CONSIDERAŢII PRIVIND COMERŢUL CU CEREALE
DIN BASARABIA PRIN PORTURILE ISMAIL ŞI RENI
(anii 1812-1856)
Prin tratatul de la Bucureşti, din 16/28 mai 1812,
Moldova din stânga Prutului a trecut sub jurisdic-
ţia Imperiului Rus.
Şase ani de ocupaţie rusească, cu rechiziţii şi răz-
boi au ruinat economia Basarabiei. În acest sens
şeful vămilor de control, N. Baikov, nota: „… aceas-
tă ţară jefuită şi pustiită de ostilităţile militare din
anii 1806-1812, prezintă un pustiu vast şi nepopu-
lat” (Tomuleţ 1992, 11).
În aceste împrejurări, vestea anexării teritoriului
dintre Prut şi Nistru, la Rusia, stabilirea unui nou
regim de dominaţie, impunerea populaţiei la re-
chiziţii şi prestaţii, pericolul răspândirii iobăgiei,
a fost primită de populaţia din ţinut cu ofensivă.
Ea a început să emigreze de sub „scutul eliberato-
rilor ortodocşi” în Moldova de peste Prut, ceea ce
contravenea planurilor autorităţilor ţariste.
În studiul de faţă, în baza literaturii monografice
publicate şi a unor documente de arhivă inedite,
am încercat să analizăm, în măsura în care ne-au
permis izvoarele, rolul porturilor Reni şi Ismail în
comerţul extern cu cereale al Basarabiei. Sarcinile
care derivă din acest obiectiv sunt: determinarea
nivelului recoltei de cereale din Basarabia în pri-
ma jumătate a sec. al XIX-lea, evidenţierea gra-
dului de influenţă a politicii comercial-vamale a
ţarismului asupra exportului cerealelor prin aces-
te porturi şi stabilirea volumul exportului pro-
priu-zis. Cadrul cronologic al studiului cuprinde
anii 1812-1856, de la anexarea ţinutului dintre
Prut şi Nistru la Rusia până la Tratatul de pace
de la Paris.
Este necesar să menţionăm, că problematica in-
vestigată а fost pusă în discuţie în monografiile is-
toricilor M.P. Muntean (Мунтян 1971), I.S. Gro-
sul şi I.G. Budak (Гросул, Будак 1967), I.A. Anţu-
pov (Анцупов 1981), V. Tomuleţ (Tomuleţ 2002)
etc. În pofida acestui fapt, multe aspecte ale temei
abordate n-au fost cercetate, altele au fost tratate
unilateral şi chiar tendenţios. Prezentul studiu a
fost elaborat, în mare parte, în baza documentelor
depozitate în Fondul 2 al cancelariei Guvernato-
Tyragetia, s.n., vol. I [XVI], nr. 2, 2007, 211-216.
Maria Maftei
rului Basarabiei (1812-1917) al Arhivei Naţionale
a Republicii Moldova ş.a.
După anexarea ţinutului la Rusia guvernul ţarist a
păstrat unele particularităţi în dezvoltarea social-
economică, impunerea fiscală, sistemul adminis-
trativ al Basarabiei. După suprimarea la 1 iunie
1831 а cordonului vamal de la Nistru Basarabia
este inclusă în sistemul social-economic şi politic
al Rusiei, care până la reforma din 19 februarie
1861, era de tip feudal-iobăgist. Cu toate că ţa-
rismul n-а răspândit şerbia în Basarabia, acest
sistem perimat şi-a pus amprenta asupra evolu-
ţiei social-economice a ţinutului, prin mijlocirea
demnitarilor de stat ruşi, ofiţerilor armatei ruse şi
a boierilor moldoveni filoruşi.
Ramurile principale ale economiei Basarabiei, în
prima jumătate а sec. al XIX-lea, au continuat să
fie agricultura şi creşterea vitelor. Din punct de
vedere economic ţinutul poate fi divizat în două
zone economice: nordul şi centrul regiunii, şi Bu-
geacul. Agricultura era dominantă în nordul şi
centrul regiunii, iar în sudul provinciei – vităritul
(Мунтян 1971, 10).
Agricultura îşi păstrează şi în această perioadă
caracterul său extensiv, accentuându-se totoda-
tă specificul său comercial. Se extind suprafeţele
cultivate cu cereale şi alte plante agricole. Se re-
duc, în schimb, suprafeţele imaşurilor, fâneţelor
şi pădurilor.
În anul 1814 Basarabia dispunea de o suprafaţă
de 203 mii desetine de pământ arabil, fără jud.
Bender, care în anii ’40 a crescut până la 600 mii
desetine (Мунтян 1971, 57, 68). Din cantitatea de
677774 sferturi de cereale recoltate la 1814 grâu-
lui îi reveneau 145356 sferturi (21,4%), porumbu-
lui – 278808 sferturi (41,1%), meiului – 116474
sferturi (17,2%), orzului – 73445 sferturi (10,8%)1
ş.a. Din cantitatea totală de cereale recoltate în
acest an, 55429 sferturi de cereale rămân pentru
vânzare2.
1
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 31 verso.
2
Ibidem, f. 32.
 II. Materiale şi cercetări

