Proiect

TEMA: RECONSTRUCTIA STATELOR SUB IMPACTUL

INTEGRARII SI GLOBALIZARII

1 / 32
 -Bucuresti-
2014

Cuprins

Introducere......................................................................................................pag 3

Capitolul 1: Globalizarea, fenomen istoric si implicatiile sale asupra evolutiei

statelor
1.1 Procesul globalizarii - Definitii...................................................... pag 6
1.2 Tezele cu privire la abordarea globalizarii..................................... pag 8
1.3 Cauzele si efectele globalizarii....................................................... pag 16
1.4 Necesitate si realitate...................................................................... pag 18

Capitolul 2: Integrarea, fenomen important in reconstructia statelor

2.1 Integrarea statelor in sistemul international.....................................pag 23
2.2 Legatura integrarii statelor cu fenomenul globalizarii mondiale.....pag
2.3 Necesitatea integrarii statelor in noua ordine mondiala...................pag

Capitolul 3: Reconstructia statelor sub impactul integrarii si al globalizarii

3.1 Reconstructia statelor in spectrul geopolitic contemporan..............pag 27
3.2 Corelarea performantelor interne ale statelor cu celelalte performante
internationale....................................................................................................pag
3.3 Necesitatea reconstructiei statelor sub impactul globalizarii...........pag

Capitolul 4: Concluzii.......................................................................................pag
Abrevieri...........................................................................................................pag 29
Bibliografie.......................................................................................................pag 30
 Introducere

Lucrarea de cercetare Reconstructia statelor sub impactul integrarii si al globalizarii

este o tema vasta, fapt pentru care au impartit-o in 4 capitole.
In primul capitol am abordat fenomenul globalizarii, in al doilea capitol procesul
integrarii si in al treilea capitol m-am ocupat in mod special de constructia statelor sub influenta
celor doua fenomene globalizare si integrare.
In capitolul al patrulea in urma celor studiate am scris concluziile personale tinand cont
de parerea specialistilor.
Multi cercetatori straini si romani au abordat aceste fenomene sub mai multe aspecte si
anume economic, social, cultural, politic si militar.
Voi face o trecere in revista a fenomenelor legate de globalizarea si integrarea statelor din
punct de vedere economic, cultural, social, politic, dar in mod special voi aprofunda problema
din punct de vedere militar.
De-a lungul istoriei termenul de globalizare se gaseste in lucrarile mai multor teoreticieni
straini si romani. La inceputul deceniulul VI al secolului trecut apare si cuvantul de globalizare,
dar conceptul se impune in anii 90.
La summitul Mileniului din septembrie 2000 si dupa evenimentele din septembrie anul
urmator din SUA, raportul globalizare securitatea nationala cunoaste o ampla dezbatere
internationala, unde s-a aratat ca lumea nu este pregatita sa raspunda amenintarilor asimetrice
globale, sa tina sub control sursele de instabilitate si conflicte armate.
Conflictele sunt o realitate continua a lumii in care traim, iar caile de solutionare gasite
pana in momentul de fata nu reusesc sa isi demonstreze eficienta in toate situatiile deoarece
dinamica disputelor interne locale, nationale si regionale este mult mai flexibila.
Zonele de post-conflict sunt caracterizate de dezordine, haos, anarhie si violoenta
neinstitutionalizata sau mai corect spus neoficializata. Fenomenele de violenta se manifesta si in
perioada de dupa conflict, doar ca la un nivel redus si pe arii restranse.
Inexistenta unor structuri institutionale si administrative, disparitia fortelor de ordine si de
impunerea legii, intensificarea nevoilor de baza ale indivizilor dau nastere unei etape greu de
gestionat. Actorii statali si non-statali din sistemul international au dezvoltat in ultimele decenii o
serie de protocoale, strategii si instrumente de colaborare prin care se incearca contracarea si
reducerea efectelor distructive pe care le poate avea un conflict regional, o zona post-conflict
asupra lumii incluzand actiuni preventive asistenta si consiliere, alaturi de masuri de constructie,
democratizare, restructurare si dezvoltare regionala.
Promisiunile de instaurare si mentinerea pacii intreprinse de actori neimplicati in
conflicte necesita resurse mult mai mari decat cele posibile, a fi alocate si o perioada exponential
mai lunga decat cea in care violentele au fost in curs.
Iau nastere o multitudine de zone post-conflict in care eforturi internationale sunt
conjugate pentru a reduce pacea si statbilitatea in contextul in care lipsa acestor caracateristici
afecteaza intreg sistemul regional, global de securitate, cu implicatii directe asupra securitatii
nationale a unor state sau a lumii intregi.
Studiul referitor la reconstructia statelor din perspectiva procesolor de intregrare si
globalizare, este o necesitate care au obligat multi cercetatori din domeniul economic,
tehnologic, social, cultural, politic si militar sa ii acorde un spatiu larg de investigatii.
Pornind de la cauzele crizei generalizate in care se afla lumea in prezent este nevoie de
strategie globala.
Cu privire la abordarea globalizarii au aparut mai multe teze si anume:
a) Teza hiperglobalista
b) Teza sceptica
c) Teza transformationalista

Aceste teze sunt tratate pe larg in primul capitol al lucrarii de fata. Pe langa acestea am
abordat cauzele si efectele globalizarii, tipurilor de globalizare, elementele definitorii ale
globalizarii, necesitatea ei precum si definitia acestui proces.
In capitolul al doilea al lucrarii am vorbit despre integrarea statelor in sistemul
international, din punct de vedere economic, politic, social, cultural, tehnologic si militar.
Aceasta integrare a statelor este un fenomen legat foarte strans de globalizare si
regionalizare precum si de celelalte procese de democratizare.
In capitolul al treilea fac referire la reconstructia statelor sub impactul integrarii si al
globalizarii.
Globalizarea si integrarea sunt doua fenomene strans legate intre el, de aceea sunt
studiate foarte mult de cercetatori si organizatii internationale pentru a pune in practica
reconstructia statelor sub impactul acestor doua procese.
Organizatiile internationale au un rol important in reconstructia statelor si anume BIRD1
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (International Bank for
Reconstruction and Development) si celelalte: NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de
Nord), ONU (Organizatia Natiunilor Unite), Organizatia Internationala a Comertului (ulterior a
devenit GATT), Uniunea Europeana (UE), ONG (Organizatia Non-guvernamentala).
Un rol foarte important in cadrul organizatiilor internationale il joaca Organizatia
Natiunilor Unite, singura organizatie globala, cu vocatie de securitate colectiva2.
Pe langa aceasta Organizatia Tratatului Nord-Atlantic3 are ca scop securitatea si
relatiile stabile cu alte state.
Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949, baza legala a fost stabilita
in cadrul Articolului 51 al Cartei si Natiunilor Unite, care reafirma dreptul inanielabil al statelor
independente la apararea individuala si colectiva.
In anul 1949, Organizatia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) era constituita din
douasprezece state, iar in prezent sunt treizeci. Obiectul principal este acela de a asigura si
securitatea tuturor membrilor sai prin mijloce politice si militare, in conformitate cu Tratatul
Nord-Atlantic si cu principiile Cartei Natiunilor Unite. Globalizarea a dus la reforma NATO
reprezentand certificatul de nastere al Conceptului Strategic al Aliantei adoptat in noiembrie
2010 la Lisabona.
Uniunea Europeana este o organizatie nou infiintata in urma procesului de globalizare
care are ca obiective:
- Stabilitatea si buna guvernare in vecinatatea imediata, etificarea unei ordini
internationale, sa asigure compatibilitatea sa cu politica de securitate si aparare a Aliantei
Nord-Atlantice. Intarirea relatiilor si adancirea dialogului Uniunea Europeanu (UE) cu
Alianta Nord-Atlantica (NATO) si cooperarea cu ONU vor avea un impact pozitiv in
planul asigurarii securitatii, promovarii democratiei si libertatii, stabilizarii si
reconstructiei statelor
1
BIRD - International Bank for Reconstruction and Development creata in martie 1946
2
Teodor Frunzeti Solutionarea Crizelor Internationale, Institutul European 2006
3
Nord-Atlatic Tredty Organization NATO sau in franceza Organization du traite de lAtlantique Nord (OTAN)
semnat la 4 aprilie 1949 la Washington.
 Reconstructia statelor sub impactul integrarii si globalizarii se face din punct de vedere
economic, cultural, politic, tehnologic, militar.
In capitolul al patrulea sunt concluziile personale influentate de literatura de specialitate
pe care am studiat-o.
Consider ca reconstructia statelor este o necesitate aparuta in urma schimbarii rapide
sociale, politice, economice, militare, tehnologice si principala forta motorie din spatele acestor
transformari este globalizarea.
Este vorba de o deschidere activa si necesara a statelor si comunitatilor spre exterior, ca
un raspuns la complexitatea in continua crestere a procesor dintr-o lume tot mai interconectata.
Exprimarea cea mai sintetica a acestui proces complex, este data de Strategia de
Securitate Nationala a Statelor Unite: O noua era (2002) care il defineste ca un proces de
accelerare a integrarii economice, tehnologice, culturale si politice, alaturi de guvernarea
democratica, economia de piata, respectarea drepturilor omului, dinamice economic si revolutia
comunicatiilor4.

