Sunteți pe pagina 1din 66

TESTELE PROIECTIVE

Elemente introductive privind testele proiective


Enachescu, autorul cartii Elemente de psihologie proiectiva(1963) considera ca am
putea defini un sector aparte al psihologiei, anume psihologia proiectiv
Fie ca vorbim de un capitol al psihologiei, de un domeniu al psihologiei aplicate,
psihologia proiectiva reprezinta analiza global a personalitatii din punctul de vedere
structural si dinamic, ea apeland in scopul descifrarii mecanismelor profunde ale personalitatii
la fenomenul proiectiv. Psihologia proiectiva este pe de o parte o conceptie teoretica privind
personalitatea, iar pe de alta parte reprezinta un ansamblu de tehnici si de analiza
psihodiagnostica si evaluarea a personalitatii. Aceste tehnici reprezinta, n unele situaii, si o
forma de psihoterapie, adeseori nonverbala pentru ca prin proiectie, deci de obiectivarea unor
continuturi psihice interne, are loc fenomenul de catharsis de care vorbea Freud, de eliberare a
tensiunilor psihice interne.
Instrumentul de psihodiagnostic proiectiv apeleaza la fenomenul proiectiei, care
reprezinta maniera n care un continut psihic e pus in conjuctie cu fenomenele care se petrec
n afara psihismului, cu stimulii obiectivi, care pot sa fie teste, sau situatii care stimuleaza
fenomenul proiectiei.
Primul carea a utilizat termenul de test proiectiv a fost L.A .Frank desi fenomenul
proiectiei, ca atare, a fost teoretizat de catre S. Freud si mai ales de Ana Freud (fiica acestuia)
care s-a preocupat pe larg de mecanismele de aparare a Eului, proiectia fiind unul dintre ele.
In privinta testelor proiective primii care incearca sa elaboreze astfel de teste sunt RB
Cattell in Anglia si

Frank in America. De fapt, ei nu-si puneau problema legaturii dintre

fenomenul proiectiei, asa cum a fost teoretizat de Freud si probele proiective. Ei mai degraba
au creat o serie de teste fie n forma frazelor fara final, fie n forma unor sarcini de desen,
care permiteau exprimarea, obiectivarea unor continuturi psihice interne.
Frank insa teoretizeaza efectiv despre proiectie ca fenomen ce poate fi operationalizat sub
forma probelor psihologice. In acest sens el vorbeste despre trei sensuri posibile ale proiectiei
si anume: Primul sens fixeaza aspectul ei de descarcare pulsionala si emotionala. Al doilea
sens stabileste conexiunea dintre structura de personaliate si productiile sale artistice, practice,
in oricare alt domeniu de activitate umana. Al treilea sens leaga reprezentarile, tendintele
pulsionale, tendintele ascunse de continuturile extrapsihice de lumea inconjuratoare.
Exista o varietate mare de probe cu acest nume, insa marea lor majoritate poarta o serie de
caracteristici comune, in sensul ca se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihologice: Proiectie

naiva: potrivit acestui tip de obiectivare a continuturilor interne n diversele aspecte ale
productiilor activitatii umane, daca, de exemplu, o persoana dominant care ar intra in conflict
cu cultura sa datorita acestei tendinte, ar proiecta un astfel de continut, ea ar gndu astfel:
Oamenii sunt in general dominatori.
Proiectie veritabila: aceeasi persoana intr-o astfel de modalitate de proiectie ar afirma:
Oamenii sunt dominatori
Proiectie de coerenta: aceeasi persoana ar incerca sa dea coerenta tendintei sale de dominare
si ar afirma: Oamenii sunt facuti sa fie supusi, dominati
Proiectie de fantezie: persoana ar afirma: O tema interesanta e aceea a dominarii
Proiectie de identificare: Oamenii dominatori sunt admirabili
Proiectie de atitudine reactional: O atitudine dominatoare este o trasatura care trebuie
evitata
Proiectie de rationalizare: are o legatura directa cu mecanismul de aparare elaborat de A
Freud prin care persoana n cauz ar incerca sa gaseasca o justificare a atitudinii sale
dominante: Dominarea este uneori foarte necesar.
Proiectie cu un anumit sens ce ine de umor: O dominare reusita asupra oamenilor m
amuza
Marile probe proiective sunt:-testul Rorschach, Testul Tematic de Aperceptie, Testul
Szondi i altele.
Clasificare:
-Teste fundamenate pe imaginatie libera. Nu prezinta o situatie experimentala bine definita.
Un exemplu il reprezinta TAT. Este in acelasi timp o proba de imaginatie libera, dar si o proba
proiectiva; se caracterizeaza printr-o slaba structurare

a temelor sale pentru a stimula

subiectul sa introduc el nsui n interpretare o modalitate de structurare a materialului


aperceptiv. Aperceptia, termen introdus de Herbart, desemneaz fenomenul psihic prin care o
experienta noua este interpretata prin prisma unor experiente trecute.
-Testele bazate pe introiectie si identificare. Introiectia, dintr-o perspectiva abisal este
autoatribuirea acelorasi calitati ale unei persoane,valorizate ca model, de o alt persoan.
Investignd din acest punct de vedere ce admira o persoana, aflam n mare parte ceea ce ea a
introectat, doar n parte, deoarece nu tot ceea ce este admirat este i introectat.
-Testele bazate pe atitudini reactionale. Atitudinile reactionale ca si mecanisme de aparare
determina trasaturi de caracter, exact inversele celor care s-ar dezvolta daca nu ar fi blocata
natura esentiala a individului, a persoanei. Atitudinile reactionale pot fi supracompensate sau

pot sa reprezinte o inhibare excesiva a unor tendinte puternice. In astfel de teste se obisnuieste
a fi incluse diverse aprecieri morale in raport cu sine si cu ceilalti, subiectului cerandu-i-se sa
indice importanta unor inhibitii.
-Teste bazate pe rationalizare. Folosesc ca itemi inlocuirea unor legaturi logice cu altele
iluzorii.
O alta modalitate de clasificare, dupa materialul utilizat, ii aprtine lui John Bell. El
utilizeaza asociatii de cuvinte, stimuli vizuali, utilizarea miscarilor expresive, a jocurilor.
Ali autori utilizeaza o alta modalitate de clasificare si anume dupa natura reactiei
subiectului fata de stimulii proiectivi si disting din acest punct de vedere:
-teste constitutive-subiectul aplica o structura la un material nestructurat;
-teste constructive- subiectul realizeaza structuri mai largi pornind de la un material
definit;
-teste intepretative- subiectul da semnificatii unei experiente proprii, o interpreteaza;
-teste catartice. Interiorizarea tensiunilor emotionale in fata stimulilor productivi
produce reducerea tensiunilor psihice si in general armonizarea trairilor subiectului cu
fenomenele din viata interna, le pune in consonanta ( imaturitatea emotionala). Celelate
aspecte care tin de dezechilibrul emotional se caracterizeaza prin acest baleiaj al emotiilor
care nu insoteste semnificatia reala a evenimentelor, ele fiind mult mai puternice in raport cu
evnimente minore, sau dimpotriva.
In sfarsit, un alt tip de clasificare facut de Eysesck este dupa natura sarcinii pe care
subiectul o indeplineste deosebind astfel trei mari tipuri:
-teste de completare: Testul Cine sunt eu?
-teste de productie: Testul arborelui, Satului, Omului s.a.
-teste de observare: Testul Rorschach
Privitor la tehnicile proiective care nu sunt prezentate n acest curs studenii vor consulta M.
Roca, Metode de psihodiagnostic i A. Anastasi, Psychological Testing.
TESTUL RORSCHACH
Acest test este mai mult decat o proba psihologic, este o instituie, deoarece exista scoli,
curente, congrese unde periodic sunt dezbatute diverse aspecte teoretice, metodologice si ale
practicii curente legate de acest test.
A fost elaborat de H. Rorschach, psihiatru elvetian, pasionat de desen, de unde si
preocuparea de a gasi o forma grafica, de expresie, de obiectivare a unor continuturi
emotionale inconstiente.

In 1921 cand apare lucrarea sa Psichodiagnostic, marile curente psihologice erau


psihanaliza si gestaltismul. Ele isi vor pune pecetea asupra conceptiei testului pentru ca testul
de-a lungul timpului si-a recrutat din diverse zone ale psihologiei diverse paradigme
conceptuale, una dintre ele fiind cea holista din punctul de vedere al careia personalitatea este
tratata ca un intreg.
Odata cu dezvoltarea psihanalizei, prin directiile ei culturologice, prin directia
umanista, psihologia proiectiva si testul Rorschach isi recruteaza principiile de baza ale
acestei noi orientari din punctul de vedere al careia persoana trebuie privita ca totalitate, ca
sistem structurat si testul tocmai aceasta incearca, sa investigheze structura de profunzime a
acesteia.
Materialul testului
Testul se compune din 10 planse care au fost obtinute de Rorschach prin metoda
realizarii desenelor simetrice (pete de cerneala). Ulterior el a constatat ca petele de culoare au
o mare importanta in relevarea aspectelor legate de afectivitate, si de aceea le-a introdus n
unele plane.
Mod de administrare
Examenul este INDIVIDUAL, fara martori. Subiectului i vine lumina din stanga,
examinatorul este asezat lateral fata de subiect. Psihologul trebuie sa faca tot posibilul pentru
a incuraja participarea subiectului, sa stabileasca punti de comunicare si pentru acest lucru o
serie de psihologi recomanda ca proba sa fie precedata de alte examinari care sa pregateasca
cumva atmosfera fiind indicata tot o proba individuala cum ar fi proba cuburilor Kohs.
Aceast proba

nu angajeaza imaginea de sine, lucru care ar putea trezi suspiciunea

subiectului, ci dimpotriva il stimuleaz ca el sa participe.


In continuarea conditiilor de examinare mai trebuie adugat: camera bine luminata,
ambianta placuta, liniste. Daca subiectul folosete ochelari, trebuie neaparat sa-i poarte. Ar fi
util daca prin diferite probe s-ar descoperi diverse cecitati cromatice, iar daca exista le notam.
Plansele sunt administrate una cate una cu urmatorul instructaj:
Va voi arata cateva planse si dumneavoastra va trebui sa-mi spuneti ce credei c ar putea fi
acolo. Aveti dreptul sa intoarceti plansele dupa bunul dumneavoastra plac. Cand ati terminat
imi inapoiati plansa.
Atentie asupra modului cum sugerati intoarcerea planselor, nu o faceti independent de
instructaj, ci in contextul acestuia, deoarece altfel poate funciona ca o sugestie. Veti intalni

persoane ce vor invarti plansele de nenumarate ori. Acestia sunt nervosii care vor sa umple
prin rotirea excesiv anumite goluri n productivitatea mental. Si anxiosii, la randul lor, le
vor roti.
Examinatorul noteaza cat mai discret spusele examinatului, pentru ca subiectului sa
nu i se par ostentativ notarea rspunsurilor sale. Poziia examinatorului n unghi drept fa
de subiect faciliteaz caracterul discret al notaiilor. nregistrarea cuvnt cu cuvnt a
verbalizrilor subiectului reprezint faza de luare a protocolului.
Primul lucru pe care il notam este timpul de inceput. Cu un ceas cu secundar, dispus
pe peretele din spatele subiectului, masuram timpul de interpretare al fiecri planse.
Exista doua mari scoli cu privire la testul Rorschach:
-scoala elvetiana, careia ii este specific faptul ca merge pe o slaba standardizare a probei si pe
o mai mare larghete a interpretarii din partea examinatorului;
-scoala americana ( J. Exner, Wiener)

care merge pe sistematizarea protocolului si a

rezultatelor.
Cotarea rspunsurilor
Valorificarea raspunsurilor subiectului se face din perspectiva urmatoarelor mari aspecte:
modul de aprehensiune, determinanti, continutul, caracterul original sau banal al
rspunsurilor.
-originalitate/ banalitate se refera la frecventa raspunsurilor pe care le dau subiectii aceleiasi
culturi; s-au constatat prin studii antropologice diferente culturale.
1.Modul de aprehensiune se refera la aspectul global sau partial al imaginii
interpretate de subiect. Prima forma de raspuns este raspunsul global care ia in considerare
intreaga imagine (G). Al doilea tip de raspuns este detaliul ordinar, caracterizat prin faptul
ca are aspect de insula si pregnanta in raport cu celelalte detalii. Se noteaza cu (D). Alt tip de
raspuns este cel de tip detaliu mic (Dd) care se caracterizeaza prin faptul ca rezulta din
interpretarea unor detalii minuscule care pot fi degajate dupa ce din punct de vedere statistic
au fost date la o parte detaliile ordinare. Ele insa nu mai au atributul pregnantei si nu mai pot
fi interpretate ca insule. Din cauza acestui fapt raspunsurile detalii mici pot cuprinde zone
mari deoarece nu mai au aspectul pregnantei.
Raspunsurile globale se impart in doua mari categorii:
a) Primare, rezulta din interpretare dintr-o data, simultan a aspectului global al plansei. La
randul lor, aceste rspunsuri pot fi:-simple i combinatorii succesive. Acestea din urma
presupun faptul ca subiectul nu interpreteaza plana, ca intreg de prima data. El are in vedere,

la inceput, dintr-o perspectiva analitica, parti componente, dar imediat dupa aceea le
interpreteaza ca un intreg. Ex: la plana I ''Masca'' - raspuns global simplu. Rspunsul la
aceeai plan '' Doi vulturi care se lupta'' este combinatoriu succesiv pentru c subiectul a
inceput prin a analiza plansa in doua elemente pe care apoi le-a combinat intr-un raspuns
unic.
b)secundare
Un alt tip de raspuns este detaliul oligofren (Do) - acea maniera de interpretare
fragmentar a desenului in timp ce marea majoritate vede un ntreg. Nu numai oligofrenii dau
astfel de raspunsuri, ci si oamenii normali care sunt preocupati de exactitatea raspunsului,
psihastenicii care au aceasta grija a exactitatii, i nervoii.
La plansa V marea majoritatea persoanelor interpreteaza imaginea ori ca pe doua
balerine, ori ca pe un liliac (raspuns global simultan). Daca spun doua balerine in timpul
unei reprezentatii, atunci avem un raspuns global combinatoriu succesiv. Insa alte persoane
pot interpreta doar un fragment, ca pe un picior, de exemplu. Acolo unde subiectul vede doar
un element al corpului uman in loc sa vada corpul uman in ansamblu, acela este considerat
detaliu oligofren.
Modul de aprehensiune trebuie precizat printr-un interviu final cu subiectul. In acest interviu
precizam si ceilalti determinanti nu numai modul de aprehensiune, precizam si chestiuni de
originalitate/banalitate. Exista si autori care sustin ca ar fi oportun sa clarificm chestiunile
care ne sunt neclare chiar n timp ce subiectul protocoleaz, desi prin acest lucru s-ar parea cai sugeram raspunsurile. La sfarsit, acest lucru nu mai are importanta deoarece oricum noi neam notat raspunsul.
Un alt mod de notare a modului de aprehensiune este Dbl ( rspunsuri intermaculare
= interpretarea unor pete albe sau nuante de alb mrginite de negru. Exemplu de Dbl tehnic:
''Napoleon'' - Plana VIII, sau ''Rachet , lampadar'' la plana a II-a. Exista si situatii cand
raspunsul intermacular poate fi un raspuns general G, atunci cnd in interpretarea raspunsului
ntraga pata alba joaca un anumit rol. Uneori pata alba este introdus in mod secundar, ca n
cazul plansei I (''Un portal''). Este un Dbl. Dar avem si Blg atunci cand pata alba a avut un rol
primar in elaborarea raspunsului , ca in cazul plansei I - ''Masca cu ochi si gura.''
2.Determinantii - se refera la factorii care conditioneaza formarea raspunsurilor de
catre subiect. Principalii determinanti sunt: forma, kinestezia, culoarea, nuanele de clarobscur.

Forma: La parima plans un subiect poate s dea rspunsul '' Un bondar (gandac)'' Notam cu
G modul de aprehensiune si ne intrebam ce anume a determinat raspunsul, repectiv faptul
dacc gndacul, n adevr, se aseamn cumva cu aceasta forma. In cazul determinantului
formal, subiectul ia in consideratie in mod evident si pregnant, pentru a-si formula raspunsul,
forma petei. n exemplu nostru vom nota alturi de G, simbolul F.
Raspunsul forma poate fi forma buna F(+) sau rea F(-). De exemplu : subiectul ar fi putut da
raspunsul :O combina care secera in Baragan. Nu exista nici o legatura intre raspunsul
subiectului si desen si atunci

notaia este

F(-). Mai exista si raspunsuri cu forma

nedeterminata., cnd nu putem sa precizam, fie datorita experientei noastre limitate cu


Rorschach, fie datorita caracterului unic, am putea spune, al rspunsului, daca este vorba de
un raspuns bun sau rau.
Toate raspunsurile anatomice sunt cotate ca forme rele (F-). Din punct de vedere
tehnic ele sunt peninsule.
Raspunsurile kinestezice sunt cele unde interpretarea plansei are la baza actualizarea unor
reprezentari ale subiectului despre miscari vazute sau traite.
In general raspunsurile kinestezice sunt raspunsuri care au in vedere fiinta umana.
Exista insa si exceptii. Putem avea raspunsuri animale. Daca subiectul vede doua maimute
care danseaza, este vorba un raspuns determinat de engramele kinestezice ale unor micri
umane. n astfel de cazuri animalele sunt antropomorfizate, adica li se atribuie insusiri umane.
Una din conditiile pentru a nota un raspuns ca fiind kinestezic este sa evoce o miscare
traita de subiect, nu doar observata. Chiar atunci cand interpreteaza miscarea animalului, el
actualizeaza engrame kinestezice care s-au format din propriul lui contact activ cu lumea
inconjuratoare.
Exista si unele raspunsuri kinestezice care sunt atribuite obiectelor minuscule (sau fiinte
minuscule)= Kp. Kp sunt acei determinanti care, d.p.d.v. al modului de aprehensiune, sunt
Dd. Informatia stocata in legatura cu miscarile respective a putut fi reactualizata si obiectivata
ca raspuns la acest determinant minuscul.
Un alt determinant este culoarea. Rspunsul poate fi determinat de culoarea
desenului. Atunci cand formuleaza raspunsul, subiectul are in vedere o nuanta. De exemplu la
plana a X-a rspunsul Cal de mare, care este, d.p.d.v.al modului de aprehensiune, un
detaliu ordinar, are ca determinanti forma i culoarea, deci cotarea adecvat este FC.
Raspunsurile culoare se impart in: forma culoare (FC) unde forma joac rolul principal in
determiarea rspunsului, Culoare form (CF) unde culoarea are rol de determinant principal i
rspunsul culoare (C) unde forma nu mai are nici un rol n construcia rspunsului.

Uneori elementul kinestezic si elementul culoare sunt incluse in cadrul aceluiasi


raspuns. Ele sunt foarte rare si au loc doar atunci cand ambii factori actioneaza simultan (la
plana IX: '' O patroana impodobita cu mii de culori patrude in sala de bal'').
Nota: n mod absolut nici unul dintre raspunsurile culoare nu reprezinta indiciul unei
perturbari a echilbrului emoional. Aceasta decizie o luam numai pe baza interpretarii
ansamblului protocolului testului Rorschach si intotdeauna in conjuctie cu alte informatii de la
alte teste, chestionare, convorbire s.a.m.d.
Un tip special de determinant il reprezinta raspunsurile clar-obsucre. Rorschach nu a
vorbit despre ele. Raspunsurile clar- obscure (Binder este cel care le-a descoperit) rezulta din
interpretarea nuantelor de gri ale planselor sau din interpretarea liniei care desparte o nuanta
mai inchisa de una mai clara. Ele se impart in:
-raspunsuri clar-obscure detaliate F(C )
-raspunsuri clar-obscure difuze: Clob F=Clob(F)
-raspunsuri clob, raspunsuri difuze sau clar-obscure pure, cotate Clob
In primul tip este interpretata o nuanta din toate celelalte care-l impresioneaza puternic pe
subiect (ex: plansaIX-raspuns tipic- ''Coasta norvegiana tipica'' deoarece contururile petei sunt
foarte abrupte si ondulate). In acest raspuns forma, momentul formal a jucat un anumit rol,
dar impresia de difuz a fost si ea importanta. Este deci un F(C ).
n raspunsurile de tip Clob F momentul formal este secundar, iar impresia de clarobscur are rol primar in formularea raspunsului : plansa VII- ''Imagine de furtuna'' este un
rspuns clar-obscur pur Clob. (Persoanele care dau raspunsuri Colb sunt persoane care isi
stapanesc greu pulsiunile, afectele si mai ales persoane care sunt dominate de propria lor
anxietate).
Raspusurile de tip ClobF sunt de obicei referiri la radiografii de animale, nori, etc.
Raspunsurile Clob pure sunt cele unde momentul formal lipseste cu desvrire. Ex: Plansa
IV-''Atmosfera de furtuna''; Plansa I - ''Piscul vulturilor''.
N.B. Cand subiectul a napoiat plana terminat plansa V notam din nou timpul, (nu timpul
fiecarei planse, ci), timpul total. Mai notam o data timpul la sfarsitul testului, deoarece se pot
evidentia anumite modificari la nivelul ritmului de protocolare, respectiv a fluenei proceselor
psihice.
n protocol trebuie notata si pozitia plansei, precum i eventualele rotiri efectuate de subiect n
timpul asocierilor. Se utilizezaz diferite coduri pentru poziie. Rotirile planelor sunt
importante deoarece nervosii rotesc plansa de foarte multe ori.

