Sunteți pe pagina 1din 16

MONUMENTE COMEMORATIVE MEDIEVALE TÂRZII

DIN SPAŢIUL PRUTO-NISTREAN

Emanuil Brihuneţ

1. Consideraţii preliminare acest areal deopotrivă şi pe monumentele înălţa-


te în această perioadă. Practic, nu există deose-
1.1. Monumentele comemorative ca speci- biri de esenţă între monumentele comemorative
mene ale artei populare tradiţionale şi cele funerare, exceptând conţinutul textelor
Teritoriul dintre Prut şi Nistru păstrează pe întin- încrustate pe ele şi care fac trimitere, de fiecare
derile sale o serie de vestigii istorice, întruchipate dată, la un eveniment anume şi la un loc concret
în monumente funerare şi comemorative datând unde acestea au fost amplasate.
din perioada medievală târzie, când spaţiul re-
spectiv a făcut parte din Principatul Moldovei. Monumentele de acest tip se înălţau, de regulă,
Mărturii ale unui trecut zbuciumat, acestea con- în locurile unde s-au produs evenimente memo-
semnează, adesea în formă artistică rudimentară rabile sau la intersecţiile drumurilor, în limbajul
şi limbaj sobru, întâmplări, evenimente şi fapte ce oamenilor din popor ele numindu-se stâlp, stân-
s-au derulat pe meleagurile noastre în contextul că, piatră, cruce. Adesea, pornindu-se de la o tra-
social-politic al timpului. diţie rămasă din bătrâni, vestigiile respective sunt
categorisite ca fiind „turceşti”, sensul originar al
Studiul de faţă se alătură articolelor publicate cuvântului însemnând – iniţial – „din timpul do-
de noi anterior (Brihuneţ 2005, 2006) şi vine să minaţiei turcilor”1.
pună în valoare specimene concrete ale acestui
tip de monumente care, trebuie să recunoaştem, Tipologic, aceste monumente prezintă forme di-
a fost oarecum nedreptăţit de cercetările efectua- verse: cruci de piatră, pietre trapezoidale pe care
te până acum, deşi reprezintă o faţetă distinctă a sunt sculptate cruci cu patru, şase şi opt braţe,
artei populare tradiţionale şi, totodată, un com- stâlpi cu acoperiş protector de formă piramidală.
partiment valoros al patrimoniului nostru cultu- Unele însemne comemorative edificate în aceas-
ral-artistic. Or, datele de care dispunem, inclusiv tă perioadă au devenit cunoscute în timp graţie
informaţiile spicuite din documente şi mostrele, importanţei istorice a evenimentelor şi personali-
în cea mai mare parte inedite, prezentate în acest tăţilor cărora au fost consacrate, cele mai vechi şi
articol, demonstrează că monumentele funerare mai mediatizate fiind:
şi cele comemorative ca parte a artei cioplirii în
1. Stâlpul Leahului (1620). Se află în împreju-
piatră sunt destul de vechi în spaţiul nostru, fiind
rimile satului Sauca, raionul Ocniţa, fiind insta-
atestate ca atare în documente datând din prima
lat în cinstea conducătorului oastei poloneze Zo-
jumătate a secolului al XV-lea. Ele vin, totodată,
lkiewski. Acest monument a beneficiat de cea mai
să dezvăluie inconsistenţa şi precaritatea opinii-
mare atenţie din partea cercetătorilor (Mischevca
lor unor cercetători care, luând în discuţie aspecte
2004, 233).
ale acestei probleme, au susţinut în chip eronat
cum că, în Basarabia, cioplitul artistic în piatră
a fost posibil doar în secolul al XIX-lea, odată cu
1
Aici este cazul să menţionăm că denumirea de „stâlpi sau
cruci turceşti” are un sens mai larg, deoarece această denu-
dezvoltarea unor unelte adecvate de prelucrare mire nu este întâmplătoare, simţindu-se o evidentă influenţă
(Livşiţ 1994, 33; Goberman 2004, 8, 14). asupra monumentelor din partea lumii orientale, reprezentată
de popoarele conlocuitoare, iniţial tătarii Hoardei de Aur, apoi
Fireşte, edificarea însemnelor comemorative ca tătarii din Bugeac şi, respectiv, turcii din raiale care, socotim,
meşteşug s-a dezvoltat în strânsă concordanţă au lăsat urme adânci în cultura poporului nostru. Astfel, for-
mele pietrelor funerare tătăreşti se aseamănă întru câtva cu
atât cu arhitectura populară, cât şi cu arta decora- unele forme ale pietrelor moldoveneşti. Stâlpii de piatră încu-
tivă în ansamblu, dată fiind identitatea simbolu- nunaţi cu un acoperiş piramidal ne aduc aminte de morminte-
rilor utilizate (rozete, palmete, meandre, vrejuri) le tătăreşti din Crimeea şi Dobrogea, care sunt şi ele acoperite
cu acelaşi element în formă de turban. Sugestie venită din par-
ca elemente caracteristice tradiţiei culturale din tea dlui dr. Eugen Nicolae.

Tyragetia, s.n., vol. II [XVII], nr. 2, 2008, 179-193.


II. Materiale şi cercetări

2. Crucea lui Ferenţ (1717). Instalată de Mi- râul Lăpuşna, se menţionează şi o aşezare cu nu-
hai Racoviţă în anii celei de a treia domnii (1716- mele de Crucea de Piatră (DRH AM 1975, 145).
1726) pentru a marca locul unde au fost înhumaţi, Ceea ce ne face să credem că, înainte de a fi aşezat
în ianuarie 1717, soldaţii unui detaşament austri- aici satul, pe locul respectiv s-o fi întâmplat vre-
ac, comandat de căpitanul François (Ferenc) Er- un eveniment istoric cât de cât important, capabil
nau, trimis să îl captureze pe domnul Moldovei. să genereze contextul favorabil al instalării unei
Monumentul se află în municipiul Iaşi, în cartie- cruci de piatră de la care s-a tras apoi numele lo-
rul Nicolina, pe o colină situată aproape de malul calităţii.
sudic al pârâului cu acelaşi nume.
Un alt document, din 18 august 1438, eliberat
3. Stâlpul lui Vodă (1717). A fost ridicat de Mi- de Ilie voievod şi Ştefan voievod, stă mărturie
hai Voda Racoviţă în localitatea Vama, judeţul a faptului că mănăstirii din Poiana i se oferă un
Câmpul Lung Moldovenesc. Monumentul repre- loc pustiu, în hotarul căruia sunt atestate poiana
zintă un monolit în formă de columnă pătrată, de Crucea de Piatră şi un Stâlp al lui Piscan (DRH
3 metri înălţime, cu o pălărie piramidală de piatră AM 1975, 264).
aşezată pe creştet. Pe pereţii monumentului sunt Documentele citate mai sus sunt o mărturie a
relatate, în vechea limbă românească, cu litere existenţei din vechime în Ţara Moldovei a tradiţi-
chirilice, faptele victorioase întreprinse în Tran- ei de instalare a unor monumente comemorative.
silvania, împreună cu tătarii şi zaporojenii, împo-
În descrierea hotarelor Suceviţei de la anul 1583
triva ungurilor.
(DIR AM 1953, 227), între ţarina Olhoveţului şi
4. Stâlpul lui Sfetlici (1792). Reprezintă un între a Suceviţei, se putea vedea, lângă o fântână,
monument înălţat la marginea satului Rădenii crucea şi stâlpul lui Ştefan voievod. Presupunem
Vechi, raionul Ungheni, pe locul unde a încetat că şi acestea erau nişte însemne comemorative.
din viaţă prinţul Gr. Potiomkin. Monumentul a În Indicele numelor de locuri al culegerii „Do-
fost construit de contesa Braniţkaia şi prezenta, în cumente privind Istoria României. A. Moldova”,
varianta iniţială, un stâlp. Mai târziu, când acesta întocmit de Alexandru I. Gonţa, întâlnim menţio-
s-a ruinat, în locul lui a fost ridicat un obelisc din nate mai multe toponime care, iarăşi, arată că, din
piatră de calcar cu înălţimea de 13 metri. Alături cele mai vechi timpuri, neamul nostru şi-a marcat
de obelisc se află o piatră sculptată în formă de locurile unde s-au produs nişte evenimente ce nu
scut ce conţine inscripţia comemorativă vizând trebuiau date uitării cu cruci sau stâlpi de pia-
semnificaţia monumentului (Urechia 1892, 4462; tră. Astfel, în documentele din secolele XIV-XVII
Tарас 1986, 177-183). sunt menţionate: un loc unde este o Cruce la Să-
Monumentele amintite mai sus reprezintă, deo- călăşeşti, jud. Neamţ; un loc pustiu pentru sat şi
potrivă cu cele pe care le vom descrie în prezentul o poiană numită Crucea de Piatră, lângă Deleni,
repertoriu, o mică parte din numărul mult mai jud. Iaşi, întărit mănăstirii Pobrata; un loc numit
mare al însemnelor comemorative înălţate odini- Crucea lui Ştefan Vodă, la Suceviţa, jud. Suceava
oară pe teritoriul Moldovei şi care au fost vămuite (Gonţa 1990, 74); un loc la Cârneşti, lângă Secu-
de vitregia vremurilor apuse. Această pierdere de reni, jud. Bacău este numit Stâlpii Roşului; un
monumente vine să o dovedească, pe de o parte, loc pe Dunăre, în hotarul iezerului Cahov, raionul
documentele vechi, iar pe de altă parte, tentative- Reni din sudul Basarabiei (azi în Ucraina) este
le de cercetare întreprinse la începutul secolului numit Stâlpul Galatenilor; Stâlpul Grecului este
al XX-lea. numit un loc la Cămileşti pe Bârlad, lângă Tecuci,
jud. Galaţi; Stâlpul lui Piscan este numit un loc la
1.2. Mărturii documentare atestate în acte Coturile Hârloianilor, jud. Iaşi; Stâlpul Oprii este
vechi un loc în hotarul târgului Vaslui, jud. Vaslui; Stâl-
În actul de danie din 10 aprilie 1430, emis de can- pul Popeştilor – loc la Cârligi, jud. Neamţ (Gonţa
celaria domnitorului Alexandru cel Bun, printre 1990, 239).
satele cu care este miluit boierul Vlad Adiş, pe Existenţa monumentelor comemorative este ates-
2
Sursă comunicată nouă de istoricul literar Vasile Malaneţchi, tată deopotrivă de mărturiile hotarnice din seco-
căruia şi pe această cale îi aducem mulţumiri. lele XVII-XVIII. Astfel, în apropierea hotarului

