Controlul se clasifica din mai multe puncte de vedere:

Din punct de vedere temporal, controlul poate fi:

- a priori - inainte de intrarea in vigoare a actului normativ
- a posteriori - dupa promulgarea/intrarea in vigoare a actului respectiv.
Din punct de vedere al modalitatii de realizare, poate fi:
- control pe calea actiunii;
- control pe cale de exceptie.
Actiunea este o cale ofensiva: se ataca direct actul respectiv fara a se astepta
producerea efectelor.
Controlul pe cale de exceptie este un control defensiv: se asteapta producerea
efectelor actului respectiv si abia dupa aceea se ridica o exceptie (se controleaza o
exceptie de neconstitutionalitate).
Unde se formuleaza aceste exceptii? In fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj
comercial.
Controlul pe cale de exceptie este intotdeauna un control a posteriori.
Numai dupa intrarea in vigoare a actului pot sa exercit control pe cale de exceptie.
Astept sa se produca efectele, ma consider lezat (pentru ca altfel nu am drept sa
actionez), deci, sunt lezat de un anumit act, si atunci ma adresez instantei de
judecata ordinara pentru a-mi repara prejudiciul.
Cu alte cuvinte, atunci cand mi se opune un text de lege, eu, cel care ma consider
prejudiciat, in cazul in care consider ca acel act este un element neconstitutional,
formulez o exceptie de neconstitutionalitate, instanta trimite dosarul la Curtea
Constitutionala si Curtea Constitutionala devine competenta sa se pronunte cu
privire la constitutionalitatea dispozitiei.
Sa luam un exemplu ca sa intelegem ce inseamna pe cale de exceptie. De ce?
Pentru ca aceasta decizie (60/1993) este o exceptie si veti avea la examen si o
chestiune procedurala din aceasta decizie.
Exemplu: cetateanul X are un vecin, cetateanul Y. Cetateanul Y si-a ridicat o casa.
Cetateanul X apreciaza ca acea casa este mult prea aproape de hotar si formuleaza
o actiune in instanta: "Onorata instanta, va rog sa-l obligati pe vecinul meu, Nea
Costica, sa-si mute casa un metru mai incolo, pentru ca legea z prevede ca nu poate
construi mai aproape de 2 metri de hotar". Cetateanul Y citeste legea si spune: "Da,
asa scrie in lege, dar mie aceasta lege imi incalca dreptul de proprietate" . Foarte
important pentru ca trebuie sa invoce un text constitutional care urma sa fie
nesocotit de actul in vigoare. "Acest text de lege, spune cetateanul Y, care ma
obliga sa construiesc la 2 metri de hotar, este un text neconstitutional. Motiv pentru
care formulez exceptie de neconstitutionalitate impotriva articolului n din legea z,
care ma obliga sa construiesc in acest mod casa". Ce urmeaza?
Instanta suspenda cauza (in actuala reglementare, instanta poate suspenda sau nu,
dupa caz, judecarea cauzei) si trimite dosarul la Curtea Constitutionala. Si din acest
1