Producţia agricolă sporea, mai cu seamă, pe con-
tul extinderii suprafeţelor cultivate. În anii 1819-
1837, suprafeţele cultivate cu cereale au crescut
de la 103,7 mii desetine la 234 mii desetine (Ta-
belul 1), ceea ce a atras după sine şi majorarea su-
prafeţelor cultivate cu porumb de la 58,6 mii la
102,3 mii desetine, grâu – de la 26,4 mii la 64,8
mii desetine, secară – de la 13,3 mii la 25,4 mii
desetine, orz – de la 3,9 mii la 25,5 mii desetine,
ovăz – de la 1,5 mii la 16 mii desetine3.
Conform opiniei lui P. Svinin, în prima jumătate a
sec. al XIX-lea, cea mai răspândită specie de grâu
de primăvară era grâul arnăut, care se vindea în
Turcia şi Moldova de peste Prut, la un preţ mai
mare decât grâul obişnuit. De exemplu, în anul
1814 o kilă de arnăut (o kilă = 2 sferturi) se vin-
dea la preţul de 27-30 piaştri, iar o kilă de grâu
– 24-28 piaştri. Grâul arnăut era apreciat pentru
că avea bobul mai mare şi mai tare (Свинин 1867,
183).

Tabelul 1 Producţia medie anuală de cereale în perioada

anilor 1821-1825 era de 951511 sferturi, în anii
Structura loturilor din Basarabia 1826-1830 – 745292, în 1831-1835 – 819784, în
cultivate cu cereale în anii 1819 şi 1837 1836-1840 – 1760450, în 1841-1845 – 1629661, în
(desetine)* 1846-1850 – 2471365 şi în 1851-1855 – 2912742
The structure of the cereal cultivated lands sferturi (Мунтян 1964, 508). În perioada anilor
Anul 1826-1830, comparativ cu prima jumătate а ani-
Denu- 1819 1837 lor ’20, se observă o reducere а producţiei cere-
mirea alelor. Principala cauză а micşorării volumului
culturii Cantitate Cantitatea
În % În % producţiei cerealelor, în această perioadă, а fost
(desetine) (desetine)
războiul ruso-turc din anii 1828-1829. Însă, în
Porumb 58600 56,5 102300 43,7
concluzie putem menţiona că în perioada anilor
Grâu 26400 25,5 64800 27,7 ’20-50 ai sec. al XIX-lea volumul producţiei cere-
Secară 13300 12,8 25400 10,9 aliere a sporit de trei ori.
Orz 3900 3,7 25500 10,9 În anul 1845 Basarabiei îi reveneau 33,2% din vo-
Ovăz 1500 1,4 16000 6,8 lumul total de 4426020 sferturi de cereale recol-
