Scoala si familia parteneri educationali in societate

Prof. Inv. Primar

Stanila Dida
Scoala Gimnaziala Nanov, Teleorman

Cresterea si educarea copiilor reprezinta indatoriri si responsabilitati deosebit de

importante ale familiei. Mediul educogen al familiei are influente deosebit de puternici asupra
personalitatii copilului, a comportamentului lui, care isi mentine forta educativa uneori toata
viata. De aceea se acorda o importanta deosebita educatiei ,,celor 7 ani de acasa.
Dupa intrarea copiilor la gradinita sau la scoala, functia educative a familiei se
realizeaza intr-o ipostaza noua, de interactiune a familiei cu institutiile de invatamant. De
altfel, functia socio-educativa a familiei nu inceteaza toata viata, caci si atunci cand au ajuns
adulti si si-au intemeiat o familie, parintii ii considera tot copiii lor si oricand ii ajuta.
Indeplinirea cu success a functiilor familiei implica respectarea unui sistem de cerinte
socio-educationale cum ar fi:
-preocuparea permanenta a parintilor de a-si ridica nivelul pregatirii culturale si
profesionale pentru a putea fi un model si pentru a sprijini copiii in dezvoltarea personalitatii
lor ;
-realizarea unui colectiv familial inchegat, unit, care sa aiba forta socio-educatica
corespunzatoare;
-cunoasterea de catre parinti a obligatiilor socio-educative ce le revin in educarea
copiilor;
-contributia parintilor, in functie de posibilitatile lor de pregatire, la realizarea
obiectivelor tuturor dimensiunilor educatiei-intelectuala, profesionala, moral civica, estetica,
fizica, etc;
-antrenarea copiilor, dupa posibilitatile lor, la viata si munca variata a familiei;
-sprijinirea copiilor la invatatura, dupa posibilitatile parintilor, evitandu-se situatiile ca
parintii sa le efectueze temele;
-sa nu se conditioneze, de nimeni, obtinerea unor rezultate la invatatura , de acordare a
unor recompense, ci recompensele sa se dea ca o umare fireasca a rezultatelor bune la
invatatura;

-sa li se acorde copiilor mijloace materiale si financiare in limita necesitatilor firesti,

evitandu-se exagerarile in aceasta directie;
-sa se manifeste o autoritate parinteasca rationala, umana, fireasca;nici dragoste
exagerata, nici exigenta exagerata, nici parinti toleranti si indulgenti, nici parinti tirani cu
copiii lor;
-dragostea parinteasca sa fie egala pentru toti copiii, indiferent de varsta,sex sau alte
diferentieri individuale;
-copiii trebuie invatati sa stabileasca relatii numai cu persoane cunoscute, care sunt
bine intentionate si le vor binele;
-orice situatie nou-aparuta in viata copiilor trebuie sesizata imediat si realizate
masurile , mijloacele si actiunile adecvate, pentru a feri copiii de socuri grave.
In numele dragostei adevarate si al responsabilitatii, parintii au indatorirea ca sa
previna sis a inlature orice fel de abatere a copiilor lor. Neluarea in seama a abaterilor poate
duce la consolidarea acestora si la degradarea personalitatii copiilor lor, mai ales in perioada
pubertatii si adolescentei, uneori si mai tarziu. La pubertate si la adolescenta apar unele
trasaturi specifice acestor varste, dar nefavorabile dezvoltarii si manifestarii personalitatii,
cum sunt: egoismul, incapatanarea, ingamfarea, nonconformismul, bravarea, libertinajul.
Neluate in considerare de catre parinti si ,,netratate in mod corespunzator din punct de
vedere educatic, ele pot degenera in: lipsa de respect fata de parinti, fata de alti factori, fata de
varstnici;infractiuni de genul furtului, violentelor, consumului de bauturi alcolice, droguri.
Prevenirea si inlaturarea unor asemenea comportamente negative, trebuie realizate cu
mijloace educationale positive, inclusive folosirea sanctiunilor, care sa convinga de
necesitatea unei comportari demne, intelepte.

Mijloace primitive de genul bataii, luarii

dreptului la hrana sau insultele, care jignesc fizic si moral, lasa urme neplacute in mintea
copilului. Lipsa de preocupare educative ca si ,, cicalirea educative, trebuie evitate de catre
parinti in educatie. O educatie parinteasca bazata pe convingere este mai grea si de lunga
durata, insa este mai fiabila, mai eficienta mai plina de satisfactii pe termen lung, atat pentru
parinti cat si pentru copii. Parintii sunt tinerii educatori, care au o mare responsabilitate socioumana si a caror educatie lasa amprente , uneori pentru toata viata. Pentru a reusi in educatia
copiilor parintii trebuie sa se pregateasca pentru a fi educatori si sa colaboreze cu scoala.
Aceasta colaborare trebuie sa constituie o actiune ampla de educare a educatorilor-parinti.
Printre actiunile pedagogice ale scolii, in randul parintiilor, se pot mentiona: consultatii pentru
parinti;discutii individuale cu parintii; adunarile cu parintii, insotie de expuneri si dicutii pe
diverse teme psiho-pedagogice, cum ar fi cunoasterea particularitatilor de varsta si
2