180
E. Brihuneţ, Monumente comemorative medievale târzii din spaţiul pruto-nistrean

dintre moşiile satelor Vascăuţi şi Hremencăuţi, tele ieşite din comun ce au tangenţă cu istoria mă-
pe marginea unui drum, la anul 1649, se afla un năstirilor”. Evident, între aceste antichităţi s-ar fi
monument numit Stâlpul lui Mălaiu (Boga 1938, înscris perfect monumentele comemorative. Spre
17). O hotărnicie a moşiilor Rogojeni şi Vârtejeni regret, intenţia autorităţilor sinodale nu a fost în-
de la anul 1651, identifică un mormânt de Elin ţeleasă întocmai de stareţii mănăstirilor, astfel că
şi o cruce de piatră (Boga 1938, 20). În mărtu- cei mai mulţi din ei au dat răspunsuri neadecva-
ria hotarnică a moşiilor Mihăilaşa şi Peştera sunt te.
menţionate nişte morminte cu un Stâlp de pia-
În octombrie 1837, Ministerul Afacerilor Interne
tră lângă un drum (Boga 1938, 40), iar în mărtu-
al Rusiei remite Guvernatorului Militar şi Civil
ria hotarnică de la anul 1756 a moşiei Sireţ, jud.
al Basarabiei4 o adresă, prin care cere conducerii
Lăpuşna se află menţionat Stâlpul lui Sămion
guberniale să organizeze adunarea materialelor
Drăghiciu (Boga 1938, 46). Mărturia hotarnică a
privind „antichităţile” existente în ţinut. Confor-
moşiei Tăurile Nebojăţii conţine date privitoare la
mându-se solicitărilor, guvernatorul P. Fiodorov
un Stâlp di un om perit, şi scris în peatră numi-
adresează Judecătoriilor de Zemstvă şi poliţi-
le Ştefan acesta era în patru muchii şi cioplit cu
ei din oraşe o circulară prin care cere adunarea
ciocanu. Din hotărnicia moşiei Păşcani, ţinutul
datelor cu privire la mănăstiri, biserici, cetăţi,
Orhei, de la 6 septembrie 1807, aflăm despre …o
case, conducte de apă, poduri, drumuri, monu-
piatră în stăpânirea Păşcanilor, între drumuri
mente şi alte vestigii. Dintre rapoartele aflate în
aproape de Vale Împuţitei şi de crâşma dumnea-
acest dosar şi care au tangenţă cu tema noastră de
ei şetrăreasă, ce este lângă drumul cel mare, cari
cercetare, alături de bine cunoscutul monument
piiatră am cercetat-o cu oamenii de Vădeni, şi nu
al lui Zolkiewski, un interes deosebit îl prezintă
numai că semni de hotar supt dânsa nu s-au gă-
studiul riguros prezentat, din Căuşeni, de con-
sit, dar s-au găsit înpregiur, la faţa pământului,
silierul de colegiu Olofson. Acesta descrie cu lux
jghebuită şi scrisă şi nu s-au înţăles ce-i scris şi
de amănunte mai multe movile atestate în satele
cât dela pământ a fi fost de înaltă să cunoaşti că
din apropierea Tighinei, astăzi atrăgând atenţia
au sfărmat-o şi să înţălegi că a fi fost pusă pen-
noastră, în special, unul din cei trei tumuli de lân-
tru vreo întâmplari, iar nu hotar şi s-au socotit
gă satul Bulboaca, numit de localnici Movila cu
netrebnică, iar la hartă s-au arătat cu măsurile
Stâlp. Aşa cum rezultă din informaţiile prezente
din margine stăpânirei Păşcanilor până la ace
în dosar, pe acest tumul, cu înălţimea de 2 stân-
piiatră” (Sava 1944, 424).
jeni, care se afla la două verste de sat şi la o verstă
în dreapta drumului ce duce la Căuşeni, se găsea
1.3. Tentative de cercetare întreprinse la
o piatră cu înălţimea de un stânjen şi 14 verşoace,
începutul secolului XX
având lăţimea de un arşin şi grosimea – de 7 ver-
O primă încercare de a pune în valoare „antichi- şoace. Pe toate laturile pietrei erau cioplite câte
tăţile” din spaţiul Pruto-Nistrean o face, la anul trei cruci într-un rând. În raport se menţionează
18203, Tipografia Sinodală din Moscova. Aceas- că însemnul monumental respectiv se aseamănă
ta, prin intermediul Sinodului Bisericii Ortodoxe cu pietrele funerare din cimitirele vechi din lo-
Ruse, trimite nou-înfiinţatei Eparhii a Chişinău- calităţile învecinate. Din informaţia culeasă de
lui şi Hotinului o adresă-anchetă ce conţinea şase Olofson de la un locuitor al satului, Chiril Ananii,
întrebări, scopul urmărit fiind acela de a afla cât de 85 ani, rezultă că nici tatăl, nici bunelul său
mai multe date legate de istoria mănăstirilor din nu cunoşteau cine şi cu ce ocazie a instalat piatra
pământurile proaspăt rupte din trupul Principa- pe movilă. Acelaşi informator spune că, în anul
tului Moldovei şi anexate la Imperiul Rus. Infor- 1836, locuitorii satului au strămutat monumentul
maţia obţinută în urma acestei investigaţii urma în ograda bisericii, aşezându-l alături de clopotni-
să fie editată într-un volum, ce urma să comple- ţa nou zidită5.
teze Istoria Ierarhiei Bisericeşti. Ultima întreba-
re din anchetă se referea direct la tema cercetării În anii ’70-80 ai secolului al XIX-lea, în Basarabia
noastre, sunând astfel: „Antichităţile ce se află în sunt aplicate programe de cercetare etnografică,
incinta sau împrejurimile mănăstirii. Evenimen-
4
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2571. Inventarierea monumentelor is-
3
ANRM, F. 205, inv. 1, d. 2871. Date despre bisericile şi mă- torice, conform circularei MAI din 1837, 1-2.
năstirile Regiunii Basarabia, adunate pentru completarea vo- 5
Ibidem. Inventarierea monumentelor istorice, conform cir-
lumului Ierarhiei Bisericii Ruse. cularei MAI din 1837, 50-52.

