MITROPOLITUL GAVRIIL BĂNULESCU-BODONI,
ACTVITĂŢI ADMISITRATIVE LA EPARHIA DE KIEV ŞI HALICI
Activitatea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bo-
doni, orientată spre redresarea vieţii spirituale
în rândul ortodocşilor din sud-estul Europei, s-a
desfăşurat pe multiple planuri, cuprinzând reor-
ganizarea vieţii bisericeşti, îndreptarea şi reedi-
tarea cărţilor de cult, dezvoltarea învăţământului
teologic. Această lucrare a cărturarului nostru
urma să se realizeze „ci zile îndelungate, // drept
să îndreptaţi pe toate” (Altă poezie 1903, 849),
după cum afirma Enache Slugerul în una din poe-
ziile consacrate cărturarului nostru.
1. Reforme în viaţa internă a parohiilor
din eparhia Kievului şi Haliciului
Venind la Kiev, mitropolitul Gavriil Bănulescu-
Bodoni îşi pune scopul să scoată Biserica Or-
todoxă din Ucraina din starea de decădere şi să
deschidă în faţa ei noi căi de dezvoltare. Pentru
aceasta erau necesare o serie de reforme. Mai în-
tâi de toate trebuia înnoită şi consolidată forţa
morală a ortodoxiei, schimbarea structurii vieţii
bisericeşti. Deoarece figura principală în orice pa-
rohie este preotul, mitropolitul Gavriil Bănules-
cu-Bodoni şi-a concentrat atenţia asupra ridicării
nivelului moral, intelectual şi material al acestuia.
Înaltul ierarh considera că forţa instituţiilor bise-
riceşti constă în pregătirea intelectuală şi ţinuta
morală a clerului, de aceea a înaintat faţă de el
cerinţe înalte.
Gavriil Bănulescu-Bodoni avea grijă ca preoţii să
ducă o viaţă exemplară şi să fie bine pregătiţi pen-
tru îndeplinirea funcţiilor păstoreşti. Candidaţii
la postul de preot urmau să fie bine selectaţi.
Până la reformele Ecaterinei I, parohiile din Ma-
lorosia aveau privilegiul de a-şi alege slujitorii
bisericii, la fel şi să-şi administreze bunurile ob-
şteşti. Însă la sfârşitul secolului al XVIII-lea pa-
rohiile au fost lipsite de acest privilegiu (Папков
1899, 71-72; 454-455). Înainte de venirea mitro-
politului Gavriil la Catedra Kievului şi Haliciului,
alegerile libere ale clericilor şi slujitorilor Bisericii
au fost anulate prin decretul sinodal din 24 iunie
1797 (Знаменский 1886, 78).
Tyragetia, s.n., vol. I [XVI], nr. 2, 2007, 159-164.
Nicolae Fuştei
Către acest timp a fost anulat şi dreptul patronal
al moşierilor referitor la alegerea preotului paroh,
drept răspândit pe larg până atunci în parohiile
malorosiene (Храневич 1892, 358). A pierdut
din putere şi dreptul moştenirii locurilor în paro-
hii faţă de censul instructiv (Знаменский 1886,
153-156). Dreptul la moştenirea locurilor vacan-
te în parohii era păstrat doar pentru studenţii
Academiei Teologice din Kiev, însă în cazul când
aceştia nu aveau un preot locotenent, în locul lor
mitropolitul avea dreptul să numească alte per-
soane. Doar în cazul când moştenitorul locului
deţinut până atunci de tatăl sau socru, era consi-
derat demn, mitropolitul putea să-l numească în
funcţia solicitată (Чеховский 1904, 588). Astfel
mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, ca epi-
scop eparhiot urma să aibă grijă atât de alegerea
membrilor clerului, cât şi de folosirea şi păstrarea
fondurilor materiale bisericeşti.
La timpul venirii mitropolitului Gavriil Bănules-
cu-Bodoni la catedra Kievului şi Haliciului, epar-
hia era organizată şi administrată în conformitate
cu regulamentul statelor din 1778 (Знаменский
1886, 275-277). De aceea pentru început mitro-
politul Gavriil a emis un ordin prin care se făcea
cunoscută rânduiala care trebuia respectată la
numirea preoţilor pentru parohiile vacante.