individuale, conditiile necesare invatarii eficiente, activitatea copiilor in timpul lor liber;
lectoratele cu parintii sustinute de specialisti de valoare pe o tematica divers ace priveste
cresterea si educarea copiilor, educatia sexuala, comportarea civilizata; adunarile pe diverse
teme si discutiile cu parintii in comitetul de parinti, vizitele cadrelor didactice in familie.
Societatea, statul si oraganizatiile nonguvernamentale au posibilitati suplimentare,
superioare unei scoli, de a organiza actiuni pedagogice chiar la nivel national, precum si
posibilitatea de a antrena specialisti de valoare in realizarea unei elevate si eficiente
propaganda pedagogice in cadrul familiilor.
La nivel national se pot organiza actiuni pedagogice cum sunt:
-emisiuni educative pentru parinti si copii la radio si televiziune;
- carti, brosuri si reviste cu caracter educativ pe diverse teme pentru parinti si copii;
-filme si piese de teatru cu specific educatic in randul parintilor si copiilor, difuzate in
institutii teatrale si cinematografe sau la radio, televiziune si internet;
-conferinte si dezbateri pe teme educative pentru parinti si cu parintii.
Cerinte ale activitatii de propaganda pedagogica in sprijinul familiilor sunt:
continuturile si indrumarile psiho-pedagogice sa fie competente, bogate , variate, actuale,
interesante si accesibile; sa fie atrasi parintii in stabilirea formelor si stabilirea actiunilor;sa fie
atrasi specialisti valorosi; sa se coopereze cu toti factorii interesati in realizarea acestui gen de
propaganda pedagogica, sa se asigure unitatea, consecventa si continuitatea indeplinirii cu
succes a acestor activitati.
In conditiile actuale, in care parintii muncesc in strainatate, este necesar ca factorii
educative, cu sprijinul organelor locale sa asigure consilierea psiho-socio-pedagogica a
copiilor si in situatii deosebite si sprijin material financiar pentru copii. Acest lucru va peveni
afectarea starii de sanatate si comportamentul nedorit al copiilor, precum si prevenirea
abandonului scolar.
O componenta importanta a deviatiei comportamentale este violenta, inteleasa ca o
forma deficitara de raportare a persoanei la realitatea inconjuratoare. La varsta de 8-10 ani ,
este foarte frecvent intalnita violenta in diversele ei forme. Exista copii care manifesta o
agresivitate verbala sau fizica sporita in relatii cu ceilalti colegi. In solutionarea unor astfel
de conflicte, invatatorul este cel care mediaza conflictul , analizeaza corect cauzele si ia
masurile necesare.
Cauzele manifestarii violente la elevi sunt multiple:
-cei care sunt respinsi de grup incearca sa se impuna prin aceasta metoda;
-cei cu situatie slaba la invatatura se remarca prin forme inadecvate;
3

-structura neuro-psihica a copilului care provine dintr-o faimilie dezorganizata, din

parinti alcoolici imprima copilului manifestari violente
-parintii plecati in strainatate determina copilul lasat in grija rudelor sau bunicilor, prin
tulburari ale vietii affective sau labilitate psihica, sa se comporte violent
-rolul mass-mediei in acest sens , prin modele care le impun prin fictiunea de pe ecran
sau duritatea jocurilor pe calculator.
O forma a violentei, intalnita in clasele primare consta in rautatile minore-porecle,
etichetari ironice, cu privire la diverse particularitati fizice, iar paratul este o forma de
razbunare. Solutionarea unor astfel de conflicte nu este simpla. Uneori se ajunge la esec, daca
familia nu colaboreaza cu scoala. Unii parinti evita intalnirile periodice cu invatatorul , nu
participa la sedinte si in acest caz esecul in educarea corecta a acestor copii este inevitabil. Se
incearca evitarea pe cat posibila a actelor de violenta in relatiile cu elevii si intre elevi prin
atragerea lor spre o colaborare activa si pozitiva si prin activitati complexe la acre participa si
alti factori educationali cum ar fi organele de politie, psihologi, preoti care dezbat in fata
elevilor cazuri de acest gen.
Daca cei trei factori educationali-scoala ,familia si societatea nu sunt intr-o stransa
colaborare se ajunge la cazuri sociale deosebite in educatia copiilor.

Bibliografie

1. Bontas Ioan-Tratat de pedagogie, 2007, Editura Bic All, Bucuresti

2. Arhim. Kraiopoulos Simeon-Parinti si copii, 2005,Eitura Bizantina, Bucuresti
3. Boros Maximilian-Parinti si copii, 1992, Editura Gutinul Srl, Baia Mare
4. Sincan Eugenia si Alexandru Gheorghe-Scoala si familia ,1993, Editura ,,Gheorghe-Cartu
Alexandru, Craiova
4