Sunteți pe pagina 1din 6

POPULAŢIA TÂRGULUI SOROCA

(SEC. XVI - ÎNC. SEC. XIX)*

Alina Felea

Oraşele şi târgurile erau principalele centre ale guri, armeni, bulgari, de fapt ca şi în alte ţări, fiind
concentrării populaţiei, fapt care determina acti- variate din punct de vedere etnic. Dimitrie Can-
vitatea economică şi administrativă a acestora. În temir relata în această ordine de idei: „Nu cred
epoca medievală oraşele erau mult mai mici, iar să mai fie vreo altă ţară de mărimea Moldovei, în
numărul populaţiei cu mult mai redus. În secole- care să întâlneşti neamuri atât de multe şi atât de
le XIV-XV oraşele mici ale Moldovei aveau circa deosebite” (Cantemir 1992, 119). Oraşul Soroca
600-800 locuitori (de ex. Romanul), cele medii nu făcea excepţie sub acest aspect.
de la 1000 până la 1500 locuitori (de ex. Iaşul),
Despre populaţia armenească a târgului Soro-
iar cele mari aveau peste 2000 de locuitori (de ex.
ca se menţionează în Frânturi de jurnal de tabără
Suceava) (Cocârlă 1991, 49).
în campania polonilor din 1621: „ceata lor (a ca-
Izvoarele vremii ne pun la dispoziţie doar câte- zacilor) s-a întors până la orăşelul Soroca dincolo
va date fiscale fragmentare şi note ale călătorilor de Prut. Nu aveau rânduială şi au lăsat să scape
străini, referitoare la populaţia oraşul Soroca. mulţi armeni şi boieri moldoveni care se aduna-
Populaţia târgului Soroca varia în sec. XVI-XVII seră la un iarmaroc” (CSŢR 1972, 492). Relatând
între 4-5 mii de locuitori. Vestitul călător turc E. despre armeni, Dimitrie Cantemir arată că ei se
Celebi, trecând prin Soroca anului 1656, găseşte „socotesc supuşi, la fel ca şi târgoveţii şi neguţăto-
1000 de case acoperite cu stuf (CSŢR 1974, 424). rii din alte cetăţi şi târguri ale Moldovei şi plătesc
Dacă luăm în consideraţie faptul că în medie fi- domnului aceeaşi dajdie” (Cantemir 1992, 119).
ecare familie era alcătuită din cinci persoane, Luptele dintre Imperiul Otoman şi Regatul Polon
vom obţine o populaţie de 5000 locuitori (Cocâr- din a doua jumătate a sec. al XVII-lea, desfăşu-
lă 1986, 46). Pentru perioada respectivă oraşul rate pe teritoriul Moldovei, împiedicau afacerile
Soroca avea o populaţie relativ numeroasă. Din comerciale, fapt ce a determinat plecarea parţială
punct de vedere social, oraşul se prezenta destul a armenilor. A crescut însă ponderea grecilor şi
de pestriţ: negustori, meşteşugari, ţărani liberi, turcilor (Cocârlă 1991, 54). Călătorul englez John
slujitori ai cultului, boieri. Fragmentele izvoare- Bell D’Entermony, care a trecut prin Moldova în
lor de care dispunem permit să presupunem o anul 1747, a constatat existenţa elementului
diferenţiere socială vădită – de la boieri până la
grecesc într-un şir de oraşe, inclusiv Soroca, re-
săraci. Conform catastifului birnicilor de la 1591,
latând că populaţia acestui târg este alcătuită din
în Soroca locuiau 1714 ţărani, 204 săraci, 114 cur-
moldoveni, „printre care sunt puţini greci, evrei,
teni, 14 vătavi, 193 nemeşi şi 48 preoţi (Cocârlă
turci” (Iorga 1928, 168).
1986, 46). Cifrele din structura statistică ţinutală
a catastifului de venituri din 1606 denotă trei ca- Elementul evreiesc în componenţa populaţiei
tegorii de contribuabili. Specialiştii afirmă că ter- oraşului Soroca este observat şi pomenit de călă-
menul „ţărani de istov”, folosit atât în catastiful torul Conrad Iacob Hiltembrandt care scria: „La 4
numit, cât şi în recensământul din 1591, nu avea ianuarie am ajuns după un drum o milă la Soroca,
o conotaţie socială, ci numai una fiscală (Caproşu un oraş cu cetate la Nistru, numit mai înainte Ty-
1993, 253-279). Printre orăşenii bogaţi se eviden- ras, după râul care desparte Polonia de Moldova.
ţiau, în primul rând, boierii care aveau în târguri Oraşul era ticsit de evrei care se refugiaseră aici
case, dugheni şi alte imobile (Cocârlă 1991, 54). parte din Polonia, parte din Ucraina, când i-au
alungat cazacii din ţara lor” (CSŢR 1973, 600).
Încă din vechime, în târgurile Moldovei, alături
de băştinaşi, locuiau polonezi, greci, nemţi, un- Spre sfârşitul secolului al XVII-lea, în urma desfă-
şurării evenimentelor militaro-politice pe terito-
* O parte a acestui material a fost publicat în Historia urbana
XI, 1-2, 113-117.
riul întregii Moldove, se înregistrează o tendinţă

