzele sparte,
S fie de sngele ei fr pre.
S fie de salcia plnsului venic,
Cnd teatrele lacrimi confisc din ochi,
S fie de ornic, s fie de sfenic,
S fie de drag, spre a fi de deochi.
S fie de toate n devlmie,
Pltind consecvent cel din urm pariu,
S fie, s fie, dar cine s fie?

O tii fiecare. Eu asta n-o tiu

*
O iubesc pe Alb-ca-Zpada
Mi se-nlcrimeaz rece spada
Cnd ajung n faa ei i-o vad,
O iubesc pe Alb-ca-Zpada
i albastrul ochilor prpd.
Uneori ea spune i cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar mbriarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.
Legea ei e deprtarea noastr,
Ca s fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrim albastr
i m tem c se topete ea.
mi pstrez n drob de ghea spad
Nici n-atept s se mai fac zi,
i pornesc spre Alb-ca-Zpada
S-o ating, dar fr-a o topi.
i mi-e frig, dar mult mai drag mi este
i nghe pzind-o vinovat,
i m tem c va fugi-n poveste
i-o s moar la vreun dezgheat.

Turture nmiresmat mi-e spada,

S despice-n jurul ei femei,
O iubesc pe Alb-ca-Zpada
i-am s mor n basm de dragul ei.
*
Ce frumoas eti
Ce frumoas eti n prag de iarn,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se rstoarn,
ururii n plete vor suna.
Hai s fim doi oameni de zpad
Ridicai de brae de copii,
Care-n frig i ger mai tiu s cread
C se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoas eti n prag de var,
Cnd miroi a mere ce se coc,
Cerul n fiina ta coboar
Trupul meu din trupul tu ia foc.
Focurile noastre se cunun,
Focurile noastre se-neleg,
Suntem baza lumii mpreun
Suntem vara focului ntreg.

Ce frumoas eti n prag de toamn,

Ca o zi egal ntre nopi,
Cnd iubirea noastr te condamn
S ai soarta strugurilor copi.
S nvei, iubito, s te bucuri
C i-am dat din jertf un destin,
i c via asurznd de struguri,
Va tri definitiv n vin.
Ce frumoas eti n primvar,
Cea mai minunat-ntre femei,
Iezii pasc nframa ta uoar,
Tu, cu muguri, bluza i-o nchei.
Sigilat de taine neptrunse
Cerul bate drumul tu ngust,
Trupul tu de muguri i de frunze
De la cine s nv s-l gust?
*
ir de cocori
Ca o injecie intravenoas
Acest ir de cocori
De care ip
Mugurii,
Blile,
Minile noastre ntinse.

Ca o injecie intravenoas
ntr-un organism slbit,
Ca o injecie intravenoas
De care se rup
Mugurii,
Blile,
Minile noastre ntinse.
i snger florile,
i snger slciile,
i vinele noastre se-nvineesc.
*
Dreptul la ntrebare
Din toate drepturile lumii
Pe unul singur nu-l cedez,
E strategia mea intim
i este singurul meu crez.
Nu-l dau chiar dac vin la mine
Toate statuile clri,
E dreptul meu la ndoial
i de a pune ntrebri.
Nu l-a epuizat nici Hamlet,
Dei l-a folosit de-ajuns,
Cred n puterea ntrebrii

Chiar dac nu-i gsesc rspuns.

Ea mi-e religie n via,
Cu ea termin, cu ea ncep,
Eu, simplu cetean al lumii,
Mcar att mai am: ntreb.
Cu pumnii strni n faa morii
La fel copiii mi-i cultiv,
Ca neamul omenesc de-a pururi
S fie interogativ.
*
Hipnoz de toamn
E-o linite pltit-att de scump
i e o pace de sorginte sfnt
De se aude tinuit cum cnt
Mtasea n tiuleii de porumb.
Colinele se-ntunec de cai,
Amrciunea toamnei renvie
i cade sufletul din ciocrlie
Pecetluind nile din rai.
Dinspre poteci de purpur subire
Se cnt imnul nunilor de cerbi,
Cerboaice senzuale fata-n ierbi
i rencep legende s respire.

Orfeu, curnd, va fi rpit de sterpi

i-nchis ntr-un azil de patru lire.
*
Intraductibil
tiu multe, mai multe dect ageniile de specialitate,
tiu adevruri mortale,
tiu fapte compromitoare,
Dar tiu intraductibil.
tiu intraductibil n toate direciile,
Nu mai pot nici s-acuz, nici s apar,
Atta mi se mai ntmpl s pot:
tiu.
tiu multe, tiu aproape totul,
Dar tiu intraductibil.
Mi-e imposibil s spun ce tiu;
Ce bine era
Cnd spuneam multe, aproape totul.
Dar nu tiam nimic
i eram un palavragiu poliglot.
*
Nobilul viciu
Cetatea peste mine se rstoarn,

n carnea mea i simt ntr-una biciul,

De este var sau de este iarn,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e team, nici nu-mi este sil
De tot ce mpotriv mi se-ntmpl,
Orgolioas, dreapt sau umil
Femeia-mi ade venic lng tmpl.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagr,
Dar cel mai drag mi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o trist capr neagr
Din care am fcut rsf i templu.
tiu c mi-e viaa scurt, tiu c moartea
n fiece femeie st la pnd,
Dar fie de femei umplut cartea
De care viaa lumii e flmnd.
Nu mi-au plcut averi, nici vinuri bune
i n-am avut n rest niciun capriciu
Deertciune din deertciune
Femeia este singurul meu viciu.
Nu m-am btut n trguri sau rzboaie,
N-am vrut s fiu mperator sub stele,
Femeia care nu se ncovoaie,
Am njugat-o nebuniei mele.

i am arat cu ea mereu pmntul,

i-am semnat ogoare numeroase,
Nu i-am lsat pe buze nici cuvntul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.
E-adevrat c am iubit pe una,
E-adevrat tot ceea ce se zice,
Am cutat-o prin neant cu luna
E-adevrat c-a fost Euridice.
E-adevrat c-n geamul meu caiii
N-aveau puterea niciun an s steie
Ca ntr-un joc de-absurde artificii
i creanga lor mi mirosea femeie.
Motorul meu i-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia i-a rmas femeia,
Puterea mea i singurul meu viciu.
Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu n deriv,
i chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecnd mereu, mi-a fost definitiv.
Iubirea mea nu a micat nici atri
i nici pmntul sub o-mbriare,
Dar lance cnd a fost, cu ochi albatri,
Simeam c-n ochi privirea ei m doare.

De n-avea ran, i fceam eu ran,

S-i pot iubi supremul sacrificiu,
n faa ta, condiie uman,
Femeia este singurul meu viciu.
1984
*
Pluton
Atept primvara:
Vreau s fiu dus de un pluton suav
La primul zid i mpucat cu muguri
i cnd voi muri s-mi nfloreasc toate rnile,
S vin toate albinele la rnile mele
i s m transporte pe aripi
Ctre trmul de polen unde merit s ajung
Cu flori cu tot, cu tristee cu tot,
Cu primvar cu tot,
Acum i-n veacul vecilor.
*
A mea
Cum treci acum i apa e-n ruine,
i-i este bine i mi este bine,
A vrea s-i spun, iubito, c n tine
E vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu mil i mirare

Cu ntrebare i cu disperare,
Cu gelozie i cu larm mare,
C-un fel de frdelege care doare.
i jur pe tine i pe apa toat
Care ne ine barca nclinat
C vei ramane - dincolo de numr
i dincolo de forme, mti i vorbe A mea, de-a pururi, ca un bra n umr.
*
Cntec femeiesc
Aa e mama i a fost bunica
Aa suntem femei lng femei
Prem nimic i nu-nsemnm nimica
Doar nite ele ce slujesc pe ei.
Ei neglijeni, iar ele foarte calme
Ei ncurcnd ce ele limpezesc
Ei numai tlpi i ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
i-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic mre, nimic impuntor.
Schimbndu-i dup ei i drum i nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atia pai ce au fcut prin cas

i pentru care plat nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioas
Ar fi ajuns i dincolo de cer.
Ei fac ce fac i tot ce fac se vede
Ba stric mult i ele-ndreapt tot
i de aceea nimeni nu le crede
Cnd cad, mbtrnesc i nu mai pot.
Aa e mama i a fost bunica
i ca ele mine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Dect curat i uneori copii.
Suntem veriga firului de a
n fiecare lan fcut din doi
Ce greu cu noi femeile n via
Dar e i imposibil fr noi...
*
Spune-mi ceva
Dac-am s te chem
D-mi mcar un semn
Fie i-un blestem
Din partea ta.
Totui nu tiu cum
Pentru-atta drum

Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
n noaptea despririi dintre noi
Copacii cad pe drum din doi n doi,
n ochi m bate viscolul cinesc
i am venit s-i spun c te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
M-mpiedic de o lacrim i cad
i iar adorm i iar mi-e dat un vis
C biata cifr doi s-a sinucis.
i de atta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii ti m dor,
C tineri am intrat i cu ce rost
i ce btrni ieim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai desprire peste tot
i se aude c va fi mai greu
Dect vom fi departe tu i eu.
Dar nu pentru a-i spune c e ru
Am dat cu bulgri mari n geamul tu,
Ci ca s tii, n viscolul cinesc,
C plec i mor i plng i te iubesc.
i vreau s-i dau cu acte napoi

Dezastrul mpririlor la doi,

Ca s-nelegi i tu ce-i cuplul frnt
i cum e s fii singur pe pmnt.
*
Din nou, Dacii liberi
Noi n-am avut nevoie
Sa luam adeverine
Ca vieuim acas,
In patrie la noi,
Am fost si vom rmne
De-a pururi dacii liberi
Si iubitori de pace,
Si vrednici de rzboi.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din snge ni se rup.
Nu ne-au nvins romanii
i-am ris de toi barbarii
Strignd la ei cu steagul
Fcut din cap de lup.
Aceasta dam de tire,
De sub pmntul nostru,
Urmailor in care
Renviem acum.

Femeile iubindu-i
Sa nasc dacii liberi
Spre rzbunarea noastr
Pe cel din urma drum.
Numii si tara noastr
Cu numele ei dacic
Iubii pe nou veniii
Dup atia ani,
Dar venic inei minte
Ca peste dacii liberi
Au tot calcat invazii
Si altfel de romani.
Noi am rmas in glie
Si devenim pdure,
Si devenim recolte,
Sa va hrnim pe voi,
Si temelia tarii
S-o ntrim cu oase
Si iubitori de pace,
Si vrednici de rzboi.
Cu tot ce nzrete
Din firea noastr veche,
Dam Romelor de tire,
Prin ierburi murmurnd,
Ca numai oboseala
Ne-a aezat sub scoar,

Dar daca e nevoie

Ne vom scula oricnd.
*
Iertrile
Tu sa ma ieri de tot ce mi se-ntmpl
Ca ochii mei sunt cnd senini cnd verzi
Ca port ninsori sau port noroi pe tmpl
Ai sa ma ieri altfel ai sa ma pierzi
Vad lumea prin lunete mritoare
Si vad grdini cu arme mari de foc
Sub mana mea deja planeta moare
Si in urechi am continentul rock
Ai sa ma ieri ca sunt labilitate
Ca trec peste extreme fulgernd
Ai sa ma ieri preablanda mea de toate
Eu sunt nemuritorul tau de rand
Ai sa ma ieri ca nu pot fara tine
Si daca n-ai sa poi si n-ai sa poi
Mie pierzandu-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toi
Si cum se-ntmpla moartea sa le spele
Pe toate-nobilandu-le fictiv
Ai sa te-apleci deasupra morii mele

Si tot ai sa ma ieri definitiv

Ai sa ma ieri in fiecare noapte
i-am sa te mint in fiecare zi
Si cat putea-v sufletul sa rabde
Cu cat i voi grei te voi iubi
*
Repetabila povar
Cine are prini, pe pmnt nu n gnd
Mai aude i-n somn ochii lumii plngnd
C am fost, c n-am fost, ori c suntem cumini,
Astzi mbtrnind ne e dor de prini.
Ce prini? Nite oameni ce nu mai au loc
De atia copii si de-att nenoroc
Nite cruci, nc vii, respirnd tot mai greu,
Sunt prinii acetia ce ofteaz mereu.
Ce prini? Nite oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dup actele lor,
Nu conteaz deloc, ei albir de dor
S le fie copilul c-o treapt mai domn,
Ct munc n plus, si ce chin, ct nesomn!
Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as urla,
Eu i stiu si i simt, ptimind undeva.

Ne-amintim, si de ei, dup lungi sptmni

Fii btrni ce suntem, cu prinii btrni
Dac lemne i-au luat, dac oasele-i dor,
Dac nu au murit triti n casele lor...
ntre ei si copii e-o prsil de cini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pini.
Cine are prini, pe pmnt nu n gnd,
Mai aude i-n somn ochii lumii plngnd.
C din toate ce sunt, cel mai greu e s fii
Nu copil de prini, ci printe de fii.
Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns
ns pentru potop, nc nu-i de ajuns.
Mai avem noi prini? Mai au dnii copii?
Pe pmntul de cruci, numai om s nu fii,
Umilii de nevoi si cu capul plecat,
ntr-un biet orel, ntr-o zare de sat,
Mai ateapt i-acum, semne de la strmoi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoi,
Si ca nite stafii, ies arare la pori
Despre noi povestind, ca de moii lor mori.
Cine are prini, nc nu e pierdut,
Cine are prini are nc trecut.
Ne-au fcut, ne-au crescut, ne-au adus pn-aci,
Unde-avem si noi nine ai notri copii.
Enervani pot prea, cnd n-ai ce s-i mai rogi,

Si n genere sunt si niel pislogi.

Ba nu vd, ba n-aud, ba fac paii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult s le spui si explici,
Cocoai, cocrjai, ntr-un ritm infernal,
Te ntreab de tii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa c te-apuc o mil de tot,
Mai cu seam de faptul c ei nu mai pot?
C povar i simi si ei stiu c-i asa
Si se uit la tine ca si cnd te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurt vreme de dus
Pe contiin povara acestui apus
Si pe urm vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor mpuina cei ce n-au si ne cer.
Iar cnd vom ncepe si noi a simi
C povar suntem, pentru-ai notri copii,
Si abia ntr-un trist si departe trziu,
Cnd vom ti disperai vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uit curnd,
Si nu vd niciun ochi de pe lume plngnd,
Si de ce nc nu e potop pe cuprins,
Desi plou mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea n care prini am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduit de plns.
*
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o btaie de clopot

Caii culeg iarba din ultimul tropot,

Psri adorm daca amurgul le-atinge,
Sus la izvor, sus la obrie, ninge.
Case cuprind sufletul zilnicei frngeri,
Oamenii sunt umbre tcute de ingeri,
Nimeni aici legea cereasca n-o calca,
Sufletu-n plop, trupul se-apleac n salca.
S-a auzit de peste ulii o veste,
Un nou nscut viu ntr-o iesle mai este,
Lemne de foc, oarbe crue mai cara,
Ultim srut, ca o pecete de ceara.
Misticul sat luneca n rugciune,
Nimeni nimic, nspre pmnt nu mai spune,
Toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
Florile tin sipete de adevruri.
Iari amurg, dangtul parca revars,
Cucii dispar lng clopotnia arsa,
Cade-n fntni ziua s urce iar, mine,
n amintiri satul miroase a pine.
In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
Mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
Nevinovai, anii se-ncarca de vina
Cum ne-ating, fiinele cum le declina.

