Subiectul 8

Subiectul 12
Subiectul 13
Subiectul 14
Subiectl 15
Subiectul 21
Subiectul 22
Subiectul 24
Subiectul 27
Subiectl 28
Subiectul 34
Subiectl 35
Subiectul 37
Subiectl 38
Subiectul 40
Subiectul 1
1. Definii dreptul comerului internaional ca ramur de drept
DCI este o materie juridic pluridisciplinar reunind norme conflictuale, norme de drept civil, comercial,
precum i norme de drept material uniform, iar ntr-o anumit limit i normele de drept interna ional
public prin care se reglementeaz raporturi de comer interna ional i de cooperare economic i tehnico-
tiinific stabilite ntre participanii la circuitul mondial de valori i cuno tin e. Tudor Popescu define te
DCI ca un ansamblu de norme care crmuiesc rela iile comerciale ce dep esc cadrul intern sau na ional a
unui stat i au aderene internaionale cu 2 sau mai multe sisteme de drept na ional. V. Vaduh i Gh. Bivol:
DCI este tiina care cuprinde i cerceteaz normele de drept i uzan ele ce reglementeaz institu iile i
raporturile juridice care iau natere n sfera rela iilor de schimb i economice interna ionale. n lumina
acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementeaz rela iile
comerciale i de cooperare economic i tehnico- tiin ific interna ionale.
2. Explicai criteriile de definire a caracterului internaional al raporturilor juridice, care constituie
obiectul dreptului comerului internaional
Caracterul de internaionalitate al RJ este determinat de prezen a n cadrul acestor raporturi a unuia sau
mai multor elemente de extraneitate. Conveniile interna ionale stipuleaz pentru definirea caracterului
intern al raportului 2 criterii:
a) Un criteriu subiectiv n sensul c prile persoanele fizice/ persoanele juridice sa aib sediu sau
domiciliu n state diferite. Convenia de la Viena din 1980 privind vnzarea interna ional de mrfuri,
convenia de la New York 1974.
b) Criteriul obiectiv n sensul c marfa, lucrarea, serviciul, bunul care face obiectul RJ s se afle ntr-un
tranzit internaional ceea ce presupune c n procesul derulrii raportului juridic bunul s treac cel pu in
o frontier. Acest criteriu este stipulat de regul n conven iile privind transportul interna ional (conven ia
de la Berna 1956, convenia de la Varovia de unificare a unor reguli la transportul aerian interna ional de
mrfuri). n literatura de specialitate s-a artat c cele 2 criterii snt n principiu alternative, fiind suficient
doar unul din ele pentru a constata esena unui raport de comer interna ional. n practic ns foarte
frecvent snt ntlnite n acelai timp ambele criterii. De asemnea snt ntlnite i alte cerin e ale
internaionalitii n situaiile n care ncheierea, modificarea, executarea AJ are loc n state diferite.
Prestaia caracteristic care face parte din obiectul contractului se desf oar n strintate, locul aflrii
bunului, locul predrii bunului, locul ncheierii contractului.
3. Argumentai autonomia dreptului comerului internaional
n doctrina juridic exist denumirea de drept comercial international sau de DIPrivat comercial.
UNICITRAL comisie specializat a ONU la momentul nfiinrii sale n 1966 a adoptat denumirea de
Drept comercial internaional i a propus definiia acestuia ca fiind un ansamblu de reguli care
reglementeaz relaiile comerciale de drept privat punnd n cauza mai multe ri. Aceast defini ie a fost
oficializat deoarece rezult c raporturile de drept interna ional public care snt ntr-o legtur strns cu
raporturile comerciale internaionale rmn n afara domeniului de ac iune a DCI. Cu toate c unii autori
consider c DCI este o noiune mult mai descriptiv, majoritatea ajung la concluzia c este totu i cea mai
potrivit deoarece ea constat existena unui fenomen comer ul interna ional, i realitatea inevitabil a
unui drept adecvat. Pe cnd denumirea DIPrivat comercial indic o restrngere a obiectului de
reglementare, obiectul disciplinei reducndu-se numai la relaiile de drept interna ional privat.n lumina
acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementeaz rela iile
comerciale i de cooperare economic i tehnico- tiinific interna ionale.Astfel, conchidem:--Normele
DCI se situeaz n limita ordinii juridice naionale cu ordinea juridic interna ional, ceea ce nseamn c
devenind o materie interdisciplinar care cuprinde mai multe norme ale mai multor ramuri de drept,
ponderea avnd-o normele de drept privat.--Normele DCI reglementeaz att rela ii de comer , ct i rela ii
economice i tehnico-tiinifice.---Normele DCI snt att norme de drept material care pot fi att de drept
uniform, ct i de drept naional, ct i norme procesuale viznd ca exemplu arbitrajul comercial
internaional, precum i normele conflictuale care au rolul de a identifica, de a stabili care este sistemul de
drept aplicabil sau legea aplicabil unui raport juridic de comer interna ional. Odat stabilit sistemul de
drept aplicabil raportului juridic acesta va reglementa n principiu:--Condi iile de fond ale contractului--
Efectele obligaionale ale contractului.Pe lng norme conflictuale mai exist i norme materiale de drept
uniform care snt adoptate de ctre state fie pe cale de conven ie interna ional, fie pe cale de lege
uniform, pentru a crmui anumite raporturi juridice i a lichida sau constrnge conflictele de legi (ca
exemplu, n domeniul vnzrii internaionale, transportului interna ionale, titlurilor de credit). Aceste
norme de drept material uniform nu le nlocuiesc ntotdeauna pe cele de drept na ional, ci doar coexist cu
acestea i au sfer de aplicare diferit. Fiecare ramur de drept se caracterizeaz i prin anumite procedee
sau modaliti de reglementare a raporturilor juridice ceea ce constituie metoda de reglementare a unor
atare raporturi juridice. Astfel:--n raporturile comerciale interna ionale este caracteristic pozi ia de
egalitate juridic a prilor una faa de alta.--Este de subliniat c n aceste raporturi statul ac ioneaz ca
subiect de drept privat (de iure gestionis), adic el este pe pozi ia de egalitate juridic cu cealalt parte
care poate fi att persoan fizic, ct i persoan juridic ce apar ine unui alt stat. n cazl raporturilor
juridice financiar-bancare, vamale etc. care vizeaz realizarea politicii sale comerciale, statul ac ioneaz
ca subiect de drept public.

Subiectul 3
1. Identificai categoriile subiecilor dreptului comer ului interna ional
Subiecii ce aparin ordinii juridice naionale i interna ionale:--Ordinii juridice interna ionale snt statele
i organismele internaionale care particip la activitatea de cooperare economic i tehnico- tiin ifice
internaionale.-- Ordinii juridice interne: persoanele fizice/ persoanele juridice ce apar in ordinii
naionale.--Societile transnaionale acestea din urm snt concepute nct s evite inciden a legii
naionale, ct i jurisdiciei internaionale.