3. Continutul se refera la aspectul uman, animal, antomic, vegetal care este invocat in
raspunsurile subiectilor. Principalele moduri de abreviere: H- rspuns uman, Hd- detalii
umane, A- rspuns animal, Ad- detaliu animal, Pl-plante, Geo- geografic, Arh- arhitectural,
Peis- peisaj, Abstr-abstractiuni: cinste, datorie, iubire, Sex- raspunsuri sexuale, Obj- rspuns
obiect, Orn- ornament. Anat- rspunsuri anatomice etc. Rspunsurile anatomice sunt
considerate forme rele i sunt cotate F(-) in cele mai multe cazur. Cnd sunt mai multe de
60% nu putem interpreta protocolul. Dac sunt mai putin de 50% putem face totui o
interpretare. Aceste raspusuri sunt, potrivit lui Bohm, ''crucea testului Rorschach'', i arata ca
este vorba de o stereotipie n gndire, sterotipie cu tem anatomica.
4. Originalitatea rspunsurilor
Raspunsuri originale sunt cele care apar cu o frecven de 1-3 la 100 raspunsuri Raspunsuri
banale au frecven-a 1 la 3 raspunsuri din o sut.
Originalitatea se poate manifesta ca originalitate in interpretare sau in cuprindere, privind
modul in care este abordat plansa. Mai sunt si raspunsuri individuale, autorii recomanda sa
nu le notam ca fiind individuale chiar daca ele nu se repeta si la alti subiecti pentru ca aceasta
notatie este proprie experilor cu multa experienta in Rorschach. Noi trebuie sa le notam ca
fiind originale.
Originalitatea in tema cuprinde acele raspunsuri care aduc in discutie un continut ideatic nou,
pe cand cele care sunt originale din punct de vedere al elaborarii reprezinta infrumusetari
aduse unor continuturi nu intotdeauna noi sau originale.
Valorile simptomatice ale elementelor formale
1.Modul de aprehensiune (modul de cuprindere al plansei).

G-semnifica capacitate de sinteza, gandire sistematica, energie asociativa, tensiuni


psihice intelectuale, caliti ce duc la productivitate intelectuala, interes fata de
preocupari spirituale

G(+) Daca modul de aprehensiune este insotit si de o forma buna (F+), atunci vorbim
de o buna capacitate intelectuala.

G mpreun cu originalitatea rspunsului(Orig) semnific inteligenta creativ;

G cu raspunsuri banale (Ban) = simt comun, gandire comuna.

G combinat cu rspunsuri forme bune i rele (F+/F- ) semnific o anumita pasiune


pentru stiinta fara sa fie insotita de o capacitate pe masura.

DG- confabulatorii general DG(-) acestea sunt un indiciu pentru o gandire inexacta.
Dimpotriv, DG(+) = gandire constructiva

Raspunsurile detaliu ordinar (D), raspunsurile detaliu semnifica activitatea de analiza


si diferentiere

D (detaliu ordinar) este interpretat ca un factor de bun simt, ca un simt comun.

(Dd): = activitate, rigoare, minuie, capacitate de observare, imaginatie, spirit de


observatie.

Dbl-Raspunsurile intermaculare au ca semnificatie: afirmare de sine, bogatie


intelectuala, capacitate de combinare si plasticitate i opozan daca este vorba de un
Dbl tehnic. Daca este vorba de un Dbl format de contur, are semnificatia capacitatii de
diferentiere perceptriva. Dbl-urile vzute ca intrari in grota, lacune, pun accent pe
fantasma relatiei mama- copil (concept freudian).

Do-Raspunsurile detaliu oligofren: semnific o retragere psihica, o limitare perceptiva,


in acelasi timp o limitare asociativa. Aceste limitari pot fi voluntare sau inconstiente.
Cele voluntare au ca semnificatie grija constienta, exagerata pentru obiectivitate,
vigilenta. Pe cnd daca este inconstienta, aceasta scotomizare perceptiva, mrunire
perceptiva, se datoreaza semnificatiei pe care subiectul o d stimulului respectiv si
semnificatia este legata de o incapacitate de a lega elementele intre ele intr-o sinteza,
din varii cauze: deficitul intelectual, diminuarea energiei asociative, inhibitii afective,
intrarea in actiune a unui mecanism de aparare a Eului care reprima un continut
dezagreabil si limiteaza perceptia la un detaliu care pare mai dezirabil in raport cu
cerintele Eului.
.

Valori simptomatice ale determnanilor

F(+) semnifica: buna capacitate de observare, capacitate de concentrare, atentie,


perseverenta. precizia perceptiei, vigilenta atentiei, bun control al proceselor mentale,
putere reglatoare a Eului, adica putere de organizare si planificare

F(-) semnifica: lipsa de inteligenta, capacitate de observare diminuata, tulburari ale


atentiei mai ales la nervosi. L. Usteri spune ca raspunsurile formale (F) semnifica
aportul formei la stapanirea haosului.
Procentajul de raspunsuri forma F% semnifica: distanta mare fata de problemele

afective, lipsa de spontaneitate sau teama de a se manifesta, dificultati in a manipula reactiile


afective.

(K): via mental, adaptare realizat predominant prin gandire decat prin afect, viata
orientata spre interior- introspectie, stangacie, inhibare, stabilitate a afectivitatii, viata
interioara creatoare.

Raspunsurile kinestezice mai pot fi impartite astfel: de flexie (retragere, detasare de lume) i
de extensie (deschidere catre lume, in afara).
K(-). Subiectul vede ceva in miscare dar nu corespunde cu imaginea. K(-) exista o
semnificatie patologica. Este vorba, potrivit clasificarii psihiatrice din vremea lui Rorschach,
de epileptici, boala maniaco-depresiva (boala circulara) sau de schizofrenie. Pentru
persoanele normale este semnul productivitatii necontrolate si nefrnate de realitate.
kinesteziile au doua semnificatii majore: una intelectuala, alta

proiectiva. Cea

intelectuala ne sugereaza faptul ca raspunsul kinestezic este generat de nivelul intelctual, de


imaginatie, de plasticitatea structurilor intelectuale sugernd capacitatea de amnare si
integrare a functiilor Eului. Aspectul proiectiv se refera la un anumit element incostient
profund. n aceste raspunsuri sunt proiectate propriile raspunsuri de miscare, trebuintele sunt
subliniate pintr-o activitate motrica imaginativa.
K- absenta lor este foarte diagnostica. In astfel de situaii este vorba de o saracie
ideativa, srcie a introspectiei, a capacitatii de autoanaliza; este vorba de o slabire a frnelor,
care controleaz pulsiunile incontiente.
Semnificatia raspunsurilor culoare (C )
Raspunsurile culoare fac trimitere la afectivitate.

Raspunsurile forma - culoare (FC) semnifica: capacitate de contact cu lumea si cu


exigentele ei, lucru posibil datorita faptului ca sentimentele tin cont de ratiune, sunt plasate
sub controlul ratiunii.

Raspunsurile forma- culoare negative FC(-): arata ca persoana face eforturi sa se adapteze
afectiv, dar datorita unei capaciti intelectuale modeste nu reuseste sa faca acest lucru
decat cu dificultate.

Raspunsurile culoare- forma (CF)semnifica: labilitate afectiva, subiect care nu poate stabili
o relatie durabila cu obiectul pentru ca pulsiunile libidinale nefiind satisfacute, ii dau o
stare de agitatie, nerabdare.

Raspunsurile culoare C: descarcare afectiva pura, impulsivitate ce nu serveste decat la


descarcarea afectelor. Este expresia cea mai clara a impulsurilor de descarcare afectiva..

Rspunsurile C (= explozie afectiva) si partial raspunsurile CF exprima principiul placerii


caruia I se subordoneaza functionarea Sinelui. Deci Sinele spune Vreau acum !, Eul spune
Nu e vremea acum. Supraeul, la fel de nerealist i categoric n cerine ca sinele spune :
''Categoric, NU !''
C si CF- corespund comportamentului copilului precum si oamenilor imaturi, explozivi, pe
cand FC exprima comportamentul matur, adult.
Culoarea pur dezorganizeaza comportamentul, pe cand in raspunsurile FC este vorba
de de importanta aspectului formal care exprima aportul gandirii, inteligentei, aspect cruia i
se adaug simirea, feeling-ul care d poezie i farmec vieii.
Semnificatia psihodiagnostic a coninutului
Continutul semnifica orizontul subiectului. Orizontul copilului fiind mai ingust datorita
experientei mai reduse se regsete in raspunsurile sale care implic notiuni mai familiare
cum sunt raspunsurile animale, plante etc.

Raspunsurile umane (H) reprezinta rolul intereselor sociale si omenesti din viata subiectului.

Raspunsurile animale (A) sunt semnul stereotipiei gandirii.

Raspunsurile anatomice (An), atunci cand abunda pot semnifica un sentiment de inferioritate
intelectuala.

Raspunsurile sex cand abunda semnifica atitudinea artificiala cu care aceste persoane iau in
deradere propriile lanturi. Sunt foarte normale, nu au nimic patologic in ele.

Raspunsurile plante (Pl) sunt mai frecvente la copii de 6-8 ani. Daca le gasim la asubiectii
aduli sunt necesare si alte investigatii.

Raspunsurile tip arhitectura (Arh) lipsa de siguranta interioara.

Raspunsurile hrana (Hr)- puternica realitate.


Semnificaia psihodiagnostic a originalitii

Raspunsurile originale (Orig) in tema: daca

si forma este buna, atunci semnifica

aptitudini pentru literatura, persoane dotate pentru arta. Daca sunt Orig profesionale
poate fi vorba de persoane al caror orizont se limiteaza doar la profesiune.
Originalitateatea in cuprindere semnifica o slabire a simtului realitatii; persoana este
originala in modul cum interpreteaza plansa, adica in actul perceptiv, dar cu cat este mai
originala cu atat se indeparteaza de realitate, adica elementul proiectiv pe care il adauga

interpretarii este cu att mai mare. Ori cu ct este mai mare proiecia cu att este mai
mic priza la realitate.

Daca rspunsurile Orig. sunt F(-) este vorba de tulburari nevrotice sau chiar psihotice
ale contactului cu realitatea. Rspunsuri originale intanlim si la schizofrenici, insa nu i
la tipul maniaco-depresiv pentru ca el este prea grabit sa traiasca lumea si prea putin
preocupat sa o inteleaga.

Semnificaia psihodiagnostic a rspunsurileor clar - obscure


Culorile clar-obscure avantajeaza sentimentele globale centrale ale Eului, adica trairile
cu aspect mai difuz ce tin de dispozitii de anxietate ( o teama fara obiect). El le numeste
stimmungen.

Raspunsurile clar-obscure detaliate F(C) semnifica aproximativ ceea ce inseamna FC,


adic predominanta intelectului, si de asemenea, o adaptare afectiva nuantata de
realitate.

n interpretarile FClob (difuze) subiectii reusesc sa-si controleze reactiile lor afective
gratie aspectului formal, in spatele caruia stau ratiunea, judecata, amanarea.

Rspunsurile F Clob (-) semnific faptul c interpretarea nuantelor clar- obscure se


face cu sesizarea incorecta a elementului formal. Aici este vorba de un efort de
adaptare si control care este ineficace.

Clob F unde elementul formal joaca un rol secundar semnific o tendinta insuficienta
de a controla reactii profunde.

In cazul raspunsurilor Clob pure este vorba de absenta fortelor formatoare i


frenatoare ale eului: Anxietatea, afectele deslnuite pot avea aici efecte devastatoare.

Traubemberg spune ca in general raspunsurile clar-obscure semnifica adaptabilitatea


afectiva, prudenta anxioasa, sentimente de inferioritate, efort de autocontrol in relatiile cu
altii. Binder face aceasta distinctie: culoarea avantajeaza sentimente izolate pe cand nuantele
de clar-obscur angajeaza sentimente centrale .
Culoarea ne releveaza afectivitatea pe cand nuantele de clar-obscur releveaz anxietatea.
Clobfer arata ca reactiile clar-obscure exprima atitudinea subiectului fata de tendintele sale de
securitate si sentimentul de dragoste mai ales la copii.

Etalonarea testului Rorschach


Aceasta reprezinta munca psihologului pentru valorificarea protocolului. Exist foi de
protocol i foi de etalonare special concepute. n lipsa lor, psihodiagnosticianul va utiliza o
foaie de hrtie, avnd menionate datele de recunoatere ale subiectului unde va mai aduga o
serie de numere i procentaje necesare interpretrii.
Se noteaz mai nti numrul total de rspunsuri date subiect.
1.Separat de planele I-V, sau in paranteza, se noteaza numarul de raspunsuri pentru plansele
VIII si X. deoarece productivitatea de protocolare scade dramatic n cazul ocurilor culoare.
Acestea din urm au mare valoare diagnostic i reprezint starea de stupoare, de blocaj a
subiectului n faa culorii roii (oc la rou) sau negre (oc la negru). Nu este spaiu suficient
pentru a zbovi asupra mecanismelor psihologice ale acestor fenomene, dar studentul interesat
va putea consulta bibliografia Rorscach.. Media raspunsurilor la acest test este de 34 ( la
subiectii normali).
Daca la planele VIII-X sunt mai multe rspunsuri dect la primul set de plane, este
posibil s fi avut loc un soc la negru ( deseori este provocat de negrul masiv al planelor IV,
V, VI). Dupa socul la negru, culorile produc o adevarata eliberare, subiectul inmulteste
numarul de raspunsuri, dar are si reactii vizibile, se relaxeaza.
Al doilea pas este notarea timpului de reactie.

T = timp total/ nr de raspunsuri. Calculam apoi timpul mediu pentru fiecare plansa in parte.
Putem calcula pentru fiecare plansa timpul de reactie deoarece socul culoare poate fi manifest
sau larvat. Daca este manifest il sesizm prin intermediul unor reacii tipice: subiectul
zbovete mult n faa planei si astfel timpii de reactie se maresc.
2.Gruparea elementelor formale .Se face din urmatoarele puncte de vedere:
-Modul de cuprindere. Prin aceasta stabilim tipul de aprehensiune ce semnifica proportia
modurilor de aprehensiune intr-un protocol ( cti de G, D, Dd, Do etc.).
Modul de aprehensiune poate fi:
a)de tip G, adica gandirea este orientata spre ansambluri, structuri informaionale globale,
fiind vorba de o gandire sistematica, teoretica;
b)de tip D- inteligenta practica sau mai rar Dd fiind vorba de ambitia cantitatii, de o
modificare depresiva a dispozitiei. n general depresivii au tendinta de a interpreta detaliile
foarte mici. Tipul de aprehensiune ne ajuta sa evaluam inteligenta.
3.Stabilirea procentajelor si tipurilor:
a)calculul procetajului de raspunsuri formale F%.

F% reprezinta numarul de raspunsuri forma buna (F+) raportat la totalul raspunsurilor forma
(F) totul inmultit cu 100. Aici nu ne intereseaza raspunsurile de tip K, F(C), Clob(F). Fiecare
raspuns formal este cotatl cu un punct. '' F+/-'' se noteaza cu 0.5 puncte.
Raspunsurile A%. A%= (raspunsuri A+ Ad/total raspunsuri)*100
Raspunsurile Ban. Ban%= numar raspunsuri Ban/ total raspunsuri
Raspunsurile Orig. Orig%= numar raspunsuri Orig/ total raspunsuri
Raspunsurile Orig se coteaza astfel: acolo unde consideram ca predomina aspectul
pozitiv le luam ca (+) si acolo unde consideram ca predomina aspectul negativ le luam ca (-).
Nu exist consens ntre autori cu privire la limitele potrivit crora stabilim tipul de
aprehensiune. Se accept totui urmtoarea convenie: Din totaluri de raspunsuri date de un
subiect, ca sa fie vorba de tip aprehensiune G, ar trebui ca acestea s fie distribuite astfel:
pentru fiecare G s existe 2 sau 3 rspunsuri detaliu ordinar D, un Dd i pentru ntreg
protocolul un Dbl.
Un pas urmtor implic stabilirea succesiunii modurilor de aprehensiune care se refera la
ordinea in care modurile de aprehensiune se gasesc intr-un protocol. Ordinea fireasc ar fi: G,
D, Dd, Dbl.
Tipurile de succesiune sunt: normala, ordonata, relaxata., incoerenta (ordine complet
dereglata), integrata (cand subiectul da un detaliu oligofren ca apoi sa ajunga s dea G sau
D). In practica vom intalni hibrizi, tipuri intermediare de succesiune, adica succesiune usor
relaxata, puternic relaxata, relaxata cu tendinta de incoerenta sau partial integrata, etc.
Ordinea este dereglata dac dup o succesiune de rspunsuri G, D, Dd, la un moment dat
apare D si dup aceea G. Din punct de vedere psihogenetic este normal si mai usor ca mai
intai sa vezi aspectul global si apoi detaliile.

Sesizarea detaliilor implic dezvoltarea

perceptiei.
Determinarea tipului de rezonanta intima este un urmtor pas al etalonrii protocolului
(Observai c etalonarea are aici un alt sens dect cel pe care l-am consacrat n cursul nr.7 !).
Tipul de rezonan intim reprezint raportul dintre punctajul raspunsurilor miscare si
punctajul raspunsurilor culoare. Punctajele alocate determinanilor este urmtorul: K =
1punct; FC = 0.5puncte, CF=1punct; C = 1.5p
Exista cinci tipuri de rezonanta intima: coartat ( cele doua valori opuse sunt 0 si 1), cuartiv
(maxim 3 din ambele parti), ambiegal (ambele superioare lui 3), introversiv (raspunsurile K
sunt superioare), extratensiv (raspunsurile C sunt superioare). Exista si forme intermediare:
introversiv fara extraversiune (de exempul 0/2) extratensiv egocentric (2/0).

Valoarea simptomatica a procentajelor si tipurilor


Coninut
H > Hd

- normal inteligent

Hd > H

-lipsa de inteligenta
-inhibitie nevrotica
-modificare depresiva a dispozitiei

A > Ad

-normal

Ad > A

-inteligenta inferioara
-inhibitie
-depresie

Determinani
F(+)

-finete de observare
-capacitate de concentrare

F%

-inteligenta slaba
-la nervosi tulburarea capacitatii de concentrare

A%

-stereotipie daca este mai mare de 50%


-capacitate de adaptare intre 20-30%

Persoanele foarte inteligente si creative dau procentaje A% sub 30%, deoarece inteligenta lor
este in afara stereotipiei.
Ban%- capacitate de adaptare si contact social
Orig%- tulburare nervoasa sau mentala (daca este foarte crescut).
Tipul de aprehensiune:
G- gandire teoretica, sistematica
D- inteligenta practica
Succesiunea modurilor de aprehensiune:
-normalii au succesiune ordonata
-nervosii, artisti si persoane imaginative - succesiune ralaxata
-schizofrenie, schizoidie- incoerenta
Tipul de rezonanta intima ne arata atitudinea fundamentala a persoanei fata de sine si fa de
altii. Introvesivii sunt inteligenti, orientati spre interior, afectivitate stabilizata, mica
capacitate de adaptare la realitatile vietii, nu sunt facuti sa lupte.
Extraversivii manifesta stereotipie, viata orientata spre exterior, afectivitate mai labila,
adaptabilitate sociala, abilitate.