Sara pe deal seamn cel mai ades cu

Sara pe deal cum o scria Eminescu
Sara pe deal e i-aici cum i-ntr-insul,
Sara pe deal, fetiizndu-ne plnsul.
Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
Sara pe deal, capul se-apleac pe perna,
Sara pe deal, totul deodata nvie,
Sara pe deal, muzica din poezie.
Caii n apus pasc magnetismul chindiei,
Omului bun, casa puternica fie-i,
Noi intre noi s mai gustam ct se poate
Sara pe deal, cea mai de pre dintre toate.
Si s privim cerul cu tragice stele,
Care mai ia forma poruncilor grele,
Oamenii trec, nici nu vom ti unde pleac,
Iar dup ei se mai aude o toaca.
Urmele lor sunt sau copiii sau munca,
ntr-un temei lasa ntreaga porunca,
Sara pe deal nu e dect un amestic
De fabulos, de nebunesc si domestic.
Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
Tipa guzgani, cine-are timp s-i aud,
Carii btrni de-o venicie lucreaz,
Printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca ntinzi mna cu-o mica lumina

Ai s si simi vrejuri crescnd n gradina,
Nite pndari, hulituri i arunca,
Fetele mari grup se ntorc de la lunca.
Poarta n sini dorul de-o mna brbata,
Cei cutai mult mai trziu se arata,
Podul pe ru scrie si se ndoaie,
Mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.
Lina-n fuior n turbioane se leag,
Crete-n dovleci dor de smn ntreag,
Parca de ieri luna rasare-nspre mine,
Plnge-un copil, sau parca latra un cine.
Plaurii mori, cresc dintr-o apa uitata,
Sfini nelepi celor cumini li se-arata,
Sara pe deal, uite un mnz care moare,
Suflet din el, ca si o seara apare.
Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
Ea nu mai e, alta va ti s-l nceap,
Ultimi copii striga pe ulia noastr,
Blnde bunici i nsoesc din fereastra.
Sra pe deal, cumpna sinea nu-i strica,
Sara pe deal e ca un duh de bunica,
Fruct zemuit mprtiat pe tot locul,

Coacem porumb, unde ai notri fac focul.

Sara pe deal, dulce vnare de vara,
Azi niciun om nu are dreptul s moara,
Sara pe deal, fum dobort dintr-un sfenic,
Cade pe om, parca-ntrupindu-si-l venic.
Sara pe deal, cnepa fumega bice,
Cei pedepsii, nu au curajul s-o strice,
Toate rmn, precum au fost n natura,
Starea de om trece spre starea cea pura.
Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
S o numim suflet din sufletul nostru,
Sara pe deal, sufletul mare al lumii,
Sara pe deal, ochii n lacrimi ai mumii.
Iar cnd noi toi vom murmura ce ne doare,
Tu s ne dai o cretineasca iertare,
Sara pe deal, nu a murit idealul,
Suntem aici: Oamenii.. Sara.. Si Dealul.
*
Oraie de nunt
Astfel dup tine se ncheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepii, vreau singurtate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul si eu, ca oricare,

La o nebunie, la un ultim glon
Ultima speran, ultima-ncercare
Dar n magazie era doar gablonz.
Nu-i nicio problema, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta s neg...
Si cu pasiune, si cu voluptate
Si credeam n tine, vrednic si ntreg.
Hai, ntinde mana pentru desprire
Schimb-i telefonul, ca si eu mi-l schimb
Saluteri miresei, salutari la mire,
Poate se rezolva toate intre timp.
Intra n mulime, nimeni n-o s tie
Doua, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi tine minte scurta nebunie
i-ntrebarea noastr fr de rspuns.
Firea ta ciudata n-o voi regasi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu ramai un mit.
Nunta fericita, te-am iubit, adio,
Nu ntoarce capul, pleac, te-am iubit!
Vezi ca se confirma brfa despre mine:
Te-am lsat deodata crud si nefiresc
Totui tine minte, tine bine minte

Te salvez de mine fiindc te iubesc.

*

mi pas
Mi-e dor de tine
Si nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a gsit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e nluntrul meu de tine
Mi-e nu stiu cum,
Mi-e nu stiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acas.
mi pasa!
*
Detalii
Stiu unde
Nu stiu de unde,
Nu stiu de ce
Si nu stiu

Pentru ce merit
Dumnezeu te-a trimis
Pe buzele mele.
******
Poezii cenzurate - Sunt radical (1979-1989)
ndrgostit de Bucureti
Nu stiu de ce, pe ct m-afund n via
M simt atras de fleacuri omeneti,
i-mi place-n anotimpul de vacanta
S-ntrzii, s rmn n Bucureti.
De el ne-am saturat, dar el ne place,
El e un prag lovit s vezi alt prag,
i-acum, cnd sunt satul de locul zilnic
M simt golit i-mi e deodata drag.
Pe piatra lui am tot btut cadena
i-am s-o mai bat att ct voi trai,
Spre un Olimp ascuns pe orice strada
n cutarea marii poezii.
Aici m-au sufocat cu dulce teii
Si au trecut aiurea anii mei
Aici copiii mi-au venit la via
Si am nscut i-am ngropat idei.

La Bucureti, copilria toat,

Visam s-ajung s pot si eu vedea
Celebrii cini ce au covrigi n coada
Si s-ntlnesc si eu pe mama mea.
Eu vara as iubi-o pe orbete,
Dar simt ca toamna-i anotimpul meu,
Cnd frunze si lumini pe bulevarde
Mai dau halou prerilor de ru.
Cnd pe terase se mai bea o bere
Si oamenii romane triste vor,
i-n curi se face vin din must de struguri
Si toi bucuretenii au umor.
L-am prsit destul, ca azi s-l caut
Si s-l gsesc intodeauna treaz,
Nu este el cel mai frumos din lume,
Dar cel mai drag ne e n orice caz.
M pregtesc s fug din nou n tara
Si s ctig aripi dumnezeieti,
S pot gusta melancolia toamnei
n fiecare colt de Bucureti.
3 august 1989
*

oferul si nevast-sa
Ne urcasem cu toii n autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul sau,
Dar ne gndeam ca o s aib,
Era primvar,
Venea vara,
Se dezgheau drumurile,
Puteai s mergi cu gulerul cmii descheiat,
Se dezgheau drumurile,
Noi cntam cntece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cntasem de multa vreme
Si unii din cauza vitezei,
Care-i mbata,
Alii cu o tandra ironie,
Am nceput s zicem, s cntam
Ca autobuzul nostru
E cel care dezghea
Drumul pe care mergem.
Pe direcia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodat un autobuz,
Numai turiti particulari,
Numai nebuni ocazionali.
Asa ca nu ne interesa destinaia,
Ne ajungea bucuria

Ca mergem cu toii spre marele munte.

oferul era tnr,
Conducea pentru prima oara
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de ofer,
Lucrase mult si cinstit,
Dup cum mergea, dup cum frna,
Era fare ndoial cel mai bun ofer
Dintre toi oferii notri,
Asta conduce excepional, strigam noi,
Asta-i omul care ne trebuie
Si el ddea din mna cu modestie
Rugndu-ne s nu-l mai ludm,
Cal ncurcam la condus.
In fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-ai ales s conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.
Noi am aplaudat, chiar si aceasta lepdare, a lui,
De laudele noastre.
Si autobuzul mergea mai departe
i-n diverse localiti, n care ne opream,
Multi urcau
Si nimeni nu mai voia s coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista asa ceva n mprejurimi.

Ramasesera-n urma troleibuzele agate

De reeaua electrica
Si lipsite de orice independenta,
Tramvaiele nghesuite intre sine
Si aceeai reea.
Autobuzol nostru se ncrcase nspimnttor,
Fiecare urca n autobuz cu ce avea mai bun,
oferul conducea excepional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Si el ddea moale din mna,
Si noi strigam iari,
Lasa frate, Ias modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodat posibilitatea
Unui asemenea drum,
tim valoarea lui adevrat,
Eti al nostru,
Eti dintre ai notri,
Ramii intre noi,
Bravo,
Ura,
Si el nu mai putea s ne opreasc,
Trebuia s fie atent la drum,
Lar noi eram prea multi
Si ncepusem s-l incomodam,
Stteam claie peste grmad n autobuz,
Dar uneori i blocam o mna sau un picior,

Pina cnd civa meseriai

L-au rugat s opreasc pentru cteva minute
Ca s-i fac o cuc de protecie,
S nu-l mai incomodam la condus,
Dar s-i ia si nevasta lng el,
Au zis alii,
Ca drumul e lung si se plictisete omul.
Si uite-l acum n cuca lui de protecie,
In cabina lui blindata!
Ce hotrt conduce,
A dat drumul si la muzica,
Se aude n toat maina o muzica eroica,
Pe care o ntrerupem noi din cnd n cnd
Cu cntece despre el si de drumul nostru,
Si hai, m, s fim ateni si cu nevast-sa,
Ca si el e om.
In autribuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am nceput s obosim,
Nene oferule, oprete,
S ne odihnim si noi.
S te odihneti si dumneata,
Ca n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,

i-ntr-adevr, conduce excepional,

E cel mai bun, strigam toi,
Dar ne e foame,
Pentru ca n-am mai oprit demult,
i-avem nevoie si noi
De pine, de apa, de un rgaz,
Probabil c-am nceput s-l si enervam
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nut mai exista demult,
Pe ele au srit cei ce n-au mai putut suporta,
Uile au ruginit si nu se mai deschid,
Si oferul conduce autobuzul
Din ce n ce mai nervos,
A nceput s fac si accidente,
Stau si el si nevast-sa cu minile pe volan,
Marile piscuri i cheama,
Mai e putin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferata,
Vecina cu drumul,
Dup ce ni s-au spart cauciucurile
Si dup ce oferul a drmat
Cu lovituri de autobuz
Case si biserici,
Sate si orae,
ncepem s coborm,
Si bineneles ca viteza creste,
Asa e la orice coborre,
Viteza creste,

Nu mai e nimeni n autobuz,

Unii au murit,
Alii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame si de sete,
Alii am ngheat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboar
Halucinnd pe linia moarta
De cale ferata,
Si numai ei doi,
oferul si nevast-sa,
In cabina blindata,
Se uita doar nainte,
Nu mai stiu pe cine conduc si unde se duc,
Si de ce tac toi pasagerii
Si de ce se merge cu viteza prbuirii,
Cnd excursia ncepuse att de frumos
Ctre marele munte.
12/13 iulie 1987
*
Cineva m ascult
In veac cu putere oculta
Din zid cineva m asculta.
Cu ct m coboar pe mine.
Cu-att el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.

M simt rstignit pe uruburi,
Ce face cu mine nu-i veghea,
El trage din zid cu urechea.
Ai zice ca apr, poate,
Poporul de ru si pcate,
De cei ce tin arme n lira
De cei care mint si conspira.
Dar nu el asculta orbete,
Pe om cnd acasli triete,
Ne intr-n cearaf si sub piele,
n creier de gnduri sai-l spele.
Prin mari, electronice unde
n ochi si n talpi ne ptrunde,
Putere zeiasca si oarba
El scris e i-n firul de iarba.
Asculta fereastra deschisa
Si viermii urcnd n caisa,
Cum gifiie-n dragoste mirii,
Concertul mrunt al pieirii.
In veac cu politie multa,
Din zid, cineva m asculta.
1981

*
Clugr
Doamne, f-m clugr
Si cheam-m pn la tine
S-i spun adevrul
Despre marele dezastru pmntesc.
Doamne, f-m clugr.
Au fost hituii,
Au fost ofensai,
Dar clugrii au totui
O oarecare libera trecere
La vmile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu ca exista
O scara de rin de brad
Care ajunge pn la tine, Doamne,
Las-m s urc si s-i spun.
Voi gsi-o chiar daca
Nu e n evidenta primriei din Mneciu
O voi gsi-o dup miros,
Dup mirosul morilor
Dup mirosul viilor,
Dup mirosul de tmie.
O voi gsi-o si voi veni

S-i spun ce ru e pe pmnt

S-i spun ca-n luptele pentru dreptate
Dreptate a ieit
Att de zdrobitor victorioasa
Incit a devenit idee,
Nu mai are nicio realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au dect recreaii si examene,
Ore de clasa nu mai sunt,
Btrnii sunt pusi la zid
Sub nite taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
AIe binevoinei generale.
In rest muncim pn ne cad minile din umeri
Si nu mai tim pentru cine muncim
Mai ales ca ei ne dau s facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Si ne reproeaz noua
Ca facem lucruri inutile.
Dar, n fine Doamne, primete-m n audienta
Pe mine, clugrul cel mai limbut,
Al mnstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun si primete-m
Ca, alttel, daca ntrzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flmnd

S mnnce scara de rin

Care duce la tine,
Doamne, f-m clugr,
F-m si ascult-m
La ora cnd mnstirea ta
Cu 5 continente
Si cu 4 miliarde de prpdii
Instaleaz ultimele arme
In clopotni!
10 decembrie 1983
*
Minciunile
Dar, hai, s ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, s ne spunem minciuni si mai mici,
Asa cum amanii le mint pe amante
Si ele i mint pe pmnt pe aici.
Dar, hai, s ne spunem cu patos braoave,
Dar, hai, s vedem cine minte mai mult,
Asculta delirul consoanelor grave,
Cum si eu minciunile tale le-ascult.
E foarte frumoasa, e foarte frumoasa
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Asa ca, te rog, si pe mine m lasa
S palavragesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe si solo

Si ies campioni mincinoii cei mari,
Dar, draga Pcal, tu ce faci acolo?
In campionate de ce nu apari?
Se minte cum nu s-a minit niciodat,
E multa minciuna la noi pe pmnt,
Sunt false recursuri si nu-i judecata,
Balanta cea veche-a dreptii s-a frnt.
Dar, hai, s minim fr nicio ruine,
Dar, hai, s minim n direct i-n rspr,
Ca poate prin ru vom ajunge la bine,
Minciuna suprema va fi adevr.
1984
*
Analfabeilor
V-am spus ca sunt un om periculos
Si nu mi-ai luat avertismentu-n seama.
V-am spus s-avei pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare si de teama.
V-am spus ca fac teribil de urt
De sunt calcat putin pe libertate.
V-am spus ca sunt oteanul credincios

Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus s va astmprai si voi,
Cenzori capricioi ai vremii mele,
C-o s va coste scump mruntul moft,
De a ne face noua zile grele.
V-am spus s punei mna s muncii.
S nu mai tot pndii zeloi din umbra,
V-am spus ca n-o s placa nimnui
Pornirea voastr, tulbure si sumbra.
V-am spus ca vremurile s-au schimbat
Si ca situaia e mai complexa,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexa.
Si lumea nu se poate cuceri
Umflnd la cifre si mimnd tumulturi
Cu arogani si trndavi doctoranzi,
Cu papagali care tin loc de vulturi.
V-am spus si am puterea s mai spun
Ca nu ncape muntele n sera
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Si de la cprioara la pantera.
V-am spus s nu-l fetiizai pe Marx,
S nu-i pstrai n spirt nvtura

Si voi ntr-una fr s-l citii

Il pomenii pn va doare gura.
V-am spus ca btlia pentru om
Nu iart astzi nicio dezertare
Si voi v-ai decorat voi intre voi
Cnd lupta este n desfurare.
V-am spus ca muzica nu-i un microb
Care amenina civilizaii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care s-i placa dai-i.
V-am spus, conceteni analfabei,
Si luai aminte si s inei minte.
Dar nu tiam ca v-ai nscut si surzi
Si scoatei arma cnd vedei cuvinte.
1979
*
Prob olimpic
Mintea mea obosita
Nu e mai proasta
Dect mintea voastr odihnita,
Hai s gndim mpreun,
Hai gndii si voi,
ncordai-v minile odihnite

Si producei gnduri.
Ce cnt acele broboane de sudoare
De pe frunile voastre?
Strduii-v,
Concentrai-v,
Gndii-v,
Avei minile odihnite,
Dormii de 2.000.000 de ani,
Ati avut scutire,
Ati avut permisie,
Ati avut concediu mental,
Ce dracu!
Va depete n viteza broasca estoas,
Melcul, de-a crui trecere
Va iuie urechile,
E un melc mort,
Ariciul v-apare ca un ideal imposibil,
Va micai ca prin corpuri solide,
Ca prin undelemn ngheat
Ca prin ochi de sticla,
Ce dracu!
Gndii,
Nu mai amnai aceasta,
Gndii, ar fi trist pentru voi
Si vai fi pus mintea la uscat
Pe gardurile n care nchidei,

Cu depline sentimente
De posesiune si protecie,
Mintea mea obosita.
10 noiembrie 1983
*
Regresm
Nu-i nimic, e-n regula,
Mai ateptam doua sute de ani,
Ce-o s fie, un biet accident istoric,
O socoteala matematica greit,
Suntem n Estul Europei, nu uitai.
Ruii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
Noi, nu, noi nu, noi nu progresam,
Ca se interpreteaz,
Cnd nu voiau vecinii,
Noi nu puteam, n-aveam voie,
Cnd vor vecinii,
Nu vrem noi, n-avem nevoie,
Asta e, asa suntem noi, ai dracului,
Dai n Paste, asta e, dai n Paste,
Nu-i. Nimic, e-n regula,
Mai vedem noi, mai vedem,
Avei rbdare, nu batei din picioare,
Nu va pripii
Noi regresam cu placere,

Noi regresam cu talent,

Noi nu ne luam dup nimeni
Dect cnd regreseaz.
Doua sute de ani! Att!
Avei rbdare, nu chemai salvarea,
Nu exagerai, nu crcnii,
Regresai cu noi!
napoi, mars!
8 aprilie 1988
*
Motorul greit
Si daca dup cum s-a auzit
Si daca dup cum un simt o spune
ntregul drum e o desartaciune
Si chiar motorul e croit greit!
Maina e din ce n ce mai grea,
O-mpingem nzuind la zile bune
Si ateptam s-apara o minune
S ne putem urcai noi n ea.
Tu nu auzi constrcuctor de motoare,
Ca ti l-am da pe-acesta napoi?
E un motor prea lene, prea greoi
Nu poarta, ci-i purtat de fiecare.