2. Determinai elementele specifice societii transna ionale
n doctrina juridic societile transnaionale sau multina ionale au fost definite ca societ i comerciale,
care chiar de la constituirea lor se fundeaz pe elemente fr caracter na ional cum sunt: capitalul ce
provine de la sociai din diferite ri. Stabilirea uneori a mai multor sedii principale n ri diferite etc. i
care snt lipsite de o legtur juridic cu un anumit stat, astfel c n privin a lor nu prime te voca ie nici
una din legile naionale, iar litigiile izvorte din interpretarea i aplicarea actelor lor constitutive sunt
scoase (total sau parial) din componena instanelor nationale, pentru a fi date spre solu ionare unor
instane speciale. Sub aspect economic societile transna ionale sint entit i econmice formate din unitati
legate intre ele prin relaii de proprietate sau de alt natura, care opereaz in doua sau mai multe state,
dupa un sistem de luare a deciziilor, permitind elaborarea unor politici coerente si a unei strategii comune,
in cadrul carora una sau mai multe dintre respectivele unitati exercita o influenta importanta asupra
activitatii celorlalte. Societatile transotionale isi desfasoara activitatea pe mari spa ii, intensificind
procesul de internaionalizare a capitalurilot si sporind gradul de concentrare si centralizare a acestora.
Societatile transnaionale exercita o influenta deosebita asupra sistemului economic, social, politic i
juridic atit in tarile de origine, cit si in cele in care opereaza. In cazul unor societati transna ionale legea
nationala a unuia dintre participanti se aplica numai in subsidiar. Ezista societati transnationale n ale
caror acte constituitive se evit orice referire la vreun sistem national de drept, in privinta lor primind
aplicare numai normele stabilite prin statute proprii (BIRD, SFI, AID). Unele societati transnationale
convin sa-si intregeasca normele consfintite prin actele lor constitutive apelind la principiile comune ale
sistemelor de drept statelor participante. Dupa cum s-a remarcat in doctrina juridica existenta societatilor
transnationale invedereaza doua aspecte contradictorii: unul pozitiv si altul negativ. Aspectul negativ
consta in sustragerea acestor societi de sub incidena legislatiilor nationale ale statelor semnatare ale
conventiei de constituire a lor, iar aspectul pozitiv decurge din consecintele determinate de aceasta
imprejurare, concretizat in instituirea normelor si principiilor acceptate de statele contractante, care ar
putea servi drept premise pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai larga la anumite
categorii de raporturi la care d nastere comertul interna ional.
3. Analizai modurile n care statul acioneaz n raporturile de comert interna ional
Conceptul de stat are ca elemnt definitoriu calitatea de titular de suveranitate si in aceasta calitate el se
manifesta ca subiect de drept internaional. Statul nu poate fi asimilat cu nici o alta grupare de persoane
juridice, deoarece in toate cazurile el s-a constituit prin vointa proprie si tot astfel si-a sumat calitatea de
subiect de drept. In virtutea atributului de legiferare, statul stabileste statutul juridic al subiectilor de drept
national, iar ca titular de suveranitate, statul participa la realizarea unor conventii interna ionale prin care
se creaz organizatii interguvernamentale ca subiecti de drept interna ioanal. Uneori statul particpa la
raporturile de cooperare economic si tehnico- tiintific interna ionala. n cadrul acestor raporturi statul
apare in dubla sa calitate de titular de suveranitate si de subiect de drept civil. Statul nu are calitatea de
comerciant i nici nu isi revindica o astfel de calitate, deoarece avind capacitate juridica el poate sa se
implice in orice operatiuni economice cu strainatatea. Calitatea de titular de suveranitate confera statului
un loc aparte intre ceilalti subiecti de drept internaional. Fiind o entitate sui generis este inconfundabila
cu vreo alta categorie de participanti la rporturile juridice de comert international. Statul este o persoana
juridica. Raporturile de comert internaional sint compatibile cu participarea statului ca titular de drepturi
si obligatii. Personalitatea juridica a statului nu este supusa regulilor privind dobindirea sau pierderea ei,
stabilite de dreptul comun cu referire la celelate persoane juridice. Deoarece personalitatea juridica a
statului are un caracter complex, raporturile juridice interna ionale in care se implica statul sin diferite ca
natura: atunci cind statul stabileste asemenea raporturi in calitate de titular de suveranitate, acestea sint de
drept internaional public. Raporturile la care statul participa in calitate de titular al propriului patrimoniu
si in exercitarea gestiunii acestui patrimoniu sint de drept al comertului internationa

Subiectul 4
1. Identificati categoriile izvoarelor dreptului comertului inetrnaional
Prin natura sa dreptul comertului international implica doua categorii de izvoare: interne si internationale.
Nu se poate stabili o ierarhie intre aceste izvoare in functie de forta juridica a fiecaruia dintre ele, dar
aceasta imposibilitatea nu determina implicit si o lipsa de diferentiere de importanta intra componentele
ansamblului pe care aceste il formeaza. Prezenta elementului de internationalitate in structura raportului
juridic de comert international confera un plus de importanta izvoarelor internationale ale DCI comparativ
cu izvoarele de drept national al acestuia. Raporturiile de comert international au o vocatie primordiala de
a fi reglemntate de norme juridice internationalem ceea ce situeaza intr-un plan prioritar si aseaza legile
nationale incidente intr-un plan secundar. Normele ce apartin ordinii juridice intrena ionale, realizind o
reglementare uniforma, inlatura complicatiile pe care le comporta diferentele de conceptie legislativa,
exprimate in diferentele de reglementare juridica atit frecvent intilnite. Dreptul uniform corespunde i
cerintelor unei desfasurari rapide a operatiilor de comert interna ional, instituind reguli adecvate unor
asemenea cerinte.
2. Stabiliti particularitatile uzantelor comerciale internationale ca izvor al DCI
Uzanele comerciale reprezint ni te practici, comportamente cu un grad de vechime i aplicat de un
numr nedeterminat de comerciani ntr-un anumit domeniu de activitate comercial i/sau ntr-o anumit
zona geografic. Pentru ca o anumit practica s devin uzan comercial este necesar trecerea unei
anumite perioade de timp.n functie de intinderea aplicarii in spatiu si dupa sfera lor de cuprindere
uzantele pot fi: locale, speciale i generale. Uzantele locale sint determinate dupa criteriu geografic, iar
aplicarea lor este limitata la o anumita piata comerciala, port, localitate sau regiune. Uzantele speciale
cuprind o ramura de activitate comerciala (de exemplu uzantele statornicite in comertul cu cafea, cereale,
zahar, lemn), contractele al cror obiect il formeaza o anumita operatiune comerciala (uzantele in
domeniul contractelor de vinzare cumparare comerciala, de prestari de servicii), sau o profesiune anume,
precum cea a agentiilor de burs. Uzantele generale se aplica la intreg ansamblu de relatii comerciale. n
functie de criteriul ce tinea seama de forta juridica a uzan elor distingem uzante normative si uzante
conventionale. Uzantele normative sint acele care tragindu-si forta juridica dintr-o jurisprudenta bine
stabilita care le co0nfera autoritate proprie, dobindesc o putere similara normei de drept. La asemenea
uzante face trimitere insasi legea pentru completarea ei. De vreme ce legea trimite la naumite uzante
pentru completarea ei, aceste uzante se integreaza in continutul legii respective ca si componente ale ei i
dobindesc aceeasi forta juridica, precum legea pe care o completeaza. Uzantele normative pot constitui
izvor al dreptului comertului international in masura in care legea pe care ele o completeaza este ea insasi
izvor al dreptului comertului international. Uzantele conventionale isi trag geneza din vointa
contractantilor, care in virtutea autonomiei de vointa au deplina libertate sa stabileasca potrivit aprecierii
lor continutul contractului pe care l-au perfectat. Uzantele conventionale in majoritatea cazurilor sint
premergatoare uzantelor normative sau cutumelor. Uzantele comerciale sint in esenta lor uzante
profesionale. Uzantele comerciale sint incluse de regula in continutul contractelor comerciale, forta lor
juridica fiind aceea a unei clauze contractuale. Temeiul autoritatii lor il constituie acordul de vointa expres
tacit sau cel putin prezumat al partilor. Uzantele conventionale nu pot indeplini functia de lex causae
(adica de drept aplicabil contractului). Rolul lor se limiteaza la determinarea, precizarea si completarea
continutului contractului.