Tyragetia, s.n., vol. I [XVI], nr. 2, 2007, 123-127.


II. Materiale şi cercetări

de scădere bruscă a numărului populaţiei, proces (~ 750 de oameni) (MEF 1975, 336) înregistrat în
confirmat de diferitele tipuri de izvoare. La înce- cele două catagrafii este mult mai mic decât nu-
putul secolului al XVIII-lea se observă deja câteva mărul real al gospodăriilor de la Soroca, iar cele
perioade cu tendinţa de creştere a numărului po- 107 familii de moldoveni-români înregistrate la
pulaţiei, însă acestea erau de scurtă durată. 1772-1773, formau nu mai puţin de două treimi
din populaţia localităţii (Chirtoagă 1994, 124).
La 18 februarie 1772 comandantul armatei ruse
P.A. Rumeanţev dă ordin şefului organelor admi- Recensământul populaţiei din 1772-1773 indică în
nistrative militare ruse din Moldova să efectueze oraş 107 moldoveni, 8 ţigani, 1 armean, 50 sârbi
recensământul principatelor române. Adminis- şi evrei (MEF 1975, 336), iar cel din anul următor,
traţia militară rusă, fiind preocupată de o viitoare 1774, informează despre 37 evrei, veniţi din altă
stăpânire, dorea să cunoască ce resurse materiale parte (MEF 1975, 336). Conform aceluiaşi recen-
şi umane se află în principatele Moldova şi Mun- sământ, din cele 20 de familii venite din Ţara Le-
tenia şi pe ce s-ar putea baza Rusia în lupta ei cu şească zece erau de origine evreiască (MEF 1975,
Imperiul Otoman (Bulat 2000, 77). Recensămin- 336). Recensământul dat mai atestă cinci familii
tele din 1772-1773 şi 1774 au fost efectuate de dre- de ţigani (MEF 1975, 336). Într-un alt document
gători numiţi de Divanul Moldovei. din 1795 se vorbeşte despre evreii din oraşul So-
roca, pe care domnitorul Alexandru Callimachi îi
Întocmite în timpul unor confruntări militare,
impune să plătească „adetiul moşiilor ca la târgul
care erau însoţite de jafuri, de omoruri ale popu-
Movilăului” (Ghibănescu 1931, 160). Recensă-
laţiei paşnice de către armatele beligerante, ca-
mântul din 1817 semnalează în Soroca 12 armeni,
tagrafiile reflectă doar parţial situaţia de până la
145 evrei şi 12 văduve ale lor (Роспись 1907,83).
începutul războiului (Дмитриев 1973, 56), deoa-
rece pentru a evita pierderile materiale şi umane, În primele decenii ale stăpânirii ruseşti, Soroca
populaţia se refugia în păduri ori în localităţile pierde din însemnătatea pe care o avea ca oraş
de la munte. Spre exemplu, recensământul de la în timpul Ţării Moldovei, la aceasta contribuind
1774 l-a înregistrat pe „Chirieacu Ciorâţă, bejenar şi faptul că el fusese în proprietatea familiei Ro-
de 3 ani ot Brâncăuţi ot Soroca” tocmai în ţinutul set. În anii de după rapt situaţia demografică s-a
Roman, unde a fost primit cu dragoste de românii caracterizat printr-o uşoară creştere a natalităţii.
băştinaşi ai „s. Silevestrii” (Chirtoagă 1994, 124). Tabloul real al sporului natural al populaţiei este
În ajunul recensământului ţara a fost bântuită de redat de eparhia Chişinăului (AB 1936, 238). Da-
ciumă (Дмитриев 1973, 57)1. Iată de ce cercetă- tele eparhiei Chişinăului pe anii 1814-1815 oferă
torii consideră că numărul de 170-171 gospodării următoarea informaţie:

Tabelul nr. 1. Numărul nou-născuţilor, perechilor căsătorite şi al persoanelor decedate


în oraşul şi judeţul Soroca în anii 1814-1815*
Născuţi Căsătoriţi Morţi
total
băieţi fete total perechi bărbaţi femei total
persoane
1814/1815 1814/1815 1814/1815 1814/1815 1814/1815 1814/1815 1814/1815
1814/1815
oraşul
25/27 25/20 50/47 13/19 26/38 10/18 14/24 24/42
Soroca
judeţul
865/852 773/802 1638/1654 440/529 880/1058 572/732 445/687 1017/1419
Soroca
*Sursa: Datele Eparhiei Chişinău, în Arhivele Basarabiei 4, 1936, 238.

Datele tabelului indică o scădere uşoară a numă- noi-născuţi în 1814 la 47 în 1815, pe când în jude-
rului total de născuţi în oraşul Soroca – de la 50 ţul Soroca o uşoară creştere, de la 1638 în 1814 la
1654 în 1815. În acelaşi timp se observă mărirea
1
Printre cauzele semnalării unui număr mic de gospodării is- numărului de persoane decedate, în cazul oraşu-
toricul P. Dimitriu menţionează faptul că recensământul a fost
întocmit de boieri băştinaşi, care nu erau interesaţi să prezin- lui Soroca acesta fiind aproape dublu, de la 24 în
te situaţia reală, pentru a nu achita impozitele pentru armata 1814 la 42 în 1815, iar în judeţ de la 1017 la 1419.
rusească.