Si zi de zi motorul nostru moare

i-n loc s mearg el, l-impingem noi.
1983
*
Condamnai
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
Eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
Mi-ar fi prea mult i-o gaura de arpe
S merg n ea, tcut si umilit.
Ce s mai cnt. Cnd au venit piraii
Si apele din matci ni le-au furat,
O lacrima fiinei mele dai-i
i-o s-auzii de omuI scufundat.
M-a neca, m-a stinge si m-a duce,
S m zdrobeasc ritmuri pe-o sosea,
Nici nu mai am nevoie de o cruce,
Mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
Prpdul ntinzndu-se il vad
Si nu mai e nimic s mai reziste
Acestei sinucideri n prpd.

De n-a avea puterea diavoleasca

S neleg ca totul a czut,
Dar vin heralzii cinici s-mi izbeasc
Scrisorile prpdului de scut.
Prietenii m ocolosc de frica,
Probabil m considera ciumat,
Eu nsumi scriu acum la lampa mica
S nu m vad cei care se bat.
Iubire? Vis de mine? Regsire?
N-au gzii mei un minim interes
Povesti cu dulci iluzii s-mi nire
Din starea condamnatului s ies.
Se pregtete marele exemplu!
Acela, zic Casandrele, sunt eu!
Ca un berbec am s m duc n templu.
Murind, mcar s-ajung la Dumnezeu.
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
Eu, cntreul soarelui din nord,
De-aicea, dintr-o gaura de arpe,
Rostesc un acatist i-un dezacord.
Ce s mai cnt? Doar calea pn-la gde!
Ce s mai cnt? Pe voi, ca pe eroi?
mi vine si a plnge si a rde
Ca nu exista cale napoi.

Voi nu vedei ea nu mai avei tara

Si ca strini vi-s pruncii, cobitori,
nva ei ceva pe dinafara,
Dar n-au prini, ei au meditatori.
Voi nu simii ca nu mai avei ape?
V-au luat piraii tot pe vasul lor
Si iat, din aproape n aproape,
Noi suntem un pustiu nemuritor.
Din harpa mea ridicola si tandra
Involuntar un cntec fr rang
Te cheama lng mine, hai Casandra,
Srut-mi gtul gata pentru treang.
1981 - 1983
*
Sunt radical
Sunt radical
Mai precis
Sunt pentru pstrarea
Unui just raport
Intre minciuna si adevr,
Intre eroi si eroi,
Intre plus si minus,
Sunt radical,

Mai precis,
Mi-e sila de demagogia socialista
Mai tare dect de
Demagogia burgheza
Pentru ca o simt
Apsndu-m cu mult mai de aproape.
Sunt radical,
Cred ca nu e buna legea
Care te condamna mai grav
Daca ucizi un urs
Dect daca ucizi un om,
Ba mai mult,
Te condamna mai grav
Daca vorbeti,
Daca ai opinii,
Dect daca ucizi.
Sunt radical
Adic mi nchipui
Ca daca ecuaia
"poporul ne-a ales,
Vorbim n numete poporului,
Guvernam n numele poporului,
Construim socialismul
Cu oamenii si pentru oameni, "
Este adevrat,
Nu e corect
S-i distrugi omului

Casa, oraul sau satul,

Fr s-l ntrebi pe om;
Zece elevi au declarat la scoal,
Cnd i-a ntrebat dirigintele
Ce fapte bune au svrit,
n ziua aceea,
Ca au ajutat o btrn
S treac strada
Dar de ce asa de multi,
S-a mirat dirigintele
Pentru ca btrna
Nu voia s treac strada
Au rspuns ei.
Cam asta ar fi situaia
Sunt radical
Si o privesc n fata,
Daca btrna nu vrea s treac strada
E greu s te lauzi
Ca eti cel mai bun dintre oameni
Pentru ca o obligi
S traverseze,
Si lucrurile stau chiar asa,
Btrna nu vrea
S treac strada.
Btrna nu se afla pe strada
Nici nu exista strada,
Si btrna nici nu e btrn.

Ci o tara emoionat
Ca va trebui s traverseze.
Sunt radical,
Adic mi-e groaza
De remucrile
Care nu mai pot salva nimic,
Mai ales viaa
Care si asa se ncpneaz
De cteva generaii ncoace
S se duca n pastele m-sii.
Sunt radical,
mi plac prunele, piersicile,
Marele veratice, libertatea,
Femeia, granitele istorice,
Si strugurii tmioi.
Sunt radical,
As putea dicta un poem
Si de la un telefon public,
Dar tot radical sunt
Si menionnd
Ca n-a putea face aceasta
Dect daca si cea
Creia i dictez
Ar avea telefon.
Sunt radical,
Cred ca Marealul Ion Antonescu,

Daca ar fi rejudecat
De un tribunal imparial,
Ar putea fi declarat
Fr rezerve,
Erou al Romniei post-mortem
Si martir universal,
Mcar dup lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.
Sunt radical,
Cred n valoarea frunzei de varza
Aplicata pe lucrurile dureroase
Ale corpului.
Sunt radical,
Nu cred s existe
nger mai urt
Si demon mai frumos
Dect omul,
Si, mai mult dect att,
Nu cred s existe
Accident mai rodnic
Si lege mai contrariata
Dect omul.
Din mine nsumi
Si din ceilali
Extrag rdcina ptrat
Si observ ca nu e dect apa,

Apa n stare de gndire,

Apa cu suflet si cu vrtejuri,
Apa ntr-o nevindecabila
Formula chimica.
Sunt radical,
Cnd ploua
Si cnd ninge
Stiu ca e vorba
Despre mine,
Despre apa care sunt,
Despre apa care sunt.
1 august 1988
*
Preaplinul sufletului (1994-1997)
Prea trziu, la Paris
Prea trziu am ajuns la Paris, prea btrn,
N-am avut nici noroc, nici chemri, nici curaj,
Unde sunt, m trezesc doritor s rmn
i, cu grele picioare, m-ating de pavaj.
Nu-i de mine nimic din infernul modern,
Eu n peteri, acum, a avea locul meu,
Pe o piatr de ru mi-ar fi dor s-mi atern,

Orice drum la Paris mi se pare prea greu.

E trei sferturi sub ierbi generaia mea,
Ce s caut aici, fr nimeni din toi?
Invalizi glorioi, lng voi a cdea,
Dar m cheam absurd nebunia pe roi.
Prea trziu am ajuns, prea btrn, la Paris,
Amintirea s-a ters, n memorie-i gol,
Era bine s-l gust, ct mi-a fost inetrzis,
De pe oricare loc, azi, abia m mai scol.
i mi-e dor de Brncui, cel mai mult de Brncui,
Dac nu-ntrziam, ntr-un straniu pariu,
i umblam la fereti, i dormeam pe la ui,
Pentru opera lui, mcar piatr s-i fiu.
Condamnat, pentru veci, s fiu numai romn,
Noapte bun, ora al eternei lumini,
Prea trziu am ajuns la Paris, prea btrn,
Hai acas, eu plec, n-are rost s rmn,
E prea scump pentru mine s mor n strini.
1995
*
Lume, lume
De la mine pn' la tine

Numai fluturi si albine,

De la tine pn' la mine,
Numai rau si niciun bine.
De la mine pn' la ea,
Numai lant si numai za,
Unde-i ea si unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi pana la lume,
Numai fiare fara nume,
De la lume pn' acas,
Numai vreme friguroasa.
De la mine pn' la ei,
Numai lupte si scntei,
Ei acolo, eu aici,
i-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai guteri si ruine,
Din neant la dumneavoastr,
Numai gratii la fereastra.
De la noi pana la noi,
Numai ei, din doi in doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de rzboi.

De la toate pn' la toate,

Numai tu, singurtate,
Numai tu si eu si plansu-mi,
De la eu pana la nsumi.
7 noiembrie 1997
*
E prea puin
De-attea zilnice-ncercri mizere,
De-atta umilin i pcat,
De-atta moarte ct ni s-a dat,
E prea puin o singur-Nviere.
i, totui, pe pmntul ngheat,
Lumina lunii drepturile-i cere
i-n stupi lucreaz vechiul dor de miere
i vnturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
i ca un ntuneric luminat,
E lupta-ntre femeie i brbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
i, vai, n tot ce, zilnic, s-a-ntmplat,
E prea puin o singur-Nviere.
25 aprilie 1997

*
Orfani
A fi om e mai greu dect plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar ci oameni au nume?
Ne-ai uitat n cmin i ni-i greu i ruine,
Mai cumplit, oricum, e uitarea de sine.
Suntem ri ntre noi, tot ce-i ru ne-riete,
Cei mai ri sunt acei ce ursc omenete.
Noi - prini nu avem, cum destinul ne arat,
Pe pmnt, cei mai muli n-au nici mam, nici tat.
Poate c, ntre noi, peste traiul de cine,
Sunt cei supradotai pentru lumea de mine.
i mai mare ca noi e, oricum, alt ran,
Un popor de orfani, ntr-o lume orfan.
10 aprilie 1997
*
Trziu
Cnd v-am rugat s-i ocrotim,
Cnd v-am rugat a nu-i uita,

N-ai auzit i mi-ai rspuns

C-i o problem foarte grea.
i-am fost ridicol struind
i-am ncercat s v mai spun
i noi m-ai nvinovit
i m-ai considerat nebun.
i eu v-am zis c nu e timp,
C suntem nite pasageri,
i voi ai construit minciuni,
Mai multe astzi dect ieri.
i-acum de ce v bucurai
De arta celor ce-au murit,
Cnd voi i-ai condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuit?
O locuin v-am cerut,
S-o dm artitilor pribegi,
i jaful vostru mi-a rspuns
Cu literele unei legi.
Acum, e gata casa lor
i v-ai putea i voi mndri
C dai o cas celor mori,
Dei ei v-au cerut-o, vii.
Trziu rspuns i ipocrit,

Artitii au ajuns pmnt,

E gata casa vieii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.
20 mai 1994
*
Cruciorul cu rotile
America nu se dezminte.
Ea, tocmai n aceste zile,
Ne mai trimite-un preedinte,
n cruciorul cu rotile.
Prin orizonturi numai inte,
n voie miun reptile,
i iari e-un fior fierbinte
n graniele inutile.
Din lacrimile fostei mile,
Mai strig ruii: nainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iari, toi, aminte.
i, sub cruul cu rotile,
Se scoal morii din morminte.
20 martie 1997
*

Btrnul ceretor
La coltul strzii e un ceretor
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Dect aceea unde, fara nume,
El ispete rasul tuturor.
Adolescenii se mai tin de glume
i-i pun in palma semne de-ale lor,
El e btrn si nelegtor,
Cu noi, cu toii, dar, cu cei mici, anume.
Si cine observa, int-o doar,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, ceretorul, a uitat sa moara.
Sub zdreana lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
9 aprilie 1997
*
Unde s pleci
Afl i-nva
Acest refren:
Pn la moarte,
N-ai niciun tren.

Clip absurd
i, noi, nuci,
Nici nu tiu unde
Vrei s te duci.
nc nu-i gata,
n hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai s pleci.
Deocamdat,
nc de ieri,
Acarii nsui
Se simt omeri.
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?
Ce desprire,
Cnd amndoi
Nu ne cunoatem
Noi ntre noi?
Nu fi precoce,
Nu insista,
nc-i abstract

Iubirea mea,
Ct tu, pe lume
Nici n-ai venit
i, ntr-un pntec,
Suferi cumplit.
Crete, sub cerul
Atrilor cti,
Maternitatea
Unde urmeaz
S mi te nati.
28 decembrie 1997
*
Viaa, dublu mixt
Triesc aici, dar m simt c sunt departe,
Din ce n ce mai singur i mai trist,
Nici nu mai tiu ct pot s rezist,
nchis ntr-un ziar i ntr-o carte.
M-ncredinez iluziei dearte
C m salveaz regsirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu via-n minus i cu plus de moarte.
i, totui, nu m-a ocolit norocul,

Dei mi-a fost ntotdeauna greu,

i-am transformat n foc destinul meu
Ca, azi, cenua s rezume focul.
i de-a cdea, aa cum cere jocul,
Ca s devin o pies de muzeu,
Eu tot i mulumesc lui Dumnezeu
C-a-ntrziat i-aa, prea mult, sorocul.
18 iulie 1997
*
Ce simplu mi-ai fi, dac nu te-a iubi
Altceva nu-i nimic
i mereu m complic
i ce simplu mi-ar fi,
Dac nu te-a iubi.
Dac m-a lua dup pretexte,
Daca-a trage unde e uor,
Nici nu trebuia s-aud de tine
i-mi era mai de folos s mor.
M-am bgat de bun voie slug,
Dragostei morale ce i-o port,
Dar pricep c mi-ar fi fost rentabil
S privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simpl ncpnare,

Pentru un ambiios pariu,
Dar aleg o cale complicat,
Tocmai din motivul c sunt viu.
Eu detest relaia burghez,
Decorat circumstanial,
M nchin la legile naturii
i salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de via prefcut,
Tatl ei de soart la mezat,
Te iubesc n felul unui trsnet,
Te prefer aa cum s-a-ntmplat.
Greu mi e i greu i e i ie
Cu acest fel de a tri al meu,
Totui, vreau s tii c, din pcate,
Dragostea e o dificultate,
Fr care-ar fi cu mult mai greu.
31 decembrie 1996 - 1 ianuarie 1997
Bucureti
*
Altele
A mea

Cum treci acum i apa e-n ruine,

i-i este bine i mi este bine,
A vrea s-i spun, iubito, c n tine
E vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mil i mirare
Cu ntrebare i cu disperare,
Cu gelozie i cu larm mare,
C-un fel de frdelege care doare.
i jur pe tine i pe apa toat
Care ne ine barca nclinat
C vei ramane - dincolo de numr
i dincolo de forme, mti i vorbe A mea, de-a pururi, ca un bra n umr.
*
A tine, a mine
Mai miros a tine, mai miroi a mine,
O s vin vremea s ne tearg ea,
ncercare aspr, misiune grea,
Nou, niciodat, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea n mpreunare
Te umpleai de mine, iari te vna,
Azi rmi cu moartea, trista, blnda mea,
Eu rmn cu pielea scnteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini

De-ale tale lacrimi pn n clcie,
Dragoste final, moartea mea dintie,
Floare-n gelozia sectelor de spini.
Mai vorbesc cu tine- trist i dureros
Prin al crnii noastre-mpreunat miros.
*
Actorul
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaa e un teatru trist.
Actorul a ieit n strad,
S-i cumpere ceva salam,
Era n haine de parad,
Ca Voievod peste un neam.
Printre maini, printre tramvaie
Actorul se grbea firesc
Urma s vin-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.
i cnd s-a aezat la coad
Cu palo, mantie i scut
Deodat oamenii din strad

Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfial
Mulimea toat murmura
Vzndu-i hainele de gal
S ne trieti Mria-Ta!
Republicani, m rog, cu toii
Descoperiser alt mod
De-a da cuvnt la noi emoii
i se-nchinau la Voievod.
Dar ploaia a venit deodat
i ei vznd cu ochii lor
ntreaga-i fa demachiat
I-au aruncat un fel de plat:
Lsai-l dracu', e-un actor.
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaa e un teatru trist.
*
Adevratul fiu
Din ci copii tot crezi c ai matale
Prea bun maic, spune-mi care-i este
Adevratul fiu a crui mam

Te simi ntr-adevr pn la capt.