3. Comparati categoriile izvoarelor internationale ale dreptului comertului international
Conventia internationala constituie principalul izvor interna ional al dreptului comertului international.
Conventia internationala este acordul de vointa state prin care se reglementeaza o anumita sfera de relatii
internationale. Pe plan terminologic, conventia internationala primeste in practica internationala mai
multe denumiri si anume: tratat, acord, memorandum, carta, compromis, concordat etc. conventia
internationala constituie izvor al dreptului comertului international numai cind stabileste norme ce
reglementeaza relatii din domeniul comertului international si de cooperare economica si tehnico-
tiintific internationala. In dependenta de numarul statelor semnatare deosebim conventii bilaterale si
multilaterale. Conventiile bilaterale sint perfectate intra doua state si reglementeaza aspecte ale relatiilor
dintra aceste state. Conventiile internationale multilaterale se realizeaz cu participarea mai multor state si
reglementeaza raporturile ce intereseaza dezvoltarea relatiilor dintre statele semnatare. Atunci cind aceste
conventii se realizeaza cu participarea majoritatii statelor, ele reprezinta importanta la scara planetara.
Potrivit criteriului ce are in vedere natura normelor instituite prin conventiile interna ionale, criteriu ce se
refera doar la conventiile multilaterale, conventiile s eclasifica in: conventii prin care se formuleaza
norme de drept material uniform si conventii prin care se instituie norme de drept conflictual uniform.
Conventiile multilaterale ca izvor de drept international prezinta o importanta deosebita deoarece prin
intermediul lor se instituie reguli cu aplicabilitate mai larga in care se regasesc interesele mai multor state
si care dobindesc astfel semnificatia de elemente definitorii ale ordinii juridice nationale. Uzantele
comerciale uniforme internationale constituie alaturi de conventia internationala izvor al DCI. Doctrina
juridica a definit uzantele comerciale uniforme internationale ca fiind reguli prin folosirea repetata a unor
clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale si pe care practica
comerciala internationala le-a pus in valoare, operind o anumita standardizare si unificare a lor, realizata
prin diverse metode precum: adoptarea de conditii uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte
model cu privire la grupe speciale de mrfuri, includerea ntr-un anumit contract comercial interna ional a
unor conditii generale de livrare.

Subiectul 7
1. Relatati despre obiectul DCI
Cu toate c unii autori consider c DCI este o noiune mult mai descriptiv, majoritatea ajung la
concluzia c este totui cea mai potrivit deoarece ea constat existen a unui fenomen comer ul
internaional, i realitatea inevitabil a unui drept adecvat. Pe cnd denumirea DIPrivat comercial indic o
restrngere a obiectului de reglementare, obiectul disciplinei reducndu-se numai la rela iile de drept
internaional privat. Astfel, doctrina i practica a propus mai multe denumiri: - DCI este o materie juridic
pluridisciplinar reunind norme conflictuale, norme de drept civil, comercial, precum i norme de drept
material uniform, iar ntr-o anumit limit i normele de drept interna ional public prin care se
reglementeaz raporturi de comer internaional i de cooperare economic i tehnico- tiin ific stabilite
ntre participanii la circuitul mondial de valori i cuno tin e. --Tudor Popescu define te DCI ca un
ansamblu de norme care crmuiesc relaiile comerciale ce dep esc cadrul intern sau na ional a unui stat i
au aderene internaionale cu 2 sau mai multe sisteme de drept na ional.--V. Vaduh i Gh. Bivol: DCI este
tiina care cuprinde i cerceteaz normele de drept i uzan ele ce reglementeaz institu iile i raporturile
juridice care iau natere n sfera relaiilor de schimb i economice interna ionale. n lumina acestei analize
putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementeaz rela iile comerciale i de
cooperare economic i tehnico-tiinific interna ionale.Astfel, conchidem: Normele DCI se situeaz n
limita ordinii juridice naionale cu ordinea juridic interna ional, ceea ce nseamn c devenind o materie
interdisciplinar care cuprinde mai multe norme ale mai multor ramuri de drept, ponderea avnd-o
normele de drept privat. Normele DCI reglementeaz att rela ii de comer , ct i rela ii economice i
tehnico-tiinifice. Normele DCI snt att norme de drept material care pot fi att de drept uniform, ct i de
drept naional, ct i norme procesuale viznd ca exemplu arbitrajul comercial interna ional, precum i
normele conflictuale care au rolul de a identifica, de a stabili care este sistemul de drept aplicabil sau
legea aplicabil unui raport juridic de comer interna ional. Odat stabilit sistemul de drept aplicabil
raportului juridic acesta va reglementa n principiu:==Condiiile de fond ale contractului==Efectele
obligaionale ale contractului. Pe lng norme conflictuale mai exist i norme materiale de drept
uniform care snt adoptate de ctre state fie pe cale de conven ie interna ional, fie pe cale de lege
uniform, pentru a crmui anumite raporturi juridice i a lichida sau constrnge conflictele de legi (ca
exemplu, n domeniul vnzrii internaionale, transportului interna ionale, titlurilor de credit). Aceste
norme de drept material uniform nu le nlocuiesc ntotdeauna pe cele de drept na ional, ci doar coexist cu
acestea i au sfer de aplicare diferit.Fiecare ramur de drept se caracterizeaz i prin anumite procedee
sau modaliti de reglementare a raporturilor juridice ceea ce constituie metoda de reglementare a unor
atare raporturi juridice. Astfel:=n raporturile comerciale interna ionale este caracteristic pozi ia de
egalitate juridic a prilor una faa de alta.=Este de subliniat c n aceste raporturi statul ac ioneaz ca
subiect de drept privat (de iure gestionis), adic el este pe pozi ia de egalitate juridic cu cealalt parte
care poate fi att persoan fizic, ct i persoan juridic ce apar ine unui alt stat. n cazl raporturilor
juridice financiar-bancare, vamale etc. care vizeaz realizarea politicii sale comerciale, statul ac ioneaz
ca subiect de drept public.
