CÂTEVA DATE DESPRE FAMILIA IMBAULT
Alina Felea
Interesul pentru istoria familiilor boiereşti în ul-
timul timp este în creştere şi se materializează
în monografii, culegeri şi articole. Rolul acestor
cercetări este indiscutabil, deoarecedatorită lor
se urmăreşte continuitatea genealogică şi se com-
pletează golurile în istoria politică, economică şi
a localităţilor. Prezentul studiu oferă informaţii
despre neamul de boieri Imbault şi se bazează pe
surse publicate în colecţii de documente. În ac-
tele din secolul al XVIII-lea numele de familie a
lui Leon Imbault este ortografiat Inmbolt, Imbou,
Iumbolt sau Imbo. Unul dintre reprezentanţii
acestei familii, Leon Imbault, a ocupat dregăto-
rii destul de înalte în Ţara Moldovei: a fost mare
paharnic la Curtea domnească, ispravnic al ţinu-
tului Soroca şi agent diplomatic la Constantino-
pol. A fost inclus în lista nobiliară austriacă, fiind
înscris ca Leon Imbault de Wanthay (Documente
bucovinene 2006).
Leon Imbault a fost căsătorit cu Adriana Wuzin.
În acte numele Adrianei este ortografiat Adriena
sau Andriena.
Nu se cunosc amănunte privitoare la activitatea
lui Leon Imbault ca paharnic. Avem menţionată
însă activitatea lui în calitate de căpitan şi isprav-
nic. În 1757, la 30 mai, căpitan de Soroca era Leon
Imbo, care avea sub conducerea sa 75 oameni,
stolnicul de cazaci şi vătaful de umblători de So-
roca cu 35 oameni (Arhivele Basarabiei 1929,
102). În competenţa ispravnicilor intra soluţio-
narea diverselor litigii, strângerea dijmei, iar în
târguri – şi instituţia de judecată (Grigoraş 1942,
95-103). Ispravnicii, în calitate de organ executiv
al puterii centrale, reglementau raporturile dintre
proprietarii moşiilor şi locuitori, supravegheau
ca donaţiile domneşti să nu fie încălcate, dar nu
permiteau nici abuzuri din partea proprietarilor,
obligau locuitorii să-şi îndeplinească obligaţii-
le (Grigoraş 1942, 97-99). Conform indicaţiilor
domneşti ispravnicii trebuiau să fie „cu multă pur-
tare de grijă pentru paza şi ocrotirea locuitorilor
de către oamenii săi şi împotrivitori, apărându-
Tyragetia, s.n., vol. II [XVII], nr. 2, 2008, 137-140.
i şi ferindu-i de orice împotrivire şi nedreptate,
spre a putea avea odihnă şi linişte” (Istoria 1992,
80). Fiind reprezentanţi ai domnului în ţinut, is-
pravnicii urmau să aducă la cunoştinţa locuitori-
lor toate dispoziţiile domneşti (Istoria 1992, 80).
În competenţa ispravnicilor intrau, de asemenea,
măsurile legate de îmbunătăţirea stării edilitare
şi sanitare a oraşului, anunţarea zilelor în care se
ţineau târgurile săptămânale şi controlul ordinii
comercializării (Grigoraş 1942, 99-102). La 20
august 1765 paharnicul Leon Imbault era isprav-
nic al ţinutului Soroca. La această dată el dă măr-
turie hotarnică pentru moşia Zguriţa a vestierni-
cului Iordache Hriscocoleo, împresurată de către
moşia Alboteşti a lui Gavril Velicico (MEF 2005,
175-176).
În 1775 Moldova a pierdut Bucovina. Se pare ca
după acest an familia lui Leon Imbault s-a sta-
bilit cu traiul în Bucovina, unde era proprietara
moşiei Şerăuţi din ţinutul Cernăuţi, căci toate
documentele care urmează sunt emise în Bucovi-
na. La 5 iunie 1775 paharnicul şi starostele Leon
Imbault întăreşte un zapis de vânzare a unui loc
de casă din Cernăuţi (Documente bucovinene
2006, 55). La 1 ianuarie 1776 se menţionează că
mănăstirea Sfântul Spiridon are venit de 250 lei
din „Moşia Şerăuţi i Hreaţca ot Cernăuţi, vându-
tă la păharnicul Imbo” (Documente Iaşi 2005,
192). Din datele oferite de acest document, dar
şi de următoarele dări de seamă ale veniturilor
mănăstirii Sfântul Spiridon, constatăm că pahar-
nicului Imbault îi aparţine şi moşia Hreaţca. La 1
ianuarie 1777 mănăstirea Sfântul Spiridon decla-
ră veniturile sale, în care se scrie că s-a luat: „300
lei moşia Şărăuţii, la Cernăuţi, vândută la păhar-
nicul Imbo; 210 lei moşia Hreaţca ot tam, tij la
păharnicul Imbo; 155 lei – moşia Bănila cu parte
din Răstoaci, tij ot tam, la păharnicul Imbo” (Do-
cumente Iaşi, 2005, 287). Începând cu 1 ianuarie
1778 moşia Hreaţca nu se mai pomeneşte în pro-
prietatea lui Leon Imbault. La 28 februarie 1778
fostul mare paharnic stăpâneşte moşia Juşca, ţi-
nutul Cernăuţi (Documente Iaşi 2005, 446). La 1
 II. Materiale şi cercetări
ianuarie 1779 lui Leon Imbault i s-au dat trei lei:
„s-au dat prin mâna dum(isale) pah(arnicului)
Leon Imbo la un panţâr ce l-au trimis cu cărţi
la părintele Irinopoleos” (Documente Iaşi 2005,
513). Înainte de 29 noiembrie 1779 vechilii mă-