Nu poi avea copii mai muli ca unul,
Mrturisete-mi care-i aparine,
Pe care l-ai fcut, murind tu nsi,
Ca s le dai i celorlali putere.
Cci, dac fiul are doar o mam,
Irepetabil este i copilul,
Dar spune-mi, maic bun, adevrul
Din toi acetia, care-i este fiul?
Ai mei sunt toi, rspunse maica trist,
Dar cel mai mult acel ce n-are mam.
Vol. Locuri comune
*
Adio, vara
Adio, vara, pleaca-n ascunziuri,
Noi suntem gata de-a cdea ntr-o carte,
Si de-a mai lacrima ctre pietriuri,
De dor de tine si de dor de moarte.
Din fructe coapte picura alcoolul,
Nimic nu mai ramane cum fusese,
Ce cosmic iese dintre ramuri golul
Penultimelor tragice regrese.

Si va veni si ultima rafala,

Dar nu-o vom apuca-o, nu e ansa,
Cnd in ninsoarea imateriala
Bolnavii lumii vor cdea in transa.
Ci noi atta am putea decide,
Incostienti si triti ca prima oara,
Prin fumurile toamnelor putride,
O carte pentru voi: adio, vara!
*
Antiprimvara
Ce daca vine primvara
Atta iarna e n noi
Ca martie se poate duce
Cu toi cocorii napoi
In noi e loc numai de iarna
Vom nghea sub ultim ger
Orbecind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi i-au fcut la streini
Si lng mine nu eti tu
Ninsori mai grave dect moartea
Au fost si sunt si vor mai fi

La mine-n suflet este vifor

Si vin nebuni sa fac schi.
Si ninge pn la prsele
Ninsoarea-mi intr-n n trupul tot
Un dans de oameni de zpad
Ce mbriarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi foti nefericii amani
Ia-i nflorirea, primvara
Si toi cocorii emigrani.
Primvara, care-ai fost
Nu veni, n-ai niciun rost
Poi sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.
*
Basarabia pe cruce
Se urc Basarabia pe cruce
i cuie pentru ea se pregtesc
i primvara jertfe noi aduce
i plnge iari neamul romnesc.
Noi n-avem niciun drept la fericire,
Mereu n cas moare cineva
i n-are ara dreptul s respire
i nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfrit pmntul,

Vin triburi, s ne ia pmnt i frai
i-n faa lor abia rostim cuvntul
i, prin tcere, suntem vinovai.
Ce cale poate ara s apuce?
n tragica, neconvertita zi,
Se urc Basarabia pe cruce
i nu tim nvierea cnd va fi.
*
Biet nemuritor la zidul morii
Numai viteza m mai ine viu
i sclav mre acelorai proporii,
S m opresc, n-am dreptul nici s tiu
C sunt alergtor la zidul morii.
N-am timp la zidul morii s m-aez,
i combustibil am, de nicierea,
Probabil unii cred c i triez,
Dac, de-o via, mi refuz cderea.
N-am mai dormit de cnd eram copil,
Cu-aceste roi, cu-aceast a sunt una,
Iar dac a ncetini, umil,
M-a prbui din zid, pe totdeauna.

Distanele pe care mi le-asum,

Paradoxal, sunt cele i rmase,
Pe zidul lentei mori, de-atta drum,
Vehiculul mi s-a urcat n oase.
A m mai crede liber, nu ncerc,
n toat cursa asta nebuneasc,
Fiinei mele, alergnd n cerc,
i este interzis s se opreasc.
i, vai, n toat tragica belea,
Cobor i urc mereu aceai pant
i nemurirea e o boal grea,
Un fel de plictiseal arogant.

Destui i pot nchipui c eu

Ador aceast-ntrecere vulgar,
C-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul morii unui circ la ar.
Dar eu alerg, ca s nu mor, cumva,
i neleg cu vrere vinovat
C nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul morii, niciodat.
Nu pot tri, precum nu pot muri,
Nu m opresc, precum m-alung sorii,
Nu pierd nimic i nu pot birui,

Ca biet nemuritor la zidul morii.

*
Bocetul epuizant
M-a aeza cu capu-n pumni i-a plnge
Pentru destinul meu ursuz de cuc,
C nu pot la sfrit nimic s duc,
A plnge lacrimi, ca s curg snge.
S mi se scurg sngele din vine
n blile finalului de veac,
S par c vorbesc, dar eu s tac,
S tac n gura mare despre tine.
S tac iubirea mea adnc-bolnav,
S tac i fulgerul c te-a zdrobi,
S tac ca ncletatul de gingii,
S tac i a revan, a glceav.
M-a plnge pn-la os i pn-la nume
Prin ochi, ca lacrim s ies din lume.
*
Cine chiop
Cum umbli fr cauz i scop
Pe negrele, murdarele osele,
ntruchipare a tristeii mele,

Vitreg copil al lumii, cine chiop.

i lacrima i-o bei, strop dup strop,
i ei i frng spinarea cu zbrele
i-n propriul snge vor s mi te spele,
Mnui s fii i s te dea la shop.
Vai, chioapei ntr-o lume nemiloas,
Lovit de toate roile, suspini,
Nu poi nici s mai mergi, nici s te-nchini,
Cei care fug n pace nu te las.
Aa ni-i soarta noastr* de strini,
Tu, cine chiop, fost animal de cas.
*De lovituri mortale s fim plini
i hituii, s ne simim acas.
*
Carnaval
Cea mai mare surpriza,
Cel mai mare soc,
Nebunia serii,
Punctul culminant
Al balului nostru mascat
In care
Nimeni
N-a mai cunoscut pe nimeni

A fost acela in care

Cineva
A avut ideea geniala
Sa aparem cu toii
Cu fetele noastre reale.
A trebuit sa ne mascam
Din nou
Ca sa ne mai putem
Recunoate
Si sa ne dam
Bun-ziua.
*
Clopot la snul mamei
Ca un clopot de gtul unei oi
Aa atrnam eu de snul sfnt
Al mamei mele, n al doilea rzboi
Cnd s-a petrecut mprtierea romnilor pe pmnt.
Ca un clopot de gtul unei oi
i mama m inea s nu pre cuvnt,
Cci veneau armatele strine peste noi
S ne ia popor, s ne ia ar, s ne ia pmnt.
.
Ca un clopot bteam ntr-o tragic turm
Ce-am aflat i ce-am plns m ajunge din urm.

*
Clopotul
La atelierul de turnat clopote
E o schelrie pentru ncercri;
Cnd clopotul e gata aici i bate,
ranii din satele care-l ateapt
Se nchin i ateapt s vad ce va fi
n vreme ce turla bisericii trozneste o vreme mare, de dor de clopot.
*
Clopotul Rentregirii
Din om n om se-aude un clopot departe
De dincolo de via de dincolo de moarte.
l duc pe umeri Moii, din Apuseni, ncoace,
Miroase-a vrf de munte i a tergar de pace.
Un clopot care poart un semn divin n sine,
C tie s vorbeasc i tie s suspine,
Un clopot ce arat i morii dar i mirii,
C-i clopotul ndejdii i al rentregirii.
i dac merg motoare pe ardere spre astre
Divinul clopot merge pe lacrimi, de-ale noastre.
Un relief de lacrimi s-a ntocmit sub turl
i viscolele vremii pe-acoperiuri url.
Cnd clopotul se zbate la nceput de iarn,

Istoria din sine pe ar o rstoarn.

i dup ce-o cltete i limpezete parc,
O las tot sub turl n clopot s se-ntoarc.
Din Horia i din Cloca, i din Crian, din roat,
El a-nvat s fie, i-a nvat s bat.
Precum Mihai Viteazul venise s-l cunoasc,
S-i dea tot lui Moldova i ara Romneasc.
Martiric rostire i bronz umblat cu talpa,
Se desluete ara pe clopotul din Alba.
nti Decembrie, ziua, mereu cea mai frumoas,
Rentregit hart i patria-mireas.
Muntenia-temeiul, ca i Moldova, toat,
Doar cnd s-a-ntors Ardealul vru clopotul s bat.
Divinul nostru clopot, ndreptit s spun
C suntem toi acas la mama, mpreun.
i Doamne, ctre Putna, i ctre Direptate,
n Alba e un clopot de lacrimi, care bate.
Iluminnd utrenii, i prelungind vecernii,
El cnt primvara la nceputul iernii.
i ct de-adnc se afl n ochiul care plnge,
Prin fiecare dangt s-l simi n ochi i-n snge.
Aa de-nalt tresare, n fiece ndejde
i la conclavul pcii vorbete romnete.

Gndete ca un geniu, tresare ca o ram,

Vorbete despre sine din turla suveran.
Ci noi la el s mergem, ca s ne dea putere,
Cu el s fim de gard cnd patria ne-o cere.
Cum cnt din el nsui, cu cerul i zpada
n el se afl toate, de ieri, de azi, de mine,
Un cntec fr margini, numit Romniada.
i lupta pentru ar i lupta pentru pine.
Dureri i biruine s-au regsit ntr-nsul
i ce-am uitat cu vorba noi n-am uitat cu plnsul.
Snt maicile ntr-nsul i pruncii i martirii,
n clopotul Ndejdii, i al Rentregirii.
*
Colindul ulciorului
Omar Khayyam mai duce dorul
Femeilor de pe la hanuri,
Ce fi-vor in curnd ulciorul
Menit a potoli elanuri.
Acolo unde el sfrete
Povestea lui cu cai si iepe,
Ca-ntr-un comar, diavolete,
Povestea mea abia ncepe.
Tu te vei nate iar din lutul

In care-ai cobort ntreag

Ca te trezete sfnt srutul
Care din toate te dezleag.
i-aa cum tu fusesei vasul
Din care au but drumeii
Ca un bolnav trezit mi-e glasul
Chemnd din nou heralzii vieii.
Aceti drumei care baura
Din trupul tau, si vin, si snge,
Si care cu-o duioasa ura
tiau la piepturi a te strange
Vor fi si ei curnd ulcioare
Din care o sa torni cu mila
Un vin in birturi populare
In moi tacmuri de argila.
Frumoaso, pune-i alta haina
Ca vor urma aceleai chinuri,
Dar tu alege-n mare taina
Pe cel mai negru dintre vinuri.
Si, cum suntem cu toi la masa,
Si vii si mori, tot mpreun,
Tu, prin purtarea ta aleasa,
Trecuta moarte i-o rzbuna

i-n braele cldurii tale

S-i pori pe cei ce te cantar,
Poei ce devenir oale
Si un Omar Khayyam de ceara.
Ca el, care-i dusese dorul,
i-n lut a zis c-i vine bine
Omar, sa fie el ulciorul,
Din care sa te bem pe tine.
1985
*
Colindul celui fara de tara
Unde-ai fi si unde te-ai tot duce
Ct ai fi de ru sau ct de bun,
C mai crezi sau nu mai crezi in cruce
Cel mai greu i este de Crciun.
Cnd se strng strinii pe la case
Si aprind lumini n pomii lor,
Ti se face mare frig in oase
Si de tar ti se face dor.
Cumpr-i un cntec de pe pia
i-o s-i cad nendoios cu tronc,
i-ai s-l tii cu tine-ntreaga viaa
Imigrant and very tragic song.

Bate vntul, bate dinspre tar,

Sufl-n rni cu sare si pelin,
Bate vntul si te-nchide-afar,
Rudele in vizit nu vin.
Uite, Anul Nou cu dor de cas
Cum e ea, mai bun sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te las
Pn-la com in zadar vei bea.
Poi s tii si dou, trei neveste
tii prea bine, toi suntem la fel,
Ins tara numai una este
Emigrant att de singurel.
Mori aici si nimeni nu te-aude
Dar viseaz tot ce-i e pe plac,
C te brbiereti si pleci la rude
Si gseti pe mas cozonac.
Bate vntul plin de dor de tar
Ti se face dintr-o dat ru,
Bate vntul si te-nchide-afar,
Nu tii ce s faci cu trupul tu.
Nu e mare lucru, tii prea bine
Alii mese mai bogate pot,
Dar un simmnt e viu in tine
C acas e mai mult ca tot.

Din puinul lor, ai ti vor face

Tot ce pot s fie fericii,
S petreac-n linite si pace
S mai rd si s bea un sprit.
Unde-ai fi si orice-ai fi, btrne,
Parc dorul alele i-a frnt,
Si att din tot i mai rmne
S te-aezi cu fata la pmnt
Si s plngi cnd toi n srbtoare
Hohotesc de parc te-ar sfida,
Si s plngi durerea ta ce-a mare
Si s plngi de dor de tara ta.
*
Colindul Poetului

S-i fie veacul liber i ntreg

Plin de sudoarea lumii truditoare
A celor ce-l pzesc i-l neleg,
Atta ct de soarta lui i doare.
Miner cinstit al nopilor trzii,
Coleg de strluciri cu Universul,
Burduf de suferini i bucurii,
Aa s-i fie toat viaa versul.

S nu dea adevrul la tocmeli

Chiar dac el ca om ar fi s cad,
Rpus de propriile lui greeli
Sau de vreo ipocrit mascarad.
Purificndu-i sufletu-n furtuni
S nu se lase vntului ce bate,
Dator mereu acelor muli i buni
S aib loc de-a pururi n cetate.
Oricum, el va tri mai multe viei
De va simi ncetul cu ncetul
Ce trebuie s fac-un cntre
Pentru a fi, prin voia lor, Poetul.
S cread-n oameni i-n dreptatea lor
Agent, din veac, al plebei suferinde
Ajuns nemuritor ca muritor
i ca depozit tandru de colinde.
S merite s trag-n el un tun
Cu salvele obtescului oprobiu
De n-a-neles ce substantiv comun
Ctig dreptul sfnt de nume propriu.
S-i fie versul liber i ntreg
C-i elegie, fabul sau od,
Cci pentru toi acei ce-l neleg

Prezena lui nu este incomod.