2. Determinati asemanarile si deosebirile intre DCI si alte ramuri de drept
Este evident c DCI ca materie interdisciplinar coreleaz cu dreptul comercial intern, cu DIPrivat, drept
civil, drept procesual civil, drept internaional public. Aceste corela ii snt determinate de multitudinea de
raporturi juridice care se nasc, se modific i se sting n cadrul circuitului mondial de valori i cuno tinte,
dar totodat fiind influenat i de practic. Corelarea DCI cu dreptul civil se manifest prin aceea c
dreptul civil constituie dreptul comun pentruDCI, normele dreptului civil se aplic cu titlu subsidiar n
cazul n care nu exist reglementri speciale la nivelul dreptului comercial intern, nici n domeniul DCI.
Att n raporturile de comer internaional, ct i n raporturile de drept civil pr ile snt pe pozi ie de
egaliutate juridic, fapt ce demonstreaz existena unei metode de reglementare comune. n ambele
ramuri raporturile juridice snt drept privat, iar contractul este prinipalul izvor de obliga ii.
Deosebiri:=Subiecii DCI au capacitate special de a efectua opera iuni de comer exterior, pe cnd
persoanele fizice/ persoanle juridice subiec i ai dreptului civil nu au o astfel de capacitate.==Dac
raporturile de DCI snt de obicei patrimoniale, cele de drept civil snt patrimoniale i personal
nepatrimoniale.==Spre deosebire de raporturile de drept civil, raporturile de DCI au cele 2 caractere
specifice: comercialitatea i internaionalitatea.
Corelarea cu Dreptul comercial DCI este influenat de drept comercial deoarece reglemententeaz
ansamblu de operaiuni care implic activitate de antreprenoriat. Acesta prin unele norme care ini ial
aparin dreptului comercial i astfel apare ca un drept cu caracter special comun raporturilor de comer
internaional. Att raporturile juridice de DCI, ct i raporturiel juridice de drept comercial reprezint
caracter patrimonial i comercial fiind reglementate de acelea i acte interne cum ar fi codul civil.
Subiecii au calitatea de comerciani. Deosebiri: totodata raporturile de DCI se deosebesc de cele
comerciale interne prin elementul de extraneitate. Astfel, raporturile juridice de comer intarna ional snt
susceptibile s cada sub incidena a 2 sau mai multe sisteme de drept.DCI cu DIPrivat au o legtur foarte
strns aa nct n doctrin DCI este privit ca o subramur a DIPrivat. Astfel, att raporturile de DIPr, ct
i celor de DCI le este caracteristic elementul de extraneitate. De asemenea, ambele materii fac parte din
dreptul privat, subiectele crora se afla pe poziie de egalitate juridic. La fel, exist un anumit domeniu
comun pentru ambele ramuri de drept, i anume norme conflictuale n materia comer ului interna ional.
Deosebiri: astfel, obiectul DCI l constituie comer ul i cooperarea economic i tehnico- tiintific
internaional, pe cnd DIPr vizeaz raporturile cu element de extraneitate de drept civil n sens larg, iar
DCI fiind o ramur interdisciplinar conine norme din diferite ramuri de drept.
Corelarea DCI cu DIPublic Asemnri:==Ambele ramuri au un element caracteristic comun, cel de
internaionalitate ceea ce ne confer anumite punctee de convergen .==Principiile fundamentale de drept
internaional public se aplic i DCI avnd un rol cu deosebire asupra raporturilor juridice de comert
internaional n care particip statul. 1. Acordurile economice ncheiate de state au un impact deosebit
asupra contractelor din domeniul relaiilor comerciale interna ionale. Deosebiri: n timp ce n DCI pozi ia
subiectelor este de egalitate juridic, inclusiv i statul n raporturile de DCI. n raporturile de DIPublic
statul acioneaz ca exponent al puterii chiar i n acele rela ii comerciale interna ionale cum ar fi
elaborarea de norme fiscale, vamale, implicarea n raporturile cu organisme interna ionale sau
interguvernamentale.
3.Argumentati principiile fundamentale ale DCI
Principiile DCI snt acele prescripiuni fundamentale care cluzesc crearea i aplicarea normelor juridice
n domeniu. n literatura juridic s-a ajuns la concluzia c la baza DCI se afl un set de principii care se
completeaz reciproc (principiul libertii comer ului, principiul libert ii conven iilor, principiul egalit ii
juridice a prilor, principiul concurenei loiale).
Principiul libertii comerului baza acestui principiu a fost pus n opera Spiritul Legilor
Montesqieu care ne spune c libertatea comer ului nu este un drept acordat negustorilor de a face ceea ce
vor. El d expresie voinei i nevoiei obiective de a nltura obstacolele economice (vamal,
administrativ, fiscal, politic). Reprezenta condiia pentru afirmarea conduitei necesare pentru
dezvoltare economiei de pia. n Constituia RM acest principiu e consacrat n art. 121 care ne spune c
statul trebuie s asigure comerul, protecia concurenei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producie. La nivel interstatal se asigur promovarea libertatea
comerului pe zone geografice tot mai intinse. De exemplu UE, Zona Nord Americana de Liber Schimb
NAFTA (1999 SUA+CANADA+MEXIC), OMC (01.01.1995). Principiul libertii concuren ei
orienteaz reglementarea naioanl i interna ional n vederea asigurrii:- -Libertatea de acces pe pia ;--
Libertatea cererii i ofertei;---Libertatea economic n general;---Prevenirii i reprimrii actelor
anticoncureniale;---Reparrii prejudiciilor izvorte din abuzul de libertate n schimburile comerciale;---
Protejarea productorilor naionali i a pieei interne de competi ie neloial prin importul unor produse la
pre de dumping sau subvenionat i prin exportul la preurile sub nivelul pie ii interne.n dreptul na ional
problemele concurenei snt reglementate: legea privind limitarea activit ii monopoliste i dezvoltarea
concurenei; legea cu privirea la protecia concuren ei, legea privind protec ia consumatorilor, cod civil,
legea reglementrii de stat a activitii economice externe.
Principiul egalitii juridice a prilor i gasete expresia n exprimarea liber a voinei prilor. m
literatura de specialitate i n doctrina juridic egalitatea juridic a pr ilor este definit nu doar ca
principiu fundamental al DCI, ci i ga metod de reglementare. n legea model a arbitrajului comercial
internaional adoptat de UNICITRAL se stipuleaz n mod expres egalitatea de tratament a pr ilor.
