Otelurile austenitice se livreaza astfel nct sa aiba o rezistenta maxima la coroziune.

Dupa [129] se disting:

oteluri de tip 18-10 cu 0,02-0,15%C;
oteluri stabilizate la coroziunea intergranulara prin adaugarea de titan sau
niobiu;
oteluri cu continut scazut denichel pentru a favoriza durificarea prin ecruisare;
oteluri cu continut ridicat de nichel pentru a favoriza ambutisarea adnca si
pentru aplicatii criogenice;
oteluri cu rezistenta mecanica crescuta prin adaugarea de azot (fig1.1.3);
oteluri in care manganul este substituit n parte de nichel;
oteluri cu rezistenta la coroziune ameliorata prin adaugare de molibden si
cupru;
oteluri rezistente la oxidarea la cald prin adaugarea de siliciu;
oteluri la care comportarea la fluaj este ameliorata datorita adaugarii de N, Mo,
W, V, Ti, Nb si B;
oteluri pentru electrozi de sudura;
oteluri a caror uzinabilitate estea meliorata prin adaugarea de sulf,seleniu,
cupru, etc.