Poemul lui, extract de zori de zi
i nceput crepuscular de soare,
S poarte suferini i bucurii
Sudoarea sfnt a lumii truditoare.
i, dac zilnic ntlnind infern,
Va ti s-l pun la-nclzit cazane,
El va muri, spre-a deveni etern
i cntec al condiiei umane.
Bucureti 22,23 decembrie 1985
Lui Geo Dumitrescu,
nvtorul de poezie
Vol. Locuri Comune
*
Fosta iubire
Nici amintirea nu te mai pstreaz
De-a vrea s-i cant m-a poticni afon
Ai fost o nebunie si o raza
Ramai un numr vechi de telefon.
As vrea sa te mai vad dar nu se poate
Am auzit ca te-am vzut cndva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta draga fiina ta.
Mai vine cineva si mai mi spune

Cate ceva de bine sau de rau,

Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus lund tot ce era al tau.
Cndva te presimeam pe-o flfire
tiam apropierea sa i-o gust.
Acum chiar sa ma tai tot nu am tire
Ca mie aproape pasul tau ngust.
A fost iubire? Sau minciuna lunga?
Te rog da voie gndului curat
Din deprtarea mea sa te ajung
La orice nume azi te-ai fi mutat.
Un telefon uitat si o adresa...
Aud ca suferi si trieti urat
i-i curei zilnic cuvenita lesa
Si tu, cu mana ta, i-o pui la gat.
E greu s-i spun, dar viaa mpreun
Orict de scurta, m-a trimis s-i spun
Un adevr mai grav ca o minciuna,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.
Nu mai exiti, eti trsnetul de vara
Ce mi-a lsat in creier cer topit
Dar cnd te-am aruncat pe usa-afara.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.

S-i spun sa te ntorci? Atepi zadarnic,

Ramai i-mbraca-i viaa in vopsea,
Mrit-te mai bine c-un paharnic,
Sa aib dromaderii ce sa bea.
*
COMERCIANII DE INGERI
Au trecut prin oraele noastre
Comercianii de ngeri,
Vindeau ngeri,
mpreun cu mturi,
Dac luai i pmntul de flori.
ngeri, ultimii ngeri,
Din recoltele spontane, mpreun cu ceva lucruri
De uz imediat.
Unde s-i inem? Ce s facem
Cu ngerii, n vremea aceasta?
Aa i este, ce s facem cu ngerii?
ngerii sunt o mare problem
n toate aezrile profane.
Ce-o s zic nevast-mea
Dac rmn cu ngerul n cas,
Cnd ea pleac la orele ase
La servici, iar eu am recuperare.
Bine, dar ngerul nu-i femeie,

De ce s-ar supra tovara,

Nu are motiv, ngerul nu-i femeie
i nici nu va fi niciodat.
Nici chiar n orele mele libere?
Nici chiar?
i-atunci de ce s-mi iau nger,
Cnd i sectoristul va deveni suspicios?
Luai dumneavoastr, doamn,
Luai un nger, e foarte ieftin,
V va trebui, cnd brbatul
Va fi plecat!
Doamne ferete,
Nu tii ct e de gelos!
Bine, bine, dar ngerul
Nu numai c nu e femeie
Pentru brbatul dumneavoastr,
Dar nu e nici brbat
Pentru dumneavoastr.
Nu e? Zu? i-atunci?
Ce-o s zic biata soacr-mea,
Copiii, cnd or veni, ce-o s zic eu?
Or s se uite vecinii la mine,
Ateptnd explicaii.
Eu o s m roesc, brbatul meu
O s dea n darul beiei,
Lumea o s ne ocoleasc,

Vom plti o persoan n plus

La nclzire, la chirie, la ap,
Nu, nu, ingeri- nu,
Mai bine o pasre,
Sau chiar, Doamne iart-m,
Un purcel, vd eu cum l-oi crete,
ns ngeri- nu!
i ngerii nu putur fi vzui,
Drdiau n cruele amrte
Pline cu pmnt de flori i mturi,
Comercianii de ngeri i pierdur,
n lupta cu fiscul,
Caii se trezir n abatoare,
Iar ei, ngerii, trimii special din ceruri
Zburar ce zburar
Cu mturi i pmnt de flori,
Cu cruele amrte cu tot,
nct oraele
Sunt astzi murdare
i sterpe de orice nflorire,
n vreme ce prin tribunale
Nu se mai termin procesele intentate
Comercianilor de ngeri
Care nu au nicio dovad
ns au numeroase aripi
Care le spintec
Hainele ndelungatei lor deteniuni.
*

Convalescenta unei frunze

Si mai bolnav am prsit spitalul
Si ma ating cu fata de pmnt,
Nici nu mai stiu probabil ce mai sunt,
Asa convalescent mi-e idealul.
Si boala e nfipt in esen,
De-acolo n-o pot scoate cu nimic,
Mi-a mai rmas att, un spatiu mic,
Cu un bolnav acces la existenta.
Si totul o-ntrebare i-un rspuns e,
Copac, cu flori murind in rdcini,
Si ochii nlucesc, de lacrimi plini,
De-attea nelesuri neptrunse.
Poi, trunchi narcotizat, sa te nchini,
Ctre convalescenta unei frunze.
*
Copaci fara pdure
In povestea copacilor goi
Scraind ntr-o singura usa
Este vorba de noi amndoi
Este vorba de foc si cenu
Doi copaci fara frunze pe drum
Dup cum ii privete naltul
Doi copaci prin srutul de scrum
Aplecndu-se unul spre altul

Nu mai suntem dect doi copaci

Vor veni tietori sa ne tund
Vor lua crengi toi copiii saraci
Pentru flacra lor muribunda
Si chiar daca ma vei mai iubi
Peste crivatul iernii ce vine
Fara brae cu ochii pustii
N-am sa am ce ntinde spre tine
Spune-mi pdure cu frunza rara
Unde-i iubirea de asta vara?
Nu tie iarna sa se ndure
De noi copacii fara pdure
*
Copilrie netiutoare
Daca tiam ca sunt fcut din molecule,
Ma zbteam sa ajung
Rzboi atomic.
*
Cos fara flori
i-am adus
Acest cos
Despre care
Nu pot sa spun
Ca e cu flori

Pantru ca
Acesta, iubito
Nu e
Si nu pare
Un cos cu flori.
Acesta e un cos
Cu oasele mele
Zdrobite de rmul
Spre care
naintm.
Daca poi
Si ai timp
Si rbdare
ncearc sa aezi
Aceste oase in ordine
Si vezi
Ce se mai poate
Alege din ele.
i-am adus in dar
Acest cos
Plin cu
Oasele mele.
Te-a fi putut mini
Inca un an
Ca sunt viu

Si c-i aduc
Flori
In coul acesta.
Cnd ai timp
Si rbdare
Descurca putin
Albul neant
Din coul pe care
Ti l-am lsat
In dreptul uii.
*
Damnat
Despre blndeea de a fi de vin
i despre nebunia de-a fi trist,
Am s v povestesc, ct mai exist,
i ochii mei atrn de lumin.
Dezastrul care mi se-ntmpl mie
Ai vrea s-avei norocul de-a-l tri,
Eu nu dau din tristeea mea o zi
Pentru un veac ntreg de veselie.
Nu dau, din tot comarul meu, un gnd,
Neconvertibilul noroc m ine
De-a-mi fi cu ct mai greu, cu-att mai bine,
i m trezesc cu creierul urlnd.

i nu mai tiu nici eu ce e cu mine,

Ce-i lumea, ce se-ntmpl, cine sunt!
*
Degetele tale
Sunt degetele tale, subtiri ca nite vreascuri,
Ce mi-au rmas din toat pdurea disprut
ntr-un inut de gheat i de prjol te mut
Fiina mea, plecat prin lume, dup vreascuri.
M simt ca o femeie btrn i srac,
Plecat prin pdure s strng nite vreascuri,
Eu degetele tale, subiri ca nite vreascuri,
Le simt cum dau cldur ca vremea s-mi mai treac.
Att mi mai rmne, pdurea au furat-o,
Pdurea au schimbat-o pe aur i avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
S-mi zbreleasc ochii i fruntea rece, iat-o,
S-mi nclzeasc duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.
*
Departe
S fii att de departe
De relele lumii
nct orice veste rea
Care vrea s te-ating

S nu ajung la tine
Dect dup ce
Devine istorie.
*
Descntec de via i moarte
S fie de dulce, s fie de var,
S fie de iarb ajuns la bru,
S fie de dragoste ultima oar,
S fie de pietre splate de-un ru.
S fie de mine, s fie de tine,
S fie cumva i de noi amndoi,
S fie de ru i s fie de bine,
S fie de mierea ascuns-ntr-un roi.
S fie de cer i s fie de munte,
S fie de mine, s fie de azi,
S fie de tmplele mele crunte,
S fie de ceaa ieit din brazi.
S fie de zi i s fie de noapte,
S fie de clipa cnd vrei s i mori,
S fie de gustul cireelor coapte,
S fie de drumul spre Malu cu flori.
S fie de calul ce mnzu-i nva,
S pasc n voie, s-alerge constrns,
S fie de ziua schimbrii la fa,
S fie de purificare prin plns.

S fie de pas i s fie de pern,

S fie de toat intrarea-n destin,
S fie de ara asta etern,
Pe cnd o femeie i iese cu plin.
S fie de-a-nvinge, s fie de-a pierde,
S fie de brazd, s fie de spic,
S fie de trefl, s fie de verde,
S fie de mare, s fie de mic.
S fie de via, s fie de moarte,
S fie de gustul de mr pdure,
Fecioara mucndu-l cu buzele sparte,
S fie de sngele ei fr pre.
S fie de salcia plnsului venic,
Cnd teatrele lacrimi confisc din ochi,
S fie de ornic, s fie de sfenic,
S fie de drag, spre a fi de deochi.
S fie de toate n devlmie,
Pltind consecvent cel din urm pariu,
S fie, s fie, dar cine s fie?
O tii fiecare. Eu asta n-o tiu.
*
FIINA NESUPUSA
A fi vrut s-mi organizez poezia

Ca s fiu mai sigur pe ea,

Dar versurile mele rdeau de prostia
Care m nflcra:
Cum ai vrea tu s-i organizezi poezia?
A fi vrut atunci s-o sparg toat,
Si cu viaa s-o dezorganizez
Dar ea se organiza mpotriva mea,
Dintr-o dat,
Dup relaia margine-miez.
Nimic nu mi-e cu putin
Dintre toate aceste idei,
Pentru c poezia, oricum, e-o fiin,
Care triete dup legile ei,
Poezia, oricum e-o fiin.
*
Din gar-n gar
Cea mai urt faim ne omoar
n Europa ultimelor tiri,
Suntem romni, fugim din gar-n gar
Din patria strmoilor martiri.
Vom pustii de tot aceast ar,
n contul unei lente prbuiri,
i vom preface-n muzic uoar
Vechi voievozi cu degete subiri.

Iar pe aceia care nc ar,

Iar pe acei ce nc fac zidiri,
i vom lsa n jalea milenar
i-n focul tnguitei lor uniri.
Noi emigrm tr, din gar-n gar,
La granie bocim ca musafiri
i facem Romnia s tresar,
Ca vagabonzi la ultimele tiri.
Furm i pclim cu-o art rar,
Europenii ne i zic fachiri,
C nici nu tii, n fiecare sear,
De la romni ce-i bine s admiri.
Oricum, ni-i, cteodat, dor de ar
i-n lacrimi gust srat de amintiri
i-apoi murim i noi, din gar-n gar,
Srmani romni, la ultimele tiri.
*
E BINE
C ne brfete lumea este bine.
Normal. Aproape excelent. Aa e
Cnd dou drumuri mari se ntretaie
Vorbesc toate crrile vecine.

Dispreuiete-i dulce cnd murmur

Sunt i ei oameni, vor s comenteze,
Lumea e un perete de proteze
nconjurnd o brfitoare gur.
Suntem un cuplu de celebritate,
Romeo-Julieta cu panii,
Ei ne brfesc, de mor de rs Balcanii,
Dar s le mulumim adnc de toate.
i-n murmurri, i-n chicoteli confuze
Eu te srut, tcerea mea, pe buze.
*
Durerea femeiasca
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amnm, nu-i nelept,
Ar fi, sa recunoatem, in sfrit,
Femeia, n-are, totui, niciun drept.
Muncim, ca nite sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dinti traseu,
Si condamnarea de-a ne uri,
Chiar voi, ce ne iubii, ne-o dai, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirai ca nu mai sunt subiri,
Dar voi, care va credei tot feciori,
De ce nu artai ca nite miri?

Pe unde ne dai dreptul de-a munci,

Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cnd in cnd, in buri ne dai copii,
Iar voi plecai a altele, rznd,
Cnd suferii, ne cerei lng voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plngem, cnd va ducei la rzboi,
Sau cnd va speriai, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne batei, ne-nselati si noi o tim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pctuim curat,
Creznd, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca nsui Dumnezeu este brbat
Si nu le nelege pe femei.
Dar, vai, a fost odat prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
i-acum, ne omoram srguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.

Ne-nvinge viaa fara orizont

Si voi ne-nvingeti, ntr-un mod cainesc,
Trim ca nite vduve de front
Si minile mereu ni se aspresc.
Acum, cnd auzii acest repro,
Priviti, fara privire, napoi,
Incuvintati din cap, mrinimoi,
Si credei ca nu-i vorba despre voi.
Si, totui, e vorba despre toi
Suntei la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobnzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ai ucide, dragilor brbai,
Asa ca va rugam numai att:
Putei sa ne jignii, sa ne-njurati,
Dar facei-o cu tonul cobort
Si pan-adorm copiii, ateptai.
*
Dragoste in fan
Sa mergem amndoi la strns de fan
Si soarele sa ne luceasca-n coasa,
Din cnd in cnd in urma s-i raman

Ca sa te vad aprinsa si frumoasa.

Pe fondul verde sa te decupezi
In felul nimfei cu picioare brune
i-n patima magneticei amiezi
Eu sa mbriez ce nu pot spune.
Acolo unde nu mai e cuvnt
Si sngele ncepe brusc sa fiarb
Sa cad asupra ta ca trunchiul frnt
i-n dragoste sa ne-mbracam in iarba.
Si sa mirosi a sare i-a trifoi
Si sa te-ntorc in paza umbrei mele
Si sa simim tot cerul peste noi
Si grgrie clinchetind pe piele.
Si lenei scuturndu-ne de fan
Sa trncnim un soi de amnunte
Din cele ce pe buze mai raman
Cnd se arata ploaia dinspre munte.
Si sa uitam de noi ntr-adevr
De forma noastr peste cli rmas
Si tu s-i aranjezi zburlitul par
Privindu-te in luciul bland de coasa.
*
Evoluia speciilor
Cnd ni s-a dat cuvntul, ni s-au luat aripile,

Zadarnic este dorul nostru dup aripi,

Noi invocm n lume aripi i, pentru a convinge,
Triti cheltuim cuvinte, ndurerai de lipsa unor aripi.
Vrem s zburm, vrem s trim cu aripi,
Rvnim luxoase aripi, cerem ceoase aripi,
Vrem aripi i vrem aripi, vrem aripi i vrem aripi,
i cheltuim cuvinte n goana dup aripi.
i iari cerem aripi, oricui i cerem aripi,
Dei cnd ni s-au luat aceste aripi
Ne-a fost cedat cuvntul,
Pe care l trimitem dup aripi
Vrem s intrm n aripi, s locuim n aripi,
Ni-i locul ntre aripi, acolo vrem s stm,
i cheltuim cuvinte: vrem aripi, dai-ne oricruia din noi
Pentru aceast via cte un stol de dou aripi.
Departe, ntre aripi, se-ntemnieaz psri,
Cu cte dou aripi, plictisindu-se de zbor;
i cutnd terenul pe care s se-aeze,
Lor de cuvntul, izgonit de aripi, le e dor.
*
Elegia ultimei iubiri
Aceste nopi de insomnie
Aceste pauze-n destin,
Ti le dedic cu totul ie,
Cu toat moartea ce-o conin.