Cuartivii si cuartatii sunt persoane seci, orientate spre pedanterie, au slaba capacitate de
adaptare sociala.
INTERPRETAREA TESTULUI RORSCHACH
Implic realizarea aa-zisei psihograme. Psihograma, conform lui Bohm, cuprinde trei faze:
1) Dobindirea unei impresii globale, intuitive care se degaja din protocolul brut. 2) Controlul
tiinific al partilor. Princpiul esential al acestei faze este ca se pleca intotdeauna de la aspectul
formal si numai dupa aceea se trece la continut.
3.) Aceast faz se refera la rezultatul intuitiv si critic al ansamblului. In aceasta etap se
reconstruieste profilul subiectului pe baza elementelor care au fost decelate in etapa a doua.
In principiu schema unei psihograme cuprinde urmatoarele mari capitole:
2) Evaluarea calitativa a inteligentei. Sunt considerate o serie de aptitudini particulare
abstracte sau artistice ori tehnice. Este evaluata inteligenta din punct de vedere calitativ dupa
aceea si imaginatia. Notam daca persoana are caracter creator daca manifesta originalitate si
excentricitate daca are tendinta de a fi cu capul in nori sau dac are un simt diminuat al
realului, daca persoana manifesta tendinte maniace, de infrumusetare a realitii, sau de a o
mistifica. Se evalueaza aspectul de fidelitate al relatiilor dintre produsul imaginativ si
realitate.
2) Evaluarea cantitativa a inteligentei Se evalueaza eventualele inhibitii afective ale
inteligentei bineinteles de natura nevrotica si /sau depresiva sau eventualele retarduri mentale
de anumite nivele de gravitate.
3) Evaluarea afectivitii. Se evalueaza: strutura afectivitatii, maniera de control a trairilor
afective, respectiv maniera de frenaj si de inhibitie, atitudinile generale cum ar fi sentimentele
de inferioritate agresivitate, opozitie, jena, ambitia cantitatii, calitatii, nevoia subiectului de a
se face pretuit, dispozitia care poate fi neutra animata, deprimata, anxioasa
4) Evaluarea trsturilor nevrotice. Trasaturile nevrotice, tip de trasatura, caracteristici si
structura. Eventualele particularitati constitutionale sunt puse in evidenta. Sunt luate in
consideratie in vederea unei imagini cit mai corecte despre persoana informatiile de la alte
teste. Sunt valorificate rezultatele anamnezei, obiceiurile de viata, conflictele majore.
Se incearca un prognostic in legatura cu persoana respectiva si eventual daca situatia ei
implica eventuale dezordini se indica metode psihoterapeutice.
Se formuleaza indicatii de continuare a examenului intr-o anumita directie pentru aprofundare
daca este cazul.

Evaluarea inteligentei
Evaluarea cantitativa tine cont de urmatoarele aspecte pe care protocolul subiectului ar trebui
s le conin. Pentru a putea fi considerata o persoana normala d.p.d.v.a al inteligenei
protocolul trebuie sa contina un procent ridicat de forme bune (F+) si anume intre 80 95%.
Aceste raspunsuri F+ trebuie sa fie raspunsuri globale (G) si kinestezice bune (k+). Acest
aspect vizeaza finetea de diferentiere specifica inteligentei si partial intensitatea tensiunii
intelectuale. Succesiunea modurilor de aprehensiune sa fie ordonata. Daca este rigida in cazul
inteligentei atunci este vorba de subiecti pedanti, obsesivi. Daca este puternic relaxata banuim
anumite tendinte maniace, o inteligen de suprafa. Succesiunea depinde de stabilitatea
atentiei. Subiectul trebuie sa dea cel putin 7 10 raspunsuri globale (G). Tipul de
aprehensiune, o maniera relativ constanta in raspunsurile subictului de a cuprinde fie n mod
global sau in detaliu imaginea interpretat, se refera la relatia dinte D, G si d. Este de dorit
pentru un subiect normal sa aiba un tip de aprehensiune G, GD, GDd (adica sa aiba si
rasunsuri globale detaliu si detaliu mic). Tipul de aprehensiune vizeaza sensibilitatea la
factorii formali ai inteligentei
Dupa Meilli factorii formali ai inteligentei sunt: sensibilitatea sau finetea de discriminare,
complexitatea, globalitatea, soliditatea structurii invers proportionala cu mobilitatea si
originalitatea. Mai conteaz intensitatea tensiunilor interioare (rapiditatea gindirii).
In evaluarea inteligentei, Rorschach a tinut cont de acesti 5 factori. Succesiunea ordonata
impreuna cu modul de cuprindere (G) vizeaza intensitatea, mai departe F+%, vizeaza finetea
, solidaritatea structurilor inteligentei este evaluta cu urmatoarele aspecte, care

sunt

obligatoriu prezente in profilul inteligentei unui subiect normal: A% mai mic decit 50%; la
persoanele depresive procentajul rapunsurilor animale este mai mare.
Ban% aproximativ de 20 25%; copii dau intre 10 15%. Rspunsurile Ban. au importanta
lor psihidiagnostica pentru care ne dau informatii in legatura cu capacitatea de adapatare a
persoanei la situatie si la anturaj. O persoana normala d un procentaj de Ban = 50%. Daca
procentajul e mai mare persoana pluteste cu capul in nori. Trebuie ca persoana sa dea si un
anumit numar de raspunsri k+.

Rspunsurile K+ reprezinta introversie, capacitate de

autocontrol fundamentat raional, raspunsurile k fiind semn al inteligentei. Ele ne arata


aptitudinile creatoare, inspiratia artistica, productivitatea inteligentei deoarece unindu-le cu
raspunsurile produc un puternic adaos proiectiv; persoana se proiecteaza, miscarea este
inventata la fel ca si raspunsurile detalii mici care mai mult aduc in intereptare decit iau din
plansa.
Etalon de k: intre 0 - 1k inteligenta este slab mijlocie

2 5k inteligenta este mijlocie, eventual buna


5k inteligenta buna si foarte buna.
Nu neaparat daca o persona are k-uri are si o inteligenta buna, procentajul trebuind s fie
interpetat impreuna cu celelate elemente. Daca raspunsurile F+ ar fi 100% apare o
personalitate rigida, prudenta axata pe aspectul formal. Lipsa de intelgenta (diversele tipuri
de handicap mental) se caracterizeaza prin procentaj mic de raspunsuri F+ = 45 60%..
Daca avem un procentaj de F+ sub 45%, este vorba de un caz sever de deficit intelectual cu
procentajul de raspunsuri animale ridicat, peste 65%. Raspunsurile G sunt putine (1-3). Ban
este redus deoarece si capacitatea de insertie sociala este foarte scazuta. Tipul de aprehensiune
D, Dd raspunsuri detaliu ordinare in care elementele detaliu mic (d) joaca un rol mai mult sau
mai putin confabulator adica initiava , procesul de interpetare al detaliului ordinar (Do).
Succesiune este ordonata citeodata tinzind la relaxare. Subiectul nu d nici un raspuns k sau
cel mult un k de tip Ban. Tipul de rezonanta intima este extratensiv cu elemente de
egocentricitate. Raspunsurile detaliu uman tind sa le depaseasca pe cele ale raspunsurilor
umane (H). Un astfel de subiect are constiinta atitudinii intepretative diminuata, in fata
plansei. Normalii stiu ca plansa nu este chiar realitatea, pe cnd persoanale care fie au
handicap mental sau contact cu realitatea mai scazut mergind spre patolgic nu au constiinta
interpetativa. Ele chiar se straduiesc sa descifreze, sa gasesca o anumita realitate in spatele
acestor imagini.
Subiectii supradotati au o aprehensiune bogata, numar mare de rapsunsuri Orig. Rezonanta
intima este ambiegala (cte puncte la k atitea de C) , G-uri multe, determinanti in care
kinestezia se combina cu culoarea.
Diagnosticul calitativ = modul cum este structurata inteligenta. Un procent de F+ ridicat dar
nu chiar 100% caci 100% poate inseamna sterilitatea gindirii proprie oamenilor preocupati
de aspectul formal. Daca este sub 70% este vorba de scaderea capacitatii de concentrare sau a
capacitatii de control al realitatii.
Persoanele normale sunt caraterizate printr-o succesiune usor relaxata (la artisti) iar daca este
vorba de o mare capacitate de abstractizare este vorba de o persoana rigida. Raspunsurile G si
F+ arata gustul pentru sistematizare stiintifica pentru pespectiva de ansamblu. Putem descifra
prin intermediul raspunsurilor globale daca persona e lipsita de talent natural. n acest caz
numarul mare de G se obtine prin suprasolicitare dovedit de forma ea (F-) a G-urilor.
Persoanele din aceast categorie dau putine rapunsuri k+ si la fel de puine Orig+.
Daca persoana exceleaza in raspunsuri ordinare bune (F+) inseamna ca are o imaginatie vie.
Daca da rapsunsuri confabulatorii GD si F+ atunci este vorba de o orientare teoretica iar in

cazul DG este vorba de o orientare practica. Procentajul de raspunsuri animale ne da


posbibiltatea sa facem urmatoarea demarcaie: artistii, deoarece lumea lor este in afara
banalitatii, dau putine raspunsuri animale (25%). Muncitorii care lucreaza mult in domeniul
practic, concret dau insa mai multe (35 50%).
Procentajul slab de raspusuri animale coexista cu un procentaj mare de rasunsuri originale.
Raspunsurile Ban ne dau informatii in legatura cu capacitatea de contact a inteligentei
deoarece joaca un rol important. Daca lipsesc raspunsurile Ban este vorba de un autism
schoizofrenic sau de o gindire autista care se orienteaza mai mult pe ea inssi decit asupra
realitatii. Daca Ban % este ridicat si insotit de un procentaj slab de raspunsuri Orig poate fi
vorba de o persoana banala plictisitoare. Daca procentajul de raspnsuri Ban este insotit de
putine raspunsuri animele dar de un procentaj ridicat de raspunsuri Orig atunci persoana
respectiva fie este un politician, fie un functionar cu idei orginale , fie ca are aptitudini
pentru cariera politica sau de funtionar.
Diagnosticarea afectivitatii
Culorile ne dau indicii despre afectivitatea persoanei, rapunsurile forma culoare (FC) ne dau
indicii despre capacitatea de adaptare pe baza controlului ratiunii. Raspunsurile culoare-forma
(CF) ne dau indicii in legatura cu afectivitatea inadaptata labila, agitata sau in orice caz o
afectivitate fara obiect, dupa cum raspunsurile culoare pure C ne duc cu gndul la o
afectivitate impulsiva. Daca descriem subiectul din punctul de vedere al raportului FC, CF si
C am putea situa subiectii pe un continuum de la stinga la drepta.

FC
Adulti

CF multe

si FC putine

C + FC

inseamna copii

tipic infantila, specific

prescolari

sinelui, functioneza

(morala heteronoma:

pe baza principiului

a zis mama, a zis tata)


Nu morala copilului
determina comportamentul
ci autoritatea.

placerii.

Traubemberg spune: impulsivitatea poate fi diagnostica prin urmatoarele semne:multe C


impreuna cu putine sau deloc k, in cazul acesta este vorba de o descarcare a impulsivitatii in
salve frecvente, multe raspunsuri C si numerosi k este vorba de o descarcare ca de bomba.
Daca avem multi C, k si Dbl atunci este vorba de o persona periculoasa. Raspunsurile C+ si k
determina o descarcare de afectivitate ca de bomba, pentru ca in calitate de reprezentanti ai
gindirii, raspunsurile k nu fac decit sa amne descaracrea tensiunii care se acumuleaza si la
un moment dat explodeaza.
Putem avea urmatoarele trei situatii: raspunsuri clar obscure detaliate F(C) si raspunsuri FC+ :
este vorba de empatie, sensibilitate. Daca atunci cind raspunsurile FC sunt intr-un numar mai
mic decit raspunsurile F(C) este vorba de o sensibiltate excesiva. Traubemberg spune:
raspunsurile clar obscure detaliate sunt un fel de frisca adaugata prajiturii F(C)+, adica
raspusurile clar obscure detaliate adauga un plus de control al ratiunii, indicata de catre
raspusurile FC.
Daca intinlim situatii cind raspunsurile FC sunt insotite de raspunsuri culoare pura, atunci este
vorba de o lupta interioara dusa impotriva propriilor afecte; poate fi vorba de o disociatie.
Traubmerberg afirma ca este vorba de o sensibilitate schizoida tipica. Stabilitatea afectivitatii
se poate realiza din punct de vedere ai indicilor Rorschach din doua perspective: a indicilor k
ce tempereaza afectivitatea subiectului indiferent daca este nevrozat, psihotic sau normal.
Totui afectivitatea labila ramine labila chiar daca este instiota de k-uri. Reglajul afectivitatii
poate fi realizat si prin procentajul de F+ care inseamna ratiune. De asemenea, o alta forma de
autoreglaj al afectivitatii este G+ care reprezinta o privire de ansamblu asupra stiuatiei. Un
frenaj insuficient al afectiviatii este caraterizat prin raspunsuri culolare numeroase, k putine,
procentaj de forme bune slab si G rele. Un frenaj eficace se traduce prin C acoperit de k (C =
k). Un tip de rezonanta intima ambiegal si un procentaj de raspunsuri forma semnificativ. In
situatia in care dintr-u protocol lipsesc raspunsurile culoare ne putem gindi la tocirea afectiva
de natura psihotica, debilitate mentala, inhibitie afectiva de natura depresiva/psihotica.
Contactul social (capacitatea de contact) se realizeaza functie de afectivitate. O persoana
cuartiva, cuartata, relationeaza foarte greu n mediul social.
Sunt 6 factori care determina din punct de vedere al indicilor Rorschach capacitatea de
contact: Ban si Ban% (pentru o inteligenta superioara trebuie sa se situeze intre limitele
precizate). Cei doi indici dau masura contactului intelectual cu lumea. Pentru persoanele
oligofrene un Ban% rezonabil ne da speran privind adapatabilitatea persoanei la mediul
sau. Pentru depresivi, este un indiciu porivind gravitatea depresiei. Pentru psihotici in general

prin Ban % apreciem egocentrismul, slabirea contactului cu realitatea sau chiar gravitatea
maladiei.
Diagnosticul psihopatologic cu testul Rorschach
Diagnosticarea nevrozelor se bazeaza pe urmatoarele elemente: soc culoare, lipsa
raspunsurilor k , interpetari de figuri intermaculare, tip de rezonta intima cuartiv, cuartat.
Cu ajutorul Rorschach diferiti indicatori pot fi pusi in evidenta: punctul de fixare in evolutia
libidinala. Astfel, daca subiectul este fixat in stadiul oral putem afla acest lucru prin
raspunsurile globale; daca este fixat in stadiul genital putem afla prin raspunsurile de
tip detaliu ordinar; raspunsurile detaliu mic ne dau indicii despre fixarea sa in stadiul anal,
dupa cum Dbl-urile ne dau indicii despre agresivitatea anal a persoanei. Tulburarile de
libidou se vad in tipul de raspuns culoare in care se incadreaza subiectul. Fenomenul de soc
arata daca exista o refulare a energiilor libidinale. Socul la negru sau rosu ne confirma faptul
ca este vorbe de o anxietate manifesta. Socul la negru este indicatorul cel mai general al
anxietatii fobice. Cu ajutorul Rorschach pot fi puse in evidenta diferite tipuri de nevroze,
poate fi facuta deosebirea dintre ele (daca este vorba de o nevroza de caracter, obsesiva,
anxioasa sau de neurastenie). Astazi DSM4 recurge la alte clasificari.
Psihopatiile un alt domeniu de psihodiagnoza cu ajutorul Rorschach sunt evidentiate de soc
negru-rosu. Exemplu: pentru simptomele suicidale: autocritica (referiri autocritice la sine n
timpul protocolrii de tipul: '' Eu nu prtea sunt bun la desene''), accentuari ale simetriei
planselor, raspunsuri de tip unde, insistenta raspunsurilor pe mijolcul plansei, raspunsuri
perspectiva, critica obiectelor si pedanteria formelor.
Pot fi decelate prin Rorschach diverse tipuri de psihopatii: de tip schizoid, labila, antisociala
etc.

TESTUL SZONDI
Testul intr in categoria testelor proiective. Asemenea celorlalte probe proiective, pe baza unui
materialstimul, mai mult sau mai putin ambiguu, este stimulata atitudinea subiectului de a-si
exprima lumea sa interioara, in alegerile sale, far ca el sa fie constient de acest lucru.
Testul este utilizat astazi, dupa citeva decenii de experienta, nu numai in domeniul clinic dar
si in domeniul investigari personalitatii normale, cu scopul orientarii scolare, profesionale, in
diverse studii de psihologie sociala, experimentala, etc. Este interesant sa remarcam, de la
inceput, ca teoria testului (o teorie despre personalitate) este intructva diferita de traditia
scolilor personologice si anume aceasta teorie cuprinde dou mari teorii: 1) teoria
genotropismului (tropism = a alege in context social persoanele care ni se aseamana;
genotropism = a alege persoanele care au aceleasi gene pulsionale ca si noi); 2) teoria
destinului pulsional (cursul vieii reprezint mlinirea unui plan de via htrt de genele
noastre pulsionale). n virturtea acestor dou teorii Szondi si-a numit testul cnd
diagnostic experimental al pulsiunilor cind genotest sau analiza destinului.
Pe scurt, Szondi spune ca orice o alegere pe care o facem in viata ar fi dirijata de o rezonanta
instinctuala care se cheama genotropism. Aceasta rezonanta instinctuala este caracterizata
printr-un substrat biologic autonom. Prin actele nostre, spune autorul, noi implinim un destin,
de unde si denumirea conceptiei sale de analiza a destinului, adica analiza acelor factori
care determina evolutia (destinul) individului.
Teoria genotropismului se refera la atractia inerenta pe care o persoana o simte fata de alte
persoane. El considera ca este vorba de o atractie instinctuala, determinata de gene (adica
de factori ai ereditatii). Practic ar exista anumite gene latente care se manifesta pe cai
indirecte in alegerile mentionate. Binenteles ca persoanele care se simt atrase reciproc,
dupa Szondi, sunt purtatoarele acelorasi gene. In perioada in care Szondi si-a elaborat
teoria, in psihiatrie era recunoscuta baza ereditara a urmatoarelor grupe de tulburari
mentale:
- grupul tulburarilor schizoforme, in care intrau paranoia si catatonia;
- grupul tulburarilor circulare: depresia si mania
- grupul tulburarilor paroxistice: isteria, epilepsia.
Acestor 3 grupe Szondi le mai adauga categoria bolilor sexuale: homosexulaitatea si sadismul.
Dupa Szondi am avea de a face cu 4 categorii de instincte. Instinctul, in conceptia sa,
reprezinta tendinta inconstienta, la nivelul organismului, de a reface starea trecuta. n acest
punct Szondi adopt poziia lui Freud exprimat n Dincolo de principiul plcerii . Aceste

patru categorii de instincte, corespunzatoare celor 4 categorii de boli, sunt: instinctul sexual,
instinctul paroxistic, instinctul schizoform, instinctul circular.
Fiecare dintre cele 4 instincte ar cuprinde la rindul lor cite 2 trebuinte sau factori instinctuali.
La rindul lor aceste trebuinte inregistreaza 2 laturi complementare, adica 2 tendinte. Aceasta
schema reprezinta nucleul teoriei lui Szondi.
Vectorul sexual cuprinde 2 trebuinte: homosexuala si sadica. Vectorul paroxistic,
inseamna trebuinta instinctuala de a descarca tensiunea acumulat in salve si cuprinde:
tendintele epileptoide si isterica. Vectorul schizoform cuprinde: trebuintele catatonica si
paranoica Vectorul circular cuprinde: trebuintele depresiva si maniacala.

Fiecare

trebuinta la rindul ei cuprinde o tendinta pozitiva si una negativa manifestat ca simpatie,


respectiv ca antipatie fa de fizionomiile prezentate ca stimuli. Teoria testului opereaz deci
cu 4 vectori, 8 trebuinte si 16 directii. Este vorba intr-un final de 8 categorii de tulburari
psihice: Homosexualitatea (h), Sadismul (s), Epilepsia (e), Isteria (hy), Paranoia (p),
Depresia (d), Mania (m), Catatonia (k). Aceste 8 categorii de boli au corespondent in testul
lui Szondi in 8 categorii de trebuinte. In stadiul patologic aceste trebuinte imbraca formele
morbide ale homosexualitatii, sadismului, epilepsiei etc, fiind totusi specifice si oamenilor
normali. Din acesta cauza, cu acest test putem sa evaluam atit personalitatea mordida (mai
ales stadiul ei, tabloul nosologic in care se incadreaza persoana) sau putem stabili diversele
tendinte care determina comportamentul observabil al persoanei normale.
Utilitatea clinica a testului se datoreaza faptului ca rezultatele furnizate de acest test nu sunt
expresii ale unor criterii biologice, cit mai degraba ale unor criterii socio-culturale.
Valorificarea clinica a testului Szondi nu se bazeza pe teoria genelor pulsionale recisive,
latente, ci incearca sa recruteze in ultim instanta o serie de concepte explicative pentru
tendintele personalitatii evidentiate de cele 8 categorii de trebuinte si de cele 16 directii.
Susan Dery (1999) incearc sa puna testul pe baze psihanalitice ceea ce nu-l intriga pe
maestrul ei, care dimpotriva, o lauda n prefaa crii privitoare la test publicat de
autoare.
Prezentarea testului
Se compune din 48 de fotografii, ale unor persoane ce au fost pacienti ai serviciului de
psihiatrie, bolnavi incadrabili in cele 8 tipuri de boli psihice. Pe spatele fiecarei fotografii este
indicat seria pozelor (sunt ase) din care face parte portretul respectiv. Cu o litera, este
indicata boala sau tabloul nosologic specific bolnavului respectiv.