4
Bernard Guillochon profesor emerit in economie la Universitatea Paris-Dauphine, nascut la 15 aprilie 1943.
Globalizarea, o singura planeta O singura planeta, proiecte divergente, ed. RAO (2003)
 Capitolul 1: Globalizarea, fenomen istoric
si implicatiile sale asupra evolutiei statelor

1.1 Procesul globalizarii Definitii

Termenul de globalizare este de origine anglo-saxona. S-au dat diferite definitii

globalizarii, nici una insa satisfacoare.
Intensificarea la nivel mondial a relatiilor sociale care se leaga localitati, distante astfel
incat desfasurarea evenimentelor locale este modelata de evenimentele care se intampla la mile
departare Anthony Giddens5.
Globalizarea poate fi gandita ca un proces sau un set de procese care inglobeaza o
transformare in organizarea spatiala a relatiilor sociale si a tranzactiilor evoluat din punct de
vedere al extensivitatii, intensitatii, vitezei si al impactului generand fluxuri si retele de
activitati, interactiuni si exercitari de putere la nivel transcontinental sau regional David Held6
Termenului de globalizare i s-au dat diferite defintii, dar niciuna nu este satisfacoare,
deoarece fiecare autor evidentiaza o anumita latura sau dimensiunea a sa. Termenul este de
origine anglo-saxona. George Soros7 afirma ca globalizarea reprezinta miscarea libera a
capitalului insotita de dominatia crescuta a pietelor financiare GLOBALE si a corporatiilor
multinationale asupra economiei nationale. Aceasta este o definitie preponderent economica.

Globalizarea este ceea ce noi, cei din Lumea a Treia, au numit, timp de secole,
colonizare (Martin Khor, 1995)8

5
Anthony Giddens n. 8 ian 1938 London Sociolog. University of Cambridge London School of Economics (Ed)
(2001) The Global Third Way Debate Cambridge: Polity 31 dec 1899, (1999) Runaway World How Globalization
is Reshping Our Lives London: Profile
6
David Held n. 1951 Britain, Globalization / Anti-Globalization, co-author Anthony McGrey, noiembrie 2007
Global Transformations: Politics, Economics and Culture, co-author (1999)
7
George Soros Criza capitalismului global: societatea deschisa in pericol, Despre globalizare
8
Martin Khor n. 1951, Penang, Malaysia, Report from the Helsinki in Process on Globalization and Democracy
 Economie

Militara Politica

Globaliza
re

Tehnologi
Cultural
ca

Sociala

Globalizarea este un termen modern folosit la descrierea schimbarilor in societati si in

economia mondiala care rezulta din comertul international extrem de crescut si din schimburi
culturale.
 1.2 Tezele cu privire la abordarea globalizarii
Studiul referitor la reconstructia statelor din perspectiva proceselor de integrare si globalizare
este o necesitate care a obligat multi cercetatori din domeniul enonomic, tehnologic, cultural,
politic si militar sa-i acorde un vast spatiu de investigatie. Pornind de la cauzele crizei
generalizate in care se afla lumea in prezent este nevoie de o strategie globala.
Au aparut mai multe teze cu privire la abordarea globalizarii
a. Teza hiperglobalizarii
b. Teza sceptica
c. Teza transformationalista

a. Teza hiperglobalista
- hiperglobalistii vad globalizarea ca o noua epica in istoria umana
- considera pietele globale emergente si principiul competitiei la nivel global ca fiind
motorul progresului umane.
- globalizarea aduce sfarsitul statului natiune (nation state)
- fortele globale subminand abilitatea guvernelor de a-si controla economia si societatea

b. Teza sceptica
- nivelele de interdependenta economice nu sunt fara precedent la nivel istoric
(internationalizare mai mult decat globalizare)
- fortele internationale depind de puterea de reglare a statului (guvernele nationale nu sunt
victime lipsite de aparare ci principalii arhitecti ai internationalizarii)
- tiparele de ierarhie si inegalitate persista si conduc la fundamentalism si nationalism.

c. Teza trasformationalista
- ideea conform careia globalizarea este principala forta motorie in spatele schimbarilor
rapide, sociale, politice, economice, militare care reformeaza societatea moderna si
ordinea mondiala.
- transformationalistii nu anticipa traiectoria viitoare a globalizarii.
- transformare puternica, dar incerta.
- globalizarea reprezinta reconstituirea puterii, functiilor si autoritatii guvernelor nationale.
Se impune strategii globale din punct de vedere economic, politic, cultural si
militar.

Globalizarea politica implica:

- dezbateri asupra principiilor suveranitatii statelor, impactul din ce in ce mai mare al
organizatiilor interguvernamentale si a perspectivelor viitoare pentru guvernarea
regionala si globala;
- cresterea transnationala interguvernamentala si peste granite a proceselor si problemelor
politice;
- mecanisme, institutii si reguli politice de luare a deciziilor din ce in ce mai globale au
condus la aparitia de noi forme de guvernare globala.