124
A. Felea, Populaţia târgului Soroca (sec. XVI - înc. sec. XIX)

La 1817 întreaga populaţie a Basarabiei a fost preocupările principale ale populaţiei din localitate
obligată să depună jurământ pentru împărat. Prin era şi cea de deservire a călătorilor. Podarii, spre
ucazul din 19 ianuarie 1817 slugerului Iordache exemplu, cu certitudine că transportau călătorii cu
Gafencu şi medelnicerului Strejescu li se indică să ajutorul bacului (iar în timpul războiului şi milita-
efectueze recensământul populaţiei în conformi- rii) de pe un mal pe alt mal al Nistrului. În Soroca
tate cu stările sociale (Tomescu 1928, 92). Cifra funcţiona şi un menzil cu ajutorul căruia călătorii
obţinută în cadrul acestui recensământ nu era re- se deplasau prin ţară tur-retur, fiind deservit de
ală, fiindcă nu au fost incluşi posesorii de moşie şi postaşi. Astfel, în recensământul din 1772-1773 se
cetăţenii străini; funcţionarii semnalează că mulţi înregistrează patru cazaci pe lângă ispravnici, 42
fugeau şi se doseau, fiindu-le frică. Ei menţionau poştaşi, şapte supraveghetori de poduri (MEF 1975,
că: „...pe lângă lăcuitorii ce s-au arătat prin tablile 336). În anul 1774 statistica indică 151 meşteşugari,
giurământului şi în extracturi, am mai aflat şi alt 44 poştaşi, 20 cazaci, 18 negustori, patru mazili, pa-
feliu de stări de oameni, precum postelnici, su- tru preoţi, trei dascăli (MEF 1975, 336). În serviciul
puşi străini şi posesori de pe la moşii, pentru care bisericii în anii 1814-1815 erau doi protoierei, patru
fiindcă în forma de extracturi nu ni s-au însămnat preoţi, doi clopotari, slujitori: patru băieţi învăţaţi
rosturi, am făcut acest osăbit izvod...” (Tomescu şi trei neînvăţaţi până la 15 ani, un băiat învăţat în-
1928, 92). Conform recensământului din acest tre 15 şi 20 ani, un băiat învăţat mai mare de 20 ani.
an, se observă creşterea numărului de gospodării: Către 1817 în oraş erau cinci preoţi, un dascăl, cinci
370 de gospodării masculine şi 35 de gospodării paracliseri, un ruptaş, patru mazili (AB 1936, 238).
ale văduvelor (Роспись 1907, 83). După anexarea Basarabiei, clerul nu mai reprezen-
ta o stare mult privelegiată, fiind impus să plăteas-
Îndată după anexare în provincie a fost răspândit
că impozite, fapt ce a provocat nemulţumirea pre-
manifestul împăratului Alexandru, în care se sus-
oţilor. Ca urmare, la 21 august 1813 prin raportul
ţinea că vor fi respectate privilegiile locale (Dia-
Sfântului Sinod, clerului parohial i s-a reglementat
conescu 1996, 237). În 1814 a avut loc prima adu-
situaţia materială (Cassianovici 1922, 10).
nare a nobilimii basarabene, iar în 1818 primele
alegeri pentru Adunarea deputaţilor nobilimii O categorie vulnerabilă o constituiau văduvele.
(Bezviconi 1943, 6, 147). Tot atunci apare Aşeză- Recensămintele amintite mai sus indică deja în
mântul oblastiei Basarabia, în care sunt indicate 1772-1773 – 17 văduve, în 1774 – 6 văduve (MEF
categoriile boierimii moldoveneşti: boieri, boier- 1975, 336), în 1817 – 2 văduve de preoţi, 21 vădu-
naşi şi mazili, cei din urmă fiind identificaţi cu ve ale oamenilor de rând şi 12 văduve ale evreilor
„odnodvorţi”, ceea ce însemna desfiinţarea unei (Роспись 1907, 83).
categorii cu vechi tradiţii istorice. Recensământul
Războaiele dese, incendiile frecvente, epidemiile
din 1817 menţionează că în oraşul Soroca către
şi alte calamităţi au generat şi o grupă socială in-
aceasta perioadă erau nouă boieri. (Бояръ и им
ferioară – orbi, şchiopi şi alte categorii de persoa-
подобных – 9) ( Роспись 1907, 83).
ne infirme de care avea grijă biserica. Spre exem-
Majoritatea absolută a populaţiei târgului o al- plu în catagrafia din 1774 sunt menţionaţi 2 calici
cătuiau oamenii liberi, proprietari ai imobilelor, (MEF 1975, 336), iar într-un document din anul
care figurau în documentele vremii sub numele 1747 ianuarie 30 se relatează următoarele: „Adică
comun de „târgoveţi” (Cocârlă 1991, 54) şi care Todiraşcu, feciorul lui Pohornie, mărturisesc cu
semnau în calitate de martori diverse hotarnici. această adevărată mărturie a mea ce am făcut-o
Astfel, recensămintele populaţiei din 1772-1773 şi la mâna lui Constantin Cidiu, feciorul Mariei Mi-
1774 comunică că în oraşul Soroca sunt 107 per- hăese, nepotul lui Ştefan Cidiu, precum să se ştie
soane oameni liberi (se au în vedere doar capii că în vremurile de demult, pe când erau turci în
gospodăriilor) (MEF 1975, 336). Kameniţa şi era nepace, trăind şi eu în stânca So-
rocii dimpreună şi cu alţi oameni de frica oştilor,
Către 1817 pătura de jos a oraşului Soroca este al-
ţinem în casă pe un Gavril Buzduganu şi-l spriji-
cătuită din 147 gospodării familiale, 21 gospodării
nim la vreme de bătrâneţe şi de neputinţă fiind
ale văduvelor şi 41 de burlaci (Роспись 1907, 83).
şi orb şi pe acea vreme tot venea acel Ştefan Ci-
În componenţa socială a populaţiei oraşului Soroca diu din Soroca de-l cerca cu vederea la casa mea”
mai figurează şi alte grupe ale locuitorilor: funcţio- (Uricariul 1886, 277; Culea 1924, 13-14). În unele
nari, dregători domneşti, preoţi şi călugări. Printre cazuri văduvele, calicii, bolnavii erau scoşi din ju-