Astfel, art. 18 a legii model spune c prile trebuie s fie tratate egal i fiecrei pr i s i se ofere
posibilitatea s-i prezinte cazul su. Principiul libertii conveniilor acest principiu este temelia
contractului de comert internaional. Astfel, art.1 pct.1 al principiilor UNIDROIT pr ile snt libere s
ncheie contracte i s determine coninutul acestora. La fel i CC constat principiul libert ii
conveniilor printre cele fundamentale. Cele mai semnificative aspecte ale acestui principiu snt:--Orice
contract se ncheie prin acordul de voin al prilor.---Libertatea contractual presupune posibilitatea de a
alege orice fel de contract (numit sau nenumit).---Pr ile snt libere s- i aleag partenerii comerciali, s
negozieze cu acetia, s stabileasc natura juridic a contractului, obiectul i con inutul contractului, s
modifice sau s rezilieze contractul.--Contractan ii snt liberi s determine legea aplicabil contractului
doar cnd acest lucru este premis de lex fori.--Pr ile au libertatea la op iunea n ceea ce prive te
jurisdicia aplicabil de drept comun sau de arbitraj eventualelor litigii ce pot rezulta din executarea
contractului.CC al RM conine un ir de prevederi n vederea asigurrii realizrii acestui principiu. Astfel,
prevederile ce vizeaz nulitatea AJ ncheiate n anumite mprejurri n care libertatea exprimrii voin ei
este afectat de anumite vicii de consimmnt dol, eroare, violen a, leziune (art 227-230). Constituie un
caz particular de aplicare al principiului libertii conveniilor lex voluntatis, fiind acea norm conflictual
fundamental potrivit creia condiiile de fond i efectele juridice ale contractului vor fi guvernate de
legea aleas de ctre pri. Norma lex voluntatis este comun majorit ii sistemelor de DIPrivatPrincipiul
bunei credine presupune c conveniile trebuie respectate cu bun credin , ele oblig nu numai la ceea
ce este expres prevzut n ele, dar la toate urmrile ce echitatea, obiceiul sau legea d obliga iei dup
natura sa. Buna credin trebuie s mprteasc toate etapele tranzac iei comerciale, inclusiv
transportarea pn la predarea mrfii, condi iile de cantitate, calitate stipulate n contract. Buna credin
presupune din partea comercianilor ca ace tia s se comporte n limitele moralit ii, s nu recurga la
aciuni de a frauda partenerul. n CCI snt prevzute i clauze prin care se interzice concuren a neloial. n
reglementrile internaionale cum ar fi Tratatul de la Roma privind Comunitatea Economic European
art.85-86, Convenia de la Viena din 1980 asupra vnzrii internaionale de mrfuri art.6 prevd
rspunderea pentru nclcarea principiului bunei credin e. Conferin a de la Lisabona din 1958 a introdus
n Convenia de la Paris privind concurena neloial un text ce define te actele i faptele de rea credin
care snt: indicaiile i afirmaiile a cror folosire n exercitarea comer ului este susceptibil s induc n
eroare publicul n ceea ce privete natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinile pentru
ntrebuinarea sau calitatea mrfurilor.

Subiectul 8
1. Definii oferta de a contracta
n conformitate cu art. 681 alin (1) CC al RM Ofert de a contracta
este propunerea, adresat unei sau mai multor persoane, care conine toate elementele eseniale ale
viitorului contract i care reflect voina ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.
2. Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contracta
Oferta trebuie s fie:--Ferm trebuie sa exprime neindoielnic vointa ofertantului de a se oblige juridic in
caz de acceptare.-Precis si complete sa precizeze toate elementele contractului incit sa faciliteze
perfectarea acestuia printr-o simpla acceptare.Univoca nu va fi univoc atunci cind oferta este fcuta cu
reserve, fie exprimate de autorul ei, fie care rezulta din natura contractului.Adresata unei sau mai multor
persoane determinate, in caz contrar este considerate numai o invitatie de a contracta
Referitor la oferta publica legea prevede expres ca expunerea bunurilor cu etichete, publicitatea bunului,
descrierea bunului in cataloage, la expozitie, s.a. propuneri adresate persoanelor nedeterminate se
considera oferta publica indifferent daca se indica pretul bunului si alte clause esentiale (art.850 CC).
distinctia dintre oferta publica si invitatia la negocieri se manifesta prin aceea ca invitatia la negociere nu
creaza obligatia juridical in sarcina initiatorului, chiar daca a fost acceptata de cel careia i-a fost adresata,
pe cind oferta de a contracta fiind acceptata duce la perfectarea contractului si executarea acestuia.
3. Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii ofertei
Revocarea ofertei tine doar de ofertele facute persoanelor absente, situatie intilnita des in DCI. Astfel,
legislatia si practica admite doua
situatii posibile cind are loc revocarea ofertei:--Atita timp cit oferta nu a ajuns la destinatar ofertantul o
poate revoca in mod liber fara a suporta careva consecinte cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tirziu
odata cu oferta.--n cazul in care oferta a ajuns la destinatar aceasta poate fi revocata daca revocarea
ajunge la persoana careia i se face oferta inainte ca aceasta sa fi expediat acceptarea.
De la aceste consitii se admit exceptii cind oferta devine irevocabila:--In situatia in care oferta este cu
termen pentru acceptare ea devine irevocabila pina la expirarea termenului--Oferta fara termen ramine
irevocabila o perioada de timp care in conformitate cu uzantele comerciale in domeniu este apreciata ca
rezonabila pentru ca destinatarul ofertei sa-si poata exprima vointa de a contracta, iar ofertantul sa poata
lua cunostinta despre aceasta vointa n ceea ce priveste revocarea ofertei precizam ca un asemenea
demers produce efecte juridice numai daca a fost facuta inainte incheierii contractului, ulterior va fi lipsita
de efecte juridice. De asemenea revocarea ofertei nu este de natura a produce efecte juridice atunci cind
intervine dup ace propunerea de contractare facuta de ofertant a devenit caduca.

Subiectul 12
1. Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca accepatarea pentru a produce efecte
juridice.Acceptarea reprezinta o manifestare de vointa a destinatarului ofertei de a incheia un contract in
conditiile prevazute de oferta. Pentru a constitui o acceptare ea trebuie sa exprime neindoielnic vointa
destinatarului de a se angaja juridic in conditiile prevazute de oferta publica. Acceptarea poate fi expresa
(scrisa, verbal, prin actiuni concludente), tacita cind se materializeaza printr-un fapt juridic sau prin alt
comportament a destinatarului care exprima vointa sa de a accepta oferta. Indifferent de tipul de acceptare
expresa sau tacita acceptarea ofertei are valoare juridical egala. Pentru a produce efecte juridice
acceptarea trebuie sa intruneasca urmtoarele conditii:--Sa emane de la destinatarul ofertei sau de la
reprezentantul sau legal--Trebuie sa fie conforma cu oferta--Sa ajunga la cunostinta ofertantului nauntrul
termenului de acceptare, ceea ce inseamna ca acceptarea sa fie facuta inainte ca oferta sa fi fost revocata
sau sa devina caduca.
2. Determinati efectele acceptarii tardiveAcceptarea este tardiva in aceea situatie in care a ajuns la
ofertant dupa expirarea termenului de acceptare a ofertei sau in lipsa acetui termen intr-o perioada de timp
rezonabila calculate de la data expirarii ofertei. n principiu acceptarea tardiva este lipsita de efecte
juridice. Totusi, ea poate fi luata in considerare drept acceptare in urmatoarele situatii:--Ofertantul fara
intirziere il informeaza verbal sau prin aviz pe acceptant despre aceasta.--Acceptarea a fost expediata
inauntrul termenului dar a ajuns la cunostinta ofertantului dupa expirarea acestui termen indifferent de
cauzele care au generat aceasta intirziere.
