Sunteți pe pagina 1din 2

1) Mihai Eminescu - Zadarnic sterge vremea...

Zadarnic terge vremea a gndurilor urme!


n minte-mi eti spat ca-n marmura cea rece,
Uitarea mn-n noapte a visurilor turme
i toate trec ca vntul dar chipul tu nu trece.

n veci noaptea i ziua optesc n gnd un nume,


n veci la pieptul bolnav eu braele mi strng,
Te caut pretutindeni i nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul ntors spre umr stng.

Astfel n veci n minte-mi ncremenii frumoas


i vd n veci aievea divinul tu profil.
O, cum nu pot n brae s te omor plngnd,
Tu, blond al vieii mele -al dragostei copil!

Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,


mi pare c-a mea tmpl pe piatr o am pus
i noaptea-ntreag ochi-mi n lacrimi se neac
i mintea mea n noaptea de veci va fi apus.

Pe ct mai am n pieptu-mi un pic mcar de snge,


n inim ct fibra din urm va tri,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strnge,
Cu dnsa mpreun i ele vor muri!

O, rai al tinerei-mi, din care stau gonit!


Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gndesc c-o clip am fost i fericit,
Ci mor, mor de durerea c-n brae nu te am.

2) Cu mine zilele-ti adaogi...

Cu mine zilele-ti adaogi,


Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.

Cnd unul trece, altul vine


n asta lume a-l urma,
Precum cnd soarele apune
El si rasare undeva.

Se pare cum ca alte valuri


Cobor mereu pe-acelasi vad,
Se pare cum ca-i alta toamna,
Ci-n veci aceleasi frunze cad.

Naintea noptii noastre umbla


Craiasa dulcii dimineti;
Chiar moartea nsasi e-o parere
Si un vistiernic de vieti.

Din orice clipa trecatoare


st adevar l nteleg,
Ca sprijina vecia-ntreaga
Si-nvrte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta


Si se cufunde n trecut,
Tu ai s-acum comoara-ntreaga
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mine zilele-ti adaogi,


Cu ieri viata ta o scazi,
Avnd cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi.

Privelistile sclipitoare,
Ce-n repezi siruri se distern,
Repaosa nestramutate
Sub raza gndului etern.

3) Trecut-au anii
Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri
i niciodat n-or s vie iar,
Cci nu m-ncnt azi cum m micar
Poveti i doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninar,


Abia-nelese, pline de-nelesuri -
Cu-a tale umbre azi n van m-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinit de sar.

S smulg un sunet din trecutul vieii,


S fac, o, suflet, ca din nou s tremuri
Cu mna mea n van pe lir lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereii


i mut-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crete-n urma mea m-ntunec!