Cnd se va face socoteala,

Scznd tot timpul nedormit,
Vei ti sa nelegi gresala
Si cat de tnr am murit.
Parca te simt la mii de leghe
Pe-o nava care ar lua,
In toat starea mea de veghe,
Oceanu-ntoarcerii cu ea.
Tu eti acum numai ideea,
Fara miros, fara pcat,
Feminitatea, nu femeia,
Plecarea te-a abstractizat.
Iar daca as cdea departe,
Cu tot acest prpd al meu,
Eu m-a ruga si peste moarte,
De grija ta, lui Dumnezeu.
...............
Fragment din poezia Elegia ultimei iubiri, din volumul Meserie mizerabila,
Sufletul-Adrian Punescu, 2000.
*
Eu sunt eu
Trenuri somnoroase pleac ntrebnd
Ce-i cu mine-n gar, ce-oi avea de gnd,
Plec i eu din gar i tristeea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galben-i lumina, ochii mei sunt triti,

Toi privesc la mine ca la teroriti.
Unde-a pune pasul liber i corect,
Fr ndoial, a prea suspect.
i pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Cnd nu vreau nimica, crede c a vrea.
Gara m someaz, iarba nu-mi d loc,
Pe aeroporturi parc a da foc.
ncordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu m simt suspectul care a iubit,
i cu ct iubirea mi-o art firesc,
Cu att toi ceilali straniu m privesc.
Am cocoa-n spate i am mini prea mari,
tergtori de lacrimi am la ochelari,
Cum n lumea asta totul e cum nu-i,
M transform n altul fr voia lui.
Bat cu pumnu-n mas i cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic i sentimental,
Fug rznd din gar la aeroport,
Un pistol cu ap ntr-o mn port.
Pun pistolu-n ceaf la aviator,
Nu crcni, urmeaz ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,

Dar eu sunt eu nsumi, nu altcineva.

Vreau dup acestea pe acest pmnt
S m luai cu toii drept ceea ce sunt,
Acum observ ct e de greu,
S v art c eu sunt eu.
*
Haine vechi
Rmn prin cas nite haine vechi,
Un fel de motenire printeasc
i umbre ale tragicei perechi,
C posesorii nu mai vor s creasc.
Prinii ajung din ce n ce mai mici,
i prsete calcaru-n deriv
i, dintr-o dat, nu mai sunt aici
i hotrrea e definitiv.
Paltonul mamei nu mai are rost.
ncap n el aproape dou mame,
i-acel voal, ce potrivit i-a fost,
ncepe, drmat, s se destrame.
Ct despre tata, ce s v mai spun.
Costumele, absena i-o mbrac.
Parc-a suflat un croitor nebun,
n toat garderoba lui srac.

Imaginea pantofilor btrni

E un maidan, vocifernd prin cas,
i parc-i poart-n boturi nite cini,
Ce-i duc din loc n loc i-apoi i las.
Cravatele se despletesc fuior
i o deshidratare le strbate,
Un treang secret conspir-n firul lor
i bat ca nite steaguri demodate.
Prini btrni, de nu cumva i mori!
i, brusc, achizitoriul marii taine,
Oprit n faa fiecrei pori,
Vrea haine vechi i vrea prini n haine
*
NTOARCEREA TARANULUI
Apleac-i fruntea de stpn
Spre brazda noastr milenar,
Renviat taran romn
Si fctorule de tar...
ntr-un pridvor cu busuioc
Ascute briciul pus la grind,
Peste-un lighean muiat la foc
Tu brbiereste-te-n oglind
Ai colindat ce-ai colindat
Prin lumea venic friguroas,

Acum bine-ai venit n sat

Mai cald e totui pe acas
Te-ateapt brazda s-o-nfloresti
Si grajdul s-l ndesi cu vite
Si vechi colinde romaneti
Te mustr, parc prsite...
ran romn, Mria Ta,
S nu lai cmpul tu s moar,
i-au dat strmoii ce lucra,
Cu minile-au fcut o tar
D iute briciul pe curea
Si brbierete-te de-a rndul,
C vezi c azi e ziua ta,
Care dureaz ct pmntul
La cimitir, pe la cei dui,
Coboar-n zori si te nchin,
S ungi nile la ui,
Deschide geamul spre lumin,
Repar gardul putrezit,
D coama calului prin mn,
Si ca s simi c ai venit
Sleiete apa din fntn
Si nu uita, din cnd n cnd,
S mai si mori cum se cuvine,
n toi urmaii renscnd,
Cum toi strmoii sunt n tine
ran romn, Mria Ta,
ndreapt ci ce se strmbar,
Prin tine tara va dura,

C tu ai palma ct o tar
*
Halucinaie gramatical cu Hamlet
i Hamlet strbate pmntul cu Yorick,
Cu Yorick n pumn sau cu chiar capul su,
Cci prini amndoi n vrtejul istoric,
Chiar Yorick e Hamlet i nu-i pare ru.
i Hamlet se ine pe sine n mn
i Yorick pe umerii si s-a suit,
i Hamlet miroase a mort i-a rn
i tidva pstreaz n ochi un clipit.
Pmntul le e cimitirul, acum,
Bufonul cuvinte de brf ndrug,
Iar prinul abia mplinete o rug,
Dar cine-i pe umeri i cine-i n pumn?
A fi sau a nu fi, ce verbe de fum,
Ciudat, agramat i moriu se conjug.
*
Iluzia unei insule
Diseara-i plecarea in insula mea
Trsura din nou te ateapt la scara
Ia-i haine mai groase si nu-ntarzia

Caci fiind poliiti s-ar putea sa apar

Nu-i face probleme, birjarul e mort
Si caii sunt mori si trsura e moarta
Fugim fara martori in nu stiu ce port
In insula mea la cinci capete sparte
Nu-i face probleme, birjarul e mort
Si caii sunt mori si trsura e moarta
Acolo vom creste copii monstruoi
Lachei de metal si de mzga vor rade
Povesti ne-or ticsi de la moi si strmoi
Tic-tac telegraful, cadavrele ude
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul
Ca sigla batandule cate un ochi
Al patrulea ochi pentru casa pstrndu-l
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul
Nu-i face probleme - E mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudata poveste
Iar cnd vei urca i-n zadar sa te sperii
Trsura ca moarta parndu-i ca este
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-atept cu fclii 4600
Zadarnic te sperii ca ninge mereu
Ca strjile drumului fumega-n munte
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-atept cu fclii 4600

Hai vino si urca si spune ceva

Birjarul e mort, are snge de crj
Te-atept fara martori in insula mea
Port haide de nuc, sunt aproape o birja
Si daca nu-mi vezi fata ce mi-am gsit-o Sa tii ca in insula mea tot sunt
Movila celui mai proaspt mormnt
ntinde piciorul si calc-l, iubito
Si asta e totul pe care disear
Fantoma trsurii ateapt la scara
*
Pictur de iarn
Sunt pictori, n cer, care las
Culorile lor s mai cad
Pe-aci, pe pmnt, pe acas,
i asta se cheam zpad.
Sub brne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Cnd strigtul nostru mai este
Zidit ntr-o sfnt ninsoare.
Mai vindem din fumul npraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Cnd ninge din stelele mute.

Ninsoarea e-aproape abstract,

Atta-i de sfnt i mare,
C tronuri sub regi se cotract
n sinucigaa ninsoare.
Dar, domnule pictor al iernii,
Ce rar te ari de o vreme
i noi te rugm cu vecernii
i noi i trimitem poeme.
Pe fiece fulg se citete
Un chip de brbat sau femeie
i unele cad ngerete
i loc i gsesc n muzee.
Vol. Locuri comune
*
Patul lui Zamolxes
El nu tine tar de-a doua
Ca marmur alb n miei arde seul
Si el lumineaz cu roua
Spre tronul de sare pe care st zeul.
Aici doarme zeul pe patul de piatr
Celul pmntului umbra i-o latr
Nscut a fost zeul pe scutec de sare
i-n lacrimi, apoi, l-au purtat fiecare.

Plngeau de durere, de dor sau de jale

Mreau pe Zamolxes pe oricare cale.
Opreau cu tiina si marea si plnsul
n sngele lor ei ddeau tot de dnsul.
i-a fost bucurie n sfnt cetate
C zeul Zamolxes st liber n toate
Purtat de plugari, de pstori si de schimnici
Dar zeii ceilati l rvnir potrivnici.
Si atunci cu tristee, Zamolxes frumosul
Ca - ntreg s rmn n tar folosul
Se trase n muni ntr-o peter trist
S cread rivalii c nu mai exist.
De acolo vegheaz i-i creier de bine
Ai lui niciodat s nu se nchine
La zeii strini cu a lor cardie
Si liber si teafr, poporul s-i fie.
.................................................
Pe patul de piatr el st ntr-o rn
Si tara i-o terge de lacrimi cu o mn
n cealalt mn cu degete grele
i poart pmntul vslind printre stele.
........................................................
Celul pmntului umbra i-o latr
Si zeul se culc pe patul de piatr.

*
Pacient la final de veac
i afl, doctore, c-aici m doare,
Acolo unde geme-un col de ar,
Acolo unde plnge fiecare
Ca naiunea noastr s nu moar.
Iar dac e de completat o fi,
Te rog, permite-mi s o scriu cu snge,
nceptura bolii este grij,
Am tricolorul ciuruit pe snge.
Farmacopeea st s se rstoarne
Asupra mea cu toate ale sale,
Dar eu port rana veacului n carne
i am n splin rneasca jale.
Tiai-m de-a lungul i de-a latul
i dumneata i ceilali doctori, nc,
Apoi s-mi isclii certificatul
C nu tii boala care m mnnc.
O, doamne, cum v nelai cu toii
Mi-e capul greu de fiecare veste
i niciun minister al sntii
De folosin, astzi, nu-mi mai este.

Sunt numai un creion care i scrie

Problema rii lui, nc o dat,
i-i copiaz pe curat, trzie,
Aceast dulce ar zbuciumat.
Deci, doctore, acestea se ntmpl,
Acestea s le afle telegraful
M trage mlul veacului de tmpl
Din care nu vreau s se-aleag praful.
Mai am n mine bucurie mult,
Mai am n mine dorul de-a v spune
C nu doar voi, ci alii m ascult,
S vad dac am cuvinte bune.
De nici de sanatoriu nu m-apropii
C n-avei voi rezerv pentru mine
Eu sunt bolnav de soarta Europei
i Pacea doarme-n inim la mine.
ncolo, cte-o tuse, cte-o grip,
Dureri de ale, oc de apte arte,
Artrit la picior i la arip
i, mai ales, n tot, un pic de moarte.
1983
Doctorului Florea Dinu,
Pentru inima sa, pentru veghea sa,
Pentru valoarea sa

Vol. Locuri Comune

*
Oprii aceasta frunza
Atunci cnd cade frunza pornita sa rstoarne
ntreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din snge si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.
Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si apoi de-attea lacrimi mi e putin mai bine
Si mi se desfrunzete pe trup un calendar.
Si nu se mai ntmpl nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rsuna ca un gong.
Oprii pe creanga frunza, destul cu-atta toamna,
Destul cu-atta ceata si oameni necitei
Oprii aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu msura scurtei mele viei.
*
Om cu clopot
Malul acesta foarte abrupt
Din care cerul luna i-a rupt
Este hamacul n care m-aez

Ca s-mi mai ias floarea din miez,

Astfel aicea stau i atept
Clopotul lumii s-mi treac n piept
S nu-l mai simt cum mi fierbe n nervi,
Clopotul mare-mi fierbe n os,
Tidva e tot ce-am putut i am scos
Din acest clopot ru i diform
Pe-a crui limb astzi adorm.
Clopot de negru, clopot de gri,
Bate ce bate i nu te opri.
Sfrm oasele mele cu srg,
Du-te apoi i m vinde la trg,
M-am sturat s te duc i suport,
Parc mi-a duce propriul meu, mort,
Tu nuntru m bai i m-apei
Dangte roii-mi ies prin cmi,
Lumea apas de-afar i ea
Doamne, turtit e azi viaa mea.
Sunt vietate fr noroc
Care purtnd acest clopot prin foc
i l-a-nghiit i-l poart acum
Oriunde-n lume, pe orice drum.
i am s rmn doar att, doar att:
Omul de sunet c-un clopot la gt!
*
Ninge din Shakespeare

Ninge uitat. Toi fulgii astazi dai-i

Celor sraci, copii s i-i mint,
Ninge fr de corp, ca din oglind,
Cade lumina pe toi condamnaii.
Pe toat omenirea suferind,
Pe toi dumanii, ca i pe toi fraii,
Ninge uitat de-attea generaii,
Ninge cu fulgi din lanul de pe grind.
Ninge din Shakespeare, cu zdrnicie,
Cu amgiri, cu desprimvrare,
Numai groparul limita cunoate
Cnd cu dispre el tace-n gura mare.
Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie
i lumea moare, nate, moare, nate
*
Nimeni pn la viscol
Nu mai e nimeni
ntre mine i viscol,
Numai eventuala bunvoin
A celor ce pzesc i asmut ninsorile,
n rest, vrsta prbuindu-se
Asupr-mi, fr logic.
Nici tata, nici mama

Nu mai sunt aici,

S preia ocul,
S elibereze drumul din fa,
Acum, ntre mine i viscol,
E numai viscolul.
Nici mcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odat cu mama,
Ultima mea pavz,
Ultima mea redut,
nainte de capitulare,
nainte de blocaj,
nainte de viscol,
Bunvoina paznicilor de ninsori
Poate nsemna un popas
La un ceai fierbinte.
Apoi, viscolul lovindu-m-n piept
i eu ducnd grija
Copiilor care vin dup mine
i care, nc, nu tiu
Ce e viscolul
n toate ninsorile lui
Asmuite ncoace.
*
Nimeni nu e singur pe pmnt

Nimeni nu e singur pe pmnt,

Cineva in grija lui il are,
Nici cei singuri-singuri nu mai sunt
Daca are umbra fiecare.
Singur stai in casa si gndeti
Ca eti singur fara mntuire,
Dar in pragul casei printeti
Se aude-un greierat subire.
O scrisoare-i fosneste-n mini,
Un pota la usa ta mai bate,
Latra-n deprtare nite cini,
N-ai sa mai cunoti singurtate.
Asta este boala cea mai grea,
Dar de ea instantaneu se scapa,
Cnd in plnsa sete, cineva
i aduce un pahar cu apa.
Umbre jos si norii sus pe cer,
Cai pscnd si soarele in scpat,
Om stingher in drum spre om stingher
Nimeni nu esingur pn' la capt.
*
Nebunul de alb

Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna

De cnd ma simt tot ma bogat de tine
i-mi stau pe tmpla Soarele si Luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-i mai duce lumea ale sale
Pe un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaz
Regina neagra pentru venicie
Prin gri descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii
Jur-mprejur priveliti aberante
Copii fragili ducnd prini in spate
Si snii gri de os alunecnd pe pante
Iar albatroi venind din zri uscate
Mi-e dor de tine i-ncerc s-i vad chipul
Te caut pe orice latura a firii
Si daca-n podul palmei-ncerc sa iau nisipul
Vad un inel jucndu-se de-a mirii

Ii vad in batalii din vreme-n vreme

Ostaii grzii tale mi se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina
Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cnd mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu de la etajul treisprezece
Vroiai sa te arunci sa scapi de toate
Dar tu ai neles de fapt ca nu-i se cade
S-i pui in cumpna ntreaga via
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sngele ce fierbe sau nghea
Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apreai senina
Dar cel care-a tiut sa te deschid
Nu-i fericit, ci mbtat de vina
Lsnd, de fapt, ambiiile deoparte
Ne aruncam in marea nemiloasa
i-mpreunati ca filele-ntr-o carte
Ne facem din sudoare sfnt casa
Pe urma vin ceilaltii sa ne-o distrug
Si ochii tai ma cauta ntruna
Dar eu nal nefericita ruga

Purtnd pe tmpla Soarele si Luna

*
Mugur de nichel
Primvara n ri dezvoltate
Un mugur de nichel strbate
i-un verde ciudat, monoton,
Livezi de spun i ampon,
Primvara n ri dezvoltate.
Primvara, a cta putere?,
La vam nici acte nu-i cere,
Duminica totu-i deschis,
Ai lua-o ncet spre Paris,
Primvara doar ea grnicer e.
Primvara pe-aici e o criz,
Rspunde cu-o frunz i-o fis
i oamenii-i sunt bieii servi,
Primvara-i o criz de nervi,
E o criz ea nsi n criz.
*
Miros de contrarii
Singurtatea ne face bine,
Singurtatea ne d puteri,
Mnnc astzi scrumul de ieri
Flacra noastr fr ruine.