moment Curtea Constitutionala devine deschisa cu solutionarea cauzei si se

pronunta pe fond cu privire la exceptia invocata. Aceste lucruri sunt spuse cu
privire la controlul pe cale de exceptie care este intotdeauna a posteriori.
Mai exista un control a posteriori, care poate fi exercitat intr-o singura
situatie pe cale de actiune.
Dupa cum stim, calea de actiune este ofensiva si ataca direct actul fara a mai fi
nevoie de concursul instantei de judecata. Pentru ca cererea se adreseaza direct
Curtii Constitutionale si se critica direct actul. Aceasta este posibila inainte de
promulgare, cand controlul este intotdeauna pe cale de actiune.
Cine sunt titularii dreptului de a sesiza a priori?
Organele statului, care este alcatuit din executiv, legislativ si puterea
judecatoreasca. In Romania acesta este bicefal. Exista state cu executiv
monocefal, cum ar fi SUA: consilierii presedintelui sunt un fel de ministri, dar
toata puterea este concentrata in mainile presedintelui.
- Din executiv, sesizeaza Curtea Constitutionala, presedintele si Guvernul.
- Din legislativ, grupurile parlamentare ar putea sa sesizeze si ele dar grupurile
parlamentare sesizeaza pe regulamente, nu pe legi. Pe legi fac sesizari presedintii
Camerelor. De regula, acestia sunt reprezentantii majoritatii. Si pentru echilibru,
cineva din opozitie, pentru ca aceasta institutie, controlul de constitutionalitate,
reprezinta o forma de exprimare a opozitiei. De regula, opozitia nu prea are la
indemana foarte multe modalitati juridice de a actiona. Rolul opozitiei, in
regimurile democratice este sa stea in expectativa si sa critice. Se manifesta faptic,
juridic mai putin, pentru ca opozitie inseamna, de regula, un numar mai mic de
parlamentari decat majoritatea parlamentara. Sesizarea pe obiectie este o arma
pusa la indemana opozitiei care are ca rol sa echilibreze oarecum balanta. Si un
numar de deputati si senatori pot formula asemenea sesizari, respectiv 50 de
deputati si 25 de senatori.
- Puterea judecatoreasca a primit si ea dreptul. Dupa revizuire, are dreptul sa
actioneze prin (nu poate fi Curtea Constitutionala, pentru ca acesta este un organ in
afara puterii judecatoresti) prin Inalta curte de casatie si justitie.
- Si cetatenii, care actioneaza prin Avocatul poporului (acesta este singurul organ
care poate exercita atat control a priori, cat si control a posteriori).
Ce constatam la Decizia 60?
Este o decizie pronuntata in solutionarea unei exceptii, control a posteriori, dar
care are o specificitate. Se exercita un control a posteriori cu privire la un act
anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991. E vorba de un Decret 360/1976,
si de aici vine specificitatea acestei decizii, care spre deosebire de altele pune in
discutie competenta Curtii Constitutionale de a solutiona exceptii, de a se pronunta
cu privire la unele acte anterioare Constitutiei. De ce trebuie sa se pronunte Curtea
Constitutionala asupra legilor? CC este garantul suprematiei Constitutiei si niciun
2