3. Decideti asupra momentului incheierii CCI inter absents
La incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este momentul convorbirii
telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:--Pentru sistemul de drept
continental este locul celui care are initiative telefonica--In common law este considerat locul celui apelat
telephonic.In vederea determinrii momentului incheierii contractului prin corespondenta sint cunoscute 4
sisteme:==Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii contractual se considera incheiat in momentul
in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.==Sistemul expedierii acceptarii
destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.==Sistemul receptiei acceptarii potrivit
caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient
consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce
aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai ales de Germania
riscul caii postale este suportat de acceptant.==Sistemul informatiei contractual se considera incheiat in
momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.
Subiectul 13
1. Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor comerciale
internatioanale inter absentesLa incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului
este momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:--Pentru
sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica--In common law este considerat
locul celui apelat telephonic.-In vederea determinrii momentului incheierii contractului prin
corespondenta sint cunoscute 4 sisteme:Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii contractual se
considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.
Sistemul expedierii acceptarii destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.Sistemul
receptiei acceptarii potrivit caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a
ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este
luata la cunostinta imediat ce aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile
europene mai ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.Sistemul informatiei
contractual se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul
acceptarii.
2. Determinai locul ncheierii contractelor comerciale international inter absentes
Atunci cind contractual se incheie intre persoane prezenta locul perfectarii lui este acela unde are loc
semnarea contractului. In cazul perfectarii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii
acestuia difera in functi de conceptia adoptata:--In sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, CCi
se considera incheiat la locul unde vorbeste acceptantul.---In sistemul receptiei acceptarii si cel al
informarii, contractual se considera incheiat la locul unde vorbeste ofertantul.In cazul contractelor
incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora difera in functie de conceptia adoptata cu
privire la stabilirea momentului incheierii lor. Astfel in sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii,
locul incheierii contractului este sediul sau resedinta acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii si cel
al informarii contractual se considera incheiat la locul unde se gaseste ofertantul. In cazurile in care
contractual se incheie fara a fi necesara comunicarea acceptarii, contractual se cosnidera incheiat la locul
unde se afl acceptantul. In situatia acceptarii tardive, locul incheierii contractului este la sediul sau dupa
caz resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicare facuta de ofertant privind
valabilitatea acceptarii tardive.
3. Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii CCI--Momentul
perfectarii contractului marcheaza limita in timp pina la care se poate revoca oferta si acceptare---Moartea
sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita ulterior perfectarii contractului nu produc
consecinte cu privire la existent si efectele cotractului.--Moarte sau incapacitatea ofertantului sau
acceptantului survenita anterior perfectarii contractului impiedica fomarea acestuia.--Marcheaza inceputul
curgerii termenelor de prescriptive, a efectelor acestora afara de cazul in care legea sau partile nu au fixat
o alta data in acest sens.--Conflictul legilor in timp se rezolva in raport cu data incheierii contractului.--
Valabilitatea consimtamintului si deci existent viciilor de consimtamint se apreciaza la momentul
incheirii contractului--In fncti de moment se determina locul incheierii contractului.
Subiectul 14
1. Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor comerciale intena ionale
P-l forei obligatorii a contractelor (pacta sund servanda) i-a gsit formula clasic n art. 1134 CC
francez conveniile legal formate in locul legii pentru cei care l-au ncheiat. Fiind un principiu
universal i gsete reflectare n toate sistemele de drept naional, n legislaia noastr el rezult din alin.1
art.668 CC RM. P-le UNIDROIT art. 1.3 contractul valabil ncheiat are caracter obligatoriu ntre prile
contractante. Contractul nu poate fi i nu poate nceta dect n condiiile stipulate n clauzele sale, prin
acordul prilor i n orice mod prevzut de principii. Din aceste considerente se poate estima c fora
obligatorie a CCI are urmtoarele consecine:1. prile contractante sunt ntocmai inute s execute
prestaiile la care s-au obligat. Executarea obligaiilor trebuie s aib loc n condiiile stabilite de pri n
contract. Atunci cnd executarea n natur nu mai este posibil, obligaia debitorului de a executa
prestaiile sale contractuale se transform n obligaia de dezdunare a creditorului conform regulilor
privind rspunderea contractual. 2. Obligaiile contractuale trebuie executate cu bun credin. P-l
executrii cu bun credin este reflectat n pct. 1.7 UNIDROIT, care spune prile sunt inute s se
conformeze exigenelor bunei-credine n comerul internaional. Ele nu pot exclude sau limita aceast
obligaie. Acest principiu se concertizeaz n dou obligaii principale prilor: obligaia de loialitate
(impune prilor contractante abinerea de al svrirea oricror aciuni dolosive sau culpabile n
executarea prestaiilor. Astfel obligaia de loilaitate interzice creditorului s abuzeze de situaia sa. De ex:
s profite de o nclcare nensemnat pentru a obine o reziliere profitabil a contractului sau s-l pun pe
debitor ntr-o stare mai grea dect cea normal) i obligaia de colaborare (const n ndatorirea prilor
de a facilita reciproc executarea contractului n vederea meninerii echilibrului prestaiilor. Fiecare parte
trebuie s se comporte n aa mod nct s evite efectuarea unor cheltuieli inutile din partea
cocontractantului. De ex: transportatorul trebuie s aleag calea cea mai puin costisitoare pentru clientul
su. Obligaia de colaborare o regsim mai mult n contractele de societate civil, cnd toi asociaii
trebuie s colaboreze la activitatea societii n vederea realizrii scopului propus.3. Contractul nu poate fi
desfiinat sau modificat din dorina unilateral a unei pri. Modificarea sau desfiinarea se poate realiza
cnd prevede legea sau cnd convin prile. Fora obligatorie a contractului se impune nu doar prilor
contractante, dar i instanei de judecat sau de arbitraj. n cazul n care debitorul nu-i execut de buna
voi obligaia asumat creditorul este ndreptit s se adreseze instanei de judecat care la rndul ei este
obligat s respecte coninutul contractului.
2. Determinai conditiile in care devine operanta exceptia de neexecutare Excepia de neexecutare a
contractului constituie un mijloc de aprare, care poate fi folosit atit de vinzator, cit si de cumparator.
Doctrina analizeaza exceptia de neexecutare ca fiind un mijloc juridic cu valenta dubla. Astfel, pe de o
parte ea reprezinta un mod de sanctionare a contractantului care nu si-a executat prestatia asumata, iar pe
de alta parte aceasta constituie un mijloc de aprare de care se poate prevala contractantul caruia i se
pretinde executarea prestatiei ce si-a asumat-o de catre partenerul sau contractual intr-un moment cind
nici acesta nu-si executase propria lui prestatie. Exceptia de neexecutare isi produce efectele in prezenta
urmatoarelor conditii cumulative:--Sa existe o neexecutare, fie chiar partiala, dar importanta a oblgatiilor
asumate prin contract.--Neexecutarea obligatiilor s nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de
neexecutare, dar sa fie determinata de o alta imprejurare (de exemplu forta majora) care nu i este
imputabila lui.--Prin natura sa raportul contractul sa comporte aplicarea regulii executarii simultane a
obligatiilor celor doua parti.Desi legislatiile statelor nu au o conceptie unitara cu privire la aceasta
exceptie, ea este consacrata unanim in practica si doctrina. Invocarea exceptiei de neexecutare are ca efect
suspendarea executrii contractului. Suspendarea ramne operant pina cind partea care pretinde
executarea obligatiei de catre partenerul sau contractual, fara sa-si fi executat proria sa obligatie, isi
modifica atitudinea, trecind la executarea prestatiei ce ii revine.