Globalizarea economica implica:

- intensificarea si expansiunea relatiilor economice pe glob
- internationalizarea comertului si a finantelor ( volatilitate mare, competitie acerba si
insecuritate generala)
 - puterea din ce in ce mai mare a corporatiilor transnationale (concentrate in cea mai mare
parte in America de Nord, Europa si Japonia)
- rolul sporit al institutiilor economice internationale (agenda economica a institutiilor
internationale a sincronizat interesele neoliberale de integrare si descentralizare a pietelor
in toata lumea)

Globalizarea culturala presupune:

- intensificarea si expansiunea fluxurilor culturale in toata lumea;
- noi tehnologii in telefomunicatie si aparitia corporatiilor media internationale;
- proliferarea pe scara larga si generalizata de branduri de consum.

Globalizarea tehnologica presupune:

- inovatiile tehnologice asociate cu globalizarea: computere personale, telefoane mobile,
sateliti, avinoanele cu reactie, etc.
- internetul (globalizarea facilitatilor prin corectarea a milioane de indivizi, organizatii ale
societatii si guverne)
- infrastructura de telecomunicatii globale, cabluri de fibra optica, sisteme de satelit.

Globalizarea economica:
- problema degradarii mediului inconjurator si cele doua probleme ale cresterii populatiei
si stilul de viata risipitor;
- criza de alimente, reducerea biodiversitatii, poluarea si problema schimburilor climatice
cauzate de om.
- Proliferarea institutiilor internationale, a legilor si tratelor care reglementeaza mediul
inconjurator. Acuma exista aliante internationale complexe intre miscari ecologice si
organizatii ecologice.

Globalizarea militara:
- Globalizarea militara poate fi conceputa foarte grosolan ca un proces care intruchipeaza
cresterea extensiva si intensiva a relatiilor militare intre unitatile politice ale sistemului
mondial
- Dezvoltarea sistemelor de aliante si structuri de securitate internationale.
- Imergenta unui comert mondial de arme si o difuzie globala a tehnologiilor militare
- Regimuri institutionale cu jurisdictie peste probelemele militare si de securitate
In aceasta era a globalizarii din toate punctele de vedere, statele sunt strans legate intre ele,
formand astfel parteneriate, aliante guvernamentale si non-guvernamentale, prin care sa poata
colabora politic, cultural, tehnologic, militar.
Sfarsitul ordinii mondiale bazata pe bipolaritate a marcat in mod legal finalul erei de
stabilitate si de echilibru relativ al fortelor adverse.
Vidul de putere a dus la aparitia conflictelor care pana atunci fusesera tinute in frau de cele
doua superputeri in cadrul ordinii mondiale, creata de razboiul rece si de echilibrul ideologic si
militar.
 Doar o strategie globala care sa porneasca de la cauzele crizei generalizate in care se afla
lumea in acest moment poate reduce insecuritatea internationala si poate duce la o reconstructie a
statelor sub impactul integrarii si al globalizarii.
Tratand pe rand efectele globalizarii mi-am propus in aceasta lucrare sa demonstrez ca acest
proces influenteaza considerabil reorganizarea statelor sub toate aspectele: economic, cultural,
politic, tehnologic si militar.
Lucrarea este structurata pe trei capitole in care am incercat sa descriu fenomenul de
globalizare, integrare si procesul de reconstructie a statelor sub impactul acestor fenomene.
 Globalizarea economica

Globalizarea reprezinta un proces prin care se incearca sa se ajunga la o noua ordine

mondiala oarecum pentru a contracara saracia existenta in zilele noastre la nivel mondial.
Globalizarea reprezinta un proces economic, politic si cultural.
Scopul globalizarii este ca toate statele globului pamantesc sa devina un tot unitar. Este
dificil in acest moment sa vorbim despre efectele globalizarii asupra statelor deoarece sunt efecte
pozitive si negative.
Efectul pozitiv de care vor beneficia toate statele lumii este libera circulatie a marfurilor,
persoanelor si serviciilor, ceea ce va duce la dezvoltarea economiilor, vor aparea noi tehnologii.
Astfel, se vor usura schimburile atat cele comerciale cat si cele umane, oamenii putand
interactiona mult mai usor cu alti oameni si cu cultura acestora. Schimburile comerciale de idei si
tehnologii nu pot fi decat benefice decat intregii lumi. Oamenii vor avea un orizont mult mai larg
de exploatat fara oprelisti. Libera circulatie a marfurilor va duce la o concurenta acerba pe piata
in care va prima calitatea si poate chiar pretul scazut ceea ce este foarte bine pentru populatie. In
aceste conditii comerciantii care au produse de calitate indoielnica nu vor rezista pe piata.
Libera circulatie a marfurilor va duce la reducerea taxelor vamale sau chiar eliminarea
acestora si la noi politici vamale ceea ce va duce la dispartia granitelor comerciale. Prin unele
tratate sau conventii intre state se incearca sa se ajute comertul prin eliminarea dublei impuneri,
acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate.
Libera circulatie a fortei de munca va duce la o concurenta mai puternica pe piata muncii
si angajatii vor trebui sa fie foarte eficienti pentru a face fata concurentei, in caz contrar trebuie
sa se reprofileze. Din pacate libera circulatie poate duce si la o crestere a criminalitatii
internationale, a terorismului.
Efectele negative ale globalizarii pot aparea si la nivelul economiei mai ales in tarile in
curs de dezvoltare sau sub dezvoltate ceea ce va accentua mai mult diferenta dintre tarile bogate
si cele sarace.
Astfel notiunea de economie nationala nu va mai reprezenta o notiune de baza aceasta
fiind inlocuita de notiunea de economie transnationala.
Societatile comerciale isi vor amplasa fabricele, punctele de lucru in locul unde le
convine cel mai mult fara a se tine cont de granite ceea ce va duce la dezvoltarea anumitor zone
care ofera mai mult potential in detrimentul altora. Acest lucru va produce un progres inegal.
Tarile care se integreaza mai usor in acest sistem global vor avea cresteri economice insemnate,
iar gradul se saracie va fi redus semnificativ.
Ca efect pozitiv, Globalizarea va putea avea ca avantaj reducerea costurilor de productie
si chiar eliminarea sa crearea de noi piete independente prin amplasarea unitatiilor de productie
in zonele cu materie prima si forta de munca ieftina, ceea ce va avantaja si zona respectiva prin
crestere economica.
 In procesul de globalizare vor fi liberalizate pietele de capital ceea ce va conduce la
formarea unei piete financiare globale unde de asemenea vor fi liberalizate si investitile straine
directe.
Bine inteles ca in acest proces de globalizare se va incerca introducerea unei monede
unice ceea ce nu poate fi decat benefic tuturor astfel banii nu vor avea valori diferite in state
diferite. Un om va putea cheltui intr-un stat ce a castigat in alt stat sau va putea investi in alta
tara.