Noi ne mai credem corbieri

Peste abisul mrii depline.
Dar pictur de ap nu vine
Din evria pe unde-o ceri.
Mari n pretenii i-n fapte - mici
Ne inem rangul, ne vindem gndul,
Bietul orgoliu pururi urmndu-l,
Rvnind acolo ce-avem aici,
i libertii sufletul dndu-l
eile noastre miros a bici.
*
Mioria
Tundei oile c le e cald,
Tundei oile c vine vara,
Tundei oile ca s vedem
Ce e turm
i ce e legend.
*
Mi-e imposibil fr tine
Nici nu mai tiu dac erai frumoas
Si nici n ce culori i sta mai bine,
Stiu doar c amintirea nu m las
Si c mi-e imposibil fr tine.
Vizionez femei nenumrate,
Femei interesante m mai sun,

Dar rece i strin m simt de toate

Si nu m vd cu ele mpreun.
Nu pot nici s-mi explic ntreaga dram,
Care-a decurs din ntlnirea noastr,
Dar vechiul dor al dragostei m cheam
Si tu mi faci cu mna la fereastr.
Subtile explicaii cui i-a cere?
Tot prostul face pe interesantul
i-n condamnarea asta la tcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Si cum s transformm iubirea-n ur,
De ce nu noi, ci solii s lucreze,
Si s ptm simirea cea mai pur,
Punnd incendiul tot n paranteze?
N-a vrea s te-ndrjesc sau s te sperii,
Nici s te fac s te-ndoieti de tine,
Dar eu te-am adorat fr criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.
De dragul tu, am fost cu lumea-n lupt,
Te-am aprat de brfe i de criv,
Si dup toat veghea ne-ntrerupt,
Cedez numai n lupta mpotriv-i.
Si totui tu ai fost cea mai frumoas,

La mine-n brae i fusese bine,

Obsesia iubirii nu m las
i-mi este imposibil fr tine.
Din volumul Liber s sufr - 2003
*
Mam de plumb
Mam, ce plumb ai n pntec,
Mam, am visat
C atrnm, dumneata i eu,
De un clopot de plumb,
Care btea nfundat, mohort,
Mam, vecinii au rguit
Sau clopotul care ne-nconjoar
Se stinge pe oasele noastre.
Mam, ce plumb ai n pntec
De simt n oase, de treizeci de ani,
Otrav
i plcerea de a cdea?
Minile mele cad pe fundul apei,
Nici osul frunii nu plutete,
Plumb, plumb nociv,
n toat fiina mea,
Mam, dulcea i deprtata mea mam
De plumb,
Dumneata, mam,
Matca mea de plumb,

Dumneata, mam,
Zi a sinuciderii porumbeilor.
*
Lumin din lumin
Lumin din lumin pn-n veci,
Lumina n lumin se nchin,
Lumina moare, spre a nvia,
Copii-lumin din prini lumin.
Pmntu-ntreg e-un candelabru sfnt,
ntr-o celest hor de lumin,
Nu stele sunt pe cer, ci lumnri,
n nvierea pururea cretin.
i combustibilul acestei nopi
De dulce, invincibil lumin,
E sngele acelui rstignit
Ce nviaz neatins de vin.
Lumini hohotitoare, sus, pe culmi,
n peter, n cas i-n ruin,
Lumini n creieri i n cimitir,
Pradoxal noapte de lumin.
Acum, Biserica lui Dumnzeu
Nici n-are ur, nici nu se dezbin,
Eternitatea plpie n ea,
Biserica zidit din lumin.

Trudim i lcrimm lumini,

Nicio durere nu ne e strin,
Lumini pe buzele lui Dumnezeu,
Acum, i moartea nsi e lumin.
*
La plecarea lui Marin Sorescu
infraciunea de a fi
i-mi vine sa plng si sa strig, Putem linitii nopta,
Ducndu-mi la frunte o mna, Tcerea ne este deplina
Se face teribil de frig, Si noaptea aceasta e grea,
n literatura romna. Ca ni s-a mai stins o lumina.
Si, vai, incapabil am fost, Spre ceruri neutre mai strig:
S-ajung, ntr-o seara, la tine, Dai moartea, dai moartea afara!
n ultimul tau adpost, E noapte, e umed, e frig,
S-i dau buna seara Marine. n cri, n lumina i-n tara.
Si totul era sub control Deodata, vedem ngrozii
Si vesti, parca, totui, mai bune, Cuvinte si viei suprapuse,
Uitasem ca, singur-n rol, Ai scris si o carte Tuii,
Doar moartea nu ni se supune. Te-ai stins, ncepnd cu o tuse.
Si, iat, aud ca te-ai dus, n piept, simt o stare de rau
Rpus, pn'la urma, de boala, Si ochii mi ard pentru tine
Tu, tragicul nostru surs, Si singur e sufletul tau,
Cu opera ta geniala. Pe-un fir de pianjen, Marine.

8 decembrie 1996
*
La fn
Ce greu se pot nelege oamenii
Cu propoziii simple:
Mi-e dor s dorm n fn.
Prea complicat, nu-i aa?
Nu e destul s spui:
Mi-e dor s dorm?
O, nici atta nu-i puin,
Mai simplu, trebuie mai simplu:
Mi-e dor.
Dar astzi, pentru mine,
Orict de greu mi-ar fi
S trec n propoziii simple
Cu tot calabalcul meu ideologic,
O fac i nu mai spun dect att,
i la att mi-e jurmntul s rmn
O uscciune de ziceri simple:
Luna pe Vorone,
Plute nzritoare peste Bistria
i-o coas-n fn, i-o coas-n fn,
i dorul meu de somn,
Ca o iertare dup greeal.
S-adorm acum n plin criz mondial
i s m scol btrn,
ntr-o claie de fn,

Dac morii din dragoste

Se mai scoal.
*
La Adio
Se afl litere i farduri
i nite muni sunt ntre noi
Dosare-nchise, triste garduri
i nici n-o s mai vin apoi.
n pragul iernii absolute
Srut-mi tmpla alb, hai
i-apoi scufund-te i du-te
n orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic s-i spun
Pe curnd sau rmas bun
Apru, numai nu, la adio tu.
De ce s-i spun la revedere
N-a mai avea niciun motiv
Adio drepturile-i cere
C te-am pierdut definitiv.
i de la mine pn la tine
Cuvntul nsui va-nghea
Nici s te strig nu tiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Cnd te-am vzut ultima oar
tiai i tu, plngeai i tu

i-ai plecat cu tot cu gar

Nici tren nu mai exist, nu.
Eu m-am ntors nc o dat
Voiam s vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferat
Parc a luat-o cineva.
Eu i-a mai spune amnunte
Destinul de-a putea s-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi gsi-o
i eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu prjolit.
*
Jurmnt de cais
Au nceput caisele s fiarb
De leagn i sevele-n caii
Eu te iubesc tcut, cu ochii-nchii
Iubita mea cu gleznele de iarb.
C lumea ni s-a pus de-a curmezi
i c ne-a blestemat vreo vraj stearp
Ce-mi pas azi, cnd faa mea e oarb
Spre trosctul din care rsrii?
Sub lumea ce se-apleac mprejur

Sub o miresm dulce de cais

Pe tine jur, iubire interzis
Pe glezna ta de de iarb moale, jur.
Eu lumii i doresc fatala criz
Din care ies ca un cais de pur.
*
Ii mai aduci aminte marea?
Ii mai aduci aminte marea aflat pururea de gard,
Ii mai aduci aminte plopii tremurtori din rmul ei,
Ii mai aduci aminte zorii cnd soarele-ncepea s ard
Dezmeticindu-ne ce suntem, sau ochii ti, sau ochii mei?
Ii mai aduci aminte noaptea ca o hipnoz peste creier,
Ii mai aduci aminte felul n care ne copilream,
Ii mai aduci aminte rolul de somnifer al unui greier,
Ii mai aduci aminte sarea ce se cristaliza pe geam?
Ii mai aduci aminte totul, tceri urmate de cuvinte,
Ii mai aduci aminte plnsul locomotivelor n gri,
Ii mai aduci aminte faptul c eu nu-mi mai aduc aminte,
Ii mai aduci aminte moartea cu-nfiarea unei mri?
Eu am uitat de-atta noapte ntregul vis ce m-mbtase
Senzaiile ei n creier mi le usuc ca pe idei,
Si cer s vin gunoierii s-o ia i-n pace s m lase,
Ca s-mi aduc aminte munii din toate-adncurile ei.
*
Izolat n legend

Eu nici nu tiu cu cine mai vorbesc,

Atunci cnd scriu aicea poezie
i dac tot dezastrul pmntesc
ntr-adevr mi se cuvine mie.
Sunt nervii mei ca nite cai de front
Lovii din toate prile de focuri,
Eu nsumi sunt stul de orizont
n scurta aipire pe alocuri.
De-attea drumuri cte am parcurs
Am tlpile tigheluite-n snge
i-a vrea s dorm o iarn ca un urs
i ochii mei s nu mai poat plnge.
Printre scrisori fr destinatar
i mie nsumi parc mil-mi este
C nu mai are nimenea habar
i toi m izoleaz n poveste.
Vol. Locuri Comune
*
Iubire silnica pe via
Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe via si pe moarte. Fara frica,
Comptimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine nsumi, schivnic.

Si de s-ar da si lumea pe din doua,

Cum hri politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Czut sub ctuele de roua.
Eu o iubesc. Vitralii de cenua,
Spre a ne despri, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvrte-n usa
Singurtate spre a-i da si groaza.
M-au condamnat juraii mei de gheata
La o iubire silnica, pe via.
*
Infinita buntate
Ce noapte linitit la Vaslui
Si totui, cea mai mare dintre toate,
Asa cum poate nsi mama nu-i
Este aceast sfnt buntate.
Au moldovenii buntatea lor
Cu care au tiut s intre-n tar,
Cu ea se nasc, precum cu ea si mor
Si nimenea cu ei nu se compar.
Ei, hituii de-attea-mprtii,
Ce norii lumii i creteau cu tuiul,
Visau ctre-a lui Stefan sfnt zi

Cnd neamul nostru i-a gsit Vasluiul.

Se vor mai nate vntori vicleni
S speculeze dragoste si mil.
Dar tara va rmne-n moldoveni
Ascuns ntr-o cosmic prsil.
Ce noapte linitit la Vaslui
Cnd frate geamn st spre frate geamn
Si ntre ei nimic palpabil nu-i
Dect o buntate fr seamn
O buntate fr de folos,
O buntate fr de prihan,
Moldova are sufletul frumos,
Ca pruncul ce s-ar nate dintr-o ran.
Nu e un simplu strigt din tumult
Ci e o bucurie ce exist,
O buntate biruind mai mult
Dect o rutate anticrist.
Luminile s-au stins pe la fereti
Si nsui ntunericul unete,
Ca un bilan al soartei omeneti
Moldovenete cu moldovenete!
i-mi pare c n noapte mai apar
Nori verzi si mari si vineii pe tar

Ca surogatul unui vechi comar,

Ca un acces de criz biliar.
Si iarsi cred c suntem slabi si mici
Si numai codrii pot s ne ajute,
Dar vai sunt moldovenii mei aici,
Cu sufletele venic nevndute.
Ei sunt ntr-un Vaslui linititor
Cu pruncii lor ce freamt-n neveste,
Gtii oricnd a deveni popor
i-a da dovad c Moldova este.
Dar mai cu seam mi-a fost dat s vd
Ceva cu mult mai tare dect toate,
Mai tare ca o moarte i-un prpd,
Aceast infinit buntate.
Si dac pe pmnt s-ar risipi
Attea caliti care-ncotrova
Ea, buntatea ar veni-ntr-o zi
Ca s-o numim definitiv Moldova.
*
Industrii de sex
Ce ieftin moarte, n viaa de lux,
Se-ncarc n somn toate armele vechi,
Politic fizic, flux i reflux,
De ce s mai fie iubirea-n perechi?

Cdere de legi i citerii. Nimic.

O lamp se-aprinde n poarta de ru
E totul minciun, ce pot s-i explic,
Cnd toi abstinenii viseaz desfru.
Se sap o mie de gropi prin ora,
De nici nu se tie ce caut ei,
Mai las-m, viaa, dar unde m lai,
C vd cimitire vslind pe alei?
Pmnt imoral, fr niciun motiv,
Cnd toate puteau s i fie de-ajuns,
Rmne s-i faci inventarul fictiv,
S mini fructuos, ca un ultim rspuns.
Plimbare de curve pe micul ecran,
Reclame murdare vopsite complex,
Vai, cum se dezvolt, murind simultan,
Industrii mizere bazate pe sex.
i vin pederatii s-i fac de cap,
i mor sntoii, nscnd suferinzi,
Iar omul acestui absurd handicap
Se-arunc n ruri, s sparg oglinzi.
*
nchinare
De mine avei, dragii mei, a v teme,

Sunt ngerul cuminecat de dezastre,

Pe snge-mi plutesc n deriv blesteme,
E mintea-mi azilu-ntrebrilor voastre,
De mine avei, dragii mei, a v teme.
tiu tot despre voi, biei actori, biete teatre.
Suntei personaje n crile mele,
Eu, tandrul, prea tandrul director de cadre,
Ce poate pta precum poate s spele,
tiu tot despre voi, biei actori, biete teatre.
*
Imposibila nunta
Munii mei duhovnici au intrat in ceata
Clopote btrne bat pe mnstiri
Cnd miroase-a iarna, nunile nghea
Pentru noi, lunateci, imposibili miri
Vin sa ti se-nchine vanturi si dihanii
Viscolul asupr-mi cade ca un lat
Si i-a face nunta cu un sat de snii
Si cu felinare si cai nstelai
Imbracate-n alb prea fumoasa mireasa
Asa se cuvine in drama ce-o joc
Pe urma plecam fiecare acas
Si munii vor pune misterul la loc
Pan sa se ntmple tu vei fi crunt

Mie o s-mi vina cea din urma zi

Si va fi i-aceea tot un fel de nunta
i-mi vei duce grija si te voi iubi
i-am adus mireasa, munii mei cu noapte
Nunti de animale se petrec in muni
Codrii de miresme si pduri de oapte
Ele sunt salonul ne-ntamplatei nunti
Lumnri de nunta tin in labe ursii
Lupii sufl-n focul stanelor pustii
In rostogolire ne unesc obrii
Nu-mi vei fi mireasa, mire nu-i voi fi
Te invit la nunta dulce si albastra
Unde zurgalii scot argint din toi
Ce pcat ca totui nu e nunta noastr
Ce pcat ca morii i-am fost dat ca so
*
ir de cocori
Ca o injecie intravenoas
Acest ir de cocori
De care ip
Mugurii,
Blile,
Minile noastre ntinse.
Ca o injecie intravenoas
ntr-un organism slbit,

Ca o injecie intravenoas
De care se rup
Mugurii,
Blile,
Minile noastre ntinse.
i snger florile,
i snger slciile,
i vinele noastre se-nvineesc.
*
Vntorii de rinoceri
Ei, mine sunt mai ri ca ieri,
Otrava le rmne-n oase,
Ei, dup ce vneaz rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
i li se pare inutil s speri,
De tot ce-i bun nva s se lase,
Ei, dup ce vneaz rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
Sunt vntori de maxime plceri,
Precum le spun instinctele lor joase,
Ei, dup ce vneaz rinoceri,
Vorbesc despre femei frumoase.
23 februarie 1986
Vol.Locuri Comune
*

Viaa la figurat
Cnd nfptuiam ceva,
Ceea ce nfptuiam era luat la figurat,
Cnd nu nfptuiam ceva,
Ceea ce nu nfptuiam era luat la propriu.
As putea spune ca marea nenorocire
A fost, nu numai diferena dintre
Luarea la propriu si luarea la figurat,
Cat lipsa de siguran in toat viaa
Cum voi fi luat?
La propriu sau la figurat?
Si, vai, nimeni sa nu dea niciodat
Viaa la propriu pentru viaa la figurat.
*
Unde sa pleci
Afla i-nvata
Acest refren:
Pana la moarte,
N-ai niciun tren.
Clipa absurda
Si, noi, nuci,
Nici nu stiu unde
Vrei sa te duci.
Inca nu-i gata,
In hale reci,
Trenul cu care

Crezi c-ai sa pleci.