năstirii Sfântul Spiridon din Iaşi fac schimb mo-
şiile Şerăuţi şi Bănila în schimbul a 6 dugheni
din Iaşi: „...dumnealui Leon Imbo paharnic, care
locuieşte în partea nemţască ... dughenile dădeau
un venit de 600 lei pe an, iar moşiile 480 lei, Şe-
răuţi 360, iar Bănilă 120”. Paharnicul a mai plă-
tit 500 lei ca dughenile să poată fi prefăcute în
caz că „s-ar strica sau ar arde” (Documente Iaşi
2005, 564-565).
Paharnicul Leon Imbault circula permanent în
Ţara Moldovei. Uneori domnia sa îndeplinea mi-
siuni ale domnului ţării. La 12 iulie 1776, Grigorie
Ghica voievod scrie către generalul Spleny, gu-
vernatorul Bucovinei, în chestiunea documente-
lor moşiilor familiei Turculeţ: „cari acele scrisori
acum luându-se, iată s-au dat la mana d-lui pan
Imbo cu izvod anume ca sa le aducă la măriia ta”
(Documente bucovinene 2006, 90).
La 19 februarie 1781 starostele Leon Imbault îşi
redactează testamentul (Documente bucovinene
2006, 91). Cauza întocmirii testamentului după
cum indică însuşi testamentarul, este „vârsta bă-
trâneţilor”. Ca un adevărat creştin Leon are grija
mai întâi de sufletul său: „... Mai dintâi dau su-
fletul meu ce este răscumpărat cu sângele Dom-
nului Hristos lui Dumnezeu ca să-l primească în
vecinica împărăţia sa”, iar „trupul meu lasu de
îngropare şi grijă după obiceiul creştinesc”. Toată
averea mobilă şi imobilă este lăsată în stăpânirea
soţiei Andriana şi unicei sale fiice Ecaterina. În
cazul în care mama şi fiica nu vor putea convieţui,
averea urma să fie împărţită în trei părţi: soţiei,
fiicei şi nepoţilor. Totodată, prin diata sa staros-
tele doreşte celor apropiaţi numai bine: „... Lasu
sufletul meu în preputernica milă lui Dumnezeu,
poftind ca să dăruiască milostivul Dumnezeu so-
ţului meu, fiicei mele, ginerelui şi nepoţilor mei
blagoslovenie lumească şi folositoare de sufletele
lor”. Testamentarul se adresează administraţiei
Bucovinei să întărească diată semnată în prezen-
ţa directorului Cernăuţilor, Adler poruşnic (Do-
cumente bucovinene 2006, 104). Leon Imbault
a lăsat următoarea avere: satul Şerăuţi, ţinutul
Cernăuţi, cu o bucată de pământ din Răstoace, în
valoare de 2500 florini, o casă în Cernăuţi cu gră-
dină şi pământ în valoare de 1600 florini, argin-
138
tărie în valoare de 266 florini. În afară de aceas-
ta, vite şi mobilă. Hainele sale, conform diatei,
au fost dăruite săracilor (Documente bucovinene
2006, 104).
Unica fiică a lui Leon Imbault şi a Adrienei Im-
bault (Wuzin), Ecaterina Imbault, s-a căsătorit cu
contele Giacomo Logothetti (Documente bucovi-
nene 2006, 104). Contele a prezentat autorităţi-
lor austriece câteva documente ale familiei sale,
printre ele fiind:
1. Veneţia, 1703, august 25. Diplomă de conte
conferită lui Anastasie, fiului său Nicolo, şi nepo-
tului său Eustachius Logothetti;
2. 1704, decembrie 5. Se conferă conţilor Nicolo şi
Eustachius Logothetti localitatea Arulla din pro-
vincia Acheia;
3. Mănăstirea Scopo, insula Zante, 1741 martie.
Certificatul de botez al contelui Iacob Logothetti,
fiul contelui Gheorghe Logothetti;
4. 1763, iulie 20. Demisia contelui Giacomo Logo-
thetti din serviciul Veneţiei (Documente bucovi-
nene 2006, 121).
Din această căsnicie s-au născut 6 copii: Leon, Io-
sef, Aloys, Franz, Maria şi Susanna (Documente
bucovinene 2006, 121).
La 25 noiembrie 1785 la Cernăuţi îşi întocmeşte
diata şi Adriena Imbault. Cauza întocmirii testa-
mentului este proximitatea morţii: „... acum sim-
ţându-mă apropiată de sfârşitul vieţii”. La această
dată paharnicul Leon Imbault nu mai era în viaţă,
de altfel ca şi fiica lor Ecaterina: „ş-au făcut călă-
torie despre această lume vremelnică într-aceste
zile de unde nu se va mai întoarce înapoi” (Do-
cumente bucovinene 2006, 102-103). Testamen-
tul este un caz unic, căci foarte rar se întâmplă
ca toată averea şi mobilă şi imobilă să fie lăsata
ginerelui. Adriana menţionează că pentru grija ce
a arătat-o faţă de copii, fiind un bun tată, pentru
că a fost un bun stăpân asupra gospodăriei, pen-
tru că a fost un bun soţ pentru fiica ei Ecaterina
şi pentru că a fost un bun ginere, îi lasă partea
ei avere grafului Iacob Logothetti pe timpul vie-
ţii, numindu-l totodată clironom şi asupra averii
nepoţilor. Conform documentului din 22 februa-
rie 1806, în baza testamentului Andrienei Imba-
ult ca moştenitori ai averii au fost trecuţi: Majori
– Leon, contele Logothetti, Iosef, contele Logo-
thetti, Aloise Logothetti, Francisc Logothetti şi
minori – Maria, contesa Logothetti şi Susanna,
 A. Felea, Câteva date despre familia Imbault