Mitropolitul Gavriil a hotărât ca în primul rând să
dea prioritate la numirea în parohii a absolvenţilor
Academiei Teologice din Kiev, faţă de alţi candidaţi,
chiar şi în cazurile când aceştia nu aveau aproba-
rea din partea membrilor parohiei (Знаменский
1886, 78). La rând, după absolvenţii Academiei
aveau dreptul prioritar de a ocupa locurile vacante
preoţii fără parohii (Чеховский 1904, 569), după
care urmau preoţii ce îndeplineau funcţia de dia-
con (Чеховский 1904, 574). Doar în cazul când cei
din categoriile enumerate mai sus erau asiguraţi
cu parohii urmau să fie acceptaţi pentru hirotonie
şi candidaţii din partea comunităţilor, la fel şi cei
dintre diaconi care erau stare să dovedească că
sunt capabili să-şi îndeplinească cu succes funcţi-
ile (Чеховский 1904, 575).
 II. Materiale şi cercetări
Posturile vacante de diaconi, mitropolitul Gavriil
Bănulescu-Bodoni prevedea să le suplinească cu
persoane din rândul cântăreţilor, dascălilor şi pa-
racliserilor (Чеховский 1904, 576), iar în calitate
de cititori şi cântăreţi urmau să fie angajate şi alte
persoane (Крыжановский 1864, 45). Este nece-
sar de menţionat că mitropolitul Gavriil Bănu-
lescu-Bodoni poruncise printr-un ordin special,
din 18 septembrie 1801 ca în aceste funcţii să fie
angajaţi în primul rând fiii clericilor (Чеховский
1904, 578).
În cazul numirii feciorilor de clerici în funcţii de
dascăli, mitropolitul Gavriil a fost nevoit să se con-
frunte atât cu oficialităţile civile cât şi cu moşierii
locali. De regulă, după decesul clericilor, copiii
minori ai acestora erau scoşi din tagma preoţeas-
că, de aceea mitropolitul Gavriil pledează pentru
reîntoarcerea acestora în tagma duhovnicească,
însă s-a lovit în această intenţie de rezistenţa unor
persoane interesate. În pofida acestor adversităţi
şi greutăţi, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni
a reuşit să mărească cu 314 persoane numărul
de clerici şi slujitori ai bisericii pe timpul cât s-a
aflat la conducerea eparhiei Kievului şi Haliciului
(Чеховский 1904, 584).
La venirea ierarhului la catedra de Kiev, a obser-
vat că deseori clericii „confundau” veniturile pa-
rohiei cu ale lor, şi invers. Din aceste consideren-
te mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, pe lân-
gă eforturile depuse în vederea ridicării nivelului
de pregătire a preoţilor, introducând un control
sever în administrarea gospodăriilor parohia-
le, a fost preocupat şi de delimitarea veniturilor
clerului de cel al parohiei. Astfel, în 1800 a fost
expediat pe adresa tuturor eparhiilor subordo-
nate canonic mitropolitului Gavriil un ucaz, care
prevedea instituirea posturilor de epitropi pen-
tru vinderea lumânărilor şi introducerea cărţilor
de cont (приходно-расходные книги доходов).
Prin acest ucaz se prevedea monopolul biserici-
lor parohiale asupra comercializării lumânărilor
din ceară, interzicând nu doar preoţilor dar şi
oricăror altor persoane particulare comerciali-
zarea acestora (Крыжановский 1864, 448-449).
Această măsură urma să devină un suport consi-
derabil la îmbunătăţirea stării financiare a paro-
hiilor din eparhia subordonată canonic mitropo-
litului Gavriil.
O altă problemă cu care s-a confruntat mitropo-
litul Gavriil Bănulescu-Bodoni venind la condu-
160
cerea eparhiei de Kiev şi Halici era cea legată de
practica redeschiderii bisericilor parohiilor desfi-
inţate.
