Structura textului narativ

1. Instantele comunicarii literare sunt: autorul, naratorul, personajul, cititorul/naratarul.

a) autorul este persoana reala care creeaza o opera artistica, stiintifica sau publicistica si se
detaseaza de narator sau de eul liric. in literatura culta, autorul are o identitate anume si se mai
numeste scriitor (prozator, poet, dramaturg), pe cand in literatura populara autorul este anonim.
In textul narativ, autorul este cel care a creat unirsul epic, iar naratorul este cel care comunica
enimentele postite cititorului fictiv (naratarUlui).
b) naratorul este o instanta intermediara intre autor si cel ce relateaza intamplarile in opera,
folosind rbele "dicendi" (a zice) si "sentiendi" (a simti). Autorul este cel care a creat univerrsul
epic, iar naratorul este cel care comunica enimentele postite cititorului fictiv (naratarulut).
Autorul corespunde unei entitati reale (scriitorul caruia ii apartine opera), in timp ce naratorul
este autorul textual, entitatea fictiva care relateaza textul.

Lectorul are menirea de a intelege, de a afla ce vor sa spuna semnificantii si interpretarea lor.
Comprehensiunea lectorului (cititoruluI) depinde in primul rand de capacitatea lui intelectuala,
dar si de gradul in care stapaneste codurile, de ceea ce se numeste competenta lectoralaa (cf.
Paul Cornea, op. cit.). Lectorul are menirea de a evalua, de a lua atitudine fata de textul pe care-l
performeaza din punct de vedere afectiv (reactii emotivE) si axiologic (judecati de valoarE). O a
treia functie a lectorului este cea numita cooperativa (cf. Umberto EcO), functie ce rezulta din
primele doua; de vreme ce finalizarea actului de comunicare scriptica depinde de competenta si
de structura personalitatii, e de la sine inteles ca emitentul unui text va lua in considerare ambii
parametri, chiar si in faza elaborarii. Strategiile scriiturii sunt determinate si de prezumtivii
cititori carora li se adreseaza autorul.

Urmtorul element al modelului nostru este (3) lectorul, pe care l percepem ca entitate
empiric, care triete ntr-o anumit realitate social-istoric, are anumite determinri
psihologice, religioase, culturale, este deintor al unei competene lingvistice, care include
competena textual, i al unei competene enciclopedice, care conine, n mod obligatoriu, i o
competena intertextual.
Un model distinctiv al interaciunii text lector, care se intereseaz n egal msur de actul
lecturii i de lector, poate fi gsit n teoria lectorului implicit, elaborat de ctre W.Iser, care are
meritul de a fi deplasat accentul spre studiul modului n care un text organizeaz i dirijeaz
lectura, pe de o parte, iar, pe de alt parte, spre studiul modului n care lectorul reacioneaz n
plan cognitiv la parcursurile impuse de ctre text.