Globalizarea in domeniul cultural

Globalizarea in domeniul cultural are un caracter de convergenta in lumea afacerilor si in

cea culturala de consum dintre diferite state si astfel are loc cresterea comunicarii internationale.
Pe de o parte duce la popularizarea diferitelor tipuri de culturi nationale in intreaga lume. Pe de
alta parte fenomenele culturale, populare si internationale se pot deplasa de un nivel national, sau
se pot converti la unul international. Multi privesc aceasta ca o pierdere a valorilor culturale
nationale si lupta pentru recunoasterea culturii nationale.
Globalizarea culturala are aceeasi importanta precum globalizarea economica, politica,
tehnologica si sociala.
Argumentele pentru decizia de a acorda importanta globalizarii culturale sunt destul de
vizibile: limba, identitatea, stilul de viata nu sunt abstractiuni, ci elemente fundamentale ale
existentei noastre private, dar si publice.
In prezent economistii, juristii, politicenii vorbesc mult de integrarea europeana.
Este un proces inevitabil si rodnic nu numai pentru economie ci si pentru domeniul
spiritual. Cultura nu se poate integra. Se globalizeaza civilizatia prin actiunea fulgeratoare a
tehnologiei de varf, dar nu cred ca este posibil sa se globalizeze. Cultura este expresia unei
identitati care trebuie ocrotita si aparata de fiecare natiunea in parte. A ocroti nu inseamna a
izola. Lumea post-moderna este construita dupa principiul vaselor comunicante. Cultura se
supune acestui principiu. Oamenii de cultura trebuie sa circule prin lume liber, pentru ca odata cu
ei circula si ideile.
Globalizarea are un impact deciziv asupra culturilor si identitatilor nationale. Nu
intotdeauna globalizarea implica un grad ridicat de comunicare sau de schimb intre diverse
culturi.
Mai degraba exista tendinta ca o cultura dominanta sa se impuna asupra celorlalte,
rezultatul fiind un proces de omogenizare culturala.
Gradul de intensitate ale acestei omogenizari nu este dat de valoarea culturilor nationale,
ci mai degraba de forta economica a fiecarei tari in parte.
Procesul de globalizare are un impact pozitiv, precum si unul negativ asupra culturii
nationale. Partea pozitiva a acestui proces este ca va spori familiarizarea cu culturile altor
popoare, iar aspectul negativ il reprezinta expansiunea necontrolata a unor modele culturale de
calitate indoielnica, ce aduce un prejudiciu traditiilor nationale si culturale ale popoarelor,
amenintand originalitatea lor.
Orice tara care doreste un nivel de viata mai ridicat si o colaborare rodnica si de lunga
durata, activitatea ei este indreptata catre procesul de globalizare.
Telul politicii externe a Republicii Moldova in prezent este integrarea europeana.
Comunitatea europeana face parte din amplul proces de globalizare.
Globalizarea nu include doar sfera poltica, economica, dar si cea culturala.
In opinia mea, procesul de globalizare va duce incet incet la pierderea identitatii
culturale. Cultura traditionala dispare sau se transforma in marfa, ceva vandabil care prinde bine
la oamenii educati de televiziune si internet. In aceasta situtatie omul globalizat va trai numai
pentru productie si consum fara cultura, religie sau educatie.
Globalizarea si cultura nationala sunt doua concepte carora au fost emise cele mai multe
judecati, unele contradictorii. Dupa consecintele dramatice ale Razboiului Rece si ale
autoritarismului ideologic asistam la o redefinire sau chair la o reconstructie a nationalului, a
natiunii. Cultura nationala se afla intr-o relatie de contextualizare culturala cu ceea ce am numi
cultura universala ori mai degraba globala Europa natiunilor s-a nascut pe masura ce s-a
destramat Europa imperiilor. Ulterior in secolul XX, ordinea nationala a culturilor si a statelor s-a
universalizat devenind tiparul de organizare a hartii politice a lumii, cadrul de referinta in care s-
a derulat aventura modernitatii.
 Globalizarea politico-juridica

Problematica drepturilor omului incepe sa dobandeasca o importanta aparte si sa se

institutionalizeze in practica internationala in timpul si mai ales in perioada imediat urmatoare
celui de-al doilea razboi mondial cand datorita atrocitatilor comise improtriva fiinte umane se
naste convingerea generalizata ca respectarea universala a drepturilor si libertatilor fundamentale
ale omului constituie unul din tronsoanele principale ale sistemului de relatii internationale.
Asa se face ca dupa aceasta idee deziderat a fost enuntata ca principiu si obiectiv in
Cartea Natiunilor Unite si in alte acte constitutive ale unor institutii specializate.
Ea si-a gasit consacrarea in numeroase instrumente juridice internationale acoperind
practic toate domeniile si aspectele referitoare la drepturile civile si politice unde au fost
elaborate acte normative sau de lege ferenda referitoare:
1) La dreptul de autodeterminare a natiunilor, la dreptul la viata, la abolirea sclaviei, a
muncii fortate, a comertului cu fiinte umane, la protectia persoanelor supuse detentiei sau
intemnitarii, la dreptul la o cetatenie, la libertatea de opinie, de exprimare si asociere;
2) In planul drepturilor economice, sociale si culturale, domeniile reglementate primesc
dreptul la munca si la asigurari sociale, dreptul la educatie, dreptul la sanatate, dreptul la
hrana.
3) Protectia drepturilor si bunastarii membrilor grupurilor vulnerabile copiii, deficienti
mentali, handicapati, persoane in varsta, persoana fara locuinta, de eliminare a
discriminarilor si prejudecatilor si intolerantei, iar pe alt plan cel umanitar de
protectie a drepturilor omului in perioade de conflict armat, de catastrole naturale sau
tehnologice si de ameliorarea refugiatilor si a populatiei migrante.
Pe plan international la mijlocul secolului al XIX-lea s-a inregistrat un nou fenomen in
domeniul drepturilor omului, acela de cooperare internationala. Primele norme conventionale
vizau umanizarea razboiului, combatarea comertului cu sclavi si in general fiinte umane si
protejarea minoritatilor religioase.
1) Conventia din 22 august 1964 prevedea protectia militarilor raniti in fortele armate in
companie si a personalului de ingrijire al acestora.
2) Declaratia de la Sankt Petersburg din 19 decembrie 1868.
3) Declaratiile si Conventiile adoptate de prima Conferinta de Pace de la Haga din 1899
unde s-a adoptat interzicerea folosirii unor categorii de arme crude si perfide.
4) Acordul de la Paris din 18 mai 1904 interzicea comertul cu femei.
5) Conventia internationala din 30 septembrie 1921 adoptate la Geneva se refera la
combatarea traficului cu femei si copii.
6) Pactul Ligii Natiunilor adoptat la Conferinta de Pace de la Versailles din 28 iunie
1919 a fost prima organizatie internationala care avea printre alte obiective
respectarea si protectia juridica a drepturilor omului.
7) Consiliul Economic si Social (ECOSC) are cele mai multe atributii in ceea ce priveste
apararea juridica internationala a drepturilor omului.
Acestea ii sunt fixate prin Carta ONU care la capitolul 10, art. 62 ii atribuie o
serie de functii si puteri potrivit carora el poate face sau initia studii si rapoarte
privind probleme internationale in domeniul economic, social, cultural, educativ,
sanitar, catre Adunarea Generala si institutiile specializate interesate. O prevere
importanta a Cartei ONU este inscrisa in acelasi capitol 10, art. 62 la punctul 2 in care
Consiliul Economic si Social are atributia expresa de a face recomandari in scopuri
de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si a libertatiile fundamentale
pentru toti.
8) Consiliul Europei, organizatie politica infiintata la 5 mai 1949 de Belgia, Danemarca,
Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia si Serbia la care au mai
aderat ulterior si alte state a creat o serie organe subsidiare proprii care au in sfera
preocuparilor lor probleme legate direct de protectia juridica internationala a
drepturilor omului precum:
- Comisia Europeana pentru Drepturile Omului;
- Curtea Europeana a Drepturilor Omului;
9) Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa a fost institutionalizata incepand
cu anul 1975 din elaborarea actului final de la Helsinki sub ospiciile careia au fost
adoptate pana in prezent un numar de 5 documente finale.
 1.3 Cauzele globalizarii

