Vasile Alecsandri-Despre teatru

Iubite amice ... Sustii cu tot dreptul, desi pe ton glumet, ca nu autor dramatic ar gasi in
societatea contemporana, elemntele necesare pentru un bogat repertoriu, si imi impui
misia acelui autor. Fie! ... Eu insumi m-am gandit adeseori la o asemine grea
intreprindere, si fiindca inca la noi nu posedam nici libertatea tribunei, nici arma
zilnica a jurnalismului, am proiectat sa-mi fac din teatru un organ spre biciuirea
naravurilor rele si a ridicolelor societatii noastre. Ambitia frumoasa si atragatoare ...
insa am ramas spariet si descurageat cand am constatat numeroasele obstacole ce as
avea de invins.
Susceptibilitatea guvernului si a scoietatii este cu atat mai oarba, ca ea nu a fost inca
atinsa de nimeni pana acum. Un autor dramatic s-ar expune la multe neagiunsuri din
partea puternicilor zilei ... ar aceasta consideratie nu m-ar impiedeca de a-mi ascuti
condeiul.
Dificultatile ce se ridica in ochii mei cu forme uriase de fantasme au sorgintea lor
chiar in sanul institutului teatral; caci trei lucrui sint de creat pentru a se dobandi un
rezultat satisfacator:
1- limba, 2- giocul actorilor si 3- educatia publicului...
Precum vezi trebuieste tot creat: 1- o limba conforma cu caracterul fiecarui personaj,
precum si cu nationalitatea lui, si cu timpul in care traieste; 2- o scoala de declamare
pentru a sa forma actori inteligenti si corecti in giocul lor pe scena. Cat pentru public,
nu ma indoiesc ca si-ar perfectiona gustul si guidecata indata ce s-ar gasi dinaintea
unui spectacol compus de adevarati artisti.
Un teatru perfect nu se improvizeaza de azi pana mani trebuie timp si sacrificiuri, si in
lisa acestor doua conditii un autor va fi tinut a compune piese usoare si potrivite cu
puterile diletantilor, si a merge inainte treptat, punandun frau imaginatiei sale, facand
act de abnegare, condamnandu-se la o lucrare restransa si ridicandu-si inspirarile la
talia interpretarilor. O asemine intreprindere cere multa bunavointa, mult tact, multa
rabdare din partea acelui ce s-ar incerca sa creeze un repertoriu national. Ferindu-se de
mania traducatorilor de drame ca mare spectacol si cu situatii exagerate, el va alege
din repertoarele straine piese placute, lesne de giucat, si le va localiza cu maiestrie in
privirea gustului public, sau, mai bine, va compune bucati originale in care va
introduce moravurile si tipurile locale.
Elementele nu-i vor lipsi pentru a agiunge la scop caci societatea noastra este
impiestritata cu felurite tipuri comice, si defectele ei chiar formeaza un grup destul de
marisor.

Din editia Opere complete, Partea intaia, Teatru, 1875, Bucuresti