FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alctuit din cile respiratorii (aeriene) si plmani.

CILE RESPIRATORII sunt conducte prin care aerul atmosferic este introdus in plmani, iar cel expirat
este eliminat in mediul extern. Se deosebesc urmatoarele segmente: fosele nazale, faringele, laringele,
traheea si bronhiile.
Fosele nazale reprezint segmentul iniial al cilor respiratorii si totodat segmental periferic al
analizatorului olfactiv. Comunic cu exteriorul prin narine, iar cu rinofaringele prin coane. Cavitatea
nazal este impit in cele dou fose de ctre septul nazal o lam vertical osteo-cartilaginoas. Pe
peretele lateral al fosei se afl cornetele nazale, 3 lame osoase invelite in esut bogat vascularizat. Fosele
sunt tapetate de mucoasa nazal (pituitara).
Principalele functii ale foselor sunt:
- functia respiratorie realizand inclzirea, purificarea si umidifierea aerului inspirat.
- functia olfactiv
- functia de aprare antiinfectioas se realizeaz prin covorul muco-ciliar si mucusul ce curata mucoasa,
reflexul de strnut ce expulzeaz impuritatile ptrunse odat cu aerul si prin secretia de imunglobuline,
lizozim, interferon, etc.
- functia fonatorie fosele sunt o cavitate rezonatoare pentru sunetul fundamental emis de laringe.
Sinusurile sunt cavitati anexe ale foselor nazale, tapetate de o continuare a mucoasei acestora. Sunt patru
perechi: sinusuri maxilare, frontale, etmoidale si sfenoidale. Comunic cu fosele nazale prin intermediul
unor canale ce se deschid pe peretele lateral al fosei.
Faringele este segmentul comun cilor respiratorii si digestive. Este asezat posterior de fosele nazale si
cavitatea bucal si se continu cu laringele si esofagul. Are 3 portiuni:
- rinofaringele comunic cu fosele nazale prin coane si cu urechea medie prin trompa lui Eustachio; pe
peretele superior se afla amigdala faringian.
- orofaringele comunic cu cavitatea bucal prin istmul gatului; pe pereii laterali gazduieste amigdalele
palatine.
- hipofaringele este segmentul inferior ce comunica anterior cu laringele si posterior cu esofagul.
Peretele faringian este alctuit din 4 tunici: adventicea, tunica muscular cu muschii ridicatori si
constrictori ai faringelui, tunica fibroas (scheletul faringelui) si tunica mucoas ce este continuarea
mucoasei bucale.

 Laringele este un organ cu dublu rol respirator si fonator, asezat intre faringe si trahee, situat pe linia
median in regiunea cervical anterioara. Ca structur, laringele are un schelet cartilaginos format din 3
cartilaje neperechi: tiroid, cricoid si epiglota si 3 cartilaje perechi: aritenoizii, cartilajele corniculate si
cuneiforme, unite intre ele prin articulatii, ligamente si membrane. Pe acest schelet se insera musculatura
laringelui. Cavitatea laringian are forma de clepsidr, este acoperit de mucoas de tip respirator fiind
imparit de corzile vocale in 3 etaje:
- etajul supraglotic: epiglota si benzile ventriculare (falsele corzi vocale)
- etajul glotic: spatiul cuprins intre corzile vocale
- etajul subglotic: aflat sub corzile vocale, ce se continu cu traheea.
Functiile laringelui:
- functia respiratorie
- functia fonatorie: laringele produce sunetul fundamental al vorbirii.
- functia de aprare a cilor respiratorii se realizeaz prin reflexul de tuse si prin inchiderea laringelui in
timpul deglutitei.
- functia de fixare toracic util in eforturile fizice.
- functia reflex: lezarea chimic sau mecanic a laringelui declanseaz bradicardie, aritmii si chiar stop
cardiac.
Traheea este un conduct fibro-cartilaginos, alctuit din 20 de inele cartilaginoase incomplete unite intre
ele, acoperite de mucoas la interior. Are 2 segmente: cervical si toracic. Ea continu laringele, si se
bifurc dand nastere bronhiilor principale. Se situeaz in mediastinul anterior in fata esofagului.
Bronhiile principale au aceeasi structura ca si traheea si se intind pan la nivelul hilului plmanilor unde
se ramific in bronhii lobare.
PLMANII sunt organele principale ale aparatului respirator, realizand schimbul de gaze (O2 si CO2)
intre aerul atmosferic si sange. Sunt asezati in cavitatea toracic, fiind separati de mediastin spaiu ce
gzduieste inima, vasele mari, traheea, esofagul, timusul, canalul toracic, nervii vagi si frenici.
Fiecrui plman i se descriu:
- vrful aflat in dreptul fosei supraclaviculare, depsind clavicula si prima coast;
- baza este larg si se sprijin pe diafragm;
- fata costala ce este in raport cu peretele toracic si
- fata mediastinal ce gazduieste hilul plmanului, locul pe unde trec: bronhiat principal, artera si cele 2
vene pulmonare, artera si vena bronsic, vase limfatice si nervi.