181
II. Materiale şi cercetări

ce cuprindeau şi întrebări ce se refereau la exis- • în moşia s. Sireţi, jud. Chişinău, se află trei pie-
tenţa diferitelor monumente, numite pe atunci, ca tre, sub care, după spusa localnicilor, sunt în-
şi în cazul precedent, antichităţi. În urma acestor gropaţi nişte personalităţi turceşti;
cercetări a fost descris un şir de stâlpi sau cruci • în moşia s. Ghidighici, vol. Sireţi, jud. Chişinău,
care conţineau imagini şi texte neobişnuite pen- se află două pietre-monumente cu inscripţii;
tru acel timp (Buzilă 2004, 29). • în moşia s. Mereni, jud. Chişinău, se află trei
Un studiu mai amplu al monumentelor vechi din pietre-monumente cu inscripţii, sub care, după
Basarabia a întreprins în anul 1913 savantul N. spusa localnicilor, sunt îngropaţi nişte militari
Moghileanski. Acesta trimite la adresa corespon- turci, ucişi în timpul retragerii;
denţilor Secţiei statistică a Zemstvei Guberniale • în moşia s. Cârnăţeni, vol. Căuşeni, jud. Ben-
o anchetă cu întrebări privitor la monumentele der, se află un stâlp de piatră cu inscripţii;
vechi aflate în localităţi. Luând în calcul că aceas- • în moşia s. Popovca, vol. Talmaza, jud. Akker-
tă cercetare a fost întreprinsă pentru prima dată, man, se află monumente masive din piatră, cu
autorii anchetei au rămas satisfăcuţi de răspun- inscripţii în limba moldovenească. Un aseme-
surile primite. Rezultatele anchetei apar în presa nea monument este aşezat şi la prestolul bise-
timpului întâmplător. În anii 1915-1916, în ziarul ricii vechi din acest sat;
„Бессарабская Жизнь”, Iacob Ebergardt publi- • în moşia s. Feşteliţa, vol. Alexandrovca, jud.
că o serie de articole economico-statistice despre Akkerman, pe locul unei cetăţi străvechi, se
localităţile din gubernia Basarabia (Эбергардтъ află un stâlp de piatră cu inscripţii, de un stân-
1916). Aceste articole îi permit lui Iacob Ebergardt jen înălţime şi un arşin lăţime. Pe timpuri, aici
să folosească datele anchetelor întocmite de Mo- s-au mai aflat încă 4 stâlpi, care au dispărut;
ghileanski la capitolul despre arheologia locală. • în moşia s. Taşlâc, jud. Akkerman, se află un
Din paragraful dedicat monumentelor comemo- „fontan” cu pietre ce au inscripţii pe ele;
rative aflăm că o parte dintre ele erau închinate • în raza oraşului Akkerman, se află izvorul Sf.
unor personalităţi marcante străine acestui pă- M. Mc. Ioan de la Suceava, deasupra căruia
mânt, cum ar fi: hatmanul polonez Zolkiewski, e zidit un paraclis, în care se află, montată în
ucis în luptele cu tătarii în anul 1620, pe moşia s. pere, dala de marmură, aflată cândva pe mor-
Sudarca, volostea Arioneşti, jud. Soroca; cneazul mântul mucenicului. Textul e încrustat în lim-
Potemkin Tavriceski, decedat în călătoria de la ba greacă şi s-a păstrat bine.
Iaşi spre Herson, pe câmpul dintre satele Unţeşti
şi Temeleuţi, jud. Bălţi. 1.4. Mărturii atestate în tradiţii şi legende
Monumentele comemorative medievale au con-
Din păcate, relatările lui N. Moghileanski nu con-
stituit subiectul unor creaţii populare, istorioare,
ţin nici o menţiune cu privire la evenimentele
legende. Unele dintre ele pot servi drept surse
cărora au fost închinate monumentele comemo-
iniţiale de cercetare, altele sunt creaţii cu multe
rative atestate (Эбергардтъ 1916, 38-40). Astfel,
elemente fanteziste, care necesită o atitudine cir-
aflăm că:
cumspectă.
• în moşia s. Iabloana Veche, vol. Glodeni, jud.
Astfel, istoricul Gheorghe Soltan, în lucrarea
Bălţi, se află un monument vechi cu inscripţii;
Drăsliceni, un vechi sat de răzeşi prezintă o ase-
• în moşia s. Puţuntei, vol. Isacova, jud. Orhei,
menea tradiţie populară înregistrată de la locu-
se află o piatră cu înălţimea de 2 arşini, aşezat
itoarea satului Drăsliceni, Anghelina Soltan, n.
aici, după spusa localnicilor, de peste 200 ani;
1912: „A fost demult, pe vremea când năvăleau
• în moşia s. Cruhlic, vol. Hârtop, jud. Orhei, se turcii. La o slujbă la Lohăneşti, care e mai vechi
află un stâlp de piatră cu inscripţii; decât Drăslicenii, taman s-a dat veste că dau
• în moşia s. Jevreni, vol. Criuleni, jud. Orhei, se turcii. Lumea cu toţii au ieşit şi s-au îndreptat
află un alt stâlp de piatră cu inscripţii, închi- spre pădure, pe Dealul Secii, pe unde e Drăsli-
nat, după spusa localnicilor, unor haiduci care cenii acum. Atunci erau păduri pe acolo. Preotul
s-au ridicat împotriva tiraniei turcilor şi au fost însă nu a lăsat slujba. Numai după ce a citit Li-
omorâţi; turghia, a alergat şi el spre pădure. Dar, oleacă
• în moşia s. Selişte, vol. Boldureşti, jud. Chişi- până a ajunge la Dealul Secii, l-au ajuns turcii
nău, se află mai multe pietre-monumente; cu săgeţile. După ce s-au dus aceştia, oamenii

182
E. Brihuneţ, Monumente comemorative medievale târzii din spaţiul pruto-nistrean

au ieşit din Codru şi l-au îngropat creştineşte pe Alte variante ale acestei istorioare sunt relatate
preot. Iar în locul unde a fost îngropat au pus de Veaceslav Stăvilă în monografia satului Şişcani
o cruce mare de piatră, care până mai azi era, (Stăvilă 2003, 150-155). Din aceste legende aflăm
acolo lângă iaz. Se mai înfundase, mai întrase în că:
pământ de vreme” (Soltan 2004, 32).
• aici este înmormântată o fată puternică şi cu-
Cu părere de rău, acest monument a dispărut sub rajoasă cu numele Elena, pe care au omorât-o
stratul de mâl care l-a acoperit, ca urmare a ame- turcii. Conform legendei, Elena a fost înmor-
najării, în preajmă, a unui iaz, construit prin anii mântată împreună cu calul său alb;
’60 ai secolului al XX-lea. • în vechime, prin aceste locuri trăia o familie
Un monument comemorativ care a servit drept care adoptase o fetiţă. Părinţii vitregi o necă-
sursă de inspiraţie pentru o serie de legende şi jeau, adesea ameninţând-o că o vor duce şi o
povestiri se află în Pădurea Ovrej, situată în mar- vor lăsa singură în pădure. Când era certată, fe-
ginea de nord-est a satului Şişcani, Nisporeni tiţa venea în acest loc pentru a fi singură. Odată
Nisporeni (fig. 1). În anul 1960, ziaristul E. Niki- însă a plecat şi n-a mai revenit. De atunci oa-
tin publică despre această cruce (Никитин 1960) menii au început să numească acest loc „Stâl-
o istorioară, înregistrată de la pădurarul Chiril pul Fetei”.
Lesnic. Acesta, la rându-i, a auzit-o în anul 1910 • demult, o fetiţă a plecat în excursie cu clasa şi
de la un bătrân de 105 ani din satul Şişcani, Pe- atunci când a luat-o pe o altă cărăruşă să strân-
tru Tatovanu. Evenimentele descrise s-au petre- gă flori s-a rătăcit. N-a trecut mult timp şi nişte
cut în primele decenii ale secolului al XIX-lea. În lupi au prins-o şi au mâncat-o. Întru consem-
acele timpuri, prin împrejurimile satelor Şişcani, narea acestei întâmplări, pe locul cu pricina,
Mireşti şi Boghiceni, activa un grup de haiduci. a fost pus un stâlp de piatră care se numeşte
În urma unei ambuscade a jandarmilor, o fată Stâlpul Fetei.
din acest detaşament a fost capturată. Fiind tor- Prima variantă culeasă de Veaceslav Stăvilă pare
turată de jandarmi, cu scopul de a afla date des- mai verosimilă, deoarece din ea putem constata
pre grupul din care făcea parte, ea moare, fiind că acest stâlp este mai vechi de începutul secolu-
înmormântată în poiana în care a fost torturată. lui al XIX-lea, datare după E. Nikitin. În această
În istorioară se mai spune că, după un timp scurt, variantă se vorbeşte clar de incursiunile turcilor,
pe locul unde a fost înhumată, a fost instalat şi incursiuni care au fost posibile doar până la înce-
crucea în cauză. putul secolului al XIX-lea, când teritoriul dintre
Prut şi Nistru a fost anexat la imperiul rus.
Cercetările pe teren, efectuate de noi în vara anu-
lui 20076, vin să confirme ipoteza vechimii aces-
tei cruci. În urma studierii acestui monument, am
constatat că este o cruce labată masivă, cu patru
laturi şi având dimensiunile de 1500/850/400.
Pe suprafaţa orientată spre est a crucii e posibil să
fi fost gravat un text, deoarece, în partea de jos a
laturii inferioare, s-au păstrat urmele slab vizibi-
le a trei litere chirilice ÇÐÈ. Cunoscând faptul că,
tradiţional, în partea de jos a textelor medievale
comemorative era fixat anul, înclinăm să credem
că, şi în cazul dat, este vorba de o dată. Transcriind
literele chirilice, care în situaţiile respective sunt
utilizate cu valoare de cifre, obţinem anul 7108 de
la facerea lumii, care corespunde anului 1600 de
la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Precum
se ştie, în acest an de la cumpăna secolelor, Mihai