tate în Novorusia, iar în 1847, 17% din volumul
TOTAL 103700 100,0 234000 100,0
total de 8086080 sferturi. Istoricul A. Skalkovski
* ANRM, F. 2, inv. 1, d. 5064, f. 451 susţine ideea că Basarabia, după volumul recol-
tei de cereale cultivate în Novorusia, în anul 1845
Datele Tabelului 1 ne permit să constatăm că în
deţinea locul întâi, iar în anul 1847 locul patru
perioada anilor 1819-1837 cele mai mari terenuri
(Скальковский 1848, 37).
erau cultivate cu porumb, urmat de grâu. Ţinem
să menţionăm că porumbul, cu toate că deţinea Exportul cerealelor din Basarabia depindea nu
întâietatea în sectorul agrar, doar o mică parte era numai de politica comercial-vamală promovată
destinat exportului. de ţarism, dar şi de volumul producţiei acestora
în diferite judeţe.
În prima jumătate а sec. al XIX-lea, în ţinut se
observă preponderenţa culturilor de primăvară Cele mai mari recolte de cereale erau colectate
asupra culturilor de toamnă (Мунтян 1964, 30). în judeţele din nordul şi centrul ţinutului. În anii
Cele mai mari terenuri cultivate cu culturi de pri- ’30-40 ai sec. al XIX-lea aceste diferenţe, în com-
măvară, îndeosebi cu porumb, se aflau în nordul paraţie cu Bugeacul, variau între 2,38 şi 1,39 sam
şi centrul ţinutului. Însă, odată cu sporirea cererii (Мунтян 1971, 32).
la grâu pe piaţă internă şi externă, la sfârşitul ani- În perioada anilor 1819-1829, surplusul de cereale
lor ’30 – începutul anilor ’40 ai sec. al XIX-lea si- destinat exportului constituia cca 392 mii sferturi
tuaţia se va schimba în favoarea grâului (Мунтян anual. Judeţul Bălţi dădea pentru piaţă, în anul
1964, 512). Deci, porumbul era cultura dominan- 1829, o cantitate de 172,6 mii sferturi cereale, ju-
tă în partea de nord şi de centru a Basarabiei, iar deţul Hotin – 152,5 mii, Bender – 48,3 mii, Orhei
grâul – în sud, situaţie confirmată şi de A. Ska- – 16,4 mii, Akkerman – 2,1 mii şi judeţul Ismail
lkovski (Скальковский 1848, 47). – 0,4 mii sferturi4.
3
Ibidem, d. 5064, f. 451. 4
Ibidem, d. 1199, f. 25.

