Sub acel farmec linitit

Mihai Eminescu De lun!

Adio
i cnd n tain m rugam
De-acuma nu te-oi mai vedea, Ca noaptea-n loc s steie,
Rmi, rmi, cu bine! n veci alturi s te am,
M voi feri n calea mea Femeie!
De tine.
Din a lor treact s apuc
De astzi dar tu f ce vrei, Acele dulci cuvinte,
De astzi nu-mi mai pas De care azi abia mi-aduc
C cea mai dulce-ntre femei Aminte.
M las.
Cci astzi dac mai ascult
Cci nu mai am de obicei Nimicurile-aceste,
Ca-n zilele acele, mi pare-o veche, de demult
S m mbt i de scntei Poveste.
Din stele,
i dac luna bate-n lunci
Cnd degernd attea di, i tremur pe lacuri,
Eu m uitam prin ramuri Totui mi pare c de-atunci
i ateptam s te ari Sunt veacuri.
La geamuri.
Cu ochii serei cei denti
O, ct eram de fericit Eu n-o voi mai privi-o...
S mergem mpreun, De-aceea-n urma mea rmi -
Adio!