Fenomenele complexe care au aparut in urma sfarsitului Razboiului Rece, nu pot fi

explicate decat daca avem in vedere mai multe cauze.
Globalizarea a fost determinata de schimbarile politice, economice si tehnologice.
In functie de ce acceptiune a globalizarii este luata ca punct de plecare, apare in plin plan
mai multe cauze si forte motrice.
- Una din cauzele globalizarii a fost de cele mai multe ori invocata ca fiind Sfarsitul
Razboiului Rece
- O alta cauza foarte importanta sunt inovatiile de ordin tehnic si mai ales din domeniul
informaticii si al comunicatiilor
Internetul este din mai multe puncte de vedere, emblema globalizarii.
- Globalizarea pietelor financiare, transferul unor sume inimaginabile in cateva secunde in
jurul globului nu ar fi posibile, fara aceasta tehnologie, nici organizarea productie
integrate la nivel transnational.
- Comertul, un alt element definitoriu al globalizarii economice. Barierele vamale,
costurile de transport, liberul schimb la nivel regional, GATT/ONC, progresul tehnologic.
Compresia timpului si spatiului, datorita progreselor in comunicatii si transporturi, a
redus substantial costurile comertului international si a determinat statele industrializate si mai
putin industrializate, sa ia masuri de reducere a barierelor impuse comertului si investitiilor.
- Alta cauza care a dus la globalizarea statelor reprezinta progresul tehnic, valoarea globala
a informatiilor, caracterul transfrontalier al economiei si sistemului educational al
relatiilor sociale in ofensiva frontierei democratice care depaseste frontierele politice,
sectariste si mai ales totalitare.
Datorita progresului tehnic, comertul a cunoscut un avant, deoarece cheltuiele de
transport au scazut, astfel marfurile pot fi transportate mult mai rapid. Acest lucru se poate vedea
in sectorul serviciilor: de exemplu, produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise
in cateva secunde dintr-un capat al lumii in celalalt.
Daca in conflictul dintre est si vest lumea era impartita in doua tabere care intretineau
putine relatii intre ele, aceasta delimitare Cortina de Fier a cazut in 1989/1990. Statele care
apartineau blocului estic s-au deschis in directia pietei mondiale. Sfarsitul Razboiului Rece a
facut ca tot mai multe state sa se increada in democratie si economia de piata si sa se le accepte
ca principii de organizare fundamentale intr-o noua reorganizare a lumii.
 Nevoie de solidaritate sociala a dus la protectia fiintei umane, a mediului si a societatii
umane in ansamblu.
Problemele globale au nevoie de o internationalizare a politicii, stimuland dezvoltarea
constiintei umane globale. Organizatii precum, Greenpeace sau Amnesty International se dedica
unor teme globale precum mediul ambiant si pentru drepturile omului este organizatia Global
Players.
Astfel in mod clar se vede inceputul unei noi societati globale.
Alta cauza esentiala ar fi existenta frontierelor, linii care delimiteaza si opune societatile
politice, statele si imperativul transformarii lor in linii ce identifica si unesc identitatile politice.
Fraza deseori citata, conform careia natiunile sunt prea mici pentru problemele mari si
prea mari pentru problemele mici, provine dintr-un articol din anii 1980 scris de Daniel Bell.
Problemele globale precum efectul de sera nu pot fi solutionate la nivelul unui singur stat,
la fel cum nici problemele locale nu pot fi rezolvate in sa zicem cadrul sistemului
educational.
In consecinta, statul national erodeaza, el nu dispare si nici nu devine inutil asa cum
sugereaza unii cercetatori. Apar alte nivele suplimentare care pot rezolva problemele atat
superioare cat si inferioare statului national.
Granitele care delimitau teritoriul unei tari, puterea statului si puterea populatiei devin
mai permeabile. In Europa, Uniunea Europeana, statele au transferat competenta centrala precum
si suveranitatea monetara unei organizatii supranationale noi.
Dinamica globalizarii este controlata de puterile economice, si totusi consecintele sale,
cele mai importante aparitii domeniului pulic (Klaus Miller)9
Globalizarea in stransa legatura cu integrarea sunt doua procese in care interdependenta
duce la implicatii enorme, obliga statele sa coopereze pentru a-si atinge scopurile si a-si servi
interesele10

9
Klaus Muller Globalizarea si efectele ei asupra Uniunii Europene
10
Cf. Robert Gilpin. Economia Mondiala in secolul XXI. Provocarea capitalismului global. Polirom, 2004, p. 24
 1.4 Necesitate si realitate
Prin anii 60-70, ascuns sub denumirea de international10 apare conceptul de
globalizare ca economie globala, guvernare globala.
Dupa 1990 termenul de globalizare s-a impuns in sfera globalist-postmodernista si
constituie o puternica forta transformatoare a societatiilor, institutiilor de guvernare si a ordinii
mondiale.
Globalizarea este o necesitate, datorita schimbarilor care au loc la nivel mondial din toate
punctele de vedere. Fiind un proces istoric de durata duce la stratificarea globala de societati si
comunitati care sunt angrenate in ordinea globala, in special tarile dezvoltate, iar pe de alta parte,
de societati si comunitati tot mai marginalizate.
Globalizarea este o necesitate prin care lumea tinde sa devina un spatiu unic, in care
dezvoltarea economica sa se faca fara granite, schimbarile culturale la fel cu instituirea unor
retele transnationale, de productie, comert si finante, mult mai puternice decat statele insele.
Globalizarea este contestata de conservatori, dar promovata de liberali; fiind considerata
masura a prosperitatii universale, pacii si libertatii, dar poate fi un pericol din unghiul
dimensiunii planetare a relatiilor sociale.
Adeptii hiperglobalizarii preconizeaza o economie globala, cu o polarizare crescanda in
plan social, cu institutii de guvernare globala si extensie globala, de fapt o noua ordine mondiala
in care suveranitatea si autonomia statala se erodeaza continuu.
Globalizarea este o necesitate si o realitate in contextul ordinii mondiale. Datorita
dezvoltarii tehnologiei, traim intr-o lume interconectata in care toate informatiile din toate
domeniile: economic, social, politic, cultural, militar se raspandesc imediat in toata lumea.
Este o necesitate deschiderea comunitatiilor si statelor spre exterior in urma acestui
proces complet de globalizare.
Strategia de Securitate Nationala a Statelor Unite: O Noua Era (2012) defineste acest
proces de accelerare a integrarii economice, tehnologice, culturale si politice, alaturi de
guvernare democratica, economie de piata, respectarea drepturilor omului, dinamism economic
si revolutia comunicatiilor.12
Globalizarea este o necistate din punct de vedere economic desfiintandu-se barierele
vamale.