212
 M. Maftei, Consideraţii privind comerţul cu cereale din Basarabia prin porturile Ismail şi Reni (anii 1812-1856)
Pentru autorităţile ruse, Basarabia urma să devi-
nă o colonie prosperă, de unde se proiectau să fie
luate herghelii de cai pentru cavaleria rusească,
vite, materiale de construcţie, produse agricole
ş.a. Toată bogăţia Basarabiei era pusă la dispozi-
ţia Imperiului Rus. Dacă până la anexare ţăranii
basarabeni livrau în mod obligatoriu, la preţuri
impuse, produse agricole Porţii Otomane, după
1812 acelaşi lucru îl vor face pentru Rusia. Dacă
până la 1812 produsele agricole se exportau în
Turcia, Austria, Germania, apoi după 1812 admi-
nistraţia imperială va întreprinde măsuri concre-
te de а reorienta exportul de cereale, vin, fructe,
peşte, sare, lână spre guberniile interne ruse,
care, parţial, la discreţia ei, le exporta în alte state,
obţinând mari beneficii.
Păstrând, la început, unele particularităţi specifi-
ce comerţului Basarabiei, guvernul ţarist adoptă
concomitent un şir de acte legislative comerciale,
care aveau drept scop includerea, treptată, a Ba-
sarabiei în sistemul pieţei interne ruse.
În acest sens, la 2 august 1812 a fost permis ex-
portul de cereale şi altor produse alimentare în
Rusia şi în posesiunile Sublimei Porţi, pentru care
urma să fie achitată taxa vamală, ce constituia 3%
ad valorem. Exportul mărfurilor era permis doar
în baza certificatelor comerciale prin porturile Is-
mail, Chilia şi Akkerman – cu acordul comandan-
tului cetăţii Ismail (Tomuleţ 2002, 74).
Astfel, relaţiile comerciale ale Basarabiei cu stră-
inătatea se întreţineau prin porturile Ismail, Chi-
lia şi Reni. Cele mai importante puncte vamale
în Basarabia erau la Ismail, Reni, Noua Suliţă,
Lipcani, Sculeni, Leova (Гросул 1956, 105). Prin-
cipalele mărfuri destinate exportului erau cerea-
lele. Autorităţile ţariste îşi puneau mari speranţe
în porturile Ismail, Reni şi Chilia, pe unde urmau
să fie exportate din Basarabia mii de sferturi de
cereale şi alte produse agricole.
La 29 septembrie 1813 au fost aprobate princi-
piile pentru exportul cerealelor prin portul Reni.
Se insista asupra verificării la faţa locului a cere-
alelor prevăzute pentru export. Negustorii urmau
să prezinte informaţii despre cantitatea de cereale
ce urma să fie depozitată în localităţile din apro-
pierea portului Reni. În cazul evitării răspândirii
molimei în timpul exportului cerealelor adminis-
traţia locală urma să se conducă de reguli puse la
dispoziţie de Comitetul sanitar al carantinei din
Ismail5 ş.a. Un an mai târziu, la 21 aprilie 1814
5
Ibidem, d. 101, f. 32-33.
administraţia locală a permis exportul cerealelor
prin portul Ismail6.
În anul 1813 carantina şi oficiul vamal din Reni au
fost transferate în Ismail, din care cauză transpor-
tul de mărfuri prin portul Reni а fost întrerupt.
Negustorii din Reni erau nevoiţi să-şi exporte
mărfurile prin portul Ismail, ceea ce era destul de
costisitor. De aceea, anume ei au insistat asupra
restabilirii exportului cerealelor prin portul Reni.
Primul pas în soluţionarea acestei probleme а fost
scrisoarea preşedintelui Consiliului de Miniştri
N.I. Saltâkov, din 30 ianuarie 1816, adresată mi-
nistrului de finanţe, care conţinea rugămintea ne-
gustorilor din Reni despre instituirea unui oficiu