act cu forta juridica inferioara, indiferent cand a fost adoptat, nu trebuie sa

contravina Constitutiei. Dar, problema se pune, poate CC, care nici macar nu exista
la momentul la care a fost adoptat actul, sa verifice constitutionalitatea unui act in
raport de unele dispozitii care nu existau la momentul cand acesta a fost adoptat?
Este acel act neconstitutional in raport cu o Constitutie ulterioara?
Ei, bine, Constitutia a prevazut si aceste aspecte. Si si-a zis, "intr-adevar, actele
anterioare nu sunt adoptate sub imperiul Constitutiei, dar ceva trebuie sa se
intample cu ele. Trebuie sa fac ceva ca sa asigur suprematia Constitutiei in raport
cu toata legislatia, nu doar cu cea ulterioara. Nu pot lasa in vigoare acte anterioare
care sa-mi contravina actualului cadru constitutional. Si atunci, a fost introdus un
articol, actualul 154 aliniatul 1: "Legile si toate celelalte acte normative ramn n
vigoare, n masura n care ele nu contravin prezentei Constitutii." Deci, prin acest
articol acel act intra sub incidenta Constitutiei. Problema insa e cine anume
verifica ce act mai este in vigoare? Pentru ca la aliniatul doi din acelasi articol se
precizeaza: "Consiliul Legislativ, n termen de 12 luni de la data intrarii n vigoare
a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislatiei cu prezenta
Constitutie si va face Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului, propuneri
corespunzatoare."
Consiliul legislativ nu identificase ca acest decret ar contraveni Constitutiei si nici
nu facuse propunerile corespunzatoare. Si atunci, problema se punea, cine anume
va constata ca acest act este sau nu mai este in vigoare, avand in vedere ca in
articolul 146 care reglementeaza competenta Curtii constitutionale, nu se
mentioneaza niciunde ca instanta de control constitutional ar avea aceasta
competenta. Mai mult decat atat, articolul 147 vorbeste despre dispozitiile din
legile si ordonantele in vigoare. Prin urmare, daca decretul respectiv a iesit din
vigoare la aparitia Constitutiei, adica in 1991, in 1993, cand CC era chemata sa se
pronunte el nu mai era in vigoare, deci teoretic nu ar mai fi avut competente sa se
pronunte CC, ci aveau competenta sa se pronunte instantele de judecata poate, care
ar fi trebuit sa elimine de la aplicarea acestui text litigiul respectiv si sa spuna:
"intr-adevar, decretul a fost scos din vigoare odata cu aparitia Constitutiei, motiv
pentru care nu se mai aplica in cauza, deci nu mai aveti pe ce sa formulati exceptie
de neconstitutionalitate, fiind un text scos din vigoare". De aici provine si
contradictia care face aceasta decizie speciala. CC a hotarat ca sta in competenta sa
se pronunte. De ce? Pentru ca atata timp cat instantele nu s-au pronuntat si au
apreciat ca este apanajul Curtii Constitutionale sa faca o asemenea verificare atunci
CC este chemata sa aplice articolul 154 din Constitutie. Mai mult de atat: instantele
se pronunta de la caz la caz si ar fi fost un pericol real ca anumiti cetateni sa fie
prejudiciati de o pronuntare a unei instante in sens contrar, care ar fi considerat ca
textul respectiv este in vigoare si ca ar trebui sa fie in continuare aplicat. Si sa fi
exclus, in cazul nostru concret,de la caile de atac pe reclamantul din prezenta
decizie. Si pentru ca, instanta de control constitutional este garantul Constitutiei
(instantele nu s-au considerat competente), CC apreciza ca este de competenta sa
verifice daca un act anterior Constitutiei a ramas in vigoare sau nu.
3

Atentie, nu constata ca este constitutional sau nu, pentru ca numai actele ulterioare
Constitutiei sunt constatate a fi constitutionale/neconstitutionale, ci verifica daca
articolul 154, fostul 150, este incident, adica daca a fost scos din vigoare de textul
Constitutiei din 1991.
A doua chestiune: solutionarea pe fond a cauzei. Cele doua chestiuni pe care le-a
avut de solutionat. Mai intai: daca existenta unui consiliu de disciplina, care avea
natura unui organ administrativ jurisdictional, este constitutionala si in ce masura
acest organ este constitutional.
Care era speta?
Reclamantul, angajat al cailor ferate, considerat ca facand parte din personalul care
concura la siguranta pe caile ferate, fusese concediat. El se adresase acestui
consiliu de disciplina, pierduse, se adresase primei instante, pierduse, si a exercitat
recurs impotriva hotararii primei instante. In acest recurs, a sustinut ca, pe de o
parte, consiliul de disciplina este neconstitutional, si, ca pe de alta parte, faptul ca
el nu are acces la toate caile de atac asa cum au colegii sai care nu concura la
siguranta pe caile ferate, este de asemenea neconstitutional.
Cu privire la prima chestiune, la existenta acestui consiliu de disciplina, ce a spus
Curtea? A spus ca este constitutional. Dispozitiile care reglementau functionarea si
organizarea acestui consiliu de disciplina nu au iesit din vigoare odata cu aparitia
Constitutiei din 1991. Acest consiliu, spune CC, reprezinta o garantie, forma
suplimentara de protectie a dreptului reclamantului. Acest consiliu de disciplina
reprezinta o jurisdictie administrativa suplimentara.
Ce inseamna organ administrativ-jurisdictional? El nu se poate pronunta asupra
niciunei cauze, definitiv si irevocabil.
Dar de ce este el administrativ si jurisdictional?
Ce inseamna administrativ? Organ care face parte din administratie, un organ
executiv care functioneaza pe principiul subordonarii ierarhice. Dar care este
diferenta dintre un organ pur administrativ (ex: primarul) si unul administrativjurisdictional? Organul administrativ jurisdictional are o procedura contradictorie,
are jurisdictie de judecata (judeca de fapt, are parti care se judeca in
contradictoriu). Un exemplu: comisia judeteana de fond funciar.
Si acum, care este de fapt diferenta dintre organul administrativ jurisdictional si
instanta? care ar fi conditia ca organul administrativ jurisdictional sa fie
constitutional? Cand o lege care instituie un organ administrativ jurisdictional ar fi
constitutionala?
Organul administrativ-jurisdictional functioneaza pe principul subordonarii
ierarhice. Diferenta fata de instanta provine din natura componentei. Instanta este
compusa exclusiv din judecatori care se bucura de independenta, impartialitate si
inamovibilitate, in timp ce organele administrativ jurisdictionale functioneaza pe
principiul subordonarii ierarhice. Deci, cand anume un organ administrativjurisdictional este constitutional? Cand hotararile acelui organ pot fi atacate
intotdeauna in fata unei instante de judecata, care se constituie pe acest principiu:
independenta, impartialitate inamovibilitate.
4