11
Edwin A., Seligman (ed), Alvin Johnson (ed. asociat), Enciclopedia of the Social Sciences, the Macmillan
Company, MCMLVII, New York.
12
Strategia de Securitate Nationala a Statelor Unite: O noua Era (2002)
 Din punct de vedere al granitelor teritoriale au constatat ca au aparut forme noi non-
teritoriale de organizare economica si politica corporatii multinationale, agentii internationale,
miscari sociale transnationale, ce obliga statul-natiune sa fie mult mai dinamic in relatiile sale cu
lumea exterioara.
Datorita globalizarii, statele sunt obligate in mod democratic sa coopereze pentru a-si
atinge scopurile si a-si servi interesele fiind o necesitate pentru dezvoltarea lor.
Globalizarea este o realitate, in care democratiile au iesit victorioase in secolul XX in
lupta lor prelungita cu ideologiile totalitare.
Datorita globalizarii tehnologice, statele lupta impreauna impotriva terorismului
international.
Datorita globalizarii sunt extinse canalele de comunicare dintre comunitati care sunt de
un real folos migratii internationale si sporirii contactelor umane. Aceste organisme sunt:
companiile multinationale, ONG-urile, domeniul educational, internetul.
O realitate a globalizarii cu efect negativ este scaderea sigurantei la toti indicatorii,
globalizarea fenomelor cronice, locale si regionale, mondializarea marii criminalitati organizate
(traficul de arme, droguri, persoane), radicalizarea fanatismelor etnice si religioase, a
terorismului.
Este o realitate pe care am constatat-o cu totii ca globalizarea favorizeaza aparitia si
proliferarea unor amenintari si riscuri asimetrice cu efecte negative resimtite de toate tarile.
Dupa 11 septembrie 2001, datorita globalizarii terorismul devine o amenintare globala,
astfel incat crima organizata transfrontaliera exprima foarte bine noul concept al globalizarii: ea
speculeaza oportunitatiile oferite de revolutia in domeniul comunicatiilor13, pentru a creste
abilitatea tarilor proprii, a prolifera actiunile acestora si a le consolida pozitia in diferite state.
In perioada Razboiul Rece, SUA si URSS au controlat relatiile militare globale si de
securitate postbelice, au realizat numeroase acorduri bilaterale si multilaterale de securitate si
cooperare militara cu alte state decat mapamond. Timp de aproape cinci decenii, geopolitica
lumii a fost dominata de doua sisteme opuse de aliante militare si parte de securitate regioanala.
Acestea au sporit de la an la an amploarea fortelor armate desfasurate la scara mondiala.
Extensia globala a terorismului si terorii armelor de distrugere in masa post 11 septembrie
2001 a determinat statele lumii sa inteleaga ca lupta cu acestea ar putea fi dusa la modul cel mai
eficient prin sporirea eforturilor de promovare a securitatii prin cooperare.
Securitatea cooperativa se realizeaza prin organizatii nationale si regionale (ONU, OSCE,
OCEMN, GUUAN, Grupul de la Shanghai, Asean, OSA, OUA, Liga Araba) guverne si
organizatii neguvernamentale.

13
Col. Lect. Univ. drd Emil Hedesiu. Crima organizata transfrontaliera sursa de risc cu implicatii asupra securitatii
nationale a Romaniei, (in volum) Surse de instabilitate la nivel global si regional, Implicatii pentru Romania, Editura
Universitatea Nationala de Aparare Bucuresti 2004 p 124
 Securitatea cooperativa ofera o noua perspectiva, mai optimista, securitatii nationale.
Se sprijina pe parteneriat si pe prevedere, opunandu-se recurgerii la forta si este deschisa
participarii tuturor statelor intersate.
Este o realitate ca globalizarea naste insecuritate pe diverse cai ale terorismului politic
transnational, ale traficului ilegal de arme si mijloace letale neconventionale, de droguri, si
persoane, ale migratiei clandestine, ale proliferarii armelor de distrugere in masa, ale agresiunii
economico-financiare si provocarii de catastrofe de mediu.
Securitatea globala este grav afectata cu controlul pe care crima organizata il exercita
asupra tot mai multor teritorii si piete interne si externe, de violenta, coruptie, santaj, contrabanda
de erodare continua a stabilitatii si autoritatii statale. De aceea s-a nascut necesitatea unui regim
comun de securitate la nivel global in contextul reformarii ONU, UEO si OSCE, capatand functii
si responsabilitati noi. Continentul nostru isi formeaza o structura noua de securitate colectiva
integrand mai profund aspecte militare si cele de securitate.
 Capitolul 2
Integrarea, fenomen important in reconstructia statelor
Dupa al Doilea Razboi Mondial, miscarea intregarii europene a fost vazuta de multi ca o
scapare din formele extreme de nationalism care au devastat continentul de doua ori in acelasi
secol. Una din aceste incercari de ai unii pe europeni a fost comunitatea europeana a carbunelui
si a otelului care a fost declarata drept primul pas catre o Europa federala1, pornind cu dorinta
de a elimina orice posibilitate de razboaie viitoare intre statele membre prin intermediul
schimburilor intre industriile grele nationale. Membri fondatori ai Comunitatii au fost: Belgia,
Franta, Italia, Luxemburg, Tarile de Jos si Germania de Vest.
In prezent sunt 28 de state: Belgia (BE), Bulgaria (BG), Danemarca (DK), Germania
(DE), Estonia (EE), Finlanda (FI), Franta (FR), Grecia (GR), Irlanda (IE), Croatia (CR), Italia
(IT), Letonia (LV), Lituania (LT), Austria (AT), Polonia (PL), Portugalia (PT), Romania (RO),
Suedia (SE), Slovacia (SK), Slovenia (SI), Spania (ES), Cehia (CZ), Ungaria (HU), Regatul Unit
(GB), Cipru (CX).
Uniunea European este format din 28 de state suverane:

Belgia (BE) Italia (IT) Romnia (RO)

Bulgaria (BG) Letonia (LV) Suedia (SE)
Danemarca (DK) Lituania (LT) Slovacia (SK)
Germania (DE) Luxemburg (LU) Slovenia (SI)
Estonia (EE) Malta (MT) Spania (ES)
Finlanda (FI) Olanda (NL) Cehia (CZ)
Frana (FR) Austria (AT) Ungaria (HU)
Grecia (GR) Polonia (PL) Regatul Unit (GB)
Irlanda (IE) Portugalia (PT) Cipru (CY)
Croaia (CR)

Pentru a adera la Uniunea Europeana o tara trebuie sa respecte criteriile de la Copenhaga

stabilite de consiliul european de la Copenhaga din anul 1993. Criteriile spun ca pentru ca un stat
sa adere la uniunea europeana trebuie sa aiba o democratie stabila care respecta drepturile omului
si domnia legii, o economie de piata functionala capabila sa faca competitie in cadrul Uniunii si
acceptarea obligatiilor de membru, inclusiv legislatia Uniunii Europene.
 Evaluarea indeplinirii criteriilor este responsabilitatea Consiliului European. Niciun stat
membru nu a parasit Uniunea desi Groelanda (o provincie autonoma ce apartinea Danemarcei)
s-a retras in 1985.