Sunt 48 fotografii, deoarece sunt 6 serii a cite 8 tipuri de boli, fiecare tip de boala
regasindu-se in setul de fotografii de 6 ori adica avem 6 fotografii de sadici, epileptici,
etc.
Modul de administrare
Fotografiile sunt etalate n faa subiectului, pe serii, si in fiecare serie, intr-o
ordine prestabilita, adic n ordinea numertrii lor cu cifre arabe.
VI

VI

VI
D

Hy

VI

VI

VI

VI

VI

C
5

Examinatorul soune: ''Aveti in fata d-voastra niste fotografii. Va trebui sa alegeti dou
fotografii care va sunt foarte simpatice si 2 fotografii care va sunt foarte antipatice. Aici nu
exista alegeri bune sau gresite'' (aceasta precizare o face S. Dery). Fotografiile simpatice se
pun in dreapta, cele antipatice in stinga, cele care ramn le punem de-o parte (si avem grija sa
nu amestecam simpaticele cu antipaticele). Acest lucru se face de 6 ori.
Este posibil ca unii subiecti sa spuna la un moment dat: Toate sunt la fel de simpatice sau
Toate sunt la fel de antipatice. Pentru a-i stimula s faca totusi diferente i intrebam: Daca
ar fi sa intilniti aceste persoane intr-un compartiment, linga care ti-ar plcea sa te asezi ?.
Exista dou variante fundamentale de administrare a testului: aceea originala, a lui Szondi,
care consta n luarea a dou protocoale. Intre cele dou protocoale pot fi administrate alte
probe, tot proiective ca testul Rochart, TAT s.a.m.d. Aceasta forma este doar o modalitate de a
formula ipoteze sau de a gasi niste raspunsuri la ipotezele clinice pe care ni le-am formulat.
Varianta mai laborioasa, consta in a lua 6 10 protocoale la 1-2 zile distanta intre ele. Este
mult mai diagnostica, ne da indicii despre evolutia tendintelor subiectului.
Este recomadat ca la sfirsitul testului, fie ca este vorba de varianta scurta sau cea lunga, sa se
elaboreze ceea ce se numeste testul final, adica din cele 12 fotografii alese ca simpatice i
cerem subiectului s-a aleaga patru care ii sunt cele mai simpatice iar din cele 12 antipatice sa
le aleaga alte patru care ii sunt cele mai antipatice.

Urmeaz realizara experimentului asociatiei factoriale, care consta in a cere subiectului


sa construiasca o povestire in legatura cu fotografiile alese la testul final, sau daca avem
timp e bine sa cerem subiectului, dupa metoda experimentului asociativ verbal a lui
Jung, pentru fiecare imagine, sa ne spuna ce ii evoc fiecare fotografie. Iata de ce este
important experimentul asociativ verbal: se poate ntmpla ca la fotografia 5h subiectul
sa spuna: ''Este tinar, este elev, locuieste inca cu parintii, toata lumea il iubeste, cind va ajunge
la virsta mea ii va lipsi dragostea, poate ca este emotiv, dar daca este asa sunt singur ca se afla
inca la inceput etc''. La fotografia 4e subiectul spune: ''Este la fel de batrin ca mine, apare ca
un om cu o profesie liberala, se pot spune multe despre acest subiect, are un aer amenintator
dar nu este brutal . Deci subiectul scoate la lumina, prin procesul identificarii si deplasarii,
mecanismele psihice specifice pe care le teoretizeaza psihanaliza. n felul acesta putem intregi
informatia despre subiectul respectiv.
Consemnarea si cotarea alegerilor
n urma administrrii testului rezult dou grupe de fotografii de: simpatice i antipatice.
S
h

P
E

Hy

Sch
P

C
d

X
X
X

X
X

ntr-un tabel ca cel de mai sus, alegerile simpatice se simbolizeaz cu un ''x'' rosu (cele
ngrosate) iar cele antipatice cu albastru.
Alegerile sunt cotate cu urmatorele 4 semne conventionale: reactie nula sau zero, pozitiv,
negativ sau ambivalent.

Sistemul pulsional elaborat de Szondi


Conform lui Leopold Szondi viata psihica se desfasoara in limitele a 4 vectori sau cercuri
instinctuale (vectorul sexual, paroxistic, schizofrenic si de contact). Fiecare vector cuprinde
cite dou tendine rezulta in total opt. Acesti 8 factori reprezinta 8 trebuinte fundamentale,
care sunt comune tuturor oamenilor. Este adevarat ca in cazurile patologice ele inregistreaza
un grad de tensiune mai ridicat.
Descrierea succinta a acestor factori:
Vectorul sexual
homosexualitatea (h) reprezinta tendinta catre tandrete, feminitate, tendinta de a fi iubit,
dezmierdat. Este vorba de iubirea de tip feminin de a fi cucerit. Dery spune ca, dimpotriva,
este o dorinta de contact pasiv, de abandonare fata de obiectul iubirii si exprima nostalgia
iubirii materne.
Sadismul (s)

dimpotriva, inseamna masculinitate, agresivitate, respectiv tendinta sado

masochista. In timp de factorul h reprezinta, dorinta de a fi obiectul tandretii, de a fi


posedat, de a fi condus, factorul s reprezinta agresivitatea masculina , pofta de a ataca,
de a stapini, de a conduce, de a cucerii.
Aceste 2 tendinte se gasesc la persoanele de ambele sexe iar in cazuri anormale tendinta catre
masculinitatesadism, respectiv feminitate-homosexualitate este intruchipata in sexul opus.
Este anormal la barbatii care prezinta o tendinta homosexuala crescuta, o dorinta de
afectiune, de a fi mingiiat, de a ceda, etc.
Daca tendinta feminina, de tandrete este exprimata in h+, dimpotriva h- semnifica
sublimarea acestei tendinte care se manifesta ca o tendinta culturala. Dupa cum s+
inseamna tendinta agresiva iar s- inseamna tendinte civilizatoare, combinatia h+ si s+
inseamna oameni realisti iar combinatia h- si s- oameni irealisti.
In cazul in care este vorba de o alegere puternica, de o relatie plina, h+ care inglobeaza
toate cele 6 alegeri posibile din factorul respectiv, poate sa insemne un veritabil
comportament antisocial dar acest lucru este posibil numai in corelatie cu semnificatia
celorlalti factori
Vectorul paroxistic cuprinde tendinta epileptioda (e) i tendinta isterica (hy). Ceea ce este
comun celor doi factori este faptul ca nregistreaza o izbucnire, o explozie, dupa o faza
prealabila de incarcare: dupa descrcarea paroxistic urmeaza o noua faza de incarcare, apoi
o noua faza de acces.

Acest lucru este intilnit si la oamenii normali nsa, pentru Szondi modelul paroxistic, al
descarcarilor de agresivitate si de afect, il reprezenta boala epileptica. De aceea a si numit
unul dintre factori tendinta epileptoida (e).
S. Dery arat c cest vector paroximal este o structura de acomodare, periodic
incarcata cu energie, care atinge un apogeu, apoi se descarca brusc. Ea mai spune, ca
prototipul descarcarii paroximale este evolutia gradata si explozia brusca a unei crize
epileptoide - aceasta fiind una din premisele teroetice ale lui Szondi.
Interpretarea factorului e este fondata pe ipoteza ca el se raporteaza la controlul si
descarcarea energiei agresive si reflecta aspectele care sunt legate de dezvoltarea Supraeului.
Factorul e+ ne arata un Supraeu dinamic, activ, puternic, deci e+ este un semn de
control etic. In copilarie se reduce la o seam de interdicii de tipul nu e voie asta, nu face
cealalt''. Sunt mai mici sau mai mari exigentele care ni le impun parintii, dupa aceea, toata
viata noastra, in societate, aceste interdicii nu inseamna altceva decit acordul, autoreglajul in
virtutea unor constrngeri pe care noi le introectam sub forma acestui aspect functional pe
care il reprezinta Supraeul.
Factorul e- inseamna, dimpotriva, autoncotrol, bunavointa, bunatate dar totodata e-
mai are si semnificatia tendintei la rautate, rea vointa, invidie, geloze, nervozitate si
explozii agresive, intr-un cuvint un Supraeu slab.
Trebuie retinut ca e- alaturi de s+ este cel mai semnificativ aspect al sindromului
antisocial sau un sindrom de tendinte antisociale.
Dimpotriva, factorul hy reprezinta vanitatea, tendinta de a se evidentia cu orice pret,
orientarea catre imbracaminte mai batatoare la ochi, catre extravagan. S. Dery o denumeste
nevoia de a-si exprima emotiile intr-un mod mai perceptibil. Ea d o interpretare foarte
interesanta si spune ca exista o legatura intre hy+ (adica intre isteria pozitiva) si orientarea
motrica a personalitatii. In schema personalitatii, o constelatie hy+ indica o slabiciune a
barierei fractionale dintre regiunea afectiva si regiunea motrica, adica persoana are tendinta de
a-si exprima afectele la nivel motor, prin gesturi largi, prin exagerari. Factorul hy+
inseamna tendinta la exhibitionism, de a fi in centrul publicului, de a fi teatral, de a
arata mai mult decit este (ceea ce este la Karl Leonhard personalitatea demonstrativa).
Pe de alta parte factorul hy- inseamna teama de exhibitionism, teama de manifestare, de
a-si arata deschis sentimentele, teama de a se manifesta in public, fuga de ochii lumii,
adica persoana care sta in spate, exact inversul sindromului hy+. Persoanele nu vor sa-si
exprime sentimentele intr-o maniera perceptibila, ceea ce poate fi semnul unui Surpaeu care

functioneaza bine si care domina aceasta nevoie infantila de a satisface narcisist, de o maniera
exhibitionista anumite trebuinte. Aceste personae au o rezerva afectiva care nu exclude totusi
nevoia unei vieti afective intense. Atit ca ele nu pot si nu vor sa exprime acest lucru, se retin
datorita unui Surpaeu care functioneza bine, asa cum un supraeu care functioneza bine exista
si la s+ .
Vectorul schizoform
Acest vector include, prin excelen, instinctele eului, fiind vorba de trebuinte.
El este, dintr-un anumit punct de vedere, vectorul cu semnificatia cea mai bogata pentru ca
atit in topica freudiana cit si in sistemul personalitatii altor psihologi (care au urmat lui Freud)
Eul reprezinta instanta care regleaza comportamentul si ne asigura priza cu realitatea, cu
lumea inconjuratoare , ne ajuta sa ne integram n mediul nostru de via.
Eului, nu ii este nimic strain din pulsiunile personalitatii. El le inglobeaza pe toate: si pe cea
sadica si pe cea homosexuala, depresiva etc. In conceptia lui Szondi, constiinta si Eul au
semnificatie diferita decit cea din psihologie. Dupa Szondi, vectorul schizoform, desi
instinctiv, este unica instanta care intervine cu efect reglator, constient la nivelul personalitatii.
Vectorul Eului (schizoform) exprima forma dinamica a pulsiunilor innascute, maniera
in care intensitatea acestor pulsiuni le face fie sa devina constientizabile sau s se
exprime intr-o forma simbolica - in constiinta - sub forma factoului p - sau s fie integrate
intr-o organizare coerenta a vietii psihice, numita Eu - integrarea fiiind functia lui k-.
Factorul p (paranoiform), dupa Szondi, este partea care indica acea tendinta a
personalitatii de a se exprima pe sine in toate actiunile in care este implicata. Se refera la
nevoile de comunicare a sistemului personalitatii cu lumea. Functia lui p fiind de a largi
lumea, facind eul sa inglobeze cit mai multe obiecte in el; el vrea sa desfiinteze pur si simplu
limitele dintre subiect si lumea obiectelor de aceea inseamna productie in sensul cel mai
larg psihanalitic. Adica tendinta de a atribui ceva care imi apartine in interiorul meu obiectelor
din afara. Dimpotriva factorul k insemna tendinta de a ridica bariere intre sinele meu si
structura intima a personalitatii pe de o parte, si lumea obiectelor pe de alt parte. De
aceea el reprezinta mai degraba nu o structura proiectiva ci o tendinta narcisista de a m
delimita de obiecte.
p+ inseamna delimitarea sferei Eului; individul se simte tare, puternic, atotstiutor,
crede ca totul este posibil si admisibil, toata lumea este a lui. In cazurile patologice,
aceasta tendinta duce la megalomanie paranoida: el este nu tiu care geniu sau personalitate
istoric, reformatorul lumii, reprezentantul binelui absolut. Szondi numeste aceasta inflactie
a eului, adica tendinta de largire a eului pentru a deveni indistinct in raport cu obiectul.

p- inseamna o restringere a sferei eului, persoana se simte si se apreciaza mica, slaba,


ignoranta, in raport cu atotputernicia lumii, fiind un sentiment de inferioriate si,
binenteles, legat de aceasta, se dezvolta sentimentul de persecutie, de banuiala. In
general subiecii, cu astfel de sentimente, se considera mai valorosi decit sunt recunoscuti de
catre ambianta.
Factorul k are tendinta de a mentine integritatea narcisista a Eului. Scopul lui este de a
elimina tensiunea din factoul p, deci este o forta organizatoare care tinde sa conserve
structura Eului. El este cu alte cuvinte Eul care ia atitudine, atitudine prin care permite
satisfacerea sau refuza satisfacerea unor pulsiuni (exact functia Eului descrisa de Freud in
cadrul celei de-a doua topici).
In timp de p- actioneaza prin proiectie, factorul k+ acapareaza in sine tendintele
exterioare pe care le introecteaza, aceasta inseamna ca are loc o interiorizare (introiecie)
a unei insusiri, a unei idei din lumea exterioara, pe are persoana si-o face proprie. Trebuie
retinut faptul ca p- functioneaza prin introiectie incorporind lumea, ideile, obiectele din
afara, considerindu-le ale sale. Este tendinta de a cuprinde idealul care poate fi formulat in
aceste cuvinte: Vreau sa fiu similar idealului meu; pe cnd o alta modalitate de a opera a lui
k+ o reprezinta opertropismul (termen inventat de Szondi dup care k+ determin alegerea
partenerului de viata, a iubitului, a profesiunii, deci se exprima in alegeri sociale). De
asemenea k se mai manifesta ca narcisism, autoiubire. El desemneaz nu numai ca ma
iubesc pe mine dar si faptul ca imi aleg ca prieteni persoanele care imi seaman.
O alta forma prin care se manifesta este egoismul: imi procur mai multe obiecte, valori din
afara, pe care mi le insusesc. Egocentrismul: accept lumea numai in masura in care imi este
conform mie, eu fiind centrul universului la care se raporteaza toate celelalte. O alta forma
este autismul care se manifesta prin adaptare, retragere, introversie. Aici k+ se manifesta
prin adaptare, adica prin renuntare la atitudinea proprie, persoana cere totdeauna
parerea altora, nu ia atitudine in felul in care ar dori si se supune orbeste dorintei altora.
Factorulk- se poate manifesta prin refulare, adica respingerea in subconstient a unor
tendinte care nu sunt indezirabile.

Vectorul circular se mai numeste si vectorul de contact


pentru ca semnifica contacul subiectului cu realitatea.

Factorul d exprima raportul tipic anal, de relatie cu obiectele care fac obiectul investiei
libidinale.
Trebuie amintit faptul ca potrivit lui Freud, libidoul, energia pulsionala sexuala, inregistreaza
o dezvoltare stadiala. Copilul trece prin mai multe stadii in care libidoul este investit in
anumite obiecte ale iubirii. Primul stadiu este stadiul oral si corespunde satisfacerii unor
trebuinte fundamentale, acea de ncorporare (hranire) a obiectului investirii libidinale,
reprezentat de sinul matern. Nerezolvarea in cazul acestui stadiu sau mai precis frustrarile
care pot exista in acest stadiu pot conduce mai tirziu, in existenta adulta, la unele caracteristici
de personalitate care se pot manifesta in asa zisul tip depresiv. Al doilea stadiu este cel anal,
de educare a sfincterelor. In aceasta perioada copilul are tendinta de a trata fecalele sale ca pe
o valoare proprie de unde si tendinta de retinere, care mai tirziu, viu pastrata, se va transforma
in tendinta de a pastra, acumula obiecte, tendinta a carei tenta patologica este avaritia.
Deci simptomele depresive sunt:
d+: semnific obiectivitate si simtul realitatii, starea de multumire care se poate referi
la situatia sociala;
m+ exprima capacitatea de fericire echilibrata a unei persoane care se intereseaza de
lumea inconjuratoare, care stie sa savureze viata sub toate aspectele ei. Teoretic este
vorba de o persoana care se agata, care cauta sa parvina, insa nu intotdeauna aceasta
tendinta este si satisfacuta.
m-: reprezinta o caracteristica a omului care se detaseaza voluntar de ambianta, se
simte parasit, vitregit, solitar, se acomodeaza greu la cerintele sociale, nu are simtul
realitatii si nu se misca lejer in sfera ideilor. Astfel de persoane se caracterizeaza prin lipsa
unei orientari sigure in fata realitatii. Acest aspect ste in legatura cu frustrarile din stadiul oral
al dezvoltarii; libidoului dupa stadiul oral i urmeaza stadiul anal iar frustrarile din acest stadiu
sunt semnificate pentru factorul depresie.
d': se caracterizeaza prin inalta pretuire care este acordata obiectelor si este insotit
ntotdeauna de tendinta de cautare, manipulare activa a obiectelor. Aceasta explica atit
pulsiunea de colectionar cit si tendinta de acumulare care se poate exprima prin avaritie.
d+: inseamna tendinta de a risipi obiecte, valori, idei. Acestea sunt persoane neglijente,
dezordonate, superficiale, cu un sentiment redus al responsabilitii.
d-: inseamna atasament voluntar fata de un obiect, ideal, o profesiune. Subiectii din
aceasta categorie sunt susceptibili sa fie extrem de fideli unui obiect odata ce l-au investit

libidinal. Ei sunt conservatori, le repugna inovatiile si schimbarile pentru ca nu sunt capabili


sa-si investeasca libidoul in noi obiecte. De asemenea, d- inseamna grija fata de obiecte iar
in planul ideilor inseamna un tip analitic, sceptic, mereu in indoiala pina la obsesie.
Clasificarea si interpretarea alegerilor
Relatiile de alegere pot fi clasificate din punctul de vedere: al cantitatii

si al

directiei. Sub aspectul cantitatii avem: reactii goale sau zero, reactii pline si reactii medii,
adica acele reactii care implica de o parte si de cealalta 2-3 alegeri.
Trebuie precizat faptul ca reactia goala sau nula inseamna manifestarea pulsionala
normala sau anormala, adica ne arata comportamentul observabil. Absenta aproape
completa a alegerii reprezinta la factorul respectiv trebuinta pulsionala pe care subiectul o
traieste din plin, trebuinta actualmente fiind satisfacuta.
Reactia plina, dimpotriva, reprezinta factorul pulsional cu actiunea cea mai dinamica,
reprezinta asa cum spunea S. Dery baza pulsionala subiacenta a comportamentului, adica
dupa limbaj szondian, tensiunea acumulata la nivelul factorului care o inregistreaza.
Reactia plina se va manifesta genotropic in alegerile sale, in atitudinile sale fata de viata,
adica determina alegerile manifestarile, pe cind reactia nula arata cum procedeaza persoana,
cum se dezvaluie modul ei de a proceda ( p inseamna proiectie, tendinta de a distruge
bariera instituit de eu). In inflatia eului (egodiastol) exista aceasta tendinta de a incorpora
intreaga lume; eul se simte puternic, omnipotent, omniprezent, pe cind k reprezinta
tendinta de introiectie adica de incorporare din afara in Eu, si de intarire, intr-o
maniera narcisista, a acestei bariere).
S. Dery precizeaz c reactia goala ne arat factorul cu rezistenta cea mai mica, adica
factorul care este mereu pe cale sa se descarce. De aceea el si arat maniera observabila in
care procedeaza persoana iar reactia plina exprima factorul dinamic, cu incarcatura cea mai
mare si care se manifesta genotropic.
Cel de-al treilea tip de reactie, reactia ambivalent rezulta cnd subiectul d cel putin 2
alegeri simpatice si antipatice (2/3; 3/2; 2/2; 3/3; 2/4; 4/2) astfel incit numaratorul si
numitorul sa dea cel mult valoarea 6 (pentru ca sunt 6 fotografii din fiecare vector). Intr-un
protocol nu pot fi la un loc mai mult de 6 alegeri, fie ca sunt pozitive, fie negative.
Reactiile ambivalente semnifica tendinta pulsionala pe cale de a se descarca. O reactie
ambivalenta conduce la ideea unei tensiuni interne, a unei probleme interioare la nivelul
persoanei dar in acelasi timp semnifica si o anumita tendinta de autocontrol a tensiunii