Niciodata un organ administrativ - jurisdictional nu poate da o hotarare definitiva

si irevocabila.
Instantele de judecata, asa cum ne spune articolul 126: "Justiia se realizeaz prin
nalta Curte de Casaie i Justiie i prin celelalte instane judectoreti stabilite de
lege." Justitia ca putere constituita in stat se realizeaza numai prin instantele de
judecata.
Atentie! procurorii nu fac parte din puterea judecatoreasca. Sunt magistrati in
sensul larg al cuvantului, dar nu sunt judecatori, magistrati independenti in sensul
acesta de putere judecatoreasca.
Pentru a face parte din puterea judecatoreasca, un organ, o instanta trebuie sa fie
independenta, nu are voie sa functioneze pe principiul subordonarii ierarhice.
Judecatorul nu este subordonat presedintelui instantei. Judecatorul se supune
numai legii.
Procurorii functioneaza pe principiul subordonarii ierarhice, seful ierarhic superior
poate sa infirme solutiile, mai mult de atat, procurorul general al parchetului de
pe langa nalta curte de casatie si justitie este numit de Presedinte la propunerea
ministrului de justitie. Procurorii sunt si ei independenti in cauza si nu pot primi
instructiuni de la procurorul general.
Sa revenim la Consiliul de disciplina din speta noastra. Consiliul de disciplina
este constitutional, pentru ca este un organ administrativ - jurisdictional care
reprezinta o garantie suplimentara acordata pentru o categorie de personal care se
afla intr-o situatie defavorizata fata de celelalte categorii de angajati ai cailor
ferate, motiv pentru care este un lucru pozitiv.
Se economisesc bani si se decongestioneaza actul justitional in cazul in care partile
sunt de acord cu decizia organului adminstrativ-jurisdictional.
Atentie! Jurisdictile administrative sunt facultative si gratuite. Cetatenii se pot
adresa acestor organe daca doresc, in masura in care apreciaza ca este necesar, daca
nu, se adreseaza direct instantelor de judecata. Aceste organe administrativjurisdictionale sunt constitutionale numai in masura in care hotararile lor pot fi
atacate la instantele de judecata. Deci toate aceste organe se afla sub control
judecatoresc. Este constitutional pentru ca reprezinta o garantie in plus, o forma de
decongestionare a instantelor pe anumite litigii, de economisire a unor resurse
bugetare.
Urmatoarea chestiune pe care Curtea a solutionat-o si singura pe care a
considerat-o neconstitutionala, a fost accesul la caile de atac. Si cum anume se
reflecta accesul la caile de atac in accesul la justitie. Intrebarea este: oare trebuie sa
am acces la toate gradele de jurisdictie (adica la fond, apel, recurs) pentru a se
considera ca am acces la justitie sau este suficient sa am acces la o singura
instanta? Si cand este necesar sa am acces la mai multe grade de justitie, adica sa
pot exercita si cai de atac impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta?
Deci, care era in speta noastra situatia reclamantului? El trebuia sa se adreseze