125
II. Materiale şi cercetări

risdicţia administraţiei orăşeneşti şi transferaţi în de poziţia sa ca oraş de frontieră, populaţia fiind


subordinea bisericilor. Acestea ofereau sprijin fi- antrenată în decursul secolelor în conflicte mili-
nanciar pentru întreţinerea văduvelor şi orfanilor tare. Prezenţa frecventă a armatelor, jafurile, pre-
(Cassianovici 1922, 7). cum şi alţi factori au influenţat negativ procesul
Mazilii şi ruptaşii, calicii etc. formau aşa-zise- demografic. Cu regret, cafagrafiile nu permit să
le rufeturi (Дмитриев 1973, 23). Spre deosebire alcătuim un tablou general al populaţiei oraşului
de birnici, care plăteau bir, impozit şi prestaţii în Soroca. Pe parcursul epocii domnitorii au contri-
muncă, rufeturile aveau statute fiscale speciale. buit mai mult sau mai puţin la creşterea număru-
Mazilii şi ruptaşii plăteau un impozit fix, iar în lui populaţiei, luând unele măsuri de repopulare.
locul prestaţiilor în muncă îndeplineau anumite Menţionăm că după anexarea din 1812, guvernul
funcţii poliţieneşti (Дмитриев 1973, 23). rusesc s-a străduit din răsputeri să schimbe real-
mente structura socială a provinciei, prezentând
Către 1819 populaţia oraşului Soroca constituie în recensăminte nobili, odnodvorţî, care de fapt
1782 locuitori (Жуков 1964, 63). erau boieri, mazili şi ruptaşi. Desele războaie, in-
Remarcăm că numărul populaţiei oraşului Soroca voluţia economică însă au îngreunat şi au deza-
varia în funcţie de starea politică a întregii ţări şi vantajat considerabil traiul în oraş.