vamal sau carantinal. Etapa finală а fost dispozi-
ţia Consiliului de Miniştri din 21 martie 1816, în
baza căreia negustorii au obţinut permisiunea ex-
portului cerealelor direct din Reni cu plata taxelor
vamale (Tomuleţ 2002, 79-80).
În Basarabia recoltele slabe erau un fenomen
frecvent. În vederea evitării fenomenului foa-
metei, care putea fi generat de recoltele scăzute,
administraţia imperială interzicea exportul cere-
alelor prin porturile Basarabiei. În anul 1814, is-
pravnicul ţinutului Soroca Pizani, într-un raport
din 24 septembrie îi cerea guvernatorului civil al
Basarabiei, I.M. Hartingh să interzică exportul
peste hotare al cerealelor pentru „…a preîntâm-
pina insuficienţa de produse alimentare necesare
locuitorilor din ţinut, care poate avea loc din ca-
uza recoltei slabe…” (Tomuleţ 2002, 76). Deoare-
ce cantitatea insuficientă de cereale putea genera
probleme nu numai locuitorilor Basarabiei, dar şi
trupelor armatei ruse dislocate aici, la 22 decem-
brie 1814 Consiliul de Miniştri a adoptat hotărâ-
rea de a suspenda temporar exportul de cereale
(Tomuleţ 2002, 77).
Interzicerea temporară а exportului de cereale
cauza prejudicii serioase atât negustorilor cât şi
vistieriei statului. De aceea, anume negustorii vor
fi cei mai insistenţi în lupta pentru libertatea ex-
portului cerealelor. În cele din urmă, la 28 martie
1815 negustorii au primit dreptul să exporte cere-
alele depozitate în Ismail7. Iar prin hotărârea de la
1 februarie 1816, Consiliul de Miniştri a declarat
libertatea exportului de cereale şi altor produse în
baza normelor care au existat până la 18128.
6
Ibidem, f. 31.
7
Ibidem, d. 245, f. 58-59 verso.
8
Ibidem, f. 101.
213
 II. Materiale şi cercetări
Prin hotărârea Senatului din 7 aprilie 1826, au
fost micşorate taxele vamale la exportul de cere-
ale până la 3 copeici pentru un sfert. Iar în anul
1828 s-a permis exportul fără plata taxelor vama-
le pentru cereale, prin punctele vamale de la Prut
şi Dunăre (Томулец 1984, 74).
În anul 1840 negustorii autohtoni au obţinut li-
bertatea comercializării cerealelor. Acelaşi drept
а fost oferit, în anul 1845, negustorilor străini,
care se ocupau cu comercializarea cerealelor în
Novorusia şi Basarabia (Мунтян 1971, 332).
Astfel, măsurile întreprinse de administraţia ţaristă
аu avut drept scop stimularea exportului cerealelor
din Basarabia şi reorientarea comerţului basara-
bean de la pieţele tradiţionale europene spre piaţa
internă rusă. Se pregătea terenul pentru includerea
ţinutului în sistemul economic al Imperiului Rus.
Despre evidenţierea caracterului comercial al
agriculturii ţinutului ne mărturisesc datele pri-
vind volumul exportului cerealelor. În perioada
anilor 1812-1815, din Basarabia au fost exportate
peste hotare şi în Odesa 450242 sferturi de grâu
şi 121133 sferturi alte cereale9. Volumul expor-
tului de cereale în perioada anilor 1829-1830,
а variat între 72366 sferturi de cereale, inclu-
siv 33894 sferturi de grâu (46,8%)10 şi 104427
sferturi, inclusiv 79145 sferturi de grâu (75,8%)
(Государственная 1831, 55). Reducerea volumu-
lui exportului, în această perioadă, а fost cauzată
de războiul ruso-turc din 1828-1829.
Datele statistice privind volumul exportului de
cereale din Basarabia în anii ’40 sunt destul de