3. Determinati momentul si locul executarii obligatiei ce rezulta din CCI prin prisma prevederilor
principiilor UNIDROIT asupra CCI editia 2010O parte este inut s i execute obligaiile: (a) dac este
fixat un termen pentru executarea acelei obligaii ori acesta poate determinat din contract, la acel termen;
(b) dac este fixat o perioad de timp sau aceast perioad rezult din contract, fie oricnd pe durata
perioadei respective cu excepia situaiei n care circumstanele indic faptul c momentul executrii
obligaiei este la latitudinea celeilalte pri; (c) n orice alt situaie, n cadrul unei perioade rezonabile de
timp dup ncheierea contractului. (1) Dac locul executrii nu este fixat i nu este determinabil din
contract, executarea obligaiile se face astfel: (a) obligaia de a plti o sum de bani, la sediul creditorului;
(b) orice alt obligaie, la sediul debitorului.(2) Partea care i schimb sediul dup ncheierea contractului
trebuie s suporte cheltuielilor suplimentare pentru executare pe care o astfel de schimbare le-ar putea
genera.
Subiectul 15
1. Relatati despre categoriile de daune intereseDcotrina juridical a definit executarea indirect a
obligatiei ca fiin dreptul de a pretinde si de a obine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a
suportat, ca urmare a neexecutarii, excutarii tardive sau necorespunzatoae a obligatiei. Executarea indirect
a obligatiei se mai numeste executare prin echivalent. S-a remarcat ca exista doua categorii de daune
interese:Daune interese moratoria- care reprezinta echivalentul prejudiciului suportat de creditor ca
urmare a executarii cu intirziere a obligatiei.Daune-interese compensatorii care reprezinta prejudicial
suportat de creditor ca urmare a neexecutarii totale sau partiale a obligatiei.
2.Identificati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul rezolutiunii contractului de
vinzare
cumparare internaionala prevazute de Conventia de la Viena din11.04.1980
1. Rezolutiunea contractului libereaza cele doua parti de obligatiile lor, sub rezerva daunelor-interese care
pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipulatiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a
drepturilor si obligatiilor partilor in caz de rezolutiune.2. Partea care a executat contractul total sau partial
poate cere celeilalte parti restituirea a ceea ce i-a furnizat sau platit in executarea contractului. Daca
ambele parti sint tinute sa efectueze restituiri, ele trebuie sa le faca in mod simultan.ARTICOLUL 821.
Cumparatorul pierde dreptul de a declara contractul rezolvit sau de a cere vinzatorului predarea marfurilor
de inlocuire daca lui ii este imposibil sa restituie marfurile intr-o stare sensibil identica celei in care le-a
primit.2. Paragraful precedent nu se aplica:a) daca imposibilitatea de restituire a marfurilor sau de a le
restitui intr-o stare sensibil identica celei in care cumparatorul le-a primit nu este datorata unui act sau
unei omisiuni din partea sa;b) daca marfurile au pierit sau sint deteriorate, in totalitate sau in parte, ca
urmare a examenului prevazut de art. 36; sau c) In cazul in care cumparatorul, inainte de momentul in
care a constatat sau ar fi trebuit sa constate lipsa de conformitate, a vindut totul sau o parte din marfuri in
cadrul unei operatiuni comerciale normale sau a consumat ori a transformat marfurile, integral sau partial,
in conformitate cu folosinta lor normala.ARTICOLUL 83Cumparatorul care a pierdut dreptul de a
declara contractul rezolvit sau de a cere vinzatorului predarea marfii de inlocuire in temeiul art.82,
pastreaza dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care deriva din contract si din prezenta
conventie.ARTICOLUL 84 1.Daca vinzatorul este tinut sa restituie pretul, el trebuie, de asemenea, sa
plateasca dobinzi asupra valorii pretului, calculate din ziua platii.2. Cumparatorul datoreaza vinzatorului
echivalentul oricarui profit care l-a tras din marfuri sau dintr-o parte din acestea:a) Cind trebuie sa le
restituie in total sau in parte; saub) cind este in imposibilitate sa restituie marfurile, integral sau partial sau
sa le restituie, integral ori partial, intr-o stare sensibil identica celei in care le-a primit si cind totusi a
declarat contractul rezolvit si a cerut vinzatorului predarea marfii de inlocuire.
3.Argumentati caracterul esenial al neexecutarii obligatiei dintr-un contract commercial
international
prin prisma prevederilor principiilor unidroit asupra CCI editia 2010Prin neexecutare se nelege
orice
neaducere la ndeplinire din partea unei pri a oricrei dintre obligaiile sale contractuale, inclusiv
executarea defectuoas sau executarea cu ntrziere. O parte nu se poate prevala de neexecutarea din
partea celeilalte pri n msura n care neexecutarea este cauzat de propria aciune sau omisiune ori de
un alt eveniment al crui risc l suport. Partea care nu i execut obligaiile poate, pe cheltuiala sa, s
remedieze neexecutarea bligaiilor sale, cu respectarea urmtoarelor condiii
(a) s fac cu promptitudine o notificare n care s indice modalitatea de remediere i momentul n care va
fi realizat; (b) modalitatea de remediere s fie adecvat circumstanelor date; (c) partea prejudiciat s nu
aib nici un interes legitim de a refuza; i (d) remedierea s fie efectuat prompt. (2) Notificarea de
ncetare a contractului nu aduce atingere dreptului de a remedia neexecutarea. (3) Dup notificarea
efectiv a remedierii, drepturile prii prejudiciate care sunt incompatibile cu executarea obligaiilor de
ctre partea n culp sunt suspendate pn la expirarea duratei prevzut pentru remediere. (4) Partea
prejudiciat poate suspenda executarea obligaiilor sale pn cnd partea n culp remediaz
neexecutarea. (5) n ciuda remedierii neexecutrii, partea prejudiciat i conserv dreptul la daune pentru
ntrziere, precum i pentru prejudiciul cauzat sau care nu a putut fi evitat.
(Termen suplimentar pentru executare)
(1) n caz de neexecutare, partea prejudiciat poate notifica cealalt parte pentru acordarea unui termen
suplimentar pentru executarea obligaiilor sale.