6
Pe această cale ţin să mulţumesc pădurarului Mihail Gaşpar,
Fig. 1. Stâlpul Fetei, anul 1600, s. Şişcani, Nisporeni. a.n. 1949, graţie căruia am depistat uşor locul cu pricina.

183
II. Materiale şi cercetări

Viteazul, intrând în Moldova, îl înlătură pe Iere- deni, raionul Edineţ (Evstratii 2002, 125). Despre
mia Movilă, care, după un scurt răstimp, susţinut acest stâlp se povesteşte că a fost instalat pe locul
de hatmanul polonez Zamoiski, revine la domnie. unde s-a săvârşit o moarte de om. Stâlpul pre-
În acest context istoric, nu este exclus să se fi în- zenta o piatră însurită de ani, înaltă de un metru
tâmplat ceva important pe drumul vechi ce lega şi jumătate, cu un text în rusă, în care se explică
Iaşii de târgul Lăpuşna. faptul că pe acel loc a fost împuşcat un episcop pe
nume Melentii de către un oarecare Iacob. Piatra
O altă legendă este legată de crucea labată (fig. 2)
a dispărut de la locul ei prin anii ’60 ai secolului
aflată în satul Heciul Vechi7, raionul Sângerei.
al XX-lea.
După spusele bătrânilor, crucea a fost adusă şi
aşezată aici de un voinic, în urma unei lupte vic- O altă legendă, înregistrată de noi în satul Fău-
torioase cu turcii. Crucea este grea, deoarece doar reşti, raionul Criuleni, ţine de monumentul numit
6 bărbaţi au putut-o ridica, când a fost reînălţată. de localnici Crucea lui Vârlan. Aceasta este situa-
Aceasta este instalată pe culmea dealului (cel mai tă în locul numit La Varniţă, pe un pisc de pe ma-
înalt din zonă, 215 m) dintre văile Guroaia şi Bo- lul stâng al râului Ichel. Maria Lupaşcu, a.n. 1936,
gheru, în partea stângă a drumului Heciul Vechi- din Făureşti, povesteşte că, înainte vreme, aici
Trifăneşti. Monumentul este de piatră calcaroasă erau păduri şi erau balauri mulţi. Un cioban s-a
şi are înălţimea de 1,2 m. Pe partea de la răsărit bătut cu un balaur, care îi furase o oaie. Balaurul
este sculptată în relief, pe toată suprafaţa, o cruce l-a omorât pe cioban, strângându-l la mijloc. În
încrucişată (acestui tip de cruce i se mai zice şi locul unde a fost omorât ciobanul, s-a pus crucea
românească), localnicii numesc locul respectiv La aceasta. Crucea lui Vârlan este labată, din calcar
stâlp. local şi are dimensiunile 1200/500/250.
În acelaşi context se înscrie şi legenda unui monu-
2. Repertoriu de monumente comemorative
ment din preajma Izvorului lui Cristofor Melnic
atestate în sit
din lunca râului Bogda din preajma satului Volo-
2.1. Cruce comemorativă – 7120 (1612), satul
Cubolta, raionul Sângerei (fig. 3)8.
Monumentul reprezintă o cruce de piatră având di-
mensiunile: 2250/1300/280/400. E situat la 3 km
sud-est de satul Cubolta, Sângerei, pe culmea unui
deal ce predomină împrejurimile, fiind amplasată
pe un tumul înalt de peste 6 m. Presupunem că,
pe timpuri, pe alături trecea drumul central care
unea Soroca de Iaşi. Pe partea sudică a pietrei se
află sculptat în relief un text în limba slavă, iar pe
partea nordică – o compoziţie din patru cruci şi
inscripţii conţinând numele prescurtat al lui Iisus
Hristos. Crucea este plasată pe un suport masiv de
piatră cu dimensiunile 1600/600/350 şi, desigur,
fiind impunătoare, nu putea fi trecută cu vederea
de cei ce treceau pe alături. În 1896, bunăoară, ea
este pomenită în amintirile lui Simion a lui Scri-
don Spătărel, locuitor băştinaş. Referindu-se la
evenimentele din istoria satului Cubolta, acesta îşi
amintea că un baron francez, cu care se încurcase
văduva boierului Balş, administrând averea aces-
teia, a tras o brazdă pe lângă Movila Mare, pe
care se afla o Cruce pusă de Ştefăniţă-Vodă (Pă-
duraru 1939, 442). Am atestat informaţii despre
Fig. 2. Stâlpul Voinicului, sec. XVII, s. Heciu Vechi,
Sângerei. 8
Existenţa acestui vestigiu ne-a fost semnalată de dna Silvia
Ciubotaru, specialist la Ministerul Culturii, fapt pentru care îi
7
Culeasă în vizita întreprinsă la 19 octombrie 2006. aducem sincere mulţumiri.

184
E. Brihuneţ, Monumente comemorative medievale târzii din spaţiul pruto-nistrean

vorba despre Ştefan Tomşa al II-lea (sau Ştefan


al IX-lea Tomşa), Domn al Moldovei în două rân-
duri: 20 noiembrie 1611 - 22 noiembrie 1615 şi
septembrie 1621 - august 1623.
În vara anului 1612, Constantin Movilă, însoţit de
Ştefan Potocky (Dragnev 2005, 161) intră în Mol-
dova. Domnitorul îşi adună oastea şi, cu sprijinul
oferit de turci şi tătari, înfrânge armata polonă la
Cornul lui Sas (23 iulie 1612). Ştefan Vodă Tomşa
se răzbună pe boierii filopoloni, ridicând în ran-
guri boieri noi (Драгнев 1987, 188). Date fiind
aceste binecunoscute împrejurări istorice, am
putea pune apariţia monumentului de pe moşia
Cuboltei în relaţie cu vreun eveniment desfăşurat
aici.

2.2. Piatră comemorativă a preotului Şte-


fan şi a neamului său – 7126 (1618), satul Ale-
xăndreni, raionul Edineţ (fig. 4).
Stâlp de piatră cu dimensiunile: 1200/525/505/
200. Se află în apropierea satului Alexăndreni,
Fig. 3. Cruce, anul 1612, s. Cubolta, Sângerei.
în marginea lui sudică, în partea dreaptă a dru-
mului Brânzăni-Edineţ. Pe timpuri, pe aici, tre-
acest monument şi în răspunsurile la ancheta ci-
cea drumul central, astăzi ajuns drum de ţară. În
tată mai sus din anul 1913 (Эбергардтъ 1916, 17).
preajmă monumentului se află un loc cu izvoare,
Conţopistul se referă la un tumul din apropierea
loc vizitat, de obicei, de multă lume şi, deci, toc-
satului Cubolta, vol. Năduşita, jud. Soroca, pe care
e instalată o Cruce de piatră cu inscripţie româ-
nească („с румынскою надписью”). Cercetând-o
la faţa locului, în 2005, am constatat că textul este
cioplit în volum, în limba slavă veche, păstrându-
se doar partea de pe braţul de sus şi de pe cele ori-
zontale:
ÂÚ ËÅÒÎ // ÇÐÊ // ÂÚ ÄÍÈ ÁËÀÃÎ×ÈÑÒÈÂÎÌÓ
È ÕÐÈÑ // ÒÎËÞÁÈÂÎÌÓ ÈW ЩÅÔÀÍ
ÂÎÅÂÎÄÀ // ÁÆÞ ÌËÑÒÞ ÃÍÜ ÇÅÌËÅ
ÌÎËÄÀÂÑÊÎÈ // (... În anul 7120 (1612), în zi-
lele binecredinciosului evlaviosului şi de Hristos
iubitorului Io Ştefan Voevoda din mila lui Dum-
nezeu domn al Ţării Moldova ...).
Textul de pe braţul de jos este imposibil de des-
cifrat în întregime, deoarece în acest loc crucea a
fost ruptă, iar la reparaţia din anii ’90 ai secolului
al XX-lea, textul fie că nu se păstrase, fie că a fost
acoperit cu ciment. Din frânturile conservate, am
izbutit să descifrăm doar câteva cuvinte şi litere
din ultimele patru rânduri: ... // ... PA ÁÆÞ ... //
... ѪÍÈ ... // ... WÒ ... // ÄÍÈ.
Judecând după informaţiile de pe piatră (anul Fig. 4. Piatra preotului Ştefan, anul 1618,
şi numele domnitorului), ne dăm seama că este s. Alexăndreni, Edineţ.