Consiliului de disciplina, dupa care se adresa judecatoriei si hotararea judecatoriei,

primei instante era definitiva si executorie, adica nu mai putea fi atacata cu o alta
cale de atac. In timp ce, pentru colegi sai, care nu concurau la siguranta pe caile
ferate, nu exista aceasta limitare, motiv pentru care CC o apreciaza ca fiind
neconstitutionala.
Dar atentie la solutie! Ce solutie pronunta Curtea in aceasta chestiune? Articolul
respectiv este neconstitutional si este abrogat. Majoritatea covarsitoare a decizilor
CC au dispozitivul in felul urmator: ca si hotararile judecatoresti au trei parti:
Partea de inceput, care se numeste practicaua hotararii/sentintei unde spune ce s-a
intmplat, dupa aceea, partea a doua, motivarea sau considerentele, si partea finala,
dispozitivul hotararii, adica ce dispune instanta.
Hotararile judecatoresti sunt de trei tipuri: incheieri, sentinte, decizii.
Incheieri: cele prin care se rezolva chestiuni incidente din timpul procesului, cum
sunt incheierile de sesizare a Curtii constitutionale.
Sentintele
Care este diferenta dintre sentinte si decizii? Sentinta este hotararea primei
instante si decizia este hotararea unei instante de control judiciar. Prin urmare
sentinta poate fi intotdeauna atacata. Exista si exceptii, cand ramane irevocabila in
prima instanta.
Decizia este hotararea pronuntata in caile de atac. O particularitate o reprezinta
deciziile CC. Dar CC nu face parte din puterea judecatoreasca, este separata.
CC este un organ de control politico-jurisdictional.
- Politic pentru ca este numit de organele alese, de organele politice (3 sunt
numiti de Presedinte, 3 de Camere si 3 de Senat).
- Si jurisdictional pentru ca judeca in contradictoriu, aplica o procedura
jurisdictionala si are cam aceeasi procedura ca instantele de judecata, cu
mici exceptii. Dar, prin modalitatea sa de constituire, CC are o natura
politica.
Sa ne intoarcem la speta noastra.
Cetateanul respectiv trebuia sa se judece doar in prima instanta si sentinta primei
instante, teoretic, ar fi trebuit sa ramana irevocabila.
Reclamantul a considerat ca este neconstitutional pentru ca ii incalca accesul la
justitie, egalitate, articolul 16: "Cetenii sunt egali n faa legii i a autoritilor
publice, fr privilegii i fr discriminri."
articole mari din Constitutie care trebuiesc neaparat stiute:
- 16 - egalitatea in drepturi,
- 21 - accesul la justitie,
- 126 si 129.
Si acum ajungem la articolul pe care l-a interpretat Curtea si la cum anume l-a
interpretat CC (e vorba de articolul 129 folosirea cailor de atac). Acesta spune:
6