contesa Logothetti. Averea constă din moşia Şi-
răuţi, părţi din Bănila pe Ceremuş şi Răstoarce
(Iorga 1902, 444).
Conform inscripţiilor pe pietrele funerare din ci-
mitirul satului Şerăuţii de Sus, contele Iacob Lo-
gothetti a decedat la 10 octombrie 1802 la vârsta
de 59 ani (însă dacă urmărim actele enumerate
ceva mai sus vom constata că la această dată ar
trebui să aibă 61 ani – n.n.).
Până la 1809 nu avem date despre urmaşii lui
Leon. La 25 iunie 1809 Iosef Logothetti este in-
vitat împreună cu alţi boieri de către prefectul
Bucovinei Johan von Platzer pentru a lua parte la
consfătuirea din 27 iunie pentru recrutarea: „... la
o chemare ce vă va face la ace zi în pricina oame-
nilor strânşi spre apărarea ţării...” (Documente
bucovinene 2006 , 27).
Aloys Logothetti, la 7 septembrie 1813, figura ca
căpitan de cavalerie. În legătură cu înfiinţarea
unei cavalerii din mijlocul răzeşilor bucovineni,
la 7 septembrie 1813, căpitanul Mihalache Cal-
muţchi roagă ca la alcătuirea cavaleriei, după
fostul model din 1809, în calitate de căpitan de
cavalerie să fie angajat contele Franz Logothetti
(Documente bucovinene 2006, 41-42).
Urmaşii lui Leon Imbault îşi găsesc somnul de
veci în cimitirul moşiei familiale. La cimitirul
din Şerăuţii de Jos au fost înmormântaţi Iosef
Logothetti, K.K. Officier Erober, decedat la 25
mai 1811 în vârstă de 33 ani (deci, născut apro-
ximativ la 1778 – n.n), transferat şi reînhumat
din Cernăuţi la 27 iunie 1902 şi Franz K.K. rot-
mistru şi Comandant al Escadronului din Regi-
mentele K.K. Kaiser Uhlauen, decedat la vârsta
de 32 ani, la 23 iunie 1814 (născut aproximativ
la 1782). Tot acolo este înhumat Leon, decedat
la 11 august 1838, în al 63 an de viaţă (născut
aproximativ în 1775).
În acelaşi cimitir este înmormântat un urmaş al
acestora, Contele Emanuil de Logothetti, jurist,
născut la 19 mai 1849 şi decedat la 1 noiembrie
1871 (Documente bucovinene 2006, 103).