Plmanul drept este mai mare decat stangul, prezentand 2 scizuri: oblic si orizontal, ce il impart in 3
lobi: superior, mijlociu si inferior. Plmanul stang are o scizur oblic ce il imparte in 2 lobi: superior si
inferior.
Lobii se impart in segmente ce sunt unitaile anatomice si functionale ale plmanului.

NOTIUNI DE SEMIOLOGIE RESPIRATORIE

DUREREA TORACIC
Durerea tipic pentru afectiunile respiratorii este junghiul toracic. Acesta are urmtoarele caractere: debut
brusc, intensitate mare, localizare submamelomar sau dorsal, se accentueaz in inspir profund, tuse,
strnut, produce imobilizare antalgic a hemitoracelui respectiv si respiraie superficial. Apare in
special in pneumonii si pleurezii. In pneumotorax, durerea e descris ca ,,lovitur de pumnalce iradiaz
in umr si abdomen, in embolia pulmonar este intens, brusc, insotit de dispnee, cianoz si tuse cu
sput hemoptoic. In traheobronsita acut durerea este perceput ca o arsur retrosternal. In cancerul
bronhopulmonar durerea este progresiv si permanent, aprand tardiv .
DISPNEEA este respiraia dificil perceput de bolnav ca lips de aer. Tahipneea este accelerarea
frecventei respiratorii si apare in pleurezii abundente, pneumotorax, pneumonii, bronhopneumonii, TBC.
Bradipneea este scderea frecventei respiratorii sub 16 pe minut si se datoreaz obstruciei cilor
respiratorii. Bradipneea inspiratorie e caracterizat prin inspir profund, rar, prelungit, dificil si apare in
cazul obstructiei cilor respiratorii superioare (laringe, trahee, bronhii principale) prin cancere, edem
alergic sau inflamator, corpi strini. Se insoteste de ortopnee, tiraj (retractia spatiilor intercostale,
supraclaviculare, suprasternale) si cornaj (zgomot caracteristic). Bradipneea expiratorie e caracterizeaz
prin expir prelungit, fortat, activ si apare prin obstructia cilor aeriene inferioare in astm bronsic, emfizem
pulmonar. E asociat cu ortopneea si wheezingul (suier expirator). Dispneea mixt afecteaz expirul si
inspirul si apare in afectiuni grave: pneumonii severe, bronhopneumonii, miliar TBC.
TUSEA este un act reflex sau voluntar ce realizeaz expulzarea rapid si sonor a aerului din plmani,
odat cu secretiile patologice sau corpii straini din cile respiratorii.
Poate fi uscat, neproductiv (fr expectoratie) sau umed, productiv (cu expectoratie).
Dup caracterul su se descriu:
- tuse convulsiv in reprize scurte si rapide, insotit de cianoz, dispnee si vrsturi.
- tusea ltrtoare apare in caz de edem laringian, obstructie traheobronsic prin tumori sau compresiuni.
- tusea bitonal apare in paralizia corzilor vocale.
EXPECTORATIA reprezint eliminarea secretiilor cilor respiratorii prin tuse, avand ca rezultat sputa.
In functie de cantitate sputa poate fi:

- moderat 50- 100 ml in bronsite, astm bronsic, pneumonii.

- abundent 100- 300 ml in bronsiectazii, TBC.
- vomica (peste 300 ml) apare in abcesul pulmonar si const in evacuarea brusc a unei cantitti mari de
puroi dup un acces de tuse. Este insotit de dureri toracice violente, dispnee sever, cianoz.
In functie de aspect sputa este:
- seroas: rozie si aerat in edemul pulmonar sau clar ca apa in chistul hidatic;
- mucoas: incolor si vascoas in traheobronsite, astm bronsic;
- muco-purulent: galben verzuie in bronsita cronic, TBC;
- purulent in abces pulmonar;
- sero-muco-purulent caracteristic bronsiectaziei se sedimenteaz in 4 straturi: spumos, seros,
mucopurulent, purulent;
- sangvinolent sau hemoptoic: ruginie in pneumonia lobar, ,,jeleu de coacze in cancerul pulmonar, ,,
zeam de prune in gangrena pulmonar, neagr in infarctul pulmonar.
HEMOPTIZIA reprezint eliminarea de sange rosu, aerat, provenit din cile aeriene prin cavitatea
bucal, in cursul unui acces de tuse. Apare in TBC, cancer pulmonar, traumatisme toracice, etc.
EPISTAXISUL reprezint sangerare la nivelul foselor nazale ce se datoreaz leziunilor locale sau HTA,
afectiunilor hepatice, renale, etc.
DISFONIA este alterarea timbrului vocii ce poate deveni aspr sau stins. Apare in cursul afectiunilor
laringiene (laringite, cancere, paralizii).