controversate. Pentru anul 1846 Gh. Nebolsin
indică un volum de 448994 sferturi de cerea-
le. (Небольсин 1850, 54) A. Skalkovski indică,
pentru anul 1847, volumul de 60882 sferturi de
cereale, dintre care 31982 sferturi au fost ex-
portate prin portul Odesa, 18000 sferturi – prin
porturile Basarabiei şi 10900 sferturi – prin
punctele vamale de la Prut, menţionând că volu-
mul exportului s-a micşorat din cauza recoltelor
slabe care au afectat întreaga Europă Occiden-
tală (Скальковский 1848, 48, 56). I.D. Puhalski
susţine că în anul 1847, din volumul exportului
de cereale al Rusiei (1355148 puduri) cerealele
exportate din Basarabia constituiau 265030 pu-
duri (20%) (Пухальский 1964, 36). Deci, în anul
1847, după I.D. Puhalski, Basarabia a exportat
doar 265030 puduri de cereale.
9
Ibidem, d. 14, f. 209.
10
Ibidem, d. 1199, f. 34 verso.
214
O mare parte din cerealele exportate din Basarabia
aveau ca destinaţie porturile Ismail şi Reni, des-
chise respectiv în anul 1813 şi 1816 (Корнилович
1899, 55, 57). Aceste porturi erau cunoscute ca
centre ale comerţului extern şi de tranzit încă din
secolul al XVIII-lea, statut pe care îl vor avea şi în
sec. al XIX-lea.
În 1813 în Ismail au venit 37 de corăbii cu marfă
în volum de 132480 puduri. În acelaşi an au ieşit
din port 49 de corăbii, inclusiv 25 dintre ele aveau
marfă în volum de 235080 puduri. Aceste corăbii
au exportat din Basarabia 24305 sferturi de cere-
ale (Мунтян 1954, 96).
Volumul exportului cerealelor prin porturile Is-
mail şi Reni a sporit de la 180485 sferturi, în anii
’20, la 3156536 sferturi, în anii ’50 ai sec. al XIX-
lea. (Tabelul 2)
Datele Tabelului 2 reflectă o preponderenţă vădi-
tă а portului Ismail în exportul de cereale asupra
portului Reni în perioada anilor ’20-50 ai sec. al
XIX-lea. Din cantitatea totală de cereale exporta-
te portului Ismail îi reveneau 80,8 %.
Pe piaţa de cereale a Basarabiei un loc important
deţineau grâul, secara, orzul, porumbul ş.a. Prin
porturile Reni şi Ismail în anul 1814 au fost ex-
portate – 27398 sferturi de grâu, 68940 sferturi
– în 1815, 62223,5 – în 1825 şi 79143 sferturi – în
anul 1830 (Гросул 1956, 105; Корнилович 1899,
79; Государственная 1831, 55). Astfel, în peri-
oada anilor 1814-1830 volumul grâului exportat
prin porturile Reni şi Ismail a sporit de trei ori, de
la 27398 până la 79143 sferturi.
Datorită majorării suprafeţelor cultivate, mai ales
pe seama valorificării stepelor din sudul Basara-
biei, în perioada anilor ’40 –50 ai sec. al XIX-lea
creşte volumul de grâu exportat prin porturile
Reni şi Ismail. Şi anume, în perioada anilor 1839-
1843 în medie pe an se exportau 88960 sferturi
de grâu, în 1844-1848 – 185993 şi 245295 sferturi
– în 1849-1852 (Панфилов 1971, 410).
Această majorare a volumului exportului s-a da-
torat în primul rând, creşterii preţurilor la pâine.
De exemplu, în anul 1816, în Odesa preţul unui
sfert de grâu varia între 22,6 şi 23 ruble, iar în
anul 1817 – 25 şi 39 ruble (Мунтян 1971, 351) Pre-
ţul unui sfert de grâu în Ismail, în perioada anilor
1839-1844, varia între 3,50 şi 6 ruble argint11.
11
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 4351, f. 32-32 verso.
 M. Maftei, Consideraţii privind comerţul cu cereale din Basarabia prin porturile Ismail şi Reni (anii 1812-1856)