Bibliografie

Arhivele Basarabiei 1929: Arhivele Basarabiei 3, I, 1929.

Documente bucovinene 2006: Documente bucovinene, publicate de T. Balan, vol. VIII-IX (Iaşi 2006).
Documente Iaşi 2005: Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi. Volum coordonat de I. Caproşu, vol. VII
(Iaşi 2005).
Grigoraş 1942: N. Grigoraş, Dregătorii târgurilor moldoveneşti şi atribuţiunile lor până la Regulamentul Organic
(Iaşi 1942).
Iorga 1902: N. Iorga, Documente privitoare la familia Calimachi, vol. 2 (Bucureşti 1902).
Istoria 1992: Istoria oraşului Roman (1392-1992) (Roman 1992).
MEF 2005: Moldova în epoca feudalismului, vol. X (Chişinău 2005).

Some dates of family Imbault

Abstract
In this article the author present the dates of family of moldavian boyard Imbault. In the documents from XVIII
centuries the name Imbault is orthographies Inmbolt or Imbo. One of the representatives of this family Leon Im-
bault occupied important positions in Moldova (XVIII- centuries): great paharnic at the court of prince of Molda-
via, sub prefect of Soroca district and diplomatic agent at Constantinople. He passed away in 1781, after writing his
testament. In the family property it was included: Serauti Estate, parts of Banila on river Ceremus and Rastoace.
Leon Imbault has been married to Adriana Wuzin. Adriana elaborates her testament on 25th of November, 1785 in
Cernauti. Neither her husband nor her daughter was alive on that date. Their only daughter Ecaterina married the
count Iacob Logothetti. According to funeral inscriptions the count Iacob Logothetti deceased on 10th of October,
1802 and berried in the cemetery of Serauti.
Catherine and the count’s wedded life 6 children were born: Leon (1775-1838), Iosef (1778-1861), Louis (1780-
1861), Franz (1782-1814), Maria şi Susanna, two of them Iosef and Franz have been officers in Austrian Imperial
Army.
Leon, Franz and Iosef have been berried in the cemetery of Serauti.

139
 II. Materiale şi cercetări

Несколько данных о семье Имбо

Резюме
В данном исследовании представлена информация о боярском роде Имбо (Imbault). Один из предста-
вителей семьи Имбо – Леон занимал достаточно высокие должности при дворе молдавского господаря.
Он был чашником, исправником Сорокского уезда, а также дипломатическим представителем Молдовы в
Константинополе. Леон Имбо умер после 1781 г. В собственности семьи после смерти Леона Имбо остались
именье Шерэуць и части из Бэнила на р. Черемуш, а также именье Рэстоаче.
Адриана Вузин, жена Леона Имбо, написала своë завещание 25 ноября 1785 г. К этому времени в живых не
было ни мужа, ни дочери.
Единственная дочь Леона и Адрианы, Екатерина, вышла замуж за графа Якова Логотетти. Согласно над-
гробной надписи граф Джакомо умер 10 октября 1802 г. и похоронен на кладбище с. Шерэуций де Сус.
У Екатерины и графа Логотетти родилось 6 детей: Леон (1775-1838), Иозеф (1778-1861), Луи (1780-1861),
Франц (1782-1814), Мария и Сусанна. Франц стал ротмистром и командиром эскадрона уланских полков.
Его брат Иозеф также был офицером в имперской армии Габсбургов. Леон, Франц и Иозеф были похоро-
нены на кладбище с. Шерэуций де Жос (Нижние Шереуций).

31.01.2008

Dr. Alina Felea, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, 31 August 1989, 82, MD-2012 Chişinău, Republica Mol-
dova, e-mail: afelea44@yahoo.com

140