185
II. Materiale şi cercetări

mai potrivit pentru aducerea la cunoştinţă a unor 2.3. Stâlpul lui Gligoraş – 7184 (1675), aflat
evenimente ce urmau să fie memorate. Pe latura actualmente în expoziţia pavilionară a Muzeului
orientată spre drum, e săpat următorul text care Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, mun.
aduce a pomelnic: Chişinău (fig. 5).
ÑÅI ÊÀ[ÌÅÍ] ÑÚÒÂÎ[ÐÈ È] ÓÊ[ÐÀÑÈ]
// ÐÀÁ ÁÆÈ . . . // . . . // . . . ÏÎÌÅÍÈ ÃÎÑ//
ÏÎÄ ÊÚ ÑÂÎÅÈ WБIÒÅË // ÈÌÈ ÑÅÌÚ IÅÐÅ
ÑÒÅÔÀÍ // ×ÀÄ ÈÕ ÏÎÏ ÑÀÂÀ ÀÍÀ I ÌÀÒÚW
// I ÁÐÀÒ ÊÅI ÏÎÄ[Ð]ÓÆ ÈÕ ×ÀÄ ÈÕ + ÌÈ//
ÐÎÍ + IÒÀÍÀ I ×ÀÄ ÈÕ WÖ ÊÎÇÌÀ + // ÌÀÃÄÀ
+ ÏÅÒÐÀØ + ÊÎÑÒÈÍ (Această piatră a făcut-o
şi înfrumuşeţat-o robul lui Dumnezeu ... Pome-
neşte Doamne în Lăcaşul Tău numele acestora
iereu Stefan, copiii săi popa Sava, Ana, şi Matei
şi fraţii, soţii lor, copii lor + Miron + Itana şi copii
tatălui lor Cozma + Magda + Petraş + Costin).
Pe partea opusă, de răsărit, se află doar câteva
urme de text, din care s-a păstrat integral doar
anul de la facerea lumii: ѮÐÊÅ
Graţie cercetătorului V. Kurdinovski, care în anii
1905-1906, sub denumirea generică O călătorie
arheologică prin Basarabia, a publicat o serie de
articole în care atrăgea atenţia asupra unor vesti-
gii atestate prin satele basarabene, au ajuns până
la noi câteva date despre piatra comemorativă
din preajma satului Alexăndreni (Курдиновский
1906, 1379). În opinia cărturarului respectiv,
piatra funerară marca locul unde a fost înhumat
un preot, cam cu 200 de ani în urmă, deci, pe la
începutul secolului al XVIII-lea. Datarea este fă- Fig. 5. Stâlpul lui Gligoraş, anul 1675, MNEIN.
cută cu mare aproximaţie, or, din textul descifrat
rezultă clar că evenimentul s-a produs la 1620, Stâlp octogonal alungit, cu dimensiunile
cu aproape un secol mai devreme, iar piatra cu 2000/400/400, încununat cu acoperiş ascuţit,
pricina este un monument comemorativ. Carac- prelungit în formă de ţugui, cu înălţimea de 35
terul de pomelnic al inscripţiei este confirmat de cm şi lăţimea-bază de 50 cm. Pe laturile orientate
formula utilizată la înşiruirea numelor de persoa- – în expoziţie – spre vizitatori e săpat un text în
ne: mai întâi, sunt menţionaţi viii, apoi cei morţi, limba slavă, cu scris dispus orizontal în 10 rânduri
ale căror nume sunt însemnate cu câte o cruce. pe faţa centrală cu lăţimea de 40 cm, continuat, în
Aşa cum în perioada respectivă îşi puteau permite linie verticală, pe feţele mai înguste din dreapta
instalarea unor monumente comemorative doar de 8-9 cm şi din stânga de 10-12 cm; înălţimea
persoanele înstărite, e firesc ca preotul Ştefan să fi literelor variază între 5-9 cm, iar intervalul dintre
făcut parte din această tagmă. Consultând listele rânduri – între 3,5-4,5 cm.
cu numele de persoane atestate în documentele
acestui timp (Gonţa 1995, 594), l-am putea iden- ÑÚÈ ÑÒÚË//ÏÜ ÑÚÒÂÎ//ÐÈ È WÊÐA//ÑÛ
tifica cu un anume Ştefan, popa cel domnesc din UÐÑUË // ÑÂÎÅÌU ÑÈÍU ÃËÈÃ//ÎÐAØU //
Ştefăneşti, martor în procese de vânzare-cumpă- ÇÄÅÑÚ ÇA//ÃÈÁÚ ^ // TA[TA]ÐÎB (Acest
rare, danii şi hotârnicii în perioada anilor 1598- stâlp l-a făcut şi l-a înfrumuşeţat Ursul, pentru
1614. Tot ca martor, întru-un act din 1607, apare fiul său Gligoraş, omorât aici de tătari).
şi un Sava, popă în acelaşi târg Ştefăneşti (Gonţa Deasupra textului de pe faţa centrală e gravată
1995, 648). Deci, tocmai personajele noastre, tată o cruce cu dimensiunile 22/16 cm. Pe latura din
şi fiu, din textul inscripţiei. dreapta e încrustat următorul text:

186
E. Brihuneţ, Monumente comemorative medievale târzii din spaţiul pruto-nistrean

ÏÐÈ ÄÍÈ ÄUÌÈÒÐÀØÊÎ ÂÎ[EÂÎ]Ä[À]


