Poveste de toamn

Titel Constantinescu
n faa ferestrei e un mr. Copiii l vd din clas, i ascult povetile
cnd fereastra e deschis i uneori se opresc n preajma lui i rndunelele!
Mrul e ns suprat pe rndunele! Prea sunt guree. i tocmai din cauza asta
copiii nu sun ateni la lecii! Rndunelele se supr i ele pe mr! Prea are
multe crengi i crengile prea au multe frunze i fonesc de-i iau auzul, nu
alta! i-atunciatuncicum pot oare s mai fie ateni copiii la lecii?! A trecut o boare de vnt, aa, n
fugi parc mai rece dect ieri, dect alaltieri, dar parc mai altfel dect ieri, dect alaltieri.
ndat rndunelele au nceput s fac pe supratele:
- Ai vzut, mrule?Abia a trecut vntul, c ai i-nceput s foneti. Ne-ai asurzit cu glgia ta!... i
strigau att de tare, nct mrul s-a suprat:
- Iar voi voi facei atta zgomot acum nct
Au mai trecut cteva zile. Vntul a-nceput s vin mai des pe acolo. Mrul a fonit mai mult. Iar
rndunelele nu tiu de ce, dar nu prea s-au mai simit bine n cuibul lor! Parc era mai frig!
i rndunelele, ntr-o sear, au stat de vorb cu mrul:
- Vom pleca. Trebuie s plecm! Dac mai stm mult, copiii nu vor mai nva din cauza noastr!
Mrul a fonit trist:
- mi pare ru! Cred c i frunzele mele vor trebui s plece! Fonesc prea tare! Copiii au nevoie de
linite, de foarte mult linite!
- Altfel, spuser din nou rndunelele, noi nici nu ne-am fi gndit s plecm! Dar copiii, ce ne face
cu copii? Trebuie s nvee, nu?
- Absolut! a rspuns mrul. La asta m gndesc i eu de cteva nopi! i rndunelele s-au strns n
stol i au plecat. Frunzele mrului le-au privit deprtndu-se. Apoi au nceput i ele s se desprind una cte
una, s se legene prin aer i s cad n linite la pmnt.
- De ce-ai plecat? le-a ntrebat o vrabie.
- Fonim prea tare, au rspuns frunzele, i copiii nu mai pot nva, altfel altfel noi n-am fi
plecat niciodat!