pulsionale. De aceea raportul intre suma reactiilor zero si a reactiilor ambivalente, in cadrul
unui protocol, ne da capacitatea de supracontrol sau autocontrol a comportamentului.
Valorificarea diagnostica a rezultatelor
Dupa ce rezultatele au fost inregistrare in foaia de protocol se interpreteaza profilul
instinctual al subiectului.
O alegere oarecare din protocol nu se interpreteaz izolat ci numai in interdependenta cu
factorul pereche din cadrul vectorului, si in conexiune cu toate grupele instinctuale. Deci
interpretarea unei reactii se face in contextul celorlalte reactii.
Exista o tehnica cu doua profile si una cu 6 10 profile. Tehnica cu doua profile apartine
chiar lui Szondi insa ea nu este de foarte mare ajutor.
Interpretarea profilului, dupa cum s-a vazut, nu se face din perspectiva teoriei lui Szondi teoria genotropismului - care nu este valabila ci chiar naiva, reactionara prin presupunerea ei
fundamentala c alegerile noastre de toate zilele ar putea fi influentate de un fundament
pulsional, de catre asa zisele gene latente sau recisive, ci din perspectiva unor diverse teorii
personologice, n special din perspectiv abisal.
Din cele 2 profile, obtinute la interval de 2-3 ore de experimentator psihologul extrage
acele constelatii de reactii care sunt contante de la un profil la altul.
De retinut c niciodata nu se intimpla ca un subiect sa dea un protocol identic cu primul a
doua oar. Daca se intimpla totusi, putem fii siguri ca este vorba de o tenta accentuat
patologica, persoanei normale fiindu-i proprie aceea elasticitate a adaptarii la lumea
obiectuala pentru c micile schimbari de fotografii, care au fost alese in acelasi numar pentru
un factor, reprezint un fapt normal. Aceste modificari nu indica probleme, ele sunt normale.
Psihologul pastreaza constelatiile ramase neschimbate de la un protocol la altul si
interpretarea o face pe baza acestor invarianti.
Exista in vederea interpretarii protocolului o serie de sindroame tipice care functioneaza ca
repere clinice ce au fost confirmate frecvent in practica psihodiagnostica. Aceasta ar insemna
un fel de interpretare mecanica apelind la o experien clinic sedimentat. Totui nterpreatrea
subtila se face pe baza semnificatie psihologice a constelatiilor, semnificatie prezentata pe larg
in cartea lui S. Dery.
Exemplu: factorul sexual (constelatia h0 h-). h0 = subiectul, a descarcat in mod
curent, probabil acum, trebuinta de afectiune. Ea practic nu se mai manifesta , nu mai are
valoare genotropica, adica nu influenteaza din inconstient alegerile noastre. H0 repreztina
modalitatea observabila de descarcare a unei pulsiuni. Ea arata ca persoana in momentul

acesta are tensiunea reprezentata de nevoia de afectiune descarcata si nu se manifesta in plan


inconstient ca o forta genotropica ce ar influenta alegerile noastre de toate zilele.
Dimpotriva factorul s reprezinta tendinta de a manipula mai curind conceptele, abstractiile
decit obiectele caci s+ inseamna pulsiunea agresiva de a manipula obiectele. Avem in cazul
acesta mai degraba trairea ca sentiment axiogen, relatia cu obiectele exterioare, caci
anxietatea este definita de catre Freud ca fiind aceea teama fara obiect. Anxietatea este in
general caracterizata si printr-o anumita avizare sociala, persoana nu incalca regulile,
dimpotriva, este grijulie. De exemplu, factorul paroxistic este tendinta epileptoida si se
manifesta mai ales sub aspect etic ca Supraeu.
Exista varianta celor 10 protocoale care in conceptia lui Szondi este cea mai adecvata
scopurilor diagnostice. n urma prelucrrii celor 10 profile se calculeaza suma totala, intr-un
tabel centralizat, a reactiilor zero si ambivalente deoarece stim ca raportul dintre reactiile zero
si cele ambivalente ne dau un indiciu despre capacitatea de autocontrol a subiectului (raportul
dintre suma de reactii zero 'supra suma de reactii ambivalente).
Reactiile zero si ambivalente sunt acelea care releva atit canalele de reducere a tensiunilor cit
si supapele adecvate de formare a diverselor simptome.
In continuare se determina tensiunea intravectoriala, adica diferenta de tensiune dintre cei 2
factori ai vectorului dat. De exemplu, sa zicem ca la factorul s in urma celor 10 protocoale
rezulta 8 hy si 2 s. Diferenta este 6. Factorul cu incarcatura dinamica cea mai mare
este factorul h. n felul acesta aflam tensiunea intravectoriala. Cu cit aceasta diferenta
este mai mare cu atit este mai probabil ca factorul cu indicele maxim, adica cu cele mai multe
reactii zero sau ambivalente, sa fie relevant prin aspectul genotropic, adica sa determine in cea
mai mare masura reactiile subiectului si prin aceasta sa fie cel mai relevant pentru
caracterizeaza personalitatii.
Din punct de vedere al semnificatiei diagnostice factorii pulsionali se impart in 2 categori:
factori simptomatici si factori radacina. Factori simptomatici sunt cei care genereaza
simptomatologia si acestia sunt factorii zero si reactiile ambivalente. Alegerele constante
sau aproape constant ambivalente, denota simptome interne. Simptomele externe sunt
relevate, asa cum am spus, de reactiile zero.
Factorii radacina sunt determinatni ai caraterului sau ai patogenezei. Ei sunt evidentiati
prin ansamblul factorilor constanti +/- (si pe baza reactiilor alegerilor constante pozitive
sau negative).

In urma determinarii, pentru fiecare factor in parte, a sumei reactiilor pozitive si ambivalente,
de-a lungul a 10 protocoale, se obtine o valoare in virtutea careia pot fi separati si factorii
simptomatici de catre factorii radacina.
Suma reactiilor ambivalente si zero d gradul de tensiune al tendintelor factorului in cauza,
adica tendinta pozitiva sau negativa.
Factorii simptomatici, adica aceia incarcati predominant pozitiv sau negativ, poseda
gradul cel mai ridicat de tensiune a tendintelor, in timp ce factorii radacina gradul cel
mai scazut.
Ordonarea factorilor pulsionali dupa gradul de tensiune a tendintelor duce la decelarea
factorilor simptomatici separat de factorii radacina. n felul acesta, se ajunge la formula
pulsionala care este un raport, o fractie, in care la numarator se scrie initiala factorului
simptomatic, adica cel mai incarcat in reactia ambivalenta.
Formula pulsionala completa cuprinde si factorii submanifesti adica factori cu grad mediu de
incarcare. De-a lungul a doua protocoale, i cu att mai mult pe parcursul a 10 protocoale, se
schimba aspectul de incarcare a factorilor.
Aceste aspecte ale

variabilitatii le vom discuta pe scurt mpreun cu semnificatia lor

psihopatologica.
Semnificatia constelatiilor sau schimbarilor reactiilor factoriale, cum numeste S. Dery
reactia factoriala de alegere sau de respingere a pozelor, din punct de vedere clinic, probabil
ca este cel mai important aspect in interpretare. Autoarea citat clasifica aceste schimbari
astfel:
1) Numarul absolut, respectiv directia alegerilor pozitive sau negative ale unui factor nu se
schimba dar se schimba fotografiile care au fost alese, respectiv respinse. Acest tip de
schimbari nu produce modificari in interpretare pentru ca reactia ramne pozitiva/neagativa,
indiferent de fotografiile alese sau respinse, avind aceeasi semnificatie psihologic.
2) Variatia in tensiuni sau in distributiia factorilor, in conditiile in care
factorul ramine neschimbat. De exemplu: factorul h va avea prima oara 3 alegeri si o
respingere apoi patru alegeri si o respingere. Va fi tot o reactie pozitiva. Acesta este un caz
dezirabil de suplete in raport cu atitudinea fata de pulsiunea respectiva si este un semn
favorabil in psihodiagnoza. Dimpotriva absenta acestor alegeri de balans intr-unul sau altul
din factori este o reactie carateristica psihoticilor, gradul maxim de constanta ne fiind
carateristic sanatosilor ci, din contra, nevrozelor compulsive sau caracterelor compulsiv
rigide.

3) Deplasarea de la pozitiv spre negativ. In aceasta categorie incadram modificarile care


comporta o schimbare a directiei factorilor, de la pozitiv la negativ sau la ambivalent sau de
la ambivalent la zero sau de la pozitiv la negativ. Aceasta schimbare este specifica populatiei
normale.
4) Schimbari de deplasare de la pozitiv la negativ sau ambivalent spre nul si invers de la nul
spre pozitiv-negativ spre negativ sau ambivalent. Ceea ce este comun acestor schimbari este o
modificare in dinamica trebuintei respective, de o descarcare brusca de tensiune sau, in
celalalt caz, de o formare de tensiune pulsionala. Cu cit este mai mare contrastul, cu att este
mai probabil ca eliminarea factorului tensioal sa se faca descarcind trebuinta respectiva intrun simptom oarecare.; ca atunci cind un pozitiv tensionat trece intr-un negativ tensionat.
Autoarea citat comenteaza asa zisa reactie in oglinda a vectorului, fiind vorba de o
schimbare. Iat exemplul factorului P unde configuraia e-, hy- schimbat in oglinda
este : e+, hy+ (ceilalti factori capata directia exact inversa in protocolul al doilea). Este vorba
de cel mai distinctiv semn al unui proces patologic care are loc in domeniul pulsional
respectiv. Daca avem o inversare in oglinda la factorul schizoid Sch atunci este vorba intradevar de un veritabil proces schizoform, dupa cum o modificare in oglind a factorului
circular ne conduce la prezumtia tulburarii ciclotimice.
31. Vectorul eului n sistemul pulsional elaborat de Szondi este:
a) vectorul sexual;
b) vectorul paroximal;
c) vectorul schizoform
d) vectorul circular;
32. Proba (experimentul) asociaiei factoriale la testul Szondi const n:
a) a rspunde cu primele cuvinte care i vin n minte subiectului la auzul cuvintelor
inductoare, dup o procedur asemntoare cu acea dezvoltat de Jung;
b) analiza factorial a formulelor pulsionale determinate ntr-un lot de subieci;
c) realizarea de ctre subiect a unor povestiri pe baza fotografiilor desemnate ca
fiind cele mai simpatice, respectiv cele mai antipatice.
d) Controlul reaciilor afective prin efectul galvano-cutanat determinat de
prezentarea fotografiilor la care subiectul a manifestat rezisten n privina
formulrii alegerilor, respectiv respingerilor.
33. Reacia plin la testul Szondi semnific:
a) factorul pulsional n care subiectul este cel mai ncrcat.

b) calmul ce urmeaz descrcrii pulsionale;


c) ambivalena subiectului fa de exigena sa pulsional;
d) preludiul unei descrcri pulsionale iminente;
34. O reacie (tendin) pozitiv la testul Szondi const n alegerea de ctre subiect, la
acelai factor pulsional, :
a) a cel puin dou fotografii simpatice I cel puin dou antipatice;
b) a cel mult dou fotografii simpatice I cel puin dou antipatice;
c) cel puin dou simpatice I cel mult una antipatic.
d) cel mult una simpatic i cel mult una antipatic;

TESTUL TEMATIC DE APERCEPIE (T. A. T.)


Autorul acestui test este Henry Murray. La elaborarea lui a participat i colaboratoarea
sa Cr. Morgan. Este un test proiectiv de personalitate.
Henry Murray este autorul unei teorii originale despre personalitate. In vederea
elaborarii acestei teorii el a ntreprins o serie de cercetari intensive, efectuate pe o serie de
pacienti ai clinicii de psihologie de la Harvard.
H. Murray isi propunea nca din perioada interbelica, 1930, sa elaboreze o teorie
originala despre personalitate, al carui fundament il constituie conceptul de trebuinta, dupa
propria sa marturisire, efectuata intr-una din cele mai importante carti ale sale, si care
reprezinta sinteza cercetarilor sale Exploration in Personality.
La baza teoriei sale personologice, asa numeste el teoria sa despre personalitate, stau
conceptele lui McDougall despre impuls si teoria psihanalitica (Freud, Adler) si o serie de
conceptii novatoare pe care le-a adus in psihologie Jung.
Conceptul fundamental al teoriei sale este conceptul de trebuinta.
H. Murray este autorul celor mai originale clasificari a trebuintelor umane. El identifica un
numar de 28 de trebuinte dar opereaza in cadrul TAT-ului doar cu 8 dintre ele.
Conceptul de trebuinta este potrivit opiniei sale sursa de dinamism a comportamentului
uman, sursa de energie care asigura atit declansarea activitatii si sustinerea ei dar
reprezinta, in acelasi timp, si caracter de vector (directionare a comportamentului)
H. Murray considera biografia unei persoane, comportamentul sau de-a lungul tuturor
etapelor importante de timp ca fiind o succesiune de teme complexe adica de episoade.

Ce inelege Murray prin noiunea de teme? Tema reprezinta o unitate dinamica


intre o trebuinta si conditiile externe care se pot opune sau pot facilita satisfacerea acelei
trebuinte. Dintr-o alta viziune, tema reprezinta modul in care persoana percepe influentele
mediului. Asa cum trebuintele nu actioneaza izolat ci in interactiune unele cu altele, pe baza
principiului subsidialitatii, la fel subsistemele in sistemul personalitatii trebuie privite in
interrelatie. astfel inct mai multe teme simple formeaza o tema complexa si astfel
succesiunea temelor reprezinta biografia personalitatii.
Conceptia despre personalitate a lui Murray exprima, intr-adevar, influenta
psihanalitica in aceea ca autorul vorbeste despre procese primare si procese secundare.
Procesele primare sunt reprezentate de catre procesele neuropsihice pe cind procesele
secundare sunt procesele psihice. El concepe personalitatea ca un sistem integrat de trebuinte
care se obiectiveaza in comportament prin actiunile pe care persoana le desfoar intr-o
activitate. Actiunile sunt numite actoni care la rindul lor se impart in: verboni si motoni,
dupa cum actele se impart in actiuni motorii si verbale. Trebuintele si procese secundare se
exprima in comportament intr-un grad variabil in sensul ca doua persoane, manifestind o
aceeasi trebuinta, cu aceeasi intensitate este posibil sa aib comportamente diferite.
Dac pentru H. Murray, psihanaliza reprezint doar un punct de plecare n elaborarea
teoriei sale personologice i, ca atare, baza interpretativ a testului nu se limiteaz la
psihologia abisal, n ultimele decenii, n Frana, Vica Shentoub iar mai apoi elevii sai au
fundamentat interpretarea TAT-ului aproape exclusiv pe teoria psihanalitic.
Testul Tematic de Aperceptie isi propune sa dezvaluie unui interpret antrenat anumite
trasaturi fundamentale ale personalitatii, fiind vorba de impulsuri, emotii, sentimente,
convingeri. Autorul su a intentionat sa elaboreze un instrument care sa evidentieze
trebuintele fundamentale refulate pe care subiectul sau bolnavul refuza sa le recunoasca sau
este incapabil sa le admita pentru ca pur si simplu nu isi da seama de ele. TAT isi gaseste de
asemenea utilitatea in orice studiu aprofundat al personalitatii si in interpretareaa diverselor
tipui de dezordini de comportament, in maladii psihologice, psihoze si nevroze.
Aceasta forma este administrabila subiectilor care au depasit virsta de 4 ani, iar intrebuintarea
lui este recomadabil in conjunctie cu alte probe proiective. Altfel poate fi utilizat impreuna
cu Rorschach.

Materialul testului
Se compune dintr-un set de 30 de plane, cu ajutorul carora pot fi realizate 4 seturi de planse.

Setul contine deci o serie de planse care sunt administrabile tuturor categoriilor de subiecti:
barbati, femei, baieti, fete. Barbatii si femeile sunt persoane care au depasit 14 ani, baietii si
fetele sunt cei care au pina la 14 ani. De aceea unele planse sunt administrabile pentru toate
categoriile de subiecti, altele au destinatie numai pentru fete, altele numai penru baieti, sau
doar pentru barbati ori femei. Exista si o plansa alba.
Plansele infatiseaza diverse teme. Folosind limbajul lui Murray ele infatiseaza anumite
conflicte intre trebuintele indivizilor si circumstantele exterioare, pe baza carora este posibil
sa se realizeze o serie de povestioare.
Exemple de teme tratate in plansele TAT :
Plana I. Plansa realizarii de sine, infatiseaza un baiat care sta ingindurat in fata unei viori
Plansa II. Plana armoniei sau dezacordului infatiseaza o scena la arat.
Plana III. Tema necazului, pedepsei , sinuciderii. (pentru baiei).
Nota: Este vorba de semnificatiile cele mai probabile ale planselor care au fost obtinute pe
un esantion de subiecti.
Plansa nr. 3 (pentru fete) Fat nenorocita
Plansa 4 - Un cuplu in dezacord; un barbat si o femeie care au o discutie
Plansa 5 - Stapina sau menajera casei
Plansa 6 - Mam si fiu, amenintarea cu o veste proasta (pentru baieti) etc.
Modul de administrare
Testul in sine este un test proiectiv, care prin caracterul ambiguu al
planselor stimuleaza proiectia.
Subiectul are sarcina sa realizeze istorioare. In efortul de a da o interpretare planselor el
ajunge, fara sa stie, sa ne relateze foarte multe despre propria persoana: dorinte, sentimente,
trebuinte, in cea mai mare parte inconstinete. Testul, dupa o frumoasa expresie a lui H.
Murray, livreaza experimentatorului un fel de radiografie refuzata a Eului su profund.
Valoarea efectiva psihodiagnostica a primei planse a fost evaluata de Murray, impreuna cu
colaboratorii sai pe baza testarii complexe a personalitatii subiectilor care au format
esantionul experimental, si care a stat la baza elaborarii teoriei personalitatii. Ei au dat apoi o
cota valorii imaginii, dupa calitatea informatiilor pe care T.A.T. A furnizat-o, bine-nteles prin
intermediul povestirilor elaborate. Alte teste au participat la descrierea acelorai subieci cu
ponderi diferite.
S-a obtinut pe baze experimentale principiul ca: validitatea interpretarilor este cu atit mai
mare cu cit subiectul care interpreteaza plansa are sexul si aproximativ aceeasi virsta cu

personajul din plansa (aceasta nu inseamna ca este obligatoriu ca subiectii sa aiba exact
aceeasi virsta cu personajul din plansa, testul fiind valid si in celelate cazuri).
Administrarea
Trebuie spus ca in functie de sexul I virsta subiectilor se realizeza un set de 10 planse care
este administrat intr-o prima sedinta. Dupa cel putin o zi se administreaza al doilea set de
planse care sunt mai ambigui si care suscita proiectarea unui nivel mai profund al
personalitatii.
In cadrul primei sedinte subiectul este asezat confortabil, fie sezind, fie intins pe o canapea,
obligatoriu cu spatele catre examinator, exceptie facind psihotocii si copii.
Subiectului i se spune: Veti face o proba de imaginatie, imaginatia este o forma de
inteligenta. Am sa va arat citeva imagini, una cite una, iar d-voastra veti inventa pentru fiecare
din aceste imagini o povestioara, o istorie, cit mai bine cu putinta. (Se spune ce a provocat
evenimentul reprezentat in imagine.) Veti descrie ce se intimpla in acest moment, ce simt, ce
gindesc, personajele respective iar dupa aceea veti indica deznodamintul. Exprimati-va
gindurile d-voastra asa cum va vin in minte. Dispuneti de 50 de minute, cite 5 minute pentru
fiecare imagine.
Exista si o alta forma de instructaj, care este aplicabila copiilor si adultilor cu intelect redus
sau psihotocilor. In instructajul dat acestor persoane nu se mai precizeaza faptul ca este un test
de imaginatie ci pur si simplu le cerem sa inventeze o poveste, intr-un mod asemenator cerut
subiectilor din prima categorie.
Dupa ce subiectul a terminat prima poveste, trebuie felicitat binenteles daca lucrul acesta
este justificat, dupa care ii reamintim consemnele, in cazul in care el nu s-a conformat acestor
consemne.
Exemplu: Povestea d-voastra a fost foarte interesanta, insa ati uitat sa specificati cum
personajul respectiv a ajuns sa se certe (daca este vorba de o cearta in imagine) cu mama lui,
ce a determinat acest conflict si deznodamintul, cum se incheie aceasta poveste.
In general insa daca lucrurile merg bine, este recomandabil ca examinatorul sa nu intervina pe
parcursul desfasurarii probei.
In general validitatea unei istorioare este apreciata foarte rapid prin amploarea ei, lungimea
medie a unei povestioare fiind de 300 de cuvinte. Daca povestea este sub 150 cuvinte ea nu
este valida in sensul ca nu o putem interpreta.
In timpul cit subiectul povesteste este bine sa notam. Murray spune ca este bine sa avem o
stenografa in alta camera care sa auda prin intermediul unui microfon sau printr-un perete