Nu rareori se întâlneau cazuri când refuzul au-
torităţilor eparhiale de a recunoaşte statutul de
parohie independentă pentru bisericile din locali-
tăţile cu puţină populaţie era întâmpinată cu osti-
litate de către credincioşi. Spre exemplu, în satul
Lişin, uezdul Kiev, neluând în consideraţie faptul
că în localitate erau doar 261 persoane, totuşi s-a
construit o biserică din lemn solicitându-se con-
ducerii eparhiale să o înregistreze în calitate de
parohie. Însă mitropolitul Gavriil s-a opus deoa-
rece erau încălcate cel puţin două prevederi ale
legislaţiei, în primul rând, numărul mic de locu-
itori - după normele care erau în vigoare la acea
vreme, o parohie putea fi constituită dacă avea cel
puţin de 400 de persoane; în al doilea rând, deoa-
rece prin rescript împărătesc bisericile noi puteau
fi construite din piatră şi nu din lemn, aşa cum au
făcut cei din Lişin.
Însă locuitorii localităţii amintite nu s-au mulţu-
mit cu argumentele aduse, pentru a-şi atinge sco-
pul. Ei au încercat să-l ameninţe pe mitropolitul
Gavriil Bănulescu-Bodoni că vor trece la uniaţi.
S-a creat o situaţie foarte dificilă, de aceea mitro-
politul Gavriil, chibzuind bine, a hotărât să accep-
te un compromis, permiţând înregistrarea biseri-
cii din satul Lişin în calitate de casă de rugăciune,
nu însă ca biserică parohială (Чеховский 1904,
536).
Nu mai puţine probleme apăreau şi în cazul închi-
derii unor biserici parohiale.
În Biserica Ortodoxă Rusă era o practică intro-
dusă încă de pe timpul lui Petru I potrivit căreia
autorităţile civile încercau să micşoreze numărul
parohiilor din satele puţin populate, pe motivul
sporirii alocaţiilor pentru întreţinerea clerului
(Знаменский 1886, 183, 276).
În Mitropolia Kievului şi Haliciului, pe lângă
această practică, mai era şi alta când bisericile
erau închise prin străduinţa şi bunul plac al mo-
şierilor.
Astfel, în uezdul Lipoveţk, moşierii au propus
închiderea tuturor parohiilor, care nu aveau nu-
mărul necesar de gospodării. Unul dintre cei mai
aprigi susţinători ai acestei practici era contele
Potoţki, care a propus desfiinţarea a şapte biserici
pe moşiile lui. Însă credincioşii s-au revoltat re-
 N. Fuştei, Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, actvităţi admisitrative la eparhia de Kiev şi Halici
proşându-i că chiar şi în timpul uniaţiei nu au fost
lipsiţi de locuri de închinăciune, iar acum când au
fost uniţi la ortodoxie sunt lipsiţi de biserici. Se
crease o situaţie destul de tensionată, care uneori
ducea la confruntări dintre credincioşi şi repre-
zentanţii administraţiei bisericeşti. Spre exemplu,
în satul Liubaşevka, uezdul Uman, credincioşii de
trei ori l-au alungat pe blagocinul care venea să le
închidă biserica la porunca autorităţilor locale.
Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a dove-
dit a fiind receptiv la doleanţele credincioşilor pe
care-i păstorea şi de aceea a refuzat propunerea
contelui Potoţki. Mai mult ca atât, mitropolitul
Gavriil s-a situat de partea credincioşilor şi a
interzis lichidarea parohiilor fără consimţămân-
tul dat în scris chiar de către membrii parohiei
(Чеховский 1904, 535).
Venind la catedra de la Kiev şi Halici, mitropoli-
tul Gavriil a observat unele diferenţe în practica
liturgică, care era o urmare a influenţei uniaţilor
(greco-catolicilor).
Printre încălcările de ordin canonic observate de
mitropolitul Gavriil era şi administrarea Botezu-
lui prin stropire şi nu prin cufundare, aşa cum
prevede practica canonică a Bisericii Ortodoxe.
Spre exemplu, Canonul 50 apostolic prevede ur-
mătoarele: „Dacă vreun episcop sau presbiter nu
ar săvârşi cele trei afundări ale unei singure sfin-
ţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care
se dă (se practică) întru moartea Domnului, să
se caterisească. Pentru că nu a zis Domnul: întru
moartea mea botezaţi, ci: mergând, învăţaţi toate
neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 18,19) (Floca
2005, 36). De aceea mitropolitul Gavriil a porun-
cit Dicasteriei din Kiev să oblige toate parohiile
ca în cel mai scurt timp să asigure administrarea
tainei Botezului prin trei afundări, dar nu prin
stropire (Чеховский 1904, 541).
