SIMBOLURILE REPUBLICII DEMOCRATICE MOLDOVENEŞTI
(1917-1918). INTERPRETĂRI SEMANTICE
Problema simbolurilor oficiale de stat ale Repu-
blicii Democratice Moldoveneşti din 1917-1918 a
devenit una istoriografică în anii 1988-1989, cu
ocazia renaşterii mişcării de eliberare naţională
la est de Prut. Artificiala Republică Sovietică So-
cialistă Moldovenească, creată în 1940 şi 1944, a
fost împinsă de factori interni şi unionali (cu re-
ferire la U.R.S.S.) pe calea redefinirii identităţii şi
îşi căuta în istorie originile şi punctele de sprijin
pe care să se poată reîntemeia. Pan-românismul
spontan al străzii, reacţiile înverşunate anti-ro-
mâneşti sprijinite din centrul imperial şi ezitările
nomenclaturii comuniste locale în a recunoaşte
adevărul istoric au impulsionat numeroase discu-
ţii publice şi istoriografice la subiecte atingătoa-
re de identitatea moldovenilor din Basarabia şi
Transnistria. În căutarea noii identităţi simboli-
ce, experienţa Republicii Democratice Moldove-
neşti din 1917-1918 – formaţiune statală născută
în condiţii istorice asemănătoare întru câtva celor
din 1988-1989 – părea una demnă dacă nu de ur-
mat, cel puţin de luat în seamă.
Liderul discuţiilor a fost tricolorul românesc
– adulat de unii şi temut de alţii, dar şi stema şi
imnul au făcut să curgă destulă cerneală din pana
istoricilor, politicenilor şi jurnaliştilor.
Primii care au făcut lumină asupra drapelului ofi-
cial al Republicii Democratice Moldoveneşti au
fost istoricii Ion Ţurcanu (Ţurcanu 1989; Ţurcanu
1989a), Mihai Adauge şi Ion Negrei (Adauge, Ne-
grei 1989), Anton Moraru şi Ion Şişcanu (Moraru,
Şişcanu 1990) şi alţii, ale căror studii din presa
chişinăuiană au fost reluate imediat în culegerea
„Simbol al demnităţii” (Simbol 1990). Aceiaşi au-
tori s-au referit în treacăt şi la imnul „Deşteap-
tă-te, Române!”, şi la stema R.D.M. În acest con-
text au fost puse sau repuse în circuitul ştiinţific
numeroase mărturii, printre care documente de
arhivă, surse memorialistice, sfragistice, vexilo-
logice şi narative, ce au răspuns fără echivoc la
întrebarea care au fost simbolurile oficiale statale
ale Republicii Democratice Moldoveneşti.
Tyragetia, s.n., vol. II [XVII], nr. 2, 2008, 291-294.
Silviu Andrieş-Tabac
Ulterior, simbolurile R.D.M. au constituit o pre-
ocupare sistematică a cercetătorului Valeriu Po-
povschi. Acesta, în baza considerentelor prede-
cesorilor şi a unei bogate documentări proprii,
şi-a expus concluziile în studiul „Drapelul, imnul
şi stema Republicii Democratice Moldoveneşti”
(Popovschi 1994), insistând asupra problemelor
juridice legate de simboluri.
În toate publicaţiile menţionate, însă, problema
stemei a rămas în umbră. Situaţia se explică atât
prin baza insuficientă de surse documentare, cât
şi prin faptul că în vâltoarea evenimentelor revo-
luţionare din anii 1917-1918, stema R.D.M. a fost
mai puţin solicitată public decât tricolorul sau
imnul „Deşteaptă-te, Române!”, din care cauză
uzul ei nu a fost consemnat în presa vremii. Ne-
am asumat cercetările asupra acestei steme cu
ocazia scrierii tezei noastre de doctorat, publica-
te cu titlul „Heraldica teritorială a Basarabiei şi
Transnistriei”, dedicându-i un capitol întreg „Ste-
ma Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-
1918)” (Andrieş-Tabac 1998). Am revenit la acest
subiect cu unele completări ulterior, în articolul
„Sigilii din epoca Republicii Democratice Moldo-
veneşti (1917-1918)” (Andrieş-Tabac 2001), apoi,
în calitate de traducător şi arheograf, la publica-
rea studiului lui Paul Gore „Culorile naţionale ale
românilor din Basarabia” (Gore 2003), depistat
de noi în arhivele bucureştene. Astfel, antrenând
câteva surse de arhivă noi, documentare şi sigilo-
grafice, şi reinterpretând sursele vexilologice, am
putut contribui atât la cunoaşterea mai bună a
stemei R.D.M., cât şi la elucidarea parţială a pro-
cesului de elaborare şi oficializare a simbolurilor
statale ale tinerei republici.
Astfel, astăzi cunoaştem cu siguranţă că drapelul
statal oficial al Republicii Democratice Moldo-
veneşti a fost tricolorul pan-românesc albastru-
galben-roşu, propriu atât românilor din Vechiul
Regat, cât şi celor aflaţi sub dominaţia Imperiu-
lui Habsburgic, şi care a fost utilizat la întrunirile
naţionale ale moldovenilor atât la Chişinău, cât şi
 II. Materiale şi cercetări
în diferite oraşe ale Imperiului Rus încă înainte
de proclamarea autonomiei naţionale a Basarabi-
ei. Tricolorul a penetrat mai întâi ca drapel etnic,
apoi s-a impus şi ca drapel de stat al R.D.M.
Masele revoluţionare erau conştiente de aparte-
nenţa moldovenilor la neamul românesc şi ve-
deau tricolorul naţional în primul rând ca pe un