subtire. Este acceptat sa se utilizeze si reportofonul, pentru a inregistra povestioara, sau orice
alt mijloc cit mai discret.
La a doua sedinta, care poate fi peste o zi dar nu mai mult de 15 zile, nu trebui spus
subiectului si nici lasat sa inteleaga ca i se cere din nou sa inventeze povesti. El se poate
astepta la aceasta, dar in nici un caz sa nu aiba sentimentul sa se pregateasca, pentru ca el intre
timp poate sa citesca ziare, carti si sa-si fixeze in minte anumite sabloane de raspuns,
falsificind sau denaturind spontaneitatea obisnuita a povestioarelor si in felul acesta calitatea
psihodognostica.
La a doua sedinta i se spune ca desfasurarea va fi aceeasi ca si la prima sedinta, doar ca de
data aceasta subiectul va trebui sa dea friu liber imaginaiei sau ii spunem: Primele 10
povestioare au fost excelente. Am vrea acum sa vedem daca sunteti capabil sa va indepartati
de realitatile banale si sa va lasati imaginatia sa vagabondeze, ca intr-o fictiune, ca intr-o
nuvela . Iata prima imagine''.i aici exista mai multe serii difereniate pe vrst I sex: a, b, c.
Cind se trece la a doua serie, functie de nivelul intelectual al subiectilor, de gradul lor de
sanatate mentala, explicatia va fi mai speciala.
Dupa administrarea celei de-a doua serii de planse are loc convorbirea sau ancheta finala, este
asemenatoare ca si la Rorschach si Szondi. Adica cu acest test noi incercam sa clarificam
anumite aspecte legate de sursele ideilor pe care subiectii le-au transpus in povestile lor. Vrem
sa stim daca tema dintr-o plansa a decurs din proprie experienta, daca nu cumva ea a decurs
din experienta prietenilor, lecturilor, filmelor.
Analiza si interepetarea datelor
Exista mai multe curente in interpretarea planselor lui Murray. Exista interpretarea originala a
lui H.Murray, exista interpretarea lui S.Tomkis, interpretarea dupa P.Aron, cea dupa Bella si
Vika Schantoub. Noi ne vom axa pe interpretarea lui H. Murray.
Murray spune ca exista posibilitatea ca o persoana cu multa intuitie si cu un nivel de
inteligenta deosebit, fara un antrenament special sa reuseasca sa traga o serie de concluzii
valabile si importante, daca el ajunge prin tatonare sa patrunda in redutele gindirii subiectului,
autorul istorioarelor.
Insa de obicei, in interpretarea datelor este nevoie de o intuitie antrenata.
Se pare ca un prim pas in antrenamentul viitorului interpret trebuie sa cuprinda cel putin 50 de
povestioare, dupa acestea de abia se considera ca au fost dobindite unele deprinderi. O intuitie
critic antrenata si in acelasi timp deprinderea de a observea, nu le putem dobindi decit prin
mentorat, fiind asistati de un psiholog antrenat in interpretare si bine-nteles prin buna stapinire

a teoriei psihanalitice, a conceptelor teoriilor ei fundamentale, din perspectiva carora se face


interpretarea acestor rezultate.
De aceea H. Murray considera, cu citeva decenii bune in urma, ca viitorul TAT-ului va fi legat
de posibilitatea de perfectionare a interpretului ''psihologul, acel instrument, de mult uitat al
psihologie'' - cum scria Murray.
In interpretare trebuiesc luate in seama:
- n primul rind o serie de date de baza: sex, virsta, daca parintii sunt morti sau divortati, virsta
si sexul rudelor apropiate, frati, surori, profesiunea sa, situatia materiala.
- in al doilea rind analiza formala. In aceasta etapa se evalueaza: gradul de intelegere a
instructiei de catre persoana examinata
b) gradul de cooperare
c) exactitateapercetiei
d) aspectul de: coerenta, precizare, concizie si de bogatie a detaliilor pe care le indeplinesc
povestirile.
e) tonul cu care abordeaza povestirea.
f) absenta unor faze ale povestiri, daca lipseste introducerea, deznodamintul sau cuprinsul.
Trebuie s insistm n instructajul preliminar pe ideea: Nu trebuie sa interpretati plansele ci
inventati o povestioara folosind elementele din cadrul planselor.
g) daca subiectul descrie sau interpreteaza.
h) Facem notatii cu privire la limbaj, daca este bogat, sarac, daca lipsesc anumite categorii
verbale. De exemplu, unii se exprima numai prin substantive (tata, fiu, mama), altii pot sa
uzeze de adjective, altii de verbe etc.
i) Facem notatii cu privire la lungimea povestioarelor.
Se procedeaz la analiza de coninut.
In aceasta faza se identifica personajul, eroul povestirii cu care subiectul se confunda. Cine
este eroul din povestirea respectiva ? El poate sa fie:
-Personajul de care subiectul se simte cel mai interesant, fie ca ii acorda punctul de vedere, fie
ca il descrie amanuntit din punctul de vedere al sentimentelor, actiunilor sale
-Personajul cu care subiectul se aseamana cel mai mult, fie ca are acelasi sex, virsta, fie ca are
acelasi statut social, fie ca manifesta aceleasi sentimente
-Persoana care apara in povestire de la inceput, joaca un rol principal si este implicat de la
inceput in povestioara.
Pot exista si o serie de cazuri particulare de care trebuie sa tinem cont:

Este posibil, si nu de putine ori se intimpla, ca subiectul sa se identifice cu mai multe


personaje, cu mai multi eroi, chiar in cazul aceleasi povestiri. Pot sa existe asa numitele
teme-endopsihice,

atunci cind sunt dou personaje cu convingeri opuse iar aceasta

dovedeste ambivalenta afectiva a subiectului.


Putem vorbi de un eroul principal si de un erou secundar - fapt care exprima tendinte
inacceptate, inconstiente binenteles, tendinte refulate, tendinte conflictule sau rau integrate.
Nu rareori se intimpl sa gasiti eroul cu sex opus subiectului si atunci este vorba de o
prevalenta a tendintei animei (termen luat de la Jung), contrar sexului subiectului. Adica, mai
direct exprimat, subiectul manifesta tendinte feminine sau subiectul fenimin manifesta
tendinte masculine.
Eroul poate fi caracterizat, si este de obieci caracterizat, in povestirile subiectilor printr-o serie
de criterii si anume: superioritate, care este data de puterea de autoritate, competenta.
inferioritate, criminalitate, anormalitate mentala, izolare, dependenta, conflictualitatea.
Odata identificat eroul, in povestirea subiectilor, evaluam urmatoarele: mobilurile, tendintele,
sentimentele, adica ce gindesc, ce simt, ce fac acesti eroi.
Trebuie sa notam, tot cu acest prilej: tipul de personalitate, de temperament, maladia mentala
de care sufera personajul respectiv, daca subiectul face referire la acest aspect, de asemenea
tot ce este exceptional in comportamentul si in manifestari subiectului. Exceptional insemnind
aici ceva foarte rar, unic, puternic sau deosebit de slab.
n aceasta faza a investigatiei interpretarii luam in consideratie, pe linga mobiluri, sentimente,
si urmatoarele variabile, care sunt evaluate pe o scala cu 5 grade, de la foarte slab la foarte
puternic (aceste valori se raporteaza la un tabel de corectie ) : supunerea ( se evalueaza daca
eroul este o persoana respectuoasa, admirativa, sau daca manifesta sugestibilitate). De
asemenea se ia in consideratie orice acceptare a unei constringeri, a unei singhereli, a unei
greutati, insulte sau injurii. Dominarea, se refera la capacitatea de a influenta pe altii, la
capacitatea de a administra, conduce, reprima, guverna, constringe, a aresta sau la capacitatea
de a seduce, sugestiona, argumenta (in scopul de a convinge pe altii). Acestia sunt indici ai
dominatiei. In patologie, o tendinta dominatoare se exprima in idei delirante: de grandoare.
Trebuinta de realizare. In legatura cu aceasta exista foarte multe cercetari, atit cele realizate
de Murray cu colab sai cit si cele realizate de unii continuatori, printre care un loc important
il ocupa McLelland. Ce este trebuinta de realizare, in copncetia lui Murray ? Este trebuinta de
a muncii cu energie, perseverenta; ea inseamna efort straduinta, centrare pe scop. Semnele,
indiciile, din comportamentul personajelor, pe baza carora identificam existenta acestei
trebuinte sunt: ii convinge pe altii sa realizeze ceva, sa faca lucrurile cit mai bine posibil,

orientarea spre performanta, depasirea obstacolelor, dobindirea unei pozitii privilegiate, zelul,
ambitia, capacitatea de a-si invinge lenea, oboseala.
Daca in povestirile subiectilor identificam, la eroi, asemenea caracteristici atunci putem
deduce ca aceasta trebuinta este prezenta.
Trebuinta de sprijin, insemana a acorda ajutorul, consolare, incurajare protectie, de
asemenea, inseamna placerea de a primi simpatie, mijloace de subzistenta, cadouri utile etc
Trebuinta de solicitudine, capacitatea de a exprima simpatie si bunavointa pentru
sentimentele cuiva, a incuraja, a plinge pe cineva, a consola, a ajuta, a proteja, a adora. Aceste
aspecte sunt indici ale prezentei acestei trebuinte la eroul, care este figura centrala a povestirii.
Trebuinta de sexualitate, este identificata la eroul principal prin cautarea companiei sexului
opus, daca personajul se indragosteste, daca se casatoreste;
Nota. Numai trebuintele aflate intr-un stadiu semnificativ de exprimare le luam
in consideratie.
Pasivitatea - preferinta pentru destindere, odihna, somn, de asemenea de a ceda altora,
contemplare pasiva, a se simti obosit dupa un mic efort, a fi lenes. Toate acestea ne duc la
concluzia ca eroul actualizeaza in povestire o trebuinta activ subiectului, pe care il
investigam in privinta pasivitatii.
Agresiunea, poate fi fizica sau verbala. Intr-o prima aproximatie o putem recunoaste dupa
comportamentul combativ, revendicativ, distructiv, despotic. Agresivitatea poate sa imbrace:
fie o forma emotionala sau verbala,

si o identificam prin comportamentul eroului de a ur,

de a se infuria, de a se certa, de a blestema, de a deprecia, reproba, critica, blama, a ironiza


etc.
Daca agresivitatea este: materiala sau sociala decidem prin faptul ca personajul fie bate,
omoara, razbuna, raspunde la insulta, sanctioneaza prin delict fie apara o cauza dreapta fie
are o orientare antisociala de a aresta, a rani, a omori, a lupta impotriva propriei tari.
(Putem identifica astfel de indici pentru ca sunt si teme care d.p.d.v.tehnic declanseaza
manifestarea unor astfel de aspecte). De asemenea, agresivitatea poate sa fie: distructiva: a
ataca, a omori, a sparge, a rupe.
Autoagresivitate. O identificam prin urmatorii actoni: (care sunt actiuni verbe, aici) a
blama, a critica, a se autocritica, autodeprecia, autoblama, a se sinucide pentru o greseala
anume ( mai sunt si alte trebuinte ale eroilor).
Emotiile si sentimentele

Conflictul - este vorba de indecizie, incertitudine, perplexitatea eroului sau eroilor, opozitia si
lupta progresiva dintre impulsuri, conflicte morale, inhibitie.
Versatilitatea emotionala este exprimata prin instabilitate in sentimente, dispozitii
schimbatoare, entuziasm, depresiune, nesuportarea uniformitatii, slaba toleranta la frustrare.
De exemplu, daca exista o propozitie in povestire de,forma Personajul nu are rabdare,
putem sa inferam despre versatilitatea emotionala. Cautarea continua de oameni si experiente,
schimbarea profesiunilor, a intereselor, apoi sentimentul de descurajare, daca este identificat
un astfel de sentiment prin nemultumire, deziluzie, nenorocire, melancolie , toate sunt indicii
ale versatilitii emoionale.
Anxietatea, neincrederea si gelozia sunt alte aspecte care trebuie evaluate cu privire la eroul
principal.. Tot in aceasta categorie mai trebuie cotate de la -3 la +3 pe o scala urmatori factori
interni: eul, idealul eului, narcisismul, cestea fiind instante psihice postulate de psihanaliza
ca intervinind alaturi de trebuinte in declasarea conflictelor.
H.Murray mai vorbeste de un Supraeu integrat, aici fiind vorba de eul care se poate
conforma si de supraeul in conflict, care exprima criza de constiinta, sentimentul de vinovatie,
culpabilitate, depresie.
Se mai evalueaza si alte categorii de fenomene psihice si anume:
Trasarurile generale, adica starile interne si alte emotii precum: angoasa, creativitatea,
conjunctivitatea respectiv disjunctivitatea (= capacitatea sau lipsa de coordonare a actiunilor
sau gndirea. O persoana este conjunctiva atunci cind este concordan intre ceea ce supune
si cea ce face.) emotivitatea, persistenta efortului, intensitatea acestuia, endocatexia si
exocatexia (acestea sunt concepte introduse de H.Murray, i desemneaza investirea energiei
psihice in viata interioara.respectiv n comportamentul extern.
O alt dimensiune a eroului care trebuie evaluat este extraceptia si introceptia (exprima
tendinta subiectului de a fi dominat, fie de catre fapte fie de catre sentimente, emotii, adica fie
de fapte externe fie interne). Exocatexia si endocatexia se imbina cu introceptia si extroceptia,
adica subiectul poate sa manifeste extraceptie si sa fie orientat, sa aiba endocatexie ca
orientare fundamentala.
Alte nsuiri de evaluat sunt: Impulsivitataea, deliberarea, proiectivitatea, obiectivitatea
( tendinta de a exterioriza in povestiri, si in general, in comportament trairi profunde; a adauga
de la noi, atunci cind observam ceva sau a ne limita la fapte observabile: De aceea unele
persoane sunt mai obiective, altele mai subiective. O astfel de dimensiune o gasim si in
chestionarul Guilford Ziemermman. Este vorba de factorul O-obiectivitate.
Radicalismul si conservatorismul trebuie, de asemenea evaluate.

Toate aceste variabile se evalueaza cu note de la 1 5 si se ia in consideratie modul in care


interactioneaza ntre ele.
Pina acum, ne-am referit la evaluarea acelor aspecte care tin de persoana. Dar s-a spus ca
destinul unui individ (pulsiunile, trebuintele) nu depinde doar de energia interna ci depinde
(intr-un limbaj pe care Murray il preia de la K.Lewin) si de presiune, adica de barierele, de
opozitia pe care mediul o manifesta fata de indeplinirea, realizarea, trebuintelor noastre.
Exemplu: Eu vreau acum sa plec acasa dar d-voastra nu imi dati voie deci d-voastra
reprezentati o presiune externa in raport cu trebuinta mea de a ma odihni, cu trebuinta mea de
pasivitate. Deci, pentru a intelege persoana trebuie sa evaluam si exigentele mediului extern,
cu alte cuvinte trebuie sa tinem cont si de situatie.
Presiunea externa reprezinta formele care provin din mediu si de cele mai multe ori ele sunt
trebuintele altor indivizi care pot sa vina in conflict cu propriile noastre trebiunte.
Aceste presiuni externe le evaluam identificind care dintre elementele obisnuite ale mediului
lipsesc.Uneori ele sunt semnificative prin lips.
Daca depasesc, sau sunt sub medie, din punctul de vedere al fortei sau al frecventei, se
noteaza obiectele si fiintele care sunt introduse de subiect din imaginatie, fr ca ele s existe
in imaginea interpretat.
De asemenea, se noteaza trasaturile personajelor cu care eroii vin in contact, adica daca
personajele sunt binevoitoare sau ostile. Se noteaza de asemenea referirile la persoanele in
virsta, masculine sau feniminine, pentru ca ele de obicei reprezinta imago-urile paterne si
materne (adica imagini inconstiente, depozitate in inconstient).
Presiunele externe sunt trebuintele personajelor cu care eroii vin in contact sau lipsa, privarea,
pierderea, deposedarea iar acestea sunt situatii care ne dau indicii despre presiunea externa
pentru ca ele sunt rezultatul actiunii altor indivizi.
Suferintele corporale carora eroul trebuie sa le faca fata, de exemplu: suferinta fizica,
desfigurarea, boala, toate sunt tot presiuniexterne pe care trebuie sa le evaluam pe o scara de
la 15 din punct de vedere al :intensitatii, duratei, frecventei al gradului de semnificatie.
H. Murray identifica 30 de tipuri de presiuni exterioare insa el se refera in mod expres doar la
7 dintre ele, in renumita sa carte (Exploration in personality):
afiliatia daca eroul are mai multi prieteni, daca se afilieaza emotional sau asociativ cu alte
persoane. Afiliatia emotionala se refera in special daca eroul este iubit.
agresiunea este o alta presiune exterioara si poate fi verbala sau emotionala, materiala si
sociala. Aici este vorba de agresiunea celorlalte personaje sau ale mediului. Poate sa fie
materiala si antisociala sau o agresiune prin care sint distruse bunuri.

dominarea, care se manifesta prin constringerea, restrictia, persuasiunea, seductia manifestata


de personaje sau de mediul extern asupra eului.
solicitudinea,
privatiunea,
pierderea

sau

respingerea de ordin material sunt alte forme pe care H.Murray le comenteaza.


In sfirsit, o chestiune foarte importanta pe care o evaluam este
Deznodamintul povestirii.
Cu privire la acesta se noteaza daca eroul provoaca sau sufera evenimentele. Intr-un limbaj
modern (in limbajul lui J. Rotter) faptul de a fi efectul sau cauza evenimentelor este exprimat
in conceptul de locus of control (locul controlului). Persoana isi justifica reusita sau
nereusita prin actiunea factorilor externi, de exemplu prin faptul ca a avut noroc. Cind
persoana are un locus control inferior atunci cauzele efectelor sunt in propria persoana.
Persoana i justific nereuita sau reuita astfel: Nu am fost destul de sau am fost destul
de (puternic, curajos, independent, perseverent).
De asemenea, este interesant sa notm: cum se comporta eroul, prin: disimulare, agitatie,
abandon sau triumf in fata greutatilor, cu ce vigoare lupta impotriva fortelor care ii sunt
potrivnice, cum face el ca situatia sa evolueze spre deznodamintul, prin impulsivitate sau in
mod controlat, dac este el energic sau este slab, este tenace sau labil, suplu, felxibil,
coordonat sau necoordonat, dac procedeaza cu initiativa sau este inert. Se noteaz cum se
produce deznodamintul: prin actiunea voluntara a eroului sau a anturajului sau lucrurile se
aranjeaza de la sine.
Natura deznodamintului. Notm daca el se produce in conformitate cu motivatia eroului sau
dimpotriva, in opozitie, dac deznodamintul este compormis, adica nu invinge nici mediul
nici eroul sau poate este un esec partial sau total, sau scopul este ratat pur si simplu.
In interpretarea testului H.Murray propune 2 postulate fundamentale: 1) Atitudinile
eroilor respectiv trebuintele, starile emotionale si sentimentele reprezinta tendinte ale
personalitatii subiectului investigat. Tendintele pot fi trecute, prezente sau viitoare deci ele
exprima energia partiala, care temporal este in stare de latenta. Povestirile pot releva deci
fortele elementare ale personalitatii subiectului, de care subiectul nu este intotdeauna pe
deplin constient, si tocmai datorita fenomenului proiectiei el le scoate la lumina, le
obiectiveaza. Toate aceste atitudini ale eroului le putem transfera asupra subiectului testat.
2) Presiunile exterioare trecute, prezente sau viitoare, ale mediului,

asa cum sunt ele percepute de catre subiect, exprima viziunea pe care o are subiectul despre
lumea inconjuratoare.
Dupa H.Murray, personalitatea este strucurata pe doua nivele si pe 3 straturi.
1. Primul nivel functional, se exteriorizeaza fara dificultate in comportamentul observabil si
reprezinta in principiu atitudinea subiectului fata de proba si fata de examinator. Exemplu:
faptul ca subiectul se uita la mine chiar cu ostilitate si intoarce plansele cu lehamite reprezint
un comportament observabil care se exprima in acest nivel functional.
2. Al doilea nivel functional exprima ideile, proiectele, fantasmele si reveriile subiectului. Aici
este vorba mai degraba de un nivel mai profund al personalitatii.
Cele 3 straturi sunt:
Primul este stratul profund, el contine tendintele inconstiente, refulate care nu se traduc sau
se traduc foarte rar in acte si la fel de rar se exprima in ginduri. H.Murray vorbeste de o
obiectivare diferentiata a continuturilor psihice, adica nu toate ajung sa se exprime in actiuni.
Actiunile pot fi calificate drept indicii ai trebuintelor si ale emotiilor interne. Deci o emotie, o
trebuinta nu se poate consuma sau satisface decit printr-o actiune: interna (gnd) sau externa
(actiune)
Stratul intermediar conine tendinte traductibile in: acte, ginduri, trebuinte cunoscute si
afirmate public care dau subiectului nivele de comportament motor.
Continutul istorioarelor apartine nivelului 3 functional, in timp ce stratul 1si 2 exprima
proiecte fanteziste care se exprima rar.
Nu intotdeauna variabilele puternice sau slabe, deci cele care le-am notat fie cu 1 fie
cu 5, exprimate in povestirile TAT, sunt

la fel de slab sau puternic exprimate in

comportamentul real al subiectului. In acest sens trebuie sa fim preveniti c adesea TAT-ul
releva exact tendinta contrara. Adica uneori ceea ce este exprimat foarte subtil si cu intensitate
foarte slaba poate sa aiba o semnificatie foarte puternica in comportamentul subiectului si
invers.
Alte interpretari ale TAT-ului
Interpretarea lui Tomkis: El propune ca interpretarea sa se faca pe o analiza a fiecarei
propozitii fundamentale. Deci instorioarele sunt impartite in propozitii fundamentale,
compuse pe baza urmatoarelor elemente: vectorul, adica tendinta spre un comportament
oarecare nivelul, adica functia psihica implicata, conditiile adica starile in care se gaseste
eroul: starea psihica, sociala, fizica si functie de caracteristicile eroului.