Altă abatere de la normele liturgice ale Biseri-
cii Ortodoxe observată de mitropolitul Gavriil la
eparhia Kievului şi Haliciului era cea legată de
locul împărtăşaniei mirenilor. În practica paro-
hiilor de curând revenite la ortodoxie se obişnu-
ia împărtăşania mirenilor în altarul bisericii sau
lângă uşile diaconeşti. Pentru a exclude această
practică, mitropolitul Gavriil a poruncit Dicaste-
riei ca aceasta să dea indicaţii preoţilor ca mirenii
să fie împărtăşiţi doar în faţa Uşilor împărăteşti,
altarul rămânând locul de împărtăşanie a clerici-
lor, aşa cum se obişnuieşte în Biserica Ortodoxă
(Чеховский 1904, 542).
Venind la catedra Kievului şi Haliciului, mitro-
politul Gavriil Bănulescu-Bodoni a observat că
în multe biserici lipseau vasele pentru păstrarea
şi transportarea Sfintelor Daruri, de aceea la 2
iunie 1802 el porunceşte Dicasteriei din Kiev să
oblige toate parohiile să procure vasele necesare
(Чеховский 1904, 546).
Una din cauzele care permiteau menţinerea de-
osebirilor în practica liturgică la eparhiile de cu-
rând alipite se datora în mare măsură folosirii
cărţilor liturgice editate de uniaţi, în special a
celor de la tipografia Lavrei din Pociaev. Pentru
a pune capăt acestei stări de lucruri, mitropolitul
Gavriil iniţiază o muncă deosebit de grea şi anume
cea de a scoate din uzul bisericilor ortodoxe căr-
ţile liturgice tipărite de uniaţi sau greco-catolici
(Хойнацкий 1871, 45). Ca rezultat al eforturilor
mitropolitului Gavriil, au fost scoase din folosinţă
792 de exemplare de cărţi liturgice uniate din toa-
te uezdele mitropoliei, cu excepţia celui din Uman
(Чеховский 1904, 537).
Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni folosea
orice ocazie pentru înlocuirea cărţilor tipărite de
uniaţi cu cele ortodoxe. La începutul secolului al
XIX-lea un număr impunător de biserici vechi
erau reconstruite, folosindu-se de acest prilej,
mitropolitul Gavriil nu permitea sfinţirea bise-
ricii până când nu erau înlocuite cărţile liturgi-
ce greco-catolice cu cele ortodoxe (Чеховский
1904, 546).
Deşi în timpul scurt cât s-a aflat la conducerea
mitropoliei Kievului şi Haliciului, mitropolitul
Gavriil n-a reuşit să scoată din uz toate cărţile li-
turgice greco-catolice, totuşi datorită eforturilor
depuse de el s-a micşorat substanţial folosirea în
practica liturgică din parohiile mitropoliei Kievu-
lui a cărţilor liturgice tipărite de uniaţi.
Mitropolitul Gavriil înţelegea destul de bine im-
portanţa cântecului bisericesc pentru buna desfă-
şurare a serviciului divin. Astfel că o altă lucrare
administrativă a mitropolitului Gavriil în timpul
aflării sale la Kiev este cea ce ţine de renovarea
componenţei corului mitropolitan. La iniţiativa
mitropolitului Gavriil, fostul conducător de cor
Danilevski a fost înlocuit cu Ghetopanov. După
numirea în funcţie a noului conducător de cor,
la porunca mitropolitului Gavriil s-a realizat se-
lectarea pentru noua componenţă a corului, fiind
161
 II. Materiale şi cercetări
angajaţi cei mai buni cântăreţi din eparhie. Deşi
în urma armonizării corului au fost eliberaţi din
funcţii unii cântăreţi trecuţi cu vârsta, aceştia nu
au fost lăsaţi fără serviciu, la cererea mitropoli-
tului Gavriil foştii corişti erau numiţi în parohii.
Datorită eforturilor mitropolitului Gavriil Bănu-
lescu-Bodoni, pe parcursul anului 1800 a fost re-
novată întreaga componenţă a corului mitropoli-
tan (Чеховский 1904, 547).