U.E. are 7 institutii:

1) Parlamentul European
2) Consiliul Uniunii Europene
3) Comisia Europeana
4) Consiliul European
5) Banca Centrala Europeana
6) Curtea de Justitie a UE
7) Curtea Europeana de Conturi
Comisia Europeana actioneaza drept putere executiva a Uniunii Europene si are ca
responsabilitate proiecte legislative si conducerea permanenta a UE. Comisia Europeana este de
asemenea motorul integrarii europene.
Actuala arhitectura de securitate Europeana reflecta trasaturile esentiale ale mediului
geopolitic in care se deruleaza tranzitia catre sistemul international multipolar, competitia intre
puteri in spatiul euroatlantic pentru redistribuirea rolurilor, adancimea integrarii in UE,
tentativele Federatiei Ruse de a mentine statutul de mare putere pe arena Mondiala si de a ocupa
pozitii cheie in structurile europene de securitate.
Uniunea Europeana (UE) este o uniune economica si politica dezvoltata in Europa ce este
compusa din 28 de state. Origniile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului (CECO) si din Comunitatea Europeana (CEE) formata din 6 state in 1958.
In anii urmatori in Uniunea Europeana s-a largit prin aderarea unor noi state membre si si-a
crescut puterea prin adaugarea de domenii economice, sociale si politice in abilitatile sale.
Tratatul de la Maastricht a infiintat Uniunea Europeana sub prezenta denumire in 1993.
Ultima Amendare a bazelor constitutionale ale UE a fost Tratatul de Lisabona care a intrat in
vigoare la 1 decembrie 2009.
Dupa Bermard Buillochou distingem similitudini privitoare la impactul globalizarii
asupra dezvoltarii si integrarii in structurile mondiale si la implicatiile sale profunde in toate
domeniile de activatate umana.
Integrarea este strans legata de fenomenul de globalizare.
Europa nu este decat o vointa comuna a celor care traiesc in ea, printr-o vocatie
comuna... Unitatea Europeana sta in spritul european Bernard Voyenne14
Obiectul principal al Uniunii Europene este sa se realizeze un progres economic si social
echilibrat si durabil si cu o moneda unica.
 14
Bernard Voyenne

2.1 Integrarea statelor in sistemul international

Procesele de integrare europeana si euroatlantica activeaza relatiile statelor cu UE si
NATO.
Integrarea Europeana este un proces de integrare politica, juridica, economica si in unele
cazuri sociala si culturala.
Integrarea statelor in sistemul international trebuie facuta din toate punctele de vedere:
economic, social, politic, tehnologic, cultural, militar.

Integrarea economica

Economie

Tehnologi
Militara
ca
Integrar
e

Politic Sociala

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a aparut o forma deosebita a relatiilor dintre
diferite tari ale lumii care s-a dezvoltat in secolul XX si in prezent constituie o caracteristica
importanta a evolutiei economiei mondiale.
Pentru conceptul de integrare economica, exista mai multe definitii
Una dintre aceste defintii ale integrarii economice desemneaza in general, construirea de
catre doua sau mai multe tari a unui spatiu economic comun prin care se asigura:
- Dezvoltarea schimbarilor reciproce
 - Interdependente economice si intrepatrunderea economiilor nationale

Procesul de integrare economica are la baza acorduri, intelegeri intre tarile participante si
presupune constituirea unor organizatii economice corespunzatoare. Acesta este un proces
determinat de numerosi factori de ordin economic, tehnic si social-politic.
Factorii principali care au stat la baza procesului de integrare economica sunt:
- Crearea conditiilor pentru stimularea schimbarilor economice intre tari;
- Progresul tehnico-stiintific contemporan care necesita resurse financiare din ce in ce mai
mari
- Posibilitatile restranse ale pietelor national;
- Cresterea concurentei pe piata mondiala.

Factorii care au favorizat procesul de integrare economica sunt:

- Apropierea geografica a tarilor
- Existenta unor interese economice si politice comune;
- Apropierea nivelurilor de dezvoltare economico-sociala.
Dupa specificul relatiilor economice intre tarile membre si gradul de intrepatrundere a
economiilor acestora exista mai multe forme si tipuri de integrare economica, care reprezinta si
etape parcurse de procesul de integrare economica in evolutia sa.
Forme de integrare economica
Zona de comert liber prin care tarile participante elimina taxele vamale si restrictiile
cantitative in schimburile dintre ele
- Promoveaza o politica comerciala proprie fata de celelalte tari
Din aceasta categorie fac parte:
- Asociata Europeana a Liberului Schimb (AELS)
- Acordul Nord-American de Comert Liber (NAFTA)
Uniunea vamala care:

- Armonizeaza legislatia vamala a tarilor membre

- Adopta un tarif vamal comun in raport cu celelalte tari
Exemplu:
- Pactul Andin (in America Latina)
- Uniunea vamala a Tarilor Baltice
 Zona de cooperare economica caracterizata prin:
- Circulatia libera a bunurilor si serviciilor
- Cooperarea in domeniul transporturilor, al telecomunicatiilor
Exemplu: Cooperarea Economica in zona Marii Negre
Piata comuna caracterizata prin:
- Uniunea vamala
- Circulatia libera a marfurilor, persoanelor, capitalurilor
Exemplu: Piata Comuna a Conului de Sud (in America de Sud), Piata Comuna a
Americii Centrale si Piata Comuna Araba.
 Uniunea economica si monetara care este o piata comuna si realizeaza:
- Armonizarea politicilor economice nationale (la nivel global sau sectorial)
- Armonizarea politicilor monetare (uniunea monetara) si utilizarea unei monede
comune.
Uniunea Europeana este o uniunea economica si monetara.
Integrarea economica totala care presupune unificarea politicilor economice de
ansamblu, sectoriale si structurale. Conducerea apartine unei autoritati supranationale.
Integrarea politica si sociala prin care integrarea economica totala este completata
de creerea unor institutii comune. Aceste preiau competente ale statelor participante si
au atributii in domeniile social si politic.
Tipuri de integrare sunt de doua feluri si anume:
- Dupa nivelul la care se manifesta integrarea economica poate fi generala implicand
intreaga economie sau sectoriala, implicand doar unele segemente sau aspecte ale
economiei.
- Dupa implicatiile asupra relatiilor internationale, integrarea presupune: pastrarea
caracterului de organizatii interguvernamentale, intelegeri intre guvernele tarilor membre,
functionarea unor structuri organizatorice si juridice permanente cu caracter
supranational, autonome in raport cu tarile membre.