Deocamdat,
Inca de ieri,
Acarii nii
Se simt omeri.
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?
Ce desprire,
Cnd amndoi
Nu ne cunoatem
Noi intre noi?
Nu fi precoce,
Nu insista,
nc-i abstracta
Iubirea mea,
Cat tu, pe lume
Nici n-ai venit
Si, ntr-un pntec,
Suferi cumplit.
Creste, sub cerul
Atrilor cti,

Maternitatea
Unde urmeaz
Sa mi te nati.
28 decembrie 1997
*
Un om pe nite scri
In lumea plina de urmri
Eu sunt un om pe nite scri,
In sus ce e, in jos nimic,
In jos ce e, in sus nimic.
Vorbesc cu ceilali care-au fost
i-n sus i-n jos, si nu-i dezic,
Eu nsumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prsete ciori,
Vecina mea prsete farduri,
Eu sunt un om pe nite scri
i-un caine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Dect czute foste scri
Dect czute foste garduri.
Vecine, Domnule, Strine,

Nu neleg ce-avei cu mine,

Stiu scrile ne sunt comune
Dar trec att de rar pe-aici,
Portarul nsui poate spune
Ca am ambiii foarte mici.
Din cnd in cnd mai vin pe-acas
De ce va suprai cnd vin
Agale talpa mea apasa
Pe dalele cu pas strain.
Vecinul meu prsete ciori
Vecina mea prsete farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mrind in joase salturi
Eu sunt un om pe nite scri.
Si daca vrei sa fiu balada
Si fiindc eu nu am o stea
Accept, rvnesc, visez sa cada
Un porc nervos la moartea mea.
i-acuma, va implor, zmbii
In lumea plina de urmri
In care fard si ciori prsii
ntunecai si splcii
Lsai-m sa fiu pe scri.
*
Umbre la Iai

Aud pe-aici, pe lng mine pai

Vin voci strvechi s cnte i s mustre,
Un paradis e ngropat la Iai
Sub strjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subiri
Un stins condei i plnge arabescul,
Ceva ce va-ntmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regsi discret
Durerea i misterul din talang
i lng umbra marelui poet
Va crete metafizica lui Creang.
Ceva inexplicabil e aici,
n pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicionaru-i pus a se ndulci
Cu miere sacu-i coase orice petic.
Sunt clipe, uneori, sunt zile chiar,
Cnd vin fantomele de cai n tropot,
Atunci Moldova oaa-i un altar
Proteguit de fiecare clopot.
ntregul Iai e desenat frumos
i orice pas al frunzelor rmne
De parc, el e dintr-un nobil os
Biblioteca Patriei Romne.

Arhitectura lui e de amurg,

E o chindie fiecare cas
De-attea umbre ce din vremuri curg
ntregul Iai e-o noapte luminoas.
Aici un tei ajunge mprat,
i o bojdeuc intr n legend,
Aici, pereii au ncorporat
O stare genial permanent.
Aici, mai dulce curge vinu-n teasc
i om mai bun ca moldoveanul nu e
Aici, chiar i copii cnd se nasc
n fa au proiectul de statuie.
Eterni sunt toi n fiecare zi
De struguri venici fumeg povarna.
Ca o-nflorire de mitropolii
i regsete ziua sfnt iarna.
E ziua de unire dintre frai,
Cnd Iaul a ales cu brbie
Dect frunta ntre nstrinai,
Mai bine-al doilea-ntr-o Romnie.
De ce-au ales nu Iai, ci Bucureti,
n fond, ntregul Iai era un templu?
Voi, clditori ai soartei romneti,

Purtarea Iaului e un exemplu.

i umbrele ilustre care vin
S scuture de orice rele piatra,
ncuviineaz pasul spre destin
i laud acestei patrii vatra.
i mai tiau acei ce-au acceptat
C Iau-i Iai, c nu-l sfrma timpul,
C zeii unui neam nenfricat,
Aici la Iai i-au hotrt Olimpul.
Vol. Locuri Comune
*
Trenul spre neant
Eu vin cu toat viaa mea i gulerul deschis
i pe peron atept un tren ce merge spre abis,
De-aici ncolo nu mai sunt nici gri i nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari i pomii tot mai rari.
Voi lua un tren ctre neant, mi-am cumprat bilet,
Mai tare muzica o dau i inima ncet,
Se-aude-un zumzit mrunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se ip un raport.
Dar eu i las pe pasageri s zic tot ce vor,
Eu, dac ei se urc-n tren, sunt gata s cobor,
Sunt pasagerul spre neant, i mi-e destul att,
Cu cei din urm bani ai mei nu vreau s mor urt.

Cltoria tot o fac, orict ar fi de greu,

La cap de linie atept s vin trenul meu,
Dar mi se pare c aud un glas cum n-a mai fost
Certndu-m pentru ceva, lundu-m la rost.
E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cdea la rndul ei n umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toi au murit cndva,
Eu sunt de-o via n neant i nu am cum pleca.
Cnd greieri duc din loc n loc luminile din cer
M-aez la geam n trenul meu i simt c-ncep s pier,
Nu-i niciun tren ctre neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant ctre neant, neant ctre neant.
*
Tren
Toi, in acelai tren
Toi, in aceeai direcie,
Dar, prin vagoane, trebuie sa ne micm
Fiecare, in voie.
*
Traducere
Virgula
E
Punctul care plnge.
*
Toamna tragic
Toamna n muni ia aspecte tragice,

Poate c nicieri
Nu e att de tragic iarna,
Ca n muni, cnd vntul bate cu soare
i trebuie s faci primul foc n sob,
Apoi al doilea foc
i totul s te coste scump,
Tomamna tragic,
Noi junghiuri n spate i naintarea n vrst
i prietenii, cobornd tot mai grbovii,
Ctre pieele austere,
n cutarea unui semn mnos,
Dinspre cmpia, ea nsi tragic.
*
Tain de toamn
Descul prin ntiele brume,
Btrn de atta tristee,
S ies dintr-o dat n lume,
Cinismul ceva s m-nvee.
Cu ochii sticlind ca pisica
S sar pe pierduta redut
i nici s nu tiu de nimica
Din care i viermii se mut.
Adio, prea buna mea doamn,
Nimic despre noi nu se tie,
Dar sunt proclamaii de toamn
Afie de pneumonie.

Copii tuesc mgrete,

Btrnii tuesc, dar tabagic,
La toi tensiunea ne crete
Finalul de veac este tragic.
La crmele lor iluzorii
Pun rile oameni de paie,
Trind sub regimul terorii
Pmntul e plin de rzboaie.
La ce i-a mai ine iubire
Cnd totul n jur este moarte,
Cnd linia vieii-i subire
i nici nu conduce departe.
Mai bine desculi peste brume
Purtnd terfeloage, nu haine,
S plec pe vecie n lume
Robit pmntetilor taine.
Adio, e toamn n toate,
Simt sarea n lacrimi la mine,
Pe buzele mele crpate
Mai arde-un srut n ruine.
Dar ce-i mai spun amnunte,
Esena e dorul de fug
Prin brumele marelui munte
Cu toi filosofii n rug.

i-apoi s se-nchid de-a pururi

Pdure i noapte i brume,
S-mi pierd orice fel de contururi
S merg ca legenda prin lume.
7 septembrie 1986, Pltini
Vol. Locuri Comune
*
Suportabila venicie
Ce nu-i boal, e moarte.
Ce nu-i aici, nu-i nicieri.
Nu doar vecia ne desparte,
Ci fumegnd zi de ieri.
Noi rezistm n venicie
Pentru c tim c e mereu,
Viaa ni-i grea ie i mie,
Cu zilele ne e mai greu.
*
Psalm de Pati
Ce bine mi-e a-i recunoate
tergarul alb de in la pori,
Te-ai pregtit i tu de Pate,
Hristos a nviat din mori.
Pe mal de ru mai cnt broate
i rul cnt-n contrafori,
Renviem i noi de Pate,

Hristos a nviat din mori.

A re-nvia, a te mai nate
E darul crudei tale sori,
S ne privim n ochi de Pate,
Hristos a nviat din mori.
Asinul ce pe pietre pate
Te renva s supori,
i ani pustii, i Zi de Pate,
Hristos a nviat din mori.
i vom muri, i ne vom nate,
i plini de sori, i fr sori,
Dar vom avea o Zi de Pate,
Hristos a nviat din mori.
M poi vedea, te pot cunoate,
Cum m comport, cum te compori,
Cnd prin lumina grea de Pate,
Hristos a nviat din mori.
Cretine, ca s poi renate,
Deschide crucii orice pori,
Rectitorete-te de Pate,
Hristos a nviat din mori.
*
Pustiul care devor
Acest pustiu ce ne ngroap-n el,

Acest pustiu crescnd din or-n or,

Acest pustiu curat ce ne devor
Ca remucarea dup un mcel.
Acest pustiu cu dibla lui minor,
Egal cu multe, cu nimic la fel,
Acest pustiu, cu-al crui gust m-nel,
C el ne e Sodom i Gomor.
Acest pustiu se isclete moale
Pe pielea noastr ce l-a luminat,
i el rmne scris ca un soldat
n tatuajul tmp al minii sale.
Ci iat-n pragul ochiului ne bat
Firimituri de lume, colosale.
*
SINGURI I TOI
Sfrim mizeria, ncepem criza,
Puteam tri i noi cum se cuvine,
i omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari pltesc pe Mona Lisa,
Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fr maini, fr curent la prize,
N-aveam nimic cnd lumea avea de toate,
Azi suportm cu ea aceleai crize.

Ne pregtim de douzeci de veacuri,

De fericirea unui venic mine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastr n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.
*
Scrisoare pentru rani
Scrisoarea mea e de ulei femeie,
Ulei din candele, ulei din cani,
i-o scriu ca sa ti mai treac ntristarea
i-o pun pe amintire si pe rani.
Sunt preotul care oficiaz
ntemeierea unui nou balsam,
Scrisoarea mea s-i risipeasc noaptea
Si s-i arate astzi cum eram.
Vei asfini si tu ca prea te mistui
i-o spun uor dar ma topesc ntreg,
Ulei scrisoarea mea pe rani s-i fie
Si sa citeti in ea ca neleg.
Cu tine printre candele sa iei
Scrisoarea mea de rana si ulei.
*
Rugciune ctre pdure

Pdurea mea, primete-m la tine,

Ca pe-un sicriu ce vrea s intre iar
n fostul trunchi al fostului stejar,
n hohotul bolnavelor ruine.
Am plgi pe trup ascunse, neascunse,
Se vede ca pe orice trunchi de lemn,
Cu claritate fiecare semn
Pe unde-au scos din mine nervi i frunze.
Sunt cutat de sute de topoare
i a venit porunc s m frng,
i nu am voie nici mcar s plng
Aceast achiere ce m doare.
Dar, dac-am fost vioara ta cea mare,
Pdurea mea, ascunde-m adnc.
1985
Volumul Locuri comune
*
Repetabila povar
Cine are prini, pe pmnt nu n gnd
Mai aude i-n somn ochii lumii plngnd
C am fost, c n-am fost, ori c suntem cumini,
Astzi mbtrnind ne e dor de prini.
Ce prini? Nite oameni ce nu mai au loc
De atia copii si de-att nenoroc

Nite cruci, nc vii, respirnd tot mai greu,

Sunt prinii acetia ce ofteaz mereu.
Ce prini? Nite oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dup actele lor,
Nu conteaz deloc, ei albir de dor
S le fie copilul c-o treapt mai domn,
Ct munc n plus, si ce chin, ct nesomn!
Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as urla,
Eu i stiu si i simt, ptimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dup lungi sptmni
Fii btrni ce suntem, cu prinii btrni
Dac lemne i-au luat, dac oasele-i dor,
Dac nu au murit triti n casele lor...
ntre ei si copii e-o prsil de cini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pini.
Cine are prini, pe pmnt nu n gnd,
Mai aude i-n somn ochii lumii plngnd.
C din toate ce sunt, cel mai greu e s fii
Nu copil de prini, ci printe de fii.
Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns
ns pentru potop, nc nu-i de ajuns.
Mai avem noi prini? Mai au dnii copii?
Pe pmntul de cruci, numai om s nu fii,

Umilii de nevoi si cu capul plecat,

ntr-un biet orel, ntr-o zare de sat,
Mai ateapt i-acum, semne de la strmoi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoi,
Si ca nite stafii, ies arare la pori
Despre noi povestind, ca de moii lor mori.
Cine are prini, nc nu e pierdut,
Cine are prini are nc trecut.
Ne-au fcut, ne-au crescut, ne-au adus pn-aci,
Unde-avem si noi nine ai notri copii.
Enervani pot prea, cnd n-ai ce s-i mai rogi,
Si n genere sunt si niel pislogi.
Ba nu vd, ba n-aud, ba fac paii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult s le spui si explici,
Cocoai, cocrjai, ntr-un ritm infernal,
Te ntreab de tii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa c te-apuc o mil de tot,
Mai cu seam de faptul c ei nu mai pot?
C povar i simi si ei stiu c-i asa
Si se uit la tine ca si cnd te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurt vreme de dus
Pe contiin povara acestui apus
Si pe urm vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor mpuina cei ce n-au si ne cer.
Iar cnd vom ncepe si noi a simi
C povar suntem, pentru-ai notri copii,
Si abia ntr-un trist si departe trziu,

Cnd vom ti disperai vesti, ce azi nu se stiu,

Vom pricepe de ce fiii uit curnd,
Si nu vd niciun ochi de pe lume plngnd,
Si de ce nc nu e potop pe cuprins,
Desi plou mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea n care prini am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduit de plns.
*
Scrisoare fara adresa
Cui sa trimit aceasta trista scrisoare
Pe care o scriu linitit si fara speran
Rezamand hrtia ei
De tot oraul,
De toat cartea de telefoane,
De toate iubirile care sunt cum sunt,
De toate crimele si de toate amgirile
Acestei nopi
In care postaul destinat sa duca scrisoarea
Doarme in somnul lui familist
In care viseaz recorduri mondiale personale
La mars, viteza si sritura in lungime,
Rezemnd scrisoarea mea
De toate adresele si de toate rndurile albe,
De toate dramele de dragoste
Care seamn probabil cu a noastr,
Cui sa trimit aceasta scrisoare
Care seamn prea mult cu realitatea
Ca sa i-o mai trimit si ie?
Cui, din toat aceasta carte de telefoane,

Din care cunosc mai multi

Dttori de nume de strzi
Dect locuitori ai strzilor?
Cui?
Fie, aceasta scrisoare a mea,
Fie, pentru ntia oara in istoria
Telecomunicaiilor si postelor
Trimisa pe toate adresele,
Ca o citaie in masa,
Ca o molima unanima,
Primiti, dumneavoastr,
Semenii mei din toat
Cartea de telefoane
A oraului urmtoarea
Scrisoare a mea:
Nu exista iubire fericita,
Exista numai iubire,
Fericirea nu e dect o himera,
Nu exista dorina de comunicare
Dect la tristee,
Si totui tiind ca nu exista
Nici iubire si nici fericire,
Eu vi le doresc pe amndou
Si adorm
Cu capul pe adresele si telefoanele
Ctre care pleac prin toi postaii
Scrisoarea mea de adio.
******