Mitropolitul Gavriil era conştient de necesitatea
instruirii credincioşilor, de aceea ierarhul acor-
dă o deosebită atenţie predicii preoţilor. Încă în
timpul Ecaterinei II, la Moscova, de către mitro-
politul Platon a fost introdusă practica rostirii pe
rând a predicilor de către toţi clericii slujitori la
catedrală. Această practică a fost preluată şi de
către mitropolitul Samuil la Kiev. La rândul său
mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a continu-
at iniţiativa predecesorului său, de aceea obişnuia
să numească ca predicatori la catedrala mitropo-
litană din Kiev nu doar dintre preoţii din oraş,
ci şi dintre preoţii mai instruiţi din provincie, în
special dintre absolvenţii Academiei Teologice
din Kiev.
Un merit incontestabil al mitropolitul Gavriil Bă-
nulescu-Bodoni este acela că el a mers mai depar-
te decât predecesorii lui. El era convins că predica
este necesară nu doar în bisericile de oraş dar şi
în cele rurale, de aceea a poruncit Dicasteriei să
ordone ca toţi preoţii şi protopopii să prezinte
la Dicasterie câte şase predici care urmau să fie
pronunţate în parohii după primirea acordului
din partea autorităţilor de cenzură bisericească
(Чеховский 1904, 552).
Succesele mitropolitului Gavriil în activităţile de
îndreptare a lucrurilor din Mitropolia Kievului şi
Haliciului pe calea tradiţiei ortodoxe universale
au fost observate şi de cele mai înalte autorităţi
ale statului. Astfel, la 7 aprilie 1801, împăratul
Alexandru îi trimite o scrisoare mitropolitului
Gavriil prin care îi conferă ordinul „Sf. Andrei”.
În scrisoare se menţionează că ordinul i-a fost
conferit pentru „întocmelile ce le-a introdus pen-
tru susţinerea bunei orânduieli şi a propăşirii în
eparhia Kievului şi Haliciului” (Originea ... 1901,
369). Şi împărăteasa Elisaveta, într-o scrisoare
din 6 mai 1801, recunoaşte că ordinul „Sf. Andrei”
conferit mitropolitului Gavriil „este o recompen-
să ce cu tot dreptul i se cuvine pentru meritele şi
facultăţile lui” (Originea ... 1901, 369).
162
2. Diminuarea influenţei
romano-catolicilor şi uniaţiei
în eparhia Kievului şi Haliciului
Timpul aflării mitropolitului Gavriil la catedra
Kievului şi Haliciului coincide cu momentul acti-
vizării Bisericii romano-catolice şi celei greco-ca-
tolice (uniate), în urma celor două împărţiri ale
Poloniei (1793-1796), în special după 28 februa-
rie 1798, când împăratul Pavel I a restabilit trei
eparhiei greco-catolice: eparhiile de Luţk, Brest şi
Poloţk (Коялович 1873, 393).
Graţie principiului de toleranţă religioasă enun-
ţat prin Ucazul împăratului Pavel din 18 martie
1797, autorităţile bisericeşti greco-catolice şi
cele romano-catolice, prezentau toate cazurile
de convertire la ortodoxie ca acte de intoleranţă
religioasă (Коялович 1873, 380-381). Ca urmare
a acţiunilor acestora, la 8 octombrie 1789, Lopu-
hin, oberprocurorul Sfântului Sinod, îi porunceş-
te mitropolitului Gavriil Bănulescu să interzică
episcopilor aflaţi în jurisdicţia lui canonică orice
acţiune de convertire la ortodoxie a eterodocşilor
din eparhiile în fruntea cărora se află (Коялович
1873, 389). Nu era în favoarea convertirii la orto-
doxie nici circulara împăratului Alexandru I din
5 aprilie 1801, prin care se cerea de a nu-i asupri
pe cei care s-au lepădat de ortodoxie (Чеховский
1904, 400).
Este şi firesc că în aceste condiţii, mitropolitul Ga-
vriil Bănulescu-Bodoni întâlnea destule greutăţi
în încercările sale de a reţine creşterea numărului
de parohii greco-catolice în Mitropolia Kievului.