bun comun al neamului şi doar derivat ca sim-
bol al statalităţii. Sunt deosebit de ilustrative, în
acest sens, două evenimente contemporane de la
Odesa. Astfel, la 12 aprilie 1917, când comitetul de
organizare a mitingului militarilor moldoveni din
acest oraş din 18 aprilie discuta scenariul acestei
manifestaţii, s-a decis ca în momentul deschiderii
mitingului să fie arborate drapele naţionale tri-
colore, împrumutate pentru acea zi de pe navele
militare româneşti aflate în rada portului Odesa1.
Peste o lună, la 18 mai 1917, Sfatul deputaţilor
soldaţi şi ofiţeri moldoveni din garnizoana Odesa
a adoptat hotărârea de a confecţiona drapele na-
ţionale: „steaguri vechi moldoveneşti, care poartă
tot neamul românesc, toată suflarea din România,
Transilvania, Bucovina”2. Mai mult chiar, la 6 iu-
nie 1917, când au trecut prin Chişinău spre Fron-
tul Român 1200 de foşti prizonieri transilvăneni
şi bucovineni, la manifestaţia organizată cu acest
prilej din iniţiativa Partidului Naţional Moldove-
nesc, basarabenii, prin mâna lui Simion Murafa,
în numele moldovenilor le-au dat soldaţilor arde-
leni un steag tricolor, spunându-le să-l ridice pe
turnul cetăţii de la Alba Iulia (Cuvânt 1917. Apud:
Adauge et al. 1998, 30).
S-a constatat, totuşi, că drapelele rămase de la
R.D.M. au fost orizontale şi nu verticale. Această
dispoziţie vexilologică, credem că a fost sugerată
din sânul Partidului Naţional Moldovensc, şi mai
exact de Paul Gore, care la 12 mai 1917 scria: „...
nu văd pentru noi absolut nici un temei acum, în
Rusia liberă şi pe pământul nostru strămoşesc,
de a renunţa la simbolul istoric al naţionalităţii
noastre şi de a ne dezice de culorile noastre naţio-
nale numai pentru că cuiva ar putea să-i pară sus-
pectă asemănarea drapelului nostru cu drapelul
României. E nevoie doar de ceva respect faţă de
trecutul naţional şi doar de puţin curaj pentru a-ţi
apăra drepturile naţionale legale. Nu insist deloc
ca drapelul nostru naţional compus din trei fâşii
1
ANRM, F. 727, inv. 2, d. 4, f. 13, 15. Apud: Adauge et al. 1998,
19.
2
ANRM, F. 727, inv. 2, d. 8, f. 61. Apud: Adauge et al. 1998,
25.
292
colorate albastru, galben şi roşu, să aibă aceste
fâşii dispuse vertical (drapelul Regatului Româ-
niei); fie ca aceste fâşii în ordinea indicată să fie
orizontale (adică perpendiculare şi nu paralele
faţă de hampă), dar culorile şi consecutivitatea
lor trebuie să le păstrăm, mai ales, că toate aces-
te trei culori sunt şi în Stema Basarabiei...” (Gore
2003, 137).
Cu aceeaşi certitudine, putem afirma că imnul
oficial al Republicii Democratice Moldoveneşti
a fost „Deşteaptă-te, Române!”. Calea de consa-
crare a acestuia a fost similară tricolorului. „De-
şteaptă-te, Române!” a penetrat, la fel, mai întâi
ca imn etnic şi doar apoi ca statal. Imnul revolu-
ţionar de la 1848 era bine cunoscut printre frun-
taşii moldoveni. Prima publicare a acestei poezii
în nr. 78 din 11 marie 1907 al ziarului „Basara-
bia” a dus la închiderea periodicului (Popovschi
1994, 34; Vataman 1993, 27-28, 32). Evenimente-
le revoluţionare au reactualizat poezia lui Andrei
Mureşanu, care a fost republicată la Chişinău de
ziarul „Cuvânt moldovenesc”, în numărul său de
Paşti din 2 aprilie 1917 (Adauge et al. 1998, 16).
Imnul pan-românesc la 1917 era interpretat la
toate manifestaţiile naţionale moldoveneşti din
Basarabia şi din afara ei. Popularitatea lui creştea
în progresie geometrică. Astfel, la 13 august 1917,
la concertul din Sala Eparhială, prezentat de corul
organizat de preotul Mihail Berezovschi din parti-
cipanţii la cursurile de vară de limbă şi literatură
română, imnul naţional „Deşteaptă-te, Române!”
a fost interpretat de trei ori, sala ridicându-se în
picioare (Şcoala 1917, 133-134. Apud: Adauge et
al. 1998, 47). Până la deschiderea Sfatului Ţării
mai erau trei luni, iar până la proclamarea Repu-
blicii – patru.
În lumina acestor interpretări înţelegem de ce
utilizarea tricolorului pan-românesc albastru-gal-
ben-roşu şi a imnului pan-românesc „Deşteaptă-
te, Române!” a fost firească la deschiderea solem-
nă a Sfatului Ţării în ziua de 21 noiembrie 1917.
Necesitatea stemei, spre deosebire de cea a dra-
pelului şi imnului, în mod cu totul firesc nu a fost
simţită de masele revoluţionare. Stemele, spre de-
osebire de drapele şi imnuri, nu sunt atribute ale
revoluţiilor, ci ale statelor aşezate. În mod nor-
mal, blazonul R.D.M. a putut să apară doar când
a apărut noua entitate statală care avea nevoie de
sigilii armoriate şi alte atribute cu simboluri ale
acestei statalităţi.
 S. Andrieş-Tabac, Simbolurile Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918). Interpretări semantice