(în zilele lui Dumitraşcu voievod)
Pe latura din stânga citim:
Ë¤Ò ÇÐÏÄ ÀÂÃU[ÑÒ] ÊÃ
(anul 7184 (1675) august 23)
Stâlpul se află în păstrare la muzeu de la începutul
secolului al XX-lea (Berechet 1928, 139), lipsind
însă datele despre locul lui de origine, nu putem
lansa decât nişte consideraţii ipotetice despre si-
tul în care a fost amplasat iniţial. În anuarul Co-
misiunii Monumentelor Istorice din Basarabia,
unde a fost publicată o primă descriere a acestei
piese, comentariul respectiv e alăturat pasajelor
consacrate Bisericii Măzărache din Chişinău, cu
specificarea că se află la Muzeul orăşenesc. Drept
care s-ar impune concluzia că stâlpul ar fi fost
extras din vatra veche a târgului. A doua ipoteză,
cu mai mult temei, este că monumentul provine
din zona Orheiul Vechi, unde ar fi fost descoperit
şi transferat apoi la muzeu. Presupunerea noas-
tră se bazează pe informaţia atestată în actul de
danie din 20 martie 1677 cu referire la o parte a Fig. 6. Crucea lui Simion Rudi, anul 1721, s. Rudi, Soroca.
moşiei Trebujeni, act în care apare, ca martor,
Ursul, vornicul de Peştera (Sava 1944, 140-141; putea fi unul din înaintaşii acestei familii, predece-
MEF 1992, 102-104) şi în care este pomenit şi un sor al fraţilor Andronachi şi Teodor Rudi, care, în
Gligoraş din aceeaşi localitate. secolul al XVIII-lea, au deţinut proprietăţi însem-
nate în moşia satului, oferind, la anul 1777, un teren
Contextul evocat în inscripţie sugerează că eveni- pentru construcţia mănăstirii Rudi (Ţiganco 1928,
mentele s-au produs în domnia a doua a lui Du- 111). Pentru că şi-a dat importanţă dorind să-şi con-
mitraşcu Cantacuzino (1674-1675), caracterizată semneze numele în analele timpului, un premergă-
de jafurile tătarilor şi turcilor, cărora domnitorul tor al neamului a ridicat, la margine de drum, un
le-a permis să se aşeze în teritoriul principatului monument pe care şi-a încrustat numele.
Moldovei (Dragnev 2005, 201).
2.5. Stâlpul lui Andrei – 7240 (1732), satul
2.4. Crucea lui Simion Rudi – 1721, satul Rogojeni, raionul Floreşti (fig. 7).
Rudi, raionul Soroca (fig. 6).
Însemn comemorativ din piatră cu dimensiunile
Cruce de piatră cu dimensiunile 1450/800/300, 1650/650/600/280, localizat în partea nord-es-
litera săpată: 5 cm, interval: 3 cm, se află pe moşia tică a satului Rogojeni, la confluenţa văii Hârtop
Rudi, Soroca, la cca 3 km sud-est de vatra satului, cu râuleţul Cerna. Localnicii îi spun Stâlpul că-
în locul numit Dealul Crucii. Localnicii îi zic Cru- răuşului. Pe timpuri, pe aici, trecea un impor-
cea lui Hiron Moscalu: tant drum comercial ce lega târgurile din Ţara
ÑÅÈ ÊÐÅÑÒÚ // ÁÎÆÈÈ // ÐÎÊÓ ÁÆÈÀ // de Sus.
À£ÊÀ ... ÌÖÀ // ÌÀ¤ ... // ÑÎÎÐ(ÓÆÈÂÚ) Pe latura centrală, orientată spre est, a pietrei e
// ÐÀÁ ÁÆÈ ÑÅÌÈ//ÎÍ ÐÓÄÚ (Această cruce gravat următorul textul redactat într-un limbaj
Dumnezeiască, în anul Domnului 1721, luna mai, mixt slavo-român:
a fost ridicată de robul lui Dumnezeu Simi/on
Rudi). ²Ñ XÑ ÍÈ ÊA // ÏÎÌÅÍÈTI Ä//UØI ÐÀÁÎÂ
Á[ÎÆI]¤ // TÎÀÄÅÐÜ ÀÍÄÐI[È] ÀÍÄ//ÐIÈ
Nu am găsit nici un document vechi în care să fie ÂÀÑÈËI IÔI//ÌIÅ IËÈÅØÚ [IÐI]ÌIÅ //
pomenit Simion Rudi; credem însă că acesta ar ËIÅT ZÑÌ IH Z//IËIËÅ ËUÈ ÃËI//ÃÎÐI ÃIÊÀ

187
II. Materiale şi cercetări

Fig. 7. Stâlpul lui Andrei, anul 1732, s. Rogojeni, Floreşti I.

ÂÎIÂÎÄ (IS HS NI CA Pomeniţi sufletele robilor dreaptă a şoselei Ustia-Răculeşti. Localnicii o nu-
lui Dumnezeu Toader Andrii Andrii Vasili Ifimie mesc Piatra turcilor, Scala (Brihuneţ 2006a, 66).
Ilieş Irimie anul 7240 (1732) în zilile lui Gligori
Ghica Voivod).
Literele sunt de mărime variabilă, cu dimensiu-
nile cuprinse între 3 şi 7 cm, cu intervale inega-
le între rânduri. Pe latura opusă e sculptată în
volum o compoziţie originală, având în centru o
cruce labată cu şase braţe, partea superioară fiind
încadrată de un brâu, ale cărui capete au aspectul
unor cruci identice ca formă. Crucea cu şase braţe
este reprodusă şi pe părţile laterale, mai înguste,
ale stâlpului. În partea de jos a compoziţiei de pe
latura centrală şi sub crucile or de pe părţile late-
rale e gravată o linie în zig-zag încadrată într-un
chenar ce reprezintă la modul simbolic apa mor-
ţilor sau râul ce desparte tărâmurile.

2.6. Stâlpul lui Andronache Racul – 7243


(1734), satul Răculeşti, raionul Criuleni (fig. 8)9.
Piatră de mormânt de 2000/650/750/280/330
cm, se află la nord-est de sat, în câmp, în partea

9
Această piatră a intrat şi în repertoriul alcătuit de noi privi-
tor la pietrele cu inscripţii din împrejurimile Orheiului Vechi. Fig. 8. Stâlpul lui Andronache Racul, anul 1734,
Vezi: Brihuneţ 2006a, 66. s. Răculeşti, Criuleni.

188
E. Brihuneţ, Monumente comemorative medievale târzii din spaţiul pruto-nistrean

Pe latura centrală, orientată spre est, e sculptată o


cruce cu cinci laturi, sub care e amplasat următo-
rul text în limba română cu grafie chirilică:
À×ÅÑÒÜ ÑÒÚËÏÜ // ËÀU ÔÚÊUÒÜ ÏÀÂÚËÜ
// ØÈ ÂÀÑÈËÅ Ô²×ÎÐ²È // ÐÀÊÓËÓÈ ²ÍÒÐÓ
ÏÎÌÅ//ÍÈÐÅ ËÎÐÜ ØÈ À ÏÚÐÈÍÒ//ÅËVÈ
ËÎÐ ÀÍÄÐÎÍÀÊÅ // ÊÀÐÅ À ÐÚÏÎÑÀÒ ²Í
×ÎÔÅÍÈ // CÚ CÚ ØҲŠBEËET ZÑMà (Acest
stălp l-au făcut Pavăl şi Vasile ficiorii Racului
întru pomenire lor şi a părintelui lor Androna-
che care a răposat în Ciofeni să să ştie velet 7243
(1734).
Literele sunt săpate în relief, au înălţimea de 7 cm
şi sunt plasate în opt rânduri. Intervalul dintre
rânduri este de 2 cm.
Pe latura opusă e cioplită o cruce malteză, sub
care e încrustat anul: ÐÎÊ ÁÎ 1734 (Anul Dom-
nului 1734).
Aici este cazul să precizăm că, într-un document
din anul 1709 (7217), este menţionat Andronache
Racul de Ciofeani (Sava 1944, 164). Ciofeni fiind
numele vechi al satului Răculeşti, raionul Criuleni Fig. 9. Stâlpul lui Iordache Guruţenco, anul 1745,
(Nicu 1991, 202). s. Butuceni, Orhei.

2.7. Stâlpul lui Iordache Guruţenco – 7253 o moară pe moşia Trebujeni (Sava 1944, 290).
(1745), satul Butuceni, raionul Orhei (fig. 9). Moară de la care, se vede, i s-a tras şi moartea.

Stâlp comemorativ aflat pe malul Răutului, într-o Inscripţia dată a fost utilizată şi de acad. Ştefan
vie, la intrarea în satul Butuceni. Localnicii îi mai Ciobanu (Ciobanu 1924, 44-46), care a publicat
zic Scala; are dimensiunile: 1400/800/700/320. doar o parte din text, redând numele Guriţenco
Inscripţie cu text în limba română, în grafie chiri- prin Guguţencu şi datând eronat piatra cu anul
lică, literele au înălţimea de 6 cm, intervalul între 1628.
rânduri este de 3 cm:
2.8. Cruce comemorativă – 7268 (1760), sa-
À×ÅÑÒÚ ÑÒÚËÏ ËÀÓ ÏÓÑ // ÔI×ÎÐÈÈ tul Rudi, raionul Soroca (fig. 10)10.
ÒÀÒÚËÓÈ ËÎÐÚ ËÓÈ // IWÐÄÀÊÅ ÃÓÐÓÖÅÍÊÎ
Cruce de piatră cu dimensiunile 1400/800/300;
ÍÅÏÎÒ // ËÓÈ ÄÓÌÈÒÐÀØÊÎ ÏÎÐÒÚÐÅ//
conţine o inscripţie, păstrată parţial, fixată pe la-
ÑÊÓË ÁÈÂÓ ËÎÃÎÔÚÒ À×ÅÑÒÀ // ²WÐÄÀÊÅ
tura centrală, literele fiind săpate şi având înălţi-
[ÔÚ]ÊÚÍÄÚ ÌÎ[À]ÐÀ // ÀÈ× ÀØÀ ÀÓ
mea de 5 cm la un interval de 3 cm între rânduri:
ÌÓÐÈÒ ÄÅ ... // ÑÚ ÑÚ ЩIÅ ÂÚËÚÒ ZÑÍÃ //
ײÍÅ À ײÒÈ ÑÚ Z²ÊÚ Ä[ÓMHÅ]ZÚÓ ÑÚË ... // ØÈ ÑÎ ÏÐÅÑÒÚ//(ÂÈÒ ÛÍ Ç)ÈËÅ
ЯÐÒÅ (Acest stălp l-au pus ficiorii tatălui lor lui ÄÎÌÍÈÈ ÑÀËÈ ËÓÈ // ÈWÍÚ ÂÎÄÚ
Iordache Guruţenco nepot lui Dumitraşco Portă- ÊÀËÌÚØÓË // Â ËÅÒ ÇÑKÍ ÌÈÑÖ (... şi s-o
rescul bivu logofăt acesta Iordache făcănd moa- prestăvit în zilele domnii Sali lui Ion Vodă Cal-
ra aici aşa au murit de ... să să ştie vălet 7253 măşul, v let 7268 (1760).
(1745) cine a citi să zică Dumnezău să-l iarte).
Actualmente, monumentul se află în curtea fostei
Iordachi Guriţencul, strănepot lui Dumitraş Por- case-muzeu a militantei comuniste Elena Sârbu
tărescul, este menţionat într-un document din din satul Rudi. A fost strămutată aici de la locul ei
anul 1743 (7251), mărturie a faptului că s-au în-
voit cu egumenul mănăstirii Golia să locuiască pe
10
Informaţiile cu privire la vestigiile de la Rudi ne-au fost fur-
nizate de dl dr. hab. Eugen Sava, căruia ţinem să îi mulţumim
moşia Oxintia şi să se întovărăşească pentru a face şi pe această cale.