Un exemplu grăitor în această privinţă este ca-
zul din satul Kopacev, judeţul Kiev. Fără a lua în
consideraţie faptul că în localitate nu era nici un
greco-catolic, în anul 1800 aici a fost construit un
paraclis în care au început să slujească doi preoţi
greco-catolici, care nu se limitau doar la săvârşi-
rea serviciului divin dar mai promovau şi prozeli-
tismul religios, atrăgând la casa lor de rugăciune
şi pe creştinii ortodocşi (Чеховский 1904, 403).
Aceste acţiuni ale greco-catolicilor au devenit
cunoscute la Kiev, de aceea Dicasteria mitropo-
litană a fost nevoită să informeze conducerea gu-
bernială, însă nu a urmat nici o reacţie din partea
acesteia. În situaţia creată, mitropolitul Gavriil
Bănulescu-Bodoni este nevoit ca la 19 ianuarie
1803 să se adreseze personal guvernatorului Pan-
kratiev, cerându-i respectarea legii şi îndepărta-
rea preoţilor greco-catolici din parohia ortodoxă
 N. Fuştei, Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, actvităţi admisitrative la eparhia de Kiev şi Halici
sus-numită. Nu se ştie din care considerente, însă
guvernatorul fără nici o explicaţie a refuzat să
îndeplinească rugămintea mitropolitului Gavriil
(Чеховский 1904, 404).
Un caz asemănător a avut loc şi în satul Sikarnoi
din uezdul Lipeţk. În biserica construită pe banii
moşierului din localitate, la 10 februarie 1800,
începe să slujească un preot greco-catolic, deşi
locuitorii satului erau de confesiune ortodocşi.
Locuitorii din sat erau siliţi de către moşier să
frecventeze slujbele uniate. Aflând despre aceste
abuzuri, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni
porunceşte Dicasteriei să ia legătura cu Consisto-
riul greco-catolic din Luţk şi să-i ceară încetarea
infiltrării uniaţilor în satele populate de creştini
ortodocşi.
Cazuri de infiltrare a uniaţilor în parohiile orto-
doxe au mai fost semnalate şi în s. Zapalovka din
uezdul Skvirsk, în localităţile Petrivka, Zvenigo-
rod ş.a.
Despre aceste încălcări mitropolitul Gavriil Bă-
nulescu-Bodoni regulat îl punea la curent pe gu-
vernatorul Pankratiev, cerându-i să fie înlăturaţi
preoţii greco-catolici din parohiile ortodoxe.
După o tăcere îndelungată, în 1804, conducerea
gubernială a reacţionat ordonând în sfârşit de-
montarea clădirilor de cult greco-catolice din sa-
tele cu pricina (Чеховский 1904, 407).
În afară de infiltrarea uniaţilor în parohiile orto-
doxe din mitropolia Kievului şi Haliciului aveau
loc cazuri de convertire a unor persoane la ro-
mano-catolicism, în special prin botezul copiilor
mici, născuţi în familii mixte. Unul din aceste ca-
zuri este cel al familiei Logadovski din satul Tri-
lesah, uezdul Vasilievsk, despre care Mitropolitul
Gavriil Bănulescu-Bodoni aduce la cunoştinţă
Sfântului Sinod (Чеховский 1904, 416).
Pentru a exclude cazurile de prozelitism, la in-
dicaţia mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni,
Dicasteria din Kiev cere de la preoţii uniaţi şi cei
romano-catolici să nu încalce legislaţia în vigoare.
Trebuie să menţionăm că în perioada de timp cât
mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a aflat la
Bibliogafie
Altă poezie 1903: Altă poezie cătră Mitropolitul Gavriil. Biserica Ortodoxă Română 8, 1903.
Originea 1901: Originea câmpulungeană a lui Gavriil mitropolitul Kievului. Analele Academiei Române, seria II,
t. XXIII (1900-1901). Memoriile secţiunii istorice, 1901.
Floca 2005: I.N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii (Sibiu 2005).
conducerea mitropoliei Kievului şi Haliciului s-au
întors la Biserica Ortodoxă mulţi foşti creştini or-
todocşi din diferite categorii sociale (Чеховский
1904, 417), iar din cele 12 persoane care s-au con-
vertit la romano-catolicism la Kiev în timpul păs-
toriei mitropolitului Gavriil, doar două nu s-au
mai reîntors la ortodoxie (Чеховский 1904, 416).