Bibliografie
AB 1936: Arhivele Basarabiei 4, 1936, 238.
Bezviconi 1943: G. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, vol. II (Bucureşti 1943).
Bulat 2000: N. Bulat, Judeţul Soroca: File de istorie (Chişinău 2000).
Cantemir 1992: Dim. Cantemir, Descrierea Moldovei (Chişinău 1992).
Caproşu 1993: I. Caproşu, Un catastif moldovenesc de vistierie din 1606. Analele Institutului de Istorie „A.D.
Xenopol” Iaşi XXX, 1993, 253-279.
Cassianovici 1922: T. Cassianovici, Starea clerului parochial în timpul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău XI, 1922, 10.
Chirtoagă 1994: I. Chirtoagă, Soroca. Destin românesc 4, 1994.
Cocârlă 1986: P. Cocârlă, Din istoria Sorocii medievale. Orizontul 12,1986.
Cocârlă 1991: P. Cocârlă, Târgurile sau oraşele Moldovei în epoca feudală (sec. XVIII) (Chişinău 1991).
Culea 1924: A.D. Culea, Cetăţile moldoveneşti de pe Nistru (Bucureşti 1924).
CSŢR 1972: Călători Străini despre Ţările Române, vol. IV (Bucureşti 1972).
CSŢR 1973: Călători Străini despre Ţările Române, vol. V (Bucureşti 1973).
CSŢR 1974: Călători Străini despre Ţările Române, vol. VI (Bucureşti 1974).
Diaconescu 1996: Z. Diaconescu, Boieri şi mazili români în teritoriile înstrăinate (Bucovina şi Basarabia). Arhiva
Genealogică 3-4, 1996, 237-249.
Iorga 1928: N. Iorga, Istoria românilor prin călători, vol. 2 (Bucureşti 1928).
Ghibănescu 1931: G. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, vol. VI, p. I ( Iaşi 1931).
MEF 1975: Moldova în epoca feudalismului, vol.VII, partea I ( Chişinău 1975).
Tomescu 1928: Tomescu C. Catagrafia Basarabiei din 1817. II. Ţânutul Sorocăi. Revista societăţii istorico-arheo-
logice bisericeşti din Chişinău, Chişinău 1928.
Uricariul 1886: Uricariul sau colecţiune de diferite acte care pot servi la istoria românilor (publ. de T. Cordescu),
vol. 3 ( Iaşi 1886).
Дмитриев 1973: П. Дмитриев, Народонаселение Молдавии (Кишинев 1973).
Жуков 1964: В.И. Жуков, Города Бессарабии (Кишинев 1964).
Роспись 1907: Роспись землевладенiя и сословного строя населенiя Бессарабiи по даннымъ переписи 1817
года. В сб.: Труды бессарабской губернской ученой архивной коммиссiи (Кишинев 1907).

La population de la ville Soroca (XVI-XIX siècles)

Résumé
Entre les XVI-XIX siècles la population de la ville Soroca n’était pas nombreuse à la cause de la position de fron-
tière. La présence fréquente des armées, des pillages et d’autres facteurs ont influencé négative sur la transforma-
tion démographique. Les recensements d’époque ne présentent pas la situation complète de la population. La

126
A. Felea, Populaţia târgului Soroca (sec. XVI - înc. sec. XIX)

population était différente du point de vue de la nationalité et du social. Les dates éxistentes constatent que dans la
ville Soroca en XVI – le commencement de XIX siècles, parmi les Roumains, ont peut évidencé la présence des Ar-
méniens, des Grecs, des Juifs. Du point de vue social, ont été attestés des commerçants, des artisans, des paysans,
des prêtres, des boyards. Après 1812 le gouvernement russe a tenté faire des échanges sociales.

Население города Сороки (ХVI – начало ХIХ века)

Резюме
В XVI – начале XIX веков население города Сороки было малочисленным. Приграничное расположение,
постоянное присутствие войск, грабежи, также как и другие факторы негативно отразились на демогра-
фический процесс. К сожалению, переписи эпохи не позволяют составить общую картину населения горо-
да Сороки. Существующие данные показывают присутствие, кроме коренного населения, армян, греков,
евреев, а также и социальное разнообразие города: ремесленники, торговцы, земледельцы, духовенство
и бояре. После аннексии 1812 года, русское правительство постаралось изменить социальную структуру
показывая в переписях дворян и однодворцев, которые в реальности были бояре, мазылы и рупташи.

22.02.2007

Dr. Alina Felea, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, 31 August 1989, 82, MD-2012 Chişinău, Republica Moldova,
e-mail: afelea44@yahoo.com

127