Analiza povestirilor trebuie sa degaje zonele cu probleme ale subiectului. Aceste zone sunt:
familiala, de dragoste, relatii sociale, relatii profesionale, atitudini fata de munca.
Interpretarea dupa P. Aron muta accentul de pe opozitia erou-presiune externa - opozitie
pe care am intilnit-o la Murray - in opozitia dintre trebuintele si mecanismele de aparare ale
eului care sunt proprii subietului.
Interpretarea dupa Bellak considera subiectul d.p.d.v. a cea ce eul accepta ca este sau ar
dori sa fie, in timp ce personajele sunt alte tendinte ale subietului.

Interpretarea are

urmtoarele reguli:
-Actiunile contrare ale diverselor personaje sunt alternative ale dilemei interioare in care
subiectul se gaseste.
-Fiecare personaj exprima un aspect al personalitatii subiectului.
-Dorintele subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale caror caracteristici le justifica cel
mai bine.
- Cu cit motivatia este mai acceptabila pentru constiinta subiectului cu atit va fi mai mare
asemanarea dintre subiect si personajul din TAT caruia i se vor atribui aceste motivatii.
Alte precizari se refara la atitudini stereotipe si superficiale din povestiri si la diversitatea si
incompatibilitatea motivatiilor din povestire, la frecventa de aparitie a temei.
La interpretarea lui H. Murray

mai trebuie adugat faptul

cheie

c din povestirile

respective, pe baza analizelor efectuate privind sentimentele, emotiile, caracteristicile


presiunii externe, motivatiile eroului este nevoie s decelam citeva teme fundamentale - teme
complexe cu care, privindu-le in relatie, putem reface biografia potentiala a subiectului.
Radiografia acelor trebuinte reprimate de catre subiect si care sunt responsabile de
determinarea dintr-o zona inconstienta a comportametului sau observabil ne conduce la la
adevratele mobiluri ale conduitei.
8. Temele endopsihice din unele povestiri T.A.T. se refer la:
a) tendinele inacceptabile, refulate, conflictuale sau ru integrate de subiect;
b) tendinele feminine sau masculine exprimate de subiecti de sex masculin,
respectiv feminin;
c) identificarea subiectului cu mai puini eroi;
d) identificarea subiectului cu doi eroi care au convingeri opuse.
9. Unul dintre cele dou postulate fundamentale ale interpretrii T.A.T. afirm c:
a) strile interne atribuite eroului aparin de fapt subiectului investigat

b) stratul profund al personalitii conine tendinele incontiente, refulate;


c) nu ntotdeauna variabilele puternice sau slabe sunt la fel de puternice sau slabe
n comportamentul real al subiectului;
d) Fiecare personaj exprim un aspect distinct al personalitii
investigate;
10. Analiza de coninut a povestioarelor T.A.T. const n:
a) evaluarea limbajului, tonului, absenei unor faze ale povestirii;
b) analiza prilor de vorbire frecvent utilizate n povestiri de ctre subiect,
evaluarea lungimii povestirilor;
c) identificarea eroilor povestirilor, a temelor, mobilurilor, tendinelor i
sentimentelor eroilor.
d) raportarea cotelor brute la etaloane n cinci clase;
TESTUL LUSCHER
Autorul testului este Max Lusher.
Pavel Muresan, in cartea sa intitulata Culoarea in viata noastra, prezinta destule
referinte despre importanta culorii in viata cotidian, rezonanta ei afectiva, capacitatea ei de a
proiecta prin alegere unele continuturi interne si de asemenea incarcatura social-istorica pe
care aceasta o capata in existenta omului precum si semnificatia pe care omul o acorda
diverselor culori.
Testul a fost utilizat atit si in domeniul clinic, de catre medicii psihologi, in scopul
evidentierii rapide a unor dezordini psihosomatice precum si a altor tulburari ale caror tablou
psihogen anticipeaz suferina fizic.
Testul a fost utilizat in Ungaria de catre Merey, in domeniul selectiei soferilor, in
domeniul orientarii scolare si profesionale. In tara noastra testul este foarte mult utilizat atit in
cabinetele de psihologie clinica, in psihologia industriala a muncii, in orientarea scolara si
profesionala.
Este un test rapid, care ne dezvaluie unele tendinte fundamentale in structura persoanei dar si
o serie de indepartari de la patternurile psihiofiziologice normale. Fiind un test rapid are si o
serie de inconveniente: nu permite un sondaj profund si foarte complex al personalitati, motiv
penru care autorul acestui test, dar si alti autori, recomanda recurgerea si la alte teste
proiective, pentru aprofundarea unui caz, sau la varianta extinsa a testului, varianta originala.
Trebuie adaugat si faptul ca, desi M. Lusher nu a intentionat, o serie de autori au dezvaluit

mai tirziu posibilitatea ca acest test sa fie intrepretat dintr-o perspectiva psihanalitica. Asa se
face ca testul este considerat un test proiectiv, de alegere a unor culori, la fel ca testul Szondi.

Instructiuni pentru administrare


Se etaleaza in fata subiectului intreaga suita de 8 culori, cu un spatiu intre ele, pentru a
putea fi distinse cu usurinta si pe un fond de culoare mai inchis.
i spunem subiectului astfel: In fata d-voastra sunt etalate 8 culori, am sa va rog sa
alegeti pe aceea care in acest moment va este cea mai simpatica, va place cel mai mult. I se
d recomandarea sa nu se gindeasca la culorile care ii plac in viata de toate zilele ci sa se
refere in mod special la culorile etalate in fata lui.
Dupa ce subiectul alege prima culoare, o intoarcem cu fata alba in sus si o asezam departe de
suit. Pe urma i vom spune in acelasi mod: Acum am sa va rog dintre cele care au ramas sa
o alegeti pe aceea care va place cel mai mult si vom proceda tot asa, rind pe rind, pina cind
subiectul alege toate culorile. Daca se intimpla ca subiectul sa manifesta o anumita rezistenta
in, sensul ca fie toate culorile ii plac la fel de mult fie ca nici una nu ii place ii vom sugera sa
aleaga totusi pe aceea care i se pare ca este mai simpatica decit celelalte.
La sfirsitul protocolrii citim, pe spatele cartonaselor, cifrele cu care sunt inscriptionate,
acestea reprezentnd poziia fiecrei culori n irul standard, si le trecem pe o linie orizontala.
Culorile sunt numerotate astfel :
1 albastru
2 - verde albastru
3 rosu portocaliu
4 galben
5 mov
6 maro
7 negru
0 gri
La 2 3 minute, maxim, dupa ce subiectul a ales primul protocol, in aceesi maniera vom
obtine cel de-al doilea protocol. La al doilea protocol vom avea grija sa precizam ca nu este
vorba de un test al memoriei culorilor, ca subiectul poate sa aleaga fie in aceeasi ordine, ca in
primul protocol, fie in alta ordine. Important este insa sa aleaga confom preferintelor sale.

Exemplu:
2
3

0
0

4
5

6
4

1
1

7
6 7

prima alegere
a doua alegere

Etape pregtitoare pentru interpretarea protocolului


1. Stabilirea grupurilor, de cte dou culori, care se repet de la prima la a doua alegere.
2. Determinarea grupurilor care primesc o interpretare standard din manualul testului :
ntr-un protocol standard (teoretic) aceste grupuri sunt:
++ culorile care ocup poziia 1 i 2 n ir, numerotarea efectundu-se de la stnga la
dreapta ; Semnificaia acestui grup este Persoana doreste s fie sau sa aib ceea ce
semnific grupul ++
xx culorile care ocup poziia 3 i 4. Semnificaia acestui grup este Persoana simte
c se afl n situaia semnificat de culorile grupului xx .
== culorile care ocup poziiile 5 i 6. Semnificaia acestui grup este Persoana
considera ca nu este oportun, nu este potrivit s fie sau s aib cee ace semnific
culorile grupului == Acest grup este numit situaia actual deoarece el semnific,
aa cum deja am artat, comportamentul pe care subiectul l considera potrivit in acest
moment.
-

- culorile care ocup poziiile 7 i 8. Semnificaia acestui grup este Persoana nu


vrea sau nu se simte capabil sa fie sau sa aib ceea ce semnific culorile din
grupul - -

+- grupul plus minus este format din culorile aflate pe primele dou poziii din ir
combinate cu cele situate pe ultimele dou poziii. Se numete Problema actual deoarece
culorile grupului semnific combinaia dintre sursele de anxietate (culorile respinse) i
compensaiile echivalente (culorile preferate), adic ceea ce Murray a numit tem complex,
respectiv, maniera in care individul face fa n prezent unor situaii mai mult sau mai puin
stresante, modul n care trebuind s satisfac anumite trebuine trebuie sa faca fa unor
opreliti exterioare sau interne.
3. Odata stabilitate grupurile de culori, acestora li se vor ataa semnificaiile
psihocomportamentale descrise n manualul testului.
4. Evaluarea nivelului anxietilor i compensaiilor (numrul de ! )
5. Evaluarea stabilitii-instabilitii sistemului nervos vegetativ ; Calculul indicelui
psihoenergetic.

6. Evaluarea grupului munc


7. Conturarea profilului psihologic de ansamblu.
Dintre cele 8 culori, 4 sunt fundamentale i reprezinta sau sunt echivalente cu patru
tipuri de trebuinte fundamentale (rosu-portocaliu, galben, verde, albastru). Celelate
sunt culori derivate (violet, maro, gri, negru).
scurt a semnificatiei structurale a
celor 4 culori fundamentale
1) Albastrul-ntunecat reprezinta adincimea sentimentelor. Acestei culori ii pot fi asociate
urmatoarele carateristici: concentric, pasiv, heteronom, incorporant, sensibil, unificator.
Aspectele sale afective: multumirea., linistirea, tandretea, dragostea, afectiunea.
2) Verdele reprezinta elasticitatea vointei; lui ii pot fi atasate urmatoarele semnificatii:
concentric, pasiv, defensiv, autonom, posesiv, neschimbabil, retentiv (retinator). Semnificatia
sa afectiva este data de urmatoarele adjective: persistenta, incapatinare, afimare de sine,
apreciere de sine
3) Rosu-portocaliu=oranj reprezinta forta vointei. I se pot atasa urmatoarele adjective:
excentric, activ, ofensiv-agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ. Corelatele sale
afective sunt: dorinta, excitabilitatea dominare, sexualitate.
4) Galben stralucitor reprezinta spontaneitate. Are atasate urmatoarele semnificatii
adjectivale: excentric, activ, proiectiv, heteronom, expansiv, investigativ, aspiratii mari.
Aspectele sale afective sunt: variabilitatea, expectanta, originalitatea, veselia.
Nota: concentric = preocupat, subiectiv, doar partial sfera se acopera cu cea a introversiei. A fi
preocupat subiectiv insemana a fi interesat in mod prioritar de ceea ce reprezinta Eul si
propria sa extindere. Excentric inseamna a fi interesat, obiectiv acest termen fiind mai
apropiat de extroversiune decit primul de introversiune ; semnifica orientarea catre mediul,
preocuparea fa de oameni si lucruri. Autonomia inseamna a fi cauza pe cind heteronomia
efectul.
In protocoalele normale, ale subiectilor normali, lipsiti de tensiuni, echilibrati, fara
conflicte si refulari, culorile fundamentale stau pe primele 45 pozitii. Orice indepartare a
acestor culori de la pozitia lor normala este un indiciu de dezechilibru. Nu este vorba de un
dezechilibru psihic, este vorba de anumite stari de tensiune, stari de stres. Culorile derivate,
adic maro, violet, gri, negru sunt sunt considerate culori auxiliare. Preferinta pentru una

dintre aceste culori acromatice poate fi considerata ca indicind o atitudine negativa in fata
vietii.
Daca culoarea de baza este respins, i astfel situat ctre sfirsitul sirului, atunci
trebuina reprezentat de aceea culoare a ramas nesatisfacut, datorita faptului ca
circumstantele actuale sunt nefavorabile, iar Eul nu recunoaste oportunitatea acestei
satisfaceri. O astfel de trebuinta nesatisfacuta reprezinta o sursa de anxietate, stres, o sursa de
stres arata ca aceea persoana este incarcata intr-una din trebuintele fundamentale (semnificata
de culoarea fundamentala respinsa). Aceasta trebuinta nesatisfacuta va da nastere unor
tulburari psihice sau de natura functionala.
Cnd una din culorile fundamentale este respinsa ii acordam automat semnul minus, ei si
tuturor celor care urmeaza (incepind cu pozitia 6). De asemenea, o data ce i-am dat semnul
minus o si notam cu A, aceasta reprezentind sursa de anxietate. Sursele de anxietate sunt cu
atit mai puternice cu cit avem mai multe culori fundamentale respinse. Daca pe primele pozitii
avem una dintre culorile 6, 0, 7 atunci automat acestor culori le vom da semnul plus si le vom
nota cu C (simbolul compensaiilor):
0

A A

!!! !! !

!!

!!!

Total =12 !

Intr-o astfel de situatie 4, 3, 2 se noteaza cu A iar 6, 7, 0 se noteaza cu C, C


reprezentind trebuinte care compenseaza nesatisfacerea trebuintelor fundamentale, respinse.
Deci ele (6, 7, 0) indica un comportament compensator si exprima o anumita atitudine
compulsiva, excesiva care nu permite o alta alegere manifestindu-se ca o atitudine
generalizata. De obicei pentru a masura intensitatea anxietatilor si compensatiilor culorilor
fundamentale respinse (notate cu - ) li se acorda pentru pozitia 6 un semnul exclamarii, pentru
pozitia 7 doi ! iar pentru pozitia 8 trei ! . La fel, se noteaz cu C sursele de
compensatie (semnul exclamarii arata gradul de intensitate).
In manualul lui Luscher, pe 1000 de cazuri sunt date procentajele subiectilor care intrunesc de
la unu la 12 semne ale exclamarii. Cnd o persoana intruneste maximum (12!) inseamna ca
ea trebuie sa faca fata unor puternice surse de stres si ca atare compensatiile la care apeleaza
sunt exagerate, indepartate de normal.

Atunci cind in primul protocol numarul de semnul exclamarii este mai mic decit numarul de
semnul exclamarii din cel de-al doilea protocol prognoza in legatura cu persoana respectiva
este favorabila, adica ea va raspunse in mod eficient la tehnicile psihoterapeutice. Cind in al
doilea protocol numarul semnelor de exclamatie este mai mare decit in primul atunci
prognoza este defavorabila, tulburarea este mult mai adinca, mai profunda si este posibil ca
modificarile in conditiile de mediu sa nu aiba influentele asteptate.

Problema actuala
n conceptia lui Luscher problema actual este data de grupul ( + -), adica culoarea de pe
prima pozitie (marcata cu plus) si cea de pe ultima pozitie (marcata cu minus).
Este vorba deci de sursa de anxietate cu care se confrunta persoana si de compensantia prin
care ea incearca sa faca fata acestei dificultati.
Ea are o inalta semnificatie psihodiagnostica si la fel ca celelalte grupuri beneficiaza, in
manualul lui Luscher, de tabele interpretative.
In legatura cu problema actula, intr-un protocol mediu, cea mai intensa va fi aceea data de
prima culoare si ultima. Functie de protocol mai poate fi interpretata prima cu penultima, a
doua cu penultima etc.
Ambivalentele
In mod ocazional este posibil sa intilnim protocoale in care o culoare fundamentala ocupa in
primul protocol prima pozitie sau a doua, iar in al doilea protocol (7, 8). De exemplu, rosu in
primul protocol sa stea pe pozitia unu si in al doilea protocol pe pozitia 8.
3

Prin acest exemplu este sugerat faptul ca aceasta persoana are o ambivalenta in raport cu
trebuinta - semnificata de culoarea verde, acest lucru fiind o sursa de anxietate. Persoana
manifesta ambivalenta si pentru culoarea roie ceea ce arata o oscilatie a persoanei intre
dorinta de a avea propriul destin, de a fi activa, de a avea un efect determinant, cauzativ si
intre a doua alegere tendinta de a fi lasata in pace, de a fi supusa cit mai putin solicitarii.

Instabilitatea sistemului nervos vegetativ


Indicii de instabilitate ai sistemului nervos vegetativ apar atunci cind la o extrema se
situateaza culorile 3, 4 si la celalata extrema 1, 7; atunci cind 3, 4 se afla pe primele pozitii (3,
4, 2, 5, 0, 6, 1, 7) in acest caz instabilitatea este mai putin grava decit daca culorile 3, 4 ar fi pe
ultimele pozitii (1, 7, 2, 5, 0, 6, 3, 4). n acest ultim exemplu exist o prevalenta simpatica,
deci persoana va consuma multa energie, mult zgomot pentru nimic se va irosi in obinerea
unor rezultate modeste. In cazul acesta, dimpotriva, a intervenit oboseala caci culorile care
exprima activismul sunt respinse si pe prima pozitie apare dorinta de a fi lasata in pace,
dorina de liniste si tendinta de a nega orice solicitare care i este adresat n cazul acesta
instabilitatea este mult mai puternica.
Scoala maghiara de psihologie a produs

o extensiune a semnificatiei acestui

dezechilibru, Merey este unul dintre autorii care s-au ocupat de aceasta problema dar si altii.
El calculeaza asa numitul indice neuro-vegetativ.
Indicele neuro-vegetativ sau indicele psihoenergetic este egal cu raportul dintre poziiile
culorilor active (la numrtor) si ale culorilor pasive (la numitor). Indicele neuro-vegetativ
exprim echilibrul sau dezechilibrul ntre latura simpatica si cea parasimatica a sistemului
nervos vegetativ. Pentru calculul acestui raport culorile din ir vor fi numerotate de la dreapta
la stnga, prima poziie primind valoarea cea mai mare, adic cea mai favorabil ,egal cu opt.
Echilibrul ar fi semnificat, dup unii autori de valoarea egal cu unitatea a raportului
menionat. Orice abatere in sus sau in jos de la cifra 1 ar reprezenta un dezechilibru care ar
merge fie catre ergotropie, adica catre cheltuirea de energie prin implicare activ, dinamism,
fie catre trofotropie adica apatie, lentoare, ncetineal etc.
Rosu si galben exprima o conduita activa
Verde si albastru conduita pasiva
Verde si rosu, conduita autonoma
Galben si albastru conduita heteronoma
Rosu si galben exprima conduita de a fi excentric si activ, adica orientata catre lume in timp
ce verde si albastru exprima conduita pasiva si concentrica.
Grupul munc
Trei dintre culorile fundamentale: verde, galben si rosu au fost interpretate, pentru
prima data de Max Luscher apoi si de alti autori, ca reprezintind grupul munca.
Verdele exprima elasticitatea vointei, capacitatea de a persevera in ciuda oprelistilor.