Din punct de vedere simbolic, stema R.D.M. nu
are rădăcini pan-româneşti, ci doar pur moldo-
veneşti. Noua entitate statală nu putea revendi-
ca decât stema istorică a Ţării Moldovei, trup din
trupul căreia fusese până la anexiunea rusească
din 1812. Adoptarea capului de bour în calitate de
marcă a tinerei republici era facilitată şi de faptul
că herbul moldovenesc marca aparteneţa istorică
la Ţara Moldovei şi în alte documente heraldice
din epocă: în stema Ducatului Bucovinei, în ste-
ma Guberniei Basarabiei şi în stema Regatului
României. Bourul era cu totul la el acasă.
O ultimă chestiune la care dorim să ne oprim ţine
de oficializarea simbolurilor statalităţii R.D.M.
Cercetătorii au remarcat că acestea n-au fost in-
troduse printr-un act legislativ pe potrivă. Am
arătat şi cu altă ocazie, că am avut norocul să des-
coperim în arhivele chişinăuiene un act care ates-
tă faptul existenţei preocupărilor în acest sens. La
29 ianuarie 1918, la cinci zile de la proclamarea
independenţei, Ministrul Căilor de Comunicaţie
Nicolae N. Bosie-Codreanu, în şedinţa Consiliu-
lui de Miniştri al R.D.M. a făcut un raport oral
referitor la necesitatea elaborării unui proiect de
lege despre drapelul naţional şi stema naţională,
pentru depunerea lui în Sfatul Ţării. S-a hotărât
atunci să se propună Ministerului condus de N.N.
Bosie-Codreanu să alcătuiască o Comisie pentru
elaborarea acestei probleme3. După votarea din
27 martie problema simbolurilor statale a căzut
de la sine.