(2) nainte de expirarea termenului acordat, partea prejudiciat poate suspenda executarea propriilor
obligaii corelative i poate solicita daune, dar nu se poate prevala de nici un alt mijloc legal de
sancionare a neexecutrii. Partea prejudiciat poate s invoce orice alt mijloc legal prevzut n prezentul
Capitol dac cealalt parte i transmite o notificare prin care l informeaz c nu i va executa obligaiile
n termenul suplimentar acordat sau dac, pe durata termenului suplimentar, nu s-a fcut o executare
valabil. (3) Partea prejudiciat care a acordat un termen suplimentar rezonabil poate, dac executarea cu
ntrziere nu constituie o neexecutare fundamental, s nceteze contractul la expirarea termenului
suplimentar. Un termen suplimentar nerezonabil poate fi prelungit cu o durat rezonabil. Partea
prejudiciat poate s prevad n notificarea sa c n situaia n care cealalt parte nu i execut obligaiile
n termenul acordat atunci contractul va nceta de plin drept. (4) Alineatul (3) nu se aplic cnd
neexecutarea este de o importan minim n raport cu totalitatea obligaiilor prii n culp.

Subiectul 21
1. Relatati despre conditii de fond necesare pentru interventia raspunderii contractual in
raporturile de comert international O abordare tradiional a condiiilor de aplicare a sanciunii sub
form de daune interese ine de analiza urmtoarelor elemente:1. Neexecutarea contractului 2.
Prejudiciul 3. Legtura cauzal ntre neexecutarea contractului i prejuciul
1. n dreptul intern i internaional, neexecutarea sau nclcarea contractului este condiia de baz a
sanciunii daune-interese, puse la dispoziia creditorului lezat. Un rol important l ocup instituia culpei,
care totodat este diferit: unele sisteme de drept impun debitorul o responsabilitate de plin drept; altele
cer existena culpei; iar altele au un sistem mixt, n care debitorul este responsabil de plin drept n unele
cazuri i doar pentru culp n alte cazuri. n RM culpa debitorului este necesar pentru survenirea
rspunderii, prin plata daunelor-interese, potrivit cruia debitorul poart rspundere numai pentru dol sau
intenie, sau culp (impruden sau neglijen) dac legea sau contractul nu prevede altfel, sau dac din
coninutul sau natura contractului nu reiese altfel.
Prejudiciul sistemele naionale i internaionale prevd acordarea de daune-interese numai atunci cnd
creditorului i-a fost cauzat un prejudiciu. Caracterul reparator al daunelor interese este privit prin prisma
principiului general, recunoscut n toate sistemele de drept i se numete reparare integral a
prejudiciului Legatutra cauzala dintre neexecutarea contractului si rejudicul produs.
2. Descrieti principiile conform carora se face evaluarea judiciara a despagubirilor
n dreptul RM, rspunderea este prevzut la art. 602 alin.1 dac nu se execut obligaia, debitorul este
inut s despgubeasc pe creditor pentru prejudiciul cauzat, astfel, dac nu dovedete c neexecutarea
obligaiei nu este imputabil. n dreptul francez, daunele interese, art. 1149 CC francez, dispune
debitorul care a cauzat prin neexecutarea contractului un prejudiciu cocontractantului su, este inut s
repare pierderile suportate i ctigul de care acesta a fost lipsit. Daunele interese, pot fi s nlocuiasc cu
titlu principal prestaia neexecutat, fie s completeze alte sanciuni, cum ar fi rezoluiunea, excepia de
neexecutare, executarea silit n natur .a. n common-law acordarea daunelor interese este remediul
obinuit n cazul nclcrii contractului. Dreputl la daune interese al prii lezate exist indiferent de
faptul dac contractul a fost sau nu rezolvit. Aciunea pentru daune-interese se afl de plin drept la
ndemna prii lezate spre deosebire de aciunea pentru executarea silit sau cea pentru restituire care
poart mai mult un caracter restricionar i poate fi executat doar n anumite condiii. Convenia de la
Vinea, principiile dreptului european al contractelor i UNIDROIT stabilesc ca principiu general c
creditorul trebuie s fie pus pe ct este posibil n situaia n care el s-ar fi aflat dac contractul ar fi fost
executat n modul cuvenit. Aceast condiie presupune c creditorul are dreptul la repararea integral a
prejudiciului pe care l-a suportat din cauza neexecutrii. i acest prejudiciu cuprinde: prejudiciul efectiv
i venitul ratat. Art. 74 Conv Viena Articolul 610. ntinderea despgubirii (1) Despgubirea pe care o
datoreaz debitorul pentru neexecutare cuprinde att prejudiciul efectiv cauzat creditorului, ct i venitul
ratat. (2) Ratat se consider venitul care ar fi fost posibil n condiiile unui comportament normal din
partea autorului prejudiciului n mprejurri normale. (3) Este reparabil numai prejudiciul care reprezint
efectul nemijlocit (direct) al neexecutrii. (4) Despgubirea nu se extinde asupra prejudiciului care,
conform experienei debitorului, nu putea fi prevzut n mod raional n cazul unei aprecieri obiective.
(5) Dac neexecutarea obligaiei este cauzat prin dol, debitorul rspunde i pentru prejudiciul
imprevizibil.
3. Argumentati funciile clauzei penaleDef. Legala art.624 alin (1) clauza penala (penalitatea) este
o prevedere contractuala prin care pr ile evalueaza anticipat prejudiciul, stipulind ca debitorul, in cazul
neexecutarii obligaiei, urmeaza sa remita creditorului o suma de bani sau un alt bun.
Din definitia clauzei penalerezulta ca ea are natura contractuala, adica, de regula este stabilita prin acordul
partilor clauza penala conventionala. Insa pot exista cazuri cind, in mod exceptional, plata penalitatii
este prevaazuta de lege clauza penala legala. In aceste cazuri, creditrul poate cere plata penalitatii
indiferent daca exista o conventie a partilor in acest sens.
Clauza penala se aplica numai daca nu este executata obligatia principala a contractului, care poate sa se
infatiseze ca o neexecutare totala sau partiala, ca o executare necorespunzatoare sau a o executare cu
intirziere, neexecutarea poate fi in acelasi timp, atit necorespunzatoare cit si cu intirziere. Prin urmare,
clauza penala acopera functia despagubirilor compensatorii si a celor moratorii.
Functiile clauzei penale Clauza penala indeplineste FUNCTIA DE GARANTIE, cit priveste executarea
obligatiei principale, prin faptul ca perspectiva consecintelor neexecutarii obligatiilor contractuale
indeamna pe debitor la executarea reala a contractului. Clauza penala are si o FUNCTIE DE
EVALUARE. Cluaza penala apare ca modalitate de evaluare conventionala anticipata a prejudiciului
care poate fi cauzat creditorului prin neexecutarea obligatiei si, a intinderii reparatiei sub forma de
despagubiri pe care debitorul o datoreaza creditorului. Clauza penala are si o FUNCTIA
COMPENSATORIE (raparatorie) deoarece are menirea de a compensa prejudiciul suferit de creditor
prin neonorarea obligatiilor contractuale de catre debitor. FUNCTIA DE SANCTIONARE care rezulta
din faptul ca penalitatea se plateste independent de intinderea prejudiciului, putind sa depaseasca limitele
acestuia, si chiar in lipsa oricarui prejudiciu. FUNCTIA DE STIMULARE debitorului la o conduita