Rosu - forta vointei adica actiune, eficacitate, energie, vitalitate.


Galbenul - satisfactia in munca, capacitatea persoanei de a se proiecta si de a privi inainte spre
rezultatele viitoare ale actiunii.
Intr-un protocol ideal acest trei culori ar trebui sa stea impreuna si sa fie situate la inceputul
sirului. Daca in primul protocol culorile sunt la inceptul sirului iar in al doilea protocol la fel,
atunci pot putem face o buna prognoza despre modul in care persoana isi va desfasura munca
in viitor. Daca in al doilea protocol, grupul respectiv se va destrama atunci prognoza va fi mai
mult sau mai putin defavorabila, functie de gravitatea destructurarii grupului.
Prioritatile personale, prin prisma carora individul isi va aborda sarcina, sunt exprimate de
culoarea care in acest caz va sta pe prima pozitie.
Daca este verdele atunci scopul muncii, efortului persoanei va fi indicarea aprecierii de sine in
ochii sai si in ochii altora.
Daca este rosul atunci persoana simte satisfactie in insasi activitatea pe care o desfasoara
adica in insusi efortul pe care il depune ; ea vede munca drept o incercare personala prin care
are posibilitatea sa-si masoare propriile capacitati.
Daca va fi galben inseamna ca o persoana va inregistra o satisfactie, crescind pe masura ca va
inainta in sarcina.
Epuizarea este semnificata in acest test atunci cind exista o deteriorare a grupului de munca,
de la prima la a doua selectie, mai ales pentru rosu si verde. Acolo unde verdele da inapoi,
perseverenta este cea care pune probleme, adica tenacitatea, capacitatea de a persevera vor
ceda in fata obstacolelor.
Cind este rosu, inseamna ca rezistenta la suprasolicitare, la efort, este cea care impiedica
performanta in munca.
Daca este galben inseamna ca persoana se descurajeaza repede si isi pierde repede satisfactia
in ceea ce face.
Prezentarea pe scurt a intelesului culorilor
Gri (0) este o culoare neutra, este un fel de pamint al nimanui. Cei care aleg pe prima
pozitie aceasta culoare vor sa se separe de orice, sa ramina liberi si neimplicati adica persoana
nu vrea sa participe la actiune, vrea sa stea deoparte, nu vrea sa fie implicata in nici un fel de
actiune. In aceasta pozitie griul este in intregime compensator deci este vorba de a ameliora
anxietatea traita ca urmare a nesatisfacerii trebuintelor fundamentale, semnificate de culorile
fundamentale respinse - printr-o atitudine de neimplicare. Deci griul devine semnificativ (ca
semnificatie psihologica) in momentul cind migreaza catre inceputul sirului.

Albastrul (1) reprezinta calmul complet, linistitor asupra SNC, reprezinta granitele
pe care persoanele le construiesc in jurul lor. Persoana care alege albastrul pe primul loc va
tinde catre liniste catre o situatie relaxata, netulburare, unitate si siguranta. Deci liniste, pace,
armonie, multumire, inseamna aceasta culoare pe pozitia intii. Daca este ales pe pozitiile 6, 7,
8 semnifica desfacerea legaturilor, tulburarea echilibrului, a linistii, subiectul va fi tentat sa
evadeze in plan mental intr-o activitate compensatorie el va avea un comportament nelinistit
fara pace si cu o oarecare agitatie mentala, se va concentra greu si va avea dificultati in
invatare.
Verde (2) este de fapt un amestec, in cazul testului, de albastru cu galben, el
corespunde simbolic capacitatii de a persevera si cind este situat pe pozitiile 6, 7, 8 semnifica
o slabire a rezistentei precum si o depreciere a statutului sentimente de inferioritate, persoana
se simte depreciata si putem suspecta anumite disfunctii ale cordului si in general ale
sistemului circulator. Daca verdele este respins si este compensat de rosu semnificatia va tinde
catre o anumita stare de iritare, de nerabdare, pierderea controlului de sine. Aceasta
combinatie va insemna o considerabila impetuozitate si tendinta la izbucniri intolerabile.
Rosu (3) energie, activism. Daca este respins e vorba de epuizare, golire,
suprasolicitare, tendinta la iritabilitate, lipsa de vitalitate, persoana percepe situatia ca
insuportabila, se simpte cu alte cuvinte depasita.
Galben (4) este cea mai stralucitoare culoare din test, poate fi asociata cu culoarea
luminii zilei, de aceea inseamna activism, expansivitate, larghete. Pe prima pozitie poate sa
insemne o anumita nota de superficialitate. Acolo unde galbenul este puternic subliniat, fiind
pe prima pozitie, persoana are tendinta de a se proiecta in viitor, de a gasi o cale de salvare
imaginara si de a cauta schimbarea de dragul schimbarii. Daca este respins atunci inseamna ca
asteptarile persoanei au fost dezamagite, deci in afara de dezamagire sentimentul major este
acela al descurajarii, neincrederii, suspiciunii fata de altii si fata de intentiile lor.
Violetul (5) este un ameste ce albastru si rosu. Persoanele mature mental il vor situa
catre mijlocul sirului si cu cit este situat catre sfirsit inseamna capacitatea de a judeca lucrurile
la rece. Cu cit este catre inceputul sirului este vorba de o imaturitate atit comportamentala,
afectiva cit si glandurala. Poate fi suspectata o disfunctie tiroidiana. Deci este firesc pentru
copii si prima parte a adolescentei ca violetul sa se afle in primele pozitii, in cazul persoanelor
tinere si adulte situarea pe prima pozitie inseamna imaturitate dar si homosexualitate,
alcoolicii facind si ei aceasta alegere. Deci persoanele care intr-u fel sau altul sunt rezidente in
stadiul oral exprima o anumita imaturitate a libidoului care se intoarce cu nostalgie mereu si
mereu in stadiul oral.

Maro (6)- este un amestec de galben si rosu. Cind este ales pe primele pozitii poate sa
semnifice fie dezradacinare fie faptul ca propriul corp a ajuns obiect de contemplatie deci el
fizic ajunge prin egodiastolizare, folosind termenul lui Szondi, prin umflarea acestei
dimenisuni ajunge sa domine viata psihica a persoanei. Fie ca este preocupata excesiv de
trebuinta de confort, de relaxare, fie ingrijorata de propria sa sanatate, fie o excesiva trebuinta
de confort. Atunci cind nu este compensatorie, cind culoarea maro este asezata in prima
pozitie semnifica compensarea respingerii unor culori fundamentale atunci semnificatia ei de
diagnostic este mult mai profunda.
Negrul (7) este negarea culorii. Situat pe prima pozitie reprezinta negativism,
tendinta de a se exalta impotriva vietii, a mediului, in orice caz extremism in comportament.
Ca o concluzie, putem sa spunem ca aceste culori neutre cind sunt impinse pe primele pozitii
capata semnificatie psihologica mai accentuata. La fel si culorile fundamentale pe masura ce
migreaza catre sfirsitul sirului capata o semnificatie psihopatologica mai acuta.
Exista modalitati de administrare a acestui test pe calculator, prin existenta unor
programe care structureaza in forma algoritmica toate etapele administrarii si intrepretarii
testului.
C H E S T I O N A R

1. n concepia lui Murray tema reprezint :


a) unitatea dinamic dintre sentimentele i trebuinele eroului;
b) unitatea dinamic dintre trebuinele eroului i presiunile mediului
c) interaciunea dintre deznodmntul povestirii i aciunile eroului care pot sau nu
influena deznodmntul povestirii;
d) influenele eului ideal asupra nivelului de aspiraie al subiectului examinat.
2. Care dintre urmtoarele reprezint o limit real a teoriilor personalitii care se
repercuteaz asupra psihodiagnosticului ?
a) teorii personalitii sunt prea complicate;
b) teoriile personalitii au prea puine puncte de convergen;
c) nu exist o terminologie comun n abordarea personalitii;
d) imixtiunea limbajului comun n teorie.
3. Trsturile de personalitate determinate prin analiz factorial de ctre R. B. Cattell
mai sunt denumite:

a) factori secundari;
b) trsturi surs.
c) trsturi de suprafa;
d) factori dinamici;
4. Bateria P.M.A (Primary Mental Aptitude) este destinat evalurii:
a) aptitudinii tehnice;
b) unor factori de inteligen.
c) factorilor primari ai aptitudinilor senzoriomotorii;
d) aptitudinii artistice;
5. Care dintre variante conine factori care sunt investigai cu ajutorul bateriei G.A.T.B.?
a) V, N, F, O, M.
b) g, R, H, M;
c) G, R, S, E, O, V;
d) B1, B2, B3, B4, F1, F2.
6. Differential Ability Scales (D.A.S.) este destinat investigrii aptitudinilor intelectuale n
intervalul de vrst:
a) 5.11 ani - 14.6 ani;
b) 17.11 ani - 25 ani;
c) 2 ani - 16 ani;
d) 2.6 ani - 17.11 ani.
7. Testele de dexteritate msoar:
a) aptitudinea verbal, spaial, numeric, flexibilitatea, rigiditatea, coordonarea;
b) coordonarea, viteza, nelegerea, spontaneitatea;
c) precizia, rapiditatea, corectitudinea, cadena i ritmul execuiei
d) abilitile vizual spaiale, ndemnarea, reprezentarea spaial, nelegera
tehnic;
8. Temele endopsihice din unele povestiri T.A.T. se refer la:
a) tendinele inacceptabile, refulate, conflictuale sau ru integrate de subiect;
b) tendinele feminine sau masculine exprimate de subiecti de sex masculin,
respectiv feminin;
c) identificarea subiectului cu mai puini eroi;
d) identificarea subiectului cu doi eroi care au convingeri opuse.
9. Unul dintre cele dou postulate fundamentale ale interpretrii T.A.T. afirm c:
a) strile interne atribuite eroului aparin de fapt subiectului investigat

b) stratul profund al personalitii conine tendinele incontiente, refulate;


c) nu ntotdeauna variabilele puternice sau slabe sunt la fel de puternice sau slabe
n comportamentul real al subiectului;
d) Fiecare personaj exprim un aspect distinct al personalitii
investigate;
10. Analiza de coninut a povestioarelor T.A.T. const n:
a) evaluarea limbajului, tonului, absenei unor faze ale povestirii;
b) analiza prilor de vorbire frecvent utilizate n povestiri de ctre subiect,
evaluarea lungimii povestirilor;
c) identificarea eroilor povestirilor, a temelor, mobilurilor, tendinelor i
sentimentelor eroilor.
d) raportarea cotelor brute la etaloane n cinci clase;
11. Tipul de rezonan intim la testul Rorschach exprim:
a) punctajul rspunsurilor intermaculare raportat la punctajul rspunsurilor clarobscure;
b) proporia de rspunsuri banale raportat la proporia rspunsurilor originale;
c) raportul dintre punctajul rspunsurilor kinestezice i punctajul rspunsurilor
culoare
d) An s fie mai mic dect A;
12. Succesiunea modurilor de aprehensiune la testul Rorschach se refer la:
a) ordinea modurilor de cuprindere ntr-un protocol.
b) ordinea de apariie a determinanilor ntr-un protocol;
c) ordinea modurilor de aprehensiune la prima, a asea i a zecea plan, pentru a
putea pune n eviden eventualele ocuri culoare;
d) ordinea de apariie ntr-un protocol a rspunsurilor clar-obscure i
intermaculare;
13. Un subiect cu inteligen medie poate obine la Rorschach un F+% de:
a) 60 -70%;
b) 40 - 70%;
c) 80 - 100%;
d) 80 - 95%.
14. A% ntr-un protocol normal este de obicei:
a) mai mare de 60%;
b) mai mare de 40%;

c) mai mic de 50%.


d) mai mic de 25%;
15. Chestionarul 16PF opereaz cu 16 factori de personalitate primari i

cu 4

facori

secundari. Care variant conine factorii secundari ?


a) ciclotimie-schizotimie, dominan-supunere, conservatorism-radicalism,
timiditate- ndrzneal;
b) adaptare-anxietate, introversie-extraversie, emotivitate-calm,
supunere.independen.
c) A, B, C, D, E;
d) L, M, N, O;
16. Factorul G din 16 PF investigheaz:
a) fora supraeului
b) maturitatea eului (predispoziia la tulburri nevrotice);
c) insecuritatea social;
d) contiina de sine;
17. Anxietatea msurat cu ''Foaia de autoanaliz'' a lui R.B. Cattell este, n concepia
autorului:
a) un facor primar;
b) un factor surs;
c) un factor secundar.
d) un factor obinut prin analiz factorial;
18. Factorii cuprini n '' Foaia de autoanaliz'' (Cherstionarul de anxietate- R.B. Cattell) sunt:
a) Q3, C, L, O, Q4
b) Q1, Q2, Q3, Q4;
c) H, L, M, J, D;
19. H.S.P.Q opereaz cu urmtorii factorii care nu se regsesc n 16 PF:
a) Q1, L;
b) D, J.
c) Q3, Q4;
d) A, C;
20. Cattell nu a constatat modificri datorate vrstei sau sexului la urmtorii factori:
a) C, G.
b) O, J;
c) D, J;

d) H, I;
21. Chestionarul EPI elaborat de Eysenck este format din urmtoarele scale:
a) minciun, ciclotimie-schizorimie, psihoticism, introvesie-extraversie;
b) psihoticism, intro-extraversie, nevrotism, minciun;
c) intro-extroversie, instabilitate emoional, minciun
d) conservatorism-radicalism, deschidere la noi experiene, contiinciozitate;
22. Chestionarul EPI:
a) are dou forme paralele a cte 57 de itemi, fiecare.
b) are o singur form cu 57 de itemi;
c) are dou forme paralele totaliznd, al un loc, 57 de itemi;
d) are o singur form de 75 de itemi;
23. Unul dintre principiile interpretative ale chestionarului Guilford-Zimmerman afirm c:
a) notele mari au semnificaie pozitiv iar notele mici au semnificaie negativ;
b) notele foarte mari nu au o semnificaie neaprat pozitiv dar notele mici sunt
indiciul unor aspecte negative.
c) notele brute tebuie transformate n note ''T'';
d) trebuie realizate profiluri diferite, separat, pe sexe.
24. Chestionarul Guilford-Zimmerman are:
a) 240 de itemi alocai unui numr de 10 factori i trei modaliti de rspuns;
b) 300 de itemi alocai unui numr de 15 factori i dou modaliti de rspuns;
c) 240 de itemi alocai la 10 factori i dou modaliti de rspuns;
d) 300 de itemi alocai la 10 factori i trei modaliti de rspuns.
25. ''Vizibilitatea'' itemilor este acea limit a chestionarelor care nseamn:
a) variabilitatea mare a comportamentelor msurate;
b) sensul ntrebrilor depinde de starea de intenionalitate a subiectului;
c) intuirea de ctre subiect a rspunsului favorabil.
d) utilizarea dublei negaii n formularea itemilor;
26. Metoda intuitiv sau raional de construcie a chestionarelor de personalitate se refer la:
a) alegerea itemilor pa baza experienei tiinifice i a culturii psihologului.
b) alegerea itemilor pe baza unor studii statistice;
c) alegerea itemilor de ctre un grup de judectori care utilizezaz persoane ''int'';
d) alegerea itemilor prin utilizarea distinct a diferitelor pri de vorbire:
substantive, adjective, adverbe, verbe.

27. M.M.P.I. are urmtoarele scri de validare:


a) Hs, Hy, D i Pd;
b) ?, L, K, F.
c) Gi, Cm, Wb, K;
d) Cm, Wb, L, F;
28. M.M.P.I. este format din:
a) 480 de ntrebri alocate la 10 scri clinice i 4 de control;
b) 212 ntrebri alocate la 8 scri clinice i 3 de control;
c) 300 de ntrebri alocate la 9 scri clinice i 4 de control;
d) 550 de ntrebri alocate la 9 scri clinice i 4 de control.
29. Scrile suplimentare ale chestionarului FPI sunt:
a) extraversie, labilitate emoional, masculinitate.
b) dominare, sociabilitate, emotivitate;
c) nervozitate, depresivitate, labilitate;
d) calm, inhibiie, dominare;
30. Chestionarul Freiburg se caracterizeaz prin:
a) lipsa corelaiilor semnificative ntre factorii si;
b) corelaii ridicate ntre factorii si.
c) corelaii mici ntre notele mici i corelaii nalte ntre factorii la care se obin
note ridicate;
d) independena celor 12 factori;
31. Vectorul eului n sistemul pulsional elaborat de Szondi este:
a) vectorul sexual;
b) vectorul paroximal;
c) vectorul schizoform
d) vectorul circular;
32. Proba (experimentul) asociaiei factoriale la testul Szondi const n:
a) a rspunde cu primele cuvinte care i vin n minte subiectului la auzul cuvintelor
inductoare, dup o procedur asemntoare cu acea dezvoltat de Jung;
b) analiza factorial a formulelor pulsionale determinate ntr-un lot de subieci;
c) realizarea de ctre subiect a unor povestiri pe baza fotografiilor desemnate ca
fiind cele mai simpatice, respectiv cele mai antipatice.
d) Controlul reaciilor afective prin efectul galvano-cutanat determinat de
prezentarea fotografiilor la care subiectul a manifestat rezisten n privina

formulrii alegerilor, respectiv respingerilor.


33. Reacia plin la testul Szondi semnific:
a) factorul pulsional n care subiectul este cel mai ncrcat.
b) calmul ce urmeaz descrcrii pulsionale;
c) ambivalena subiectului fa de exigena sa pulsional;
d) preludiul unei descrcri pulsionale iminente;
34. O reacie (tendin) pozitiv la testul Szondi const n alegerea de ctre subiect, la
acelai factor pulsional, :
a) a cel puin dou fotografii simpatice I cel puin dou antipatice;
b) a cel mult dou fotografii simpatice I cel puin dou antipatice;
c) cel puin dou simpatice I cel mult una antipatic.
d) cel mult una simpatic i cel mult una antipatic;
35. Conceptele populare cu care opereaz C.P.I. sunt definite de H. Gough drept:
a) conceptele unei teorii formale asemntoare cu teoriile lui R.B. Cattell, J.
Eysenck sau Guilford;
b) factori obinui prin analiz factorial;
c) tipuri psihologice asemntoare acelora elaborate de Pavlov, Viola, Pende,
Berger, Freud, Sheldon, Kretschmer, .a.;
d) termeni utilizai n atribuirile receproce, comuni unor diverse culturi.
36. Cele 18 dimensiuni ale variantei CPI din 1972 sunt grupate n patru categorii care
poart denumirile:
a) (1) flexibilitatea, (2) competena, (3) autoritatea, (4) submisivitatea;
b) (1) competen interpersonal, (2) maturitatea I integrarea, (3) potenialul de
realizare personal, (4) stilul personal.
c) (1) sntate mental, (2) eficacitate interpersonal, (3) delicven, (4) reuit
academic;
d) (1) nevrotism, (2) extraversie, (3) deschidere la noi experiene, (4) agreabilitate;
37. n chestionarul MMPI dintre rspunsurile ''adevrat'' i '' fals'' date de subiect sunt
diagnostice I deci sunt valorificate acelea care:
a) sunt mai frecvente n eantionul normativ;
b) sunt mai rare n eantionul normativ.
c) apar cel mai des n protocolul subiectului investigat;
d) apar cel mai rar n protocolul subiectului investigat;
38. Scara ''Hipomanie'' a MMPI msoar:

a) hiperactivismul n gndire I aciune.


b) gravitatea tulburrii de tip maniacal;
c) nivelul de inteligen al hipomaniacilor;
d) nivelul de sugestibilitate al hipomaniacilor;
39. Care dintre urmtoarele situaii conine numai personaliti accentuate evaluate cu
chestionarul Smiescheck?
a) anxietatea, ascendena, obiectivitatea;
b) hipertimia, echilibrul emoional, tolerana;
c) comunalitatea, responsabilitatea ciclotimia;
d) exaltarea, anxietatea, emotivitatea.
40. Prin tehnica Psyhoraterului subiecii sunt clasificai n:
a) trei categorii, adic nevroze, psihopatii, psihoze;
b) trei categorii, adic normal, fragil, patologic.
c) patru categorii, adic boli sexuale, paroxistice, schizoforme, maniaco-depresive.
d) patru categorii, adic, mincinoi, nevrozai, extro-introvertii, psihotici;