"mpotriva hotrrilor judectoreti, prile interesate i Ministerul Public pot

exercita cile de atac, n condiiile legii." Asta inseamna, teoretic, ca toate
hotararile judecatoresti ar trebui sa fie atacate cel putin pe o cale de atac. E
adevarat, se adauga sintagma "in conditiile legii". Dar oare o lege poate sa excluda
anumite litigii de la exercitarea anumitor cai de atac? Sau poate sa excluda toate
caile de atac impotriva unei hotarari judecatoresti? Intr-adevar, legiuitorul poate sa
excluda uneori de la verificarea hotararii primei instante, anumite litigii. Adica,
hotararea primei instante ramane irevocabila si nu se mai exercita nicio cale de
atac. Si acest lucru este constitutional (exemplu: la inceputul anului trecut, s-a
modificat legea si acum toate procesele verbale de contraventie se ataca la
judecatorie si hotararea judecatoriei ramane irevocabila, nu se mai ataca cu recurs,
asa cum era in vechea reglementare - si acest lucru este considerat constitutional.
La fel, toate contestatiile formulate in materie electorala sunt irevocabile in prima
instanta, nu se judeca cu nici o cale de atac). De plano, nu este neconstitutional sa
exclud de la controlul judecatoresti o hotarare. De ce? pentru ca eu am acces la o
instanta, la un grad de jurisdictie (3 grade: prima instanta, apel, recurs). De fapt, nu
aceasta era problema in speta noastra, pentru ca uneori, in anumite situatii, pot fi
excluse anumite hotarari de la controlul instantei superioare.
Dar problema din speta noastra care era? atunci cand institui un anumit numar de
grade de jurisdictie, atunci cand dau anumite cai de atac pentru anumite persoane,
eu trebuie sa respect intotdeauna principiul egalitatii. Adica, pentru situatii
identice, sa am un regim juridic identic. Si corolarul, pentru situatii diferite este
obligatoriu sa instituim regim juridic diferit, diferentiat. Pentru ca in situatia
reclamantului nostru, acesta era intr-o pozitie diferita fata de personalul celalalt,
adica era cumva intr-o alta situatie - era din personalul care concura la siguranta pe
caile ferate si, spre deosebire de ceilalti, el se afla intr-o situatie diferita. Da, numai
ca in situatia aceasta el este defavorizat, deci trebuie sa i se asigure minimum cat se
asigura colegilor sai, care nu se afla intr-o situatie mai dificila, intr-o situatie mai
delicata. El trebuie sa aiba un minim cel putin cat au ceilalti. Pentru situatiile in
care este defavorizat i se pot acorda anumite bonusuri, anumite sporuri de
protectie. Pentru ca el se afla intr-o situatie defavorizata, pentru ca el facea parte
dintr-o categorie mai speciala care avea o misiune mai importanta. Daca doua
trenuri se ciocnesc avem de a face cu o situatie dezastroasa, si atunci, personalul
care concura la siguranta pe caile ferate se afla intr-o situatie oarecum diferita de
ceilalti angajati, dar pentru asta ar fi trebuit sa fie favorizat, iar nu discriminat.
Adica nu trebuie sa i se ia din drepturi, ci ar tebui sa i se mai dea niste drepturi in
cazul in care este defavorizat.
Caz exemplu: minoritatile. La facultate, de ex., minoritatea roma are anumite
locuri asigurate gratuit. Dar celelalte minoritati, cand a aparut legea s-au revoltat si
s-au adresat diferitelor organisme, simtindu-se discriminate. Dar s-a considerat ca
se respecta principiul egalitatii, pentru ca, din punct de vedere al educatiei, de
protectie sporita avea nevoie doar aceasta minoritate si doar ea are acordat o
7

dispozitie de favoare. Prin urmare, ori de cate ori o categorie este defavorizata se
poate acorda un spor de protectie. Nu se poate ca, pentru ca o persoana este
defavorizata, sa-i mai iau niste drepturi, asa cum era cazul personalului care
concura la siguranta pe caile ferate din speta noastra. Deci, personalul respectiv
trebuia sa beneficieze de minimum aceleasi drepturi cate aveau colegii care nu
concurau la siguranta pe caile ferate.
De aceea, in concluzie, decizia ne spune ca exista o incalcare a liberului acces la
justitie in masura in care o categorie este exclusa de la exercitarea unor cai de
atac, dar numai prin prisma principiului egalitatii . Pentru ca, o alta categorie,
care se afla in aceeasi situatie cu cei care concura la siguranta pe caile ferate, adica
nu erau mai dezavantajati, avea acces la un numar de grade de jurisdictie mai mare.
Din aceasta cauza era neconstitutionala excluderea de la caile de atac pentru o
anumita categorie de personal. Se incalca accesul la justitie. S-ar fi putut spune ca
personalul acesta care concura la siguranta avea acces la Consiliul disciplinar si la
instanta de fond, deci la doua grade. Dar, cum am spus ma sus, consiliul de
disciplina nu este instanta, nu infaptuieste justitia. Este un organ administrativ
jurisdictional, separat de puterea judecatoreasca. Prin urmare, la justitie nu avea
acces decat la un singur grad de jurisdictie. De aceea toate articolele enumerate
devin incidente in cauza noastra.