Bibliografie

Adauge, Negrei 1989: Mihai Adauge, Ion Negrei, Dreptul la tricolor. In: „Tinerimea Moldovei”, 15 decembrie,
1989.
Adauge et al. 1998: Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi, Mişcarea naţională din Basarabia. Cronica
evenimentelor din anii 1917-1918 (Chişinău, Civitas 1998).
Andrieş-Tabac 1998: Silviu Andrieş-Tabac, Heraldica teritorială a Basarabiei şi Transnistriei (Chişinău, Muse-
um 1998), 91-95.
Andrieş-Tabac 2001: Silviu Andrieş-Tabac, Sigilii din epoca Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918).
Pergament. Anuarul arhivelor Republicii Moldova II (1999), Chişinău, 2001, 289-295, 19 fig. sigilii.
Cuvânt 1917: „Cuvânt moldovenesc”, 14 iunie, 1917.
Gore 2003: Paul Gore, Culorile naţionale ale românilor din Basarabia. In: Paul Gore. Omul şi opera (Chişinău
2003), 136-138.
Moraru, Şişcanu 1990: Anton Moraru, Ion Şişcanu, Tricolorul. Contribuţii la istoria drapelului naţional al po-
porului moldovenesc. In: „Moldova Socialistă”, 27, 28, 30 ianuarie, 1990.
Popovschi 1994: Valeriu Popovschi, Drapelul, imnul şi stema Republicii Democratice Moldoveneşti. Destin Ro-
mânesc 4, 1994, 32-40 (reluat, cu mici modificări, în „Literatura şi arta”, nr. 48, 30 noiembrie, 1995, 7, 3 il.).
Simbol 1990: Simbol al demnităţii (Chişinău: Cartea Moldovenească 1990).
Şcoala 1917: „Şcoala Moldovenească”, nr. 2-4, 1917, 133-134.
Ţurcanu 1989: Ion Ţurcanu, Tricolorul în lumina datelor istorice. In: „Literatura şi Arta”, 15 iunie, 1989.
Ţurcanu 1989a: Ion Ţurcanu, Întoarcerea privirii spre steag. In: „Moldova”, nr. 7, 1989.
Vataman 1993: Paul Vataman, Figuri sorocene (Chişinău 1993).

Les Symboles de la République Démocratique Moldave (1917-1918).

Interprétation sémantique

Résumé
Durant la courte période de son existence la République Démocratique Moldave a bien utilisé tous les trois attri-
buts principaux envisgeant la souveraineté de l’État: le drapeau ethnique tricolore panroumain bleu-jaune-rouge,
l’hymne révolutionnaire panroumain „Éveille-toi, Roumain!” et les armoiries historiques de la Principauté de Mol-
davie du Moyen Âge. Les documents d’archives, les sceaux des institutions d’État, les chroniques des journaux de
l’époque, les mémoires et d’autres sources historiques attestent ce fait. L’analyse de ses types de sources permet de
suivre la voie de l’affirmation des symboles d’État de la République.

3
ANRM, F. 919, inv. 2, d. 1 (vol. I), f. 36, nr. 11. Apud: Andrieş-Tabac 2001, 292.

293
 II. Materiale şi cercetări

Символы Молдавской Демократической Республики (1917-1918).

Семантическая интерпретация

Резюме
За короткое время своего существования Молдавская Демократическая Республика использовала все три
главных атрибута, олицетворявших еë государственность: общерумынский сине-желто-красный этничес-
кий триколор, общерумынский революционный гимн «Пробуждайся, Румын!» и исторический герб сред-
невекового Молдавского княжества. Об этом свидетельствуют архивные документы, печати государствен-
ных учреждений, хроники событий в периодической печати той эпохи, мемуары и другие исторические
источники. Источниковедческий анализ позволяет проследить путь самоутверждения государственных
символов Республики.
05.02.2008

Dr. Silviu Andrieş-Tabac, Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 1, MD-2001
Chişinău, Republica Moldova

294