189
II. Materiale şi cercetări

ËÅÒ ÇÑÎÅ // À×ÅÑÒÓ ÑÒÚËÏÓ // ÅÑÒÈ À


ËÓÈ ÅÍÀÊÈ
Let 7275 (1767) (acestu stălpu esti a lui
Enachi)
Pe partea opusă a pietrei se află o cruce mare la-
bată cu şase laturi, iar pe părţile laterale este cio-
plit câte un arbore stilizat, încununaţi de câte o
cruce labată echilaterală.

2.10. Crucea lui Adam Stolbeţki – sf. sec.


XVIII, satul Pârjota, raionul Râşcani (fig. 11).
Monument comemorativ de piatră de calcar cu
dimensiunile: 1100/550/250, aflată pe un deal, în
preajma gospodăriei lui Vasile Dumitru Cojoca-
ru din satul Pârjota. Reprezintă o cruce cu patru
braţe; pe latura estică am descifrat următorul text
scris în limba rusă:
ÇÄѢÑÜ // ÐÀÁÚ ÁÎ//ÆIÈ ÀÄÀÌÚ // ÑÒÎË-
ÁÅÖÊIÈ // ÑÊÎÍ×ÀËÑß (Aici s-au săvârşit din
viaţă robul lui Dumnezeu Adam Stolbeţki)
În lipsa unor date sugestive, nu suntem în stare să
Fig. 10. Cruce, anul 1760, s. Rudi, Soroca.
formulăm ipoteze vizavi de împrejurările în care
iniţial, amplasat la 0,5 km de sat, lângă o livadă. a fost edificat monumentul. Tipologic, monumen-
După cum spun bătrânii, pe acolo trecea şleahul tul se înscrie în rândul crucilor datând din secolul
vechi, astăzi dispărut11. al XVIII-lea.

Pare curios faptul că, în inscripţie, apare forma


neaoşă românească a numelui domnitorului, Cal-
măşul. Este vorba, evident, de Ioan Teodor Ca-
limachi (1758-1761), care este cunoscut în actele
oficiale ale timpului mai ales cu numele de familie
grecizat, în timp ce în uzul populaţiei continua să
rămână numele autohton.

2.9. Stâlpul lui Enachi – 1767 (7275), satul Ci-


mişeni, raionul Criuleni (Brihuneţ 2006a, 444).
Situată pe o moviliţă la sud-vest de sat, pe pan-
ta stângă a văii Hârtop, partea stângă a drumu-
lui Mereni-Cimişeni, locul dimprejurul pietrei în
rază de 3-5 metri nu este arat, aici crescând tufari.
Obârşia acestei văi este numită de localnici Seliş-
te, fapt care ne demonstrează că pe aici s-a aflat
vechea vatră a satului.
Piatră tombală, aşezată în poziţie verticală, di-
mensiuni 2200/700/700/350 mm. În partea
superioară a suprafeţei estice se află cioplit sub o
cruce labată echilaterală un text în limba română,
grafie chirilică:
Fig. 11. Crucea lui Adam Stolbeţki , sec. XVIII,
11
Inf. protoiereul Mihail Sârbu, parohul bisericii din Tătărău-
ca Veche, r-nul Soroca, locuitor al satului Rudi. s. Pârjota Râşcani.

190
E. Brihuneţ, Monumente comemorative medievale târzii din spaţiul pruto-nistrean

2.11. Stâlpul lui Pavăl Zaharia – 1812, sect. rat, să fie extins pe terenul viran din vecinătatea
Buiucani, mun. Chişinău (fig. 12). estică, tocmai spre locul unde fusese deja înmor-
mântat Pavel Zaharia.
Piatră de mormânt şi însemn comemorativ cu di-
mensiunile de 1100/550/300 cm; se află în cimi- 2.12. Stâlpul lui Costachi Benişachi – 1817,
tirul satului, la vest de biserică. Pe latura centrală satul Şişcani, raionul Nisporeni (fig. 13)12.
are o inscripţie cu următorul text, constituit din
litere de 5 cm săpate: Reprezintă o piatră tombală cu dimensiunile:
1000/600/600/200. Strămutată din locul iniţi-
al, actualmente se aflată în partea de nord-est a
satului Şişcani, în apropierea Fântânii Babei Ru-
sanda din Hârtop. Pe suprafaţa centrală a monu-
mentului e cioplit, în 9 rânduri, următorul text în
limba română cu grafie chirilică:
ÀÍÓ : 1817 : ÌÀÞ : 18 // ÇÈËÅ ÒÐÓ À×ÅÑÒ
ËÎÊ // ÀÓ ÐÚÏÎÑÀÒ ÊÎÑ//ÒÀÊÈ ÁÅÍÈØÀÊÈ
ÌÅ//ÐäÍÄ ÁWËÍÀ ÄÅ ËÀ // ÁÎÃÈ×ÅÍÈ
ËÀ ÄÚÍÓÖÅ//ÍÈ ÓÍÄÅ ËÀÓ ØÈ ÍÃÐÎ//ÏÀÒ
ÄÌÍÅÇÚÓ ÑÅË W//ÄÈÕÍÅÑÊÚ (Anu 1817, maiu
18 zile, întru acest loc au răposat Costachi Beni-
şachi, mergând bolnav de la Boghiceni la Dănuţeni,
unde l-au şi îngropat Dumnezeu să-l odihnească).

Fig. 12. Stâlpul lui Pavăl Zaharia, anul 1812, Buiucani,


Chişinău.

ÀÈ×Å : WÄÈÕÍÅЩÈ PÎÁÓË // ËUÈ :


Ä(Ó)ÌÍÅÇÅÓ : ÏÀÂÚË ÇÀÕÀÐÈ // ÄÈÍ
ÑÀÒÓË : ÁÓÈÊÀÍÈ : ØÈ ÌÎÀÐ//ÒÅ : ËÓÈ :
ÑÀÓ ÒÚÌÏËÀÒ : ÄÈÍ ÊÚ//ÐÓÖÈ : ÂÈÅÍÄÚ :
ÄÅ ËÀ ÊÈØÈ//ÍÚÓ : ÑÀÓ ÏÐÚÂÚËÈÒ : ÀÈ×Å
: ØÈ // ÎÐÈ×ÈÍÅ ÂÀ ×ÅÒÈ : ÑÚ ÇÚ//ÊÚ
Ä(Ó)ÌÍÅÇÚÓ : ÑÚË ±ÐÒÈ // ÀWÂI : ÎÊÒÎ : Ë :
(Aice odihneşti robul lui Dumnezeu Pavăl Zaha-
rii din satul Buicani şi moarte lui s-au întămplat
din căruţi viendă de la Chişinău s-au prăvălit
aice şi oricine va ceti să zăcă Dumnezău să-l iarti
1812 octombrie 30).
Iată unul din puţinele cazuri când cineva a fost în-
Fig. 13. Stâlpul lui Costachi Benişachi, anul 1817,
mormântat chiar pe locul unde şi-a dat obştescul s. Şişcani, Nisporeni.
sfârşit. Moartea, se vede, l-a surprins pe neferici-
tul Pavel chiar în preajma bisericii din satul natal,
în timp ce venea de la Chişinău. Către anul 1812,
cimitirul se afla în curtea sfântului locaş, urmând
ca, în perspectivă imediată, deoarece era aglome- 12
Depistată de noi în vara anului 2007, graţie pădurarului Mi-
hail Gaşpar.