Integrarea politica
Europenii au inteles ca trebuie sa fie uniti sa aiba granite libere, de aceea a aparut
Uniunea Europeana care rezulta dintr-o proiectie in viitor la Congresul de la Viena din 1815.
Atunci era o idee care ulterior a devinit o realitate si necesitate dupa summiturile de la Maastricht
si Amsterdam. Uniunea Europeana si-a creat toate institutiile politice: parlament, consiuliu,
comesii specifice si necesare integrarii politice.
De-a lungul istoriei, lumea este intr-o continua transformare din toate punctele de vedere,
cultural, economic, social, climateric, politic, tehnologic, militar. Statele lumii datorita
fenomenului de globalizare trebuie sa se reorganizaze si in functie de toti factorii interni si
externi.
Transformarile politice, economice si sociale declansate in Europa in urma Revolutiilor
din Estul si Centru Continentului in anii 1989 1911, au avut un impact hotarator asupra
evolutiei relatiilor inter-europene si mondiale.
Diplomatia europeana a cunoscut schimbari semnificative, adaptandu-se din mers la noile
cerinte determinate de reasezarea raporturilor politice dintre statele Continentului.
 In urma victoriei revolutiilor impotriva regimurilor totalitare, Uniunea Europeana a
devenit un punct de atractie pentru popoarele din Centrul si Estul Continentului, punandu-se
problema integrarii lor in sistemul de valori reprezentat de aceasta Uniune de state.
Tinand seama de faptul ca procesul de integrare este deosebit de complex, presupund
ajustari economice structurale in cazul fiecarei tari candidate, dupa analize aprofundate. Se
trece la monitorizarea lor in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana.
Uniunea Europeana stabileste obiectivele politice cele mai importante prin:
1) Consiliul European de Ministrii, principala institutie cu putere de decizie. Adopta decizii
cu unanimitate de voturi sau in functie de situatie cu majoritate calificata sau majoritate
simpla.
Fiecare tara are un numar de voturi proportional cu potentialul economic si demografic.
2) Comisia Europeana este institutia executiva, care are obligatia de a reprezenta exclusiv
interesele comunitare.
Pana in anul 1995, toate tarile ex-comuniste au cerut sa fie membre Uniunea Europeana,
dar integrarea lor s-a facut pe unele criterii in mod special economic.
Uniunea Europeana era ingrijorata de stabilitatea institutiilor europene in aceste tari si
tranzitia lor la economia de piata. Tarile din Europa de Est era mai putin dezvoltate economic
decat cele din Europa de Vest.
De aceea intrarea lor in Uniunea Europeana era mai dificila, dar s-a facut reevaluarea a
programelor Uniunii Europene pentru a le integra pe celelalte tari. Statele mai bogate se temea ca
vor da mai multi bani la fondurile Uniunii Europene, dar cele mai sarace avea o temere ca partea
lor din fondurile alocate de Uniunea Europeana pentru agricultura si dezvoltare regionala ar fi
puternica afectata.
 Capitolul 3
Reconstructie

Efectele democratizarii reconstructie statelor in urma integrarii si

globalizarii.
Democratizarea este un proces care isi lasa amprenta asupra tuturor sectoarelor vietii
socio-politice a unei entitati, a unei zone post-conflict al unui stat.
Este o parte importanta a procesului de peacebuilding si un element de baza a
reconstructiei regionale si a impulsionarii constructiei unui climat de securitate care sa permita
dezvoltarea durabila si sustenabila pe termen lung.
Inca din perioada in care conflictul este in curs, furnizarea de asistenta umanitara, hrana,
adapost, servicii medicale, este o prioritate atat pentru actori nationali cat si cei internationali.
Prin semnarea unui acord de pace sau orice alt eveniment care reprezinta clar ca
ostilitatiile s-au incheiat, marcheaza inceputul perioadei de reconstructie.
O multitudine de agentii liberale sau laterale sub coordonare internationala sosesc in
zonele conflictuale pentru a lucra cu guvernele nationale in scopul gestionarii si distributiei de
fonduri pentru reconstructie sociala si economica.

3.1 Reconstructia statelor in spectrul geopolitic contemporan

Datorita schimbarilor majore din secolul XX si inceputul secolului XXI au sporit
importanta acordarii asezarii geografice si pozitiei geopolitice ale tarilor lumii.
Reconstructia se inscrie in domeniul studiilor de securitate si reprezinta o satisfacere a
procedurilor de aprofundare si de diversificare a cercetarilor de securitate politico-militara in
situatii post-conflict.
Subiectul cercetarii de fata vine sa completeze principalele tendinte din domeniile
analizei internationale de securitate dinamizate de procesele tehnologice si schimbarile de
abordare de la finele secolului XX si inceputul secolului XXI.
Reconstructia statelor survine in urma conflictelor majore sau minore din diverse zone ale
lumii sau zone ale unor tari. Aceste conflicte pot fi de natura economica, politica, etnica,
religioasa si au dat nastere unui nou tip management al acestora, izolat de perspectiva
militarizata, care presupune procese de reconstructie sociala, politica si economica coordonate de
catre o gama variata de actori.
Reconstructia presupune transformarea jnstitutionala si administrativa in acelasi timp cu
o schimbare a perceptiilor, a viziunilor si principiilor grupului social vizat.
 Reconstructia necesita instrumentele specifice a caror identificare si utilizare presupune
cunoasterea aprofundata a unei zone post-conflictuale, dar si a tipologiei de conflict care s-a
manifestat in spatiul analizat.
Actorii statali si non-statali internationali au dezvoltat in ultimele decenii o serie de
protocoale, strategii si instrumente de colaborare prin care se incearca contracararea si reducerea
efectelor distructive pe care le poate avea in conflict regional, o zona post-conflict asupra lumii,
incluzand actiuni preventive, asistenta si consiliere, alaturi de masuri de reconstructie,
democratizare, restructurare si dezvoltare regionala.
 Abrevieri

NATO Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord

ONG Organizaie Non-guvernamentala
ONU Organizaia Naiunilor Unite
SUA Statele Unite ale Americii
UE Uniunea Europeana
CECO - Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
BIRD - Banca Internationala pentru Reconstructie
GATT - Acordul General pentru Tarife si Comert
ECOSC - Consiliul Economic si Social
OSCE Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa
OCEMN Organizatia de Cooperare Economica la Marea Neagra
GUUAM Initial, intiativa regionala cu 5 state (cu Uzbekistan), iar
acum constituie din 4 state (Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan si
Republica Moldova)
 Bibliografie

1) Teodor Frunzeti Solutionarea Crizelor Internationale, Institutul European 2006

2) Bernard Guillochon profesor emerit in economie la Universitatea Paris-
Dauphine, nascut la 15 aprilie 1943. Globalizarea, o singura planeta O singura
planeta, proiecte divergente, ed. RAO (2003)
3) Anthony Giddens n. 8 ian 1938 London Sociolog. University of Cambridge
London School of Economics (Ed)(2001) The Global Third Way Debate
Cambridge: Polity 31 dec 1899, (1999) Runaway World How Globalization is
Reshping Our Lives London: Profile
4) David Held:
- n. 1951 Britain, Globalization / Anti-Globalization, co-author Anthony
McGrey, noiembrie 2007
- Global Transformations: Politics, Economics and Culture, co-author (1999)
5) George Soros Criza capitalismului global: societatea deschisa in pericol,
Despre globalizare
6) Martin Khor n. 1951, Penang, Malaysia, Report from the Helsinki in Process on
Globalization and Democracy
7) Cf. Robert Gilpin, Economia mondiala in secolul XXI. Provocarea capitalismului
global, Polirom, 2004, p. 24
8) Edwin A., Seligman (ed), Alvin Johnson (ed. asociat), Enciclopedia of the Social
Sciences, the Macmillan Company, MCMLVII, New York.
9) Klaus Muller Globalizarea si efectele ei asupra Uniunii Europene
10) Strategia de Securitate Nationala a Statelor Unite: O noua Era (2002)
11) Col. Lect. Univ. drd Emil Hedesiu. Crima organizata transfrontaliera sursa de risc cu
implicatii asupra securitatii nationale a Romaniei, (in volum) Surse de instabilitate la
nivel global si regional, Implicatii pentru Romania, Editura Universitatea Nationala de
Aparare Bucuresti 2004 p 124