Propaganda greco-catolică se răspândea nu doar
prin infiltrarea clericilor uniaţi în satele cu o po-
pulaţie preponderent ortodoxă ci şi prin interme-
diul cărţilor tipărite în Lavra de la Pociaev. Cărţile
de la această tipografie erau răspândite chiar şi la
Kiev. Din cauza cărţilor de cult editate la tipogra-
fiile uniaţilor, prin introducerea unor rugăciuni
de sorginte romano-catolică, clerul ortodox era
lipsit de posibilitatea desfăşurării logice a servi-
ciilor divine, aşa cum se obişnuia în bisericile de
tradiţie greacă.
Pentru a curma această stare de lucruri, mitro-
politul Gavriil propune cârmuirii guberniale să
interzică comercializarea cărţilor de la Pociaev în
parohiile ortodoxe. Însă autorităţile locale prefe-
rau să nu se amestece, păstrând tăcerea.
Pentru a schimba situaţia, mitropolitul Gavri-
il se vede nevoit să apeleze la ajutorul Sfântului
Sinod. În urma intervenţiei pe lângă acest înalt
for bisericesc la 2 ianuarie 1802 a fost emis uca-
zul Sfântului Sinod în care se stipula că tipografia
din Pociaev are dreptul să tipărească cărţi doar
pentru romano-catolici (Чеховский 1904, 427).
Însă acest ucaz rezolva problema doar pe jumă-
tate, deoarece nu interzicea vânzarea cărţilor gre-
co-catolice sau uniate în Kiev. De aceea la 9 fe-
bruarie 1802 este emis un ucaz împărătesc în care
era stipulat că în conformitate cu ucazul din 27
iulie 1787 (Чеховский 1904, 430), se interzicea
editarea şi comercializarea cărţilor de rugăciune
şi a Bibliei, care nu erau tipărite cu binecuvân-
tarea Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse
(Чеховский 1904, 431).
Astfel, în urma intervenţiei mitropolitului Gavri-
il Bănulescu-Bodoni, prin ucazul din 9 februarie
1803, a fost oprită răspândirea la Kiev a cărţilor
greco-catolice.
163
 II. Materiale şi cercetări

Знаменский 1886: Иоанн Павлинович Знаменский, Положение духовенства в царствование Екатерины

II и Павла I (Москва 1886).
Коялович 1873: М.И. Коялович, История воссоединения западнорусских униатов (СПб. 1873).
Крыжановский 1861: Е.М. Крыжановский, Очерки быта малороссийского сельского духовенства. Руко-
водство для сельских пастырей 39, 1861 şi nr. 46, 1864.
Папков 1899: А.А. Папков, Упадок православного прихода, Русский Вестник 3, 4, 1899.
Хойнацкий 1871: А.Ф. Хойнацкий, Западно-русская уния в ея богослужении и практике (Киев 1871).
Храневич 1892: В. Храневич, Помещики и духовенство юго-западного края. Киевская старина 38, 1892.
Чеховский 1904: В. Чеховский, Киевский митрополит Гавриил Банулеско-Бодони (1799-1803 гг.). В сб.:
Труды Киевской Духовной Академии, июль, август, 1904.

The Metropolitan Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Administrative activities at Kiev Bishopric

Abstract
The present study is dedicated to the analysis of some aspects of the Metropolitan Gavriil Bănulescu-Bodoni’s ac-
tivity at the Diocese of Kiev and Halich in 1799-1803. Thanks to the newly discovered archive documents more evi-
dence about the activities of this prominent figure, whose life is linked with the history of culture of three peoples
– the Romanians, Ukrainians and Russians – is found.

Митрополит Гавриил Бэнулеску-Бодони.

Административная деятельность на Киевской кафедре

Резюме
Данная статья посвящена некоторым проблемам, связанным с административной деятельностью митропо-
лита Гавриила Бэнулеску-Бодони в период пребывания его на киевской Кафедре 1799-1803 гг.
Благодаря новым архивным источникам в новом свете представляется деятельность выдающейся личнос-
ти, жизнь которого связанна с историей культуры трех народов: румынского, украинского и русского.

28.01.2007

Dr. Nicolae Fuştei, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, str. 31 August 1989, 82, MD-2012 Chişinău, Repu-
blica Moldova

164