191
II. Materiale şi cercetări

Bibliografie

Berechet 1928: Ştefan Gr. Berechet, Diferite inscripţii şi însemnări. Comisiunea Monumentelor Istorice, Secţia
din Basarabia, Anuar II, 1928, 137-140.
Boga 1938: L.T. Boga, Documente din Basarabia, vol. II (Chişinău 1938).
Brihuneţ 2005: Brihuneţ Emanuil, Mărturii de artă populară medievală în cimitirul satului Gordineşti, raionul
Edineţ. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie, serie nouă 3 (16), Chişinău, 2005, 17-23.
Brihuneţ 2006a: Brihuneţ Emanuil, Sculptura pietrelor de mormânt din secolul al XVIII-lea – începutul secolu-
lui al XIX-lea în ocolul Nistrului de Jos. Tiragetia XV, 2006, 439-450.
Brihuneţ 2006b: Brihuneţ Emanuil, Stâlpi de piatră din zona Orheiului Vechi. Revistă de Etnografie, Ştiinţe ale
Naturii şi Muzeologie, serie nouă 5 (18), Chişinău, 2006, 62-71.
Buzilă 2004: Varvara Buzilă, Hotarele şi semnele de hotar în satul tradiţional. Revista de Etnografie, Ştiinţe ale
Naturii şi Muzeologie, serie nouă 1 (14), 2004, 27-55.
Ciobanu 1924: Ştefan Ciobanu, Biserici vechi din Basarabia. Comisiunea Monumentelor Istorice. Secţia din Ba-
sarabia (Chişinău 1924), 44-46.
DIR AM 1953: Documente privind Istoria României. A. Moldova, veacul XVI, vol. I (Bucureşti 1953).
Dragnev 2005: Demir Dragnev, Domnii Ţării Moldovei (Chişinău 2005).
DRH AM 1975: Documente Romaniae Historica. A. Moldova, vol. I (Bucureşti 1975).
Evstratii 2002: Mihai Evstratii, V. Stroescu şi baştina (Bălţi 2002).
Goberman 2004: D.N. Goberman, Troiţele Moldoveneşti (Sankt Petersburg 2004).
Gonţa 1990: Alexandru I. Gonţa, Documente privind Istoria României. A. Moldova, veacurile XIV-XVII (1384-
1625). Indicele numelor de locuri (Bucureşti 1990).
Gonţa 1995: Alexandru I. Gonţa, Documente privind istoria României, A. Moldova, veacurile XIV-XVII (1384-
1625). Indicele numelor de persoană (Bucureşti 1995).
Livşiţ 1994: Matus Livşiţ, Sсulptura populară. Arta, 1994, 32-42.
MEF 1992: Moldova în Epoca Feudalismului, vol. VI (Chişinău 1992).
Mischevca 2004: Vladimir Mischevca, „Stâlpul Leahului” – cel mai vechi monument al unui comandat de oşti de
pe teritoriul Republicii Moldova. In: Studia in Honorem Gh. Postică (Chişinău 2004), 233-241.
Nicu 1991: Vladimir Nicu, Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi, vol. II, M-Z (Chişinău 1991).
Păduraru 1939: Teodor N. Păduraru, Din trecutul satului Cubolta. Viaţa Basarabiei 6, 1939, 85-92.
Sava 1944: Aurel V. Sava, Documente privitoare la tîrgul şi ţinutul Orheiului (Bucureşti 1944).
Soltan 2004: Gheorghe Soltan, Drăsliceni, un vechi sat de răzeşi (Chişinău 2004).
Stăvilă 2003: Veaceslav Stăvilă, Şişcani (Chişinău 2003).
Ţiganco 1928: Nicolae Ţiganco, Mănăstirea Rughi. Comisiunea Monumentelor Istorice, Secţia din Basarabia,
Anuar II, 1928, 111-124.
Urechia 1892: V.A. Urechia, Istoria Românilor, tom. II (Bucureşti 1892).
Драгнев 1987: Д.М. Драгнев, Очерки внешнеполитической истории Молдавского княжества (Кишинев
1987).
Курдиновский 1905: Василий Курдиновский, Археологическое путешествие по Бессарабии. Кишиневскiя
Епархiальныя Въдомости 24, 1905, 682.
Курдиновский 1906: Василий Курдиновский, Южная частъ Хотинского уезда. Кишиневскiя Епархiальныя
Въдомости 43, 1906, 1379.
Никитин 1960: Е. Никитин, Памятник героического прошлого (о старинном памятнике гайдука в кодрах).
Молодежь Молдавии, 10 апреля, 1960.
Tарас 1986: И.Н. Taрас, Памятники Архитектуры Молдавии (Кишинев 1986).
Эбергардтъ 1916: Яковъ Эбергардтъ, Памятники старины и археологическiя находки въ Бессарабiи
(Кишиневъ 1916).

Late medieval commemorative monuments from the Prut-Dniester space

Abstract
The territory between Nistru and Prut rivers has important witnesses of our medieval history and culture – grave
stones and crosses.

192
E. Brihuneţ, Monumente comemorative medievale târzii din spaţiul pruto-nistrean

For the purposes of this article the author undertook some trips through localities from the north and south of the
Republic of Moldova. Discovered monuments were divided in two main categories: 1) burial signs; and 2) memorial
signs. Article show the short history of investigations of this kind of monuments and firstly lead in scientific use 12
grave stones and crosses carved in 1612-1817 years.

List of illustrations:
Fig. 1. Girl’s pillar (1600), Şişcani village, Nisporeni district.
Fig. 2.Warrior’s pillar (17th century), Heciu Vechi village, Sângerei district.
Fig. 3. Cross (1612), Cubolta village, Sângerei district.
Fig. 4. Priest Ştefan’s stone (1618), Alexăndreni village, Edineţ district.
Fig. 5. Gligoraş’s pillar (1675), National Museum of Ethnography and Natural History.
Fig. 6. Simion Rudi’s cross (1721), Rudi village, Soroca district.
Fig. 7. Andrei’s pillar (1732), Rogojeni village, Floreşti district.
Fig. 8. Andronache Racul’s pillar (1734), Răculeşti village, Criuleni district.
Fig. 9. Iordache Guruţenco’s pillar (1745), Butuceni village, Orhei district.
Fig. 10. Cross (1760), Rudi village, Soroca district.
Fig. 11. Adam Stolbeţki’s cross (18th century), Pârjota village, Râşcani district.
Fig. 12. Pavăl Zaharia’s pillar (1812), Buiucani district, Chişinău city.
Fig. 13. Costachi Benişachi’s pillar (1817), Şişcani village, Nisporeni district.

Мемориальные памятники позднего средневековья в Пруто-Днестровском регионе

Резюме
Территория между Прутом и Днестром хранит важные свидетельства нашей средневековой истории и
культуры, коими являются высеченные в камне кресты и плиты.
Для их исследования автор предпринял несколько поездок в населëнные пункты центра и севера Республи-
ки Молдова. Выявленные памятники были разделены на две основные категории: 1) надгробные знаки и
2) памятные знаки. В статье представлена краткая история исследования памятников этого вида и впервые
введены в научный оборот 12 крестов и плит, высеченных в 1612-1817 гг.

Список иллюстраций:
Рис. 1. Девичий столб (1600), с. Шишкань, район Ниспорень.
Рис. 2. Столб воина (XVII в.), с. Хечул Веки, район Сынджерей.
Рис. 3. Крест (1612), с. Куболта, район Сынджерей.
Рис. 4. Камень священника Штефана (1618), с. Алексэндрень, район Единец.
Рис. 5. Столб Глигораша (1675), Национальный Музей Этнографии и Естественной Истории.
Рис. 6. Крест Симиона Руди (1721), с. Рудь, район Сорока.
Рис. 7. Столб Андрея (1732), с. Рогожень, район Флорешть.
Рис. 8. Столб Андронаке Ракул (1734), с. Рэкулешть, район Криулень.
Рис. 9. Столб Иордаке Гуруценко, (1745), с. Бутучень, район Орхей.
Рис. 10. Крест (1760), с. Рудь, район Сорока.
Рис. 11. Крест Адама Столбецки (XVIII в.), с. Пыржота, район Рышкань.
Рис. 12. Столб Павэла Захария (1812), район Буюкань, г. Кишинэу.
Рис. 13. Столб Костакия Бенишаки (1817), с. Шишкань, район Ниспорень.

01.02.2008

Protoiereu Emanuil Brihuneţ, Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei, str. Bucureşti, 119, MD-2004 Chişinău,
Republica Moldova

193

S-ar putea să vă placă și