Tabelul 2
Exportul cerealelor prin porturile Ismail şi Reni
în anii ’20 -’50 ai sec. al XIX-lea (în sferturi)*
The export of cereals through the ports of Ismail and Reni in the years 20-50 of the 19th century

Prin portul Ismail Prin portul Reni Total Coraportul în %

Anii
Cantitate în % Cantitate în % Cantitate în % Ismail Reni
1821-1826 142729 5,6 37756 6,2 180485 5,7 79,1 29,9
1839-1845 869191 34,1 244629 40,4 1113820 35,3 78,0 22,0
1846-1852 1539412 60,3 322819 53,3 1862231 59,0 82,7 17,3
Total 2551332 100,0 605204 100,0 3156536 100,0 80,8 19,2
în % 80,8 - 19,2 - 100,0 - - -
* Томулец 1984, 76.

Porumbul, un alt produs important în comerţul
extern cu cereale al Basarabiei, se exporta prin
portul Odesa, porturile Ismail, Reni şi Chilia, ofi-
ciile şi punctele vamale de la Prut. Porumbul basa-
rabean din Odesa lua calea Italiei şi Franţei.
În anii 1839-1842, prin porturile Reni şi Ismail, în
medie pe an, se exportau 36433 sferturi porumb,
în anii 1844-1848 – 16630 sferturi şi 18598 sfer-
turi – în anii 1849-1852. (Панфилов 1971, 410)
Deci, în perioada anilor ’40-’50 volumul porum-
bului exportat s-а micşorat de două ori.
1848-1852 – 7868087 ruble asignaţii sau 96%
(Мунтян 1971, 348).
Prin urmare, materialul examinat mai sus ne de-
monstrează cu lux de amănunte, că în prima ju-
mătate а sec. al XIX-lea Basarabia, fiind inclusă
în sistemul pieţei interne ruse, a fost transforma-
tă într-un furnizor de bază al cerealelor, care erau
în mare parte exportate prin porturile fluviale
Reni şi Ismail. Ţinem să menţionăm, că în această
perioadă ponderea de bază în exportul cerealelor
revenea portului Ismail.

Astfel, în prima jumătate а secolului al XIX-lea
ponderea de bază în comerţul extern al Basara-
biei, prin porturile Ismail şi Reni, revenea grâ-
ului.
Pentru а stimula comerţul cu cereale, în prima ju-
mătate a sec. al XIX-lea, în portul Ismail au fost
construite prăvălii şi magazine pentru comercia-
lizarea pâinii (Анцупов 1981, 195).
Prin porturile Reni, Ismail şi Chilia, în perioada
anilor 1838-1839, au fost exportate cereale în va-
loare de 7688808 ruble asignaţii sau 94% din vo-
lumul total al mărfurilor exportate, în 1842-1846
– 2947586 ruble asignaţii sau 94% – şi în anii
Exportul cerealelor а fost marcat de nivelul recol-
tei şi de politica comercial-vamală а ţarismului în
Basarabia. Cu toate că rolul de bază în recoltarea
cerealelor revenea porumbului, grâul era cultu-
ra cerealieră care predomina exportul de cereale
prin porturile Ismail şi Rein, cota porumbului fi-
ind în acest export destul de mică.
În ceea ce priveşte politica comercial-vamală a
ţarismului în Basarabia, este necesar de subliniat,
că în prima jumătate а sec. al XIX-lea eа а fost
orientată spre instituirea controlului asupra co-
merţului extern cu cereale al Basarabiei, ramură
economică care aducea venituri substanţiale în
bugetul Imperiului Rus.

Bibliografie

Tomuleţ 1992: V. Tomuleţ, Reflecţii generale privind dezvoltarea social-economică a Basarabiei (1812-1868).
Cugetul 2, 1992, 10-20.
Tomuleţ 2002: V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii
burgheziei comerciale (1812-1868) (Chişinău 2002).
Анцупов 1981: И.А. Анцупов, Сельскохозяйственный рынок Бессарабии в XIX в. (Кишинев 1981).
Государственная 1831: Государственная внешняя торговля 1830 года в разных ее видах. Издание Депар-
тамента таможенных сборов (СПб 1831).
Гросул 1956: Я.С. Гросул, Крестьяне Бессарабии (1812-1861 гг.) (Кишинев 1956).

215
 II. Materiale şi cercetări

Гросул, Будак 1967: Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861)
(Кишинев 1967).
Корнилович 1899: А. Корнилович, Статистическое описание Бессарабии собственно так называемой или
Буджака с 1822 по 1828 год (Аккерман 1899).
Мунтян 1954: М.П. Мунтян, Положение крестьян и крестьянское движение в 30-40х годах XIX в. (Киев 1954).
Мунтян 1964: М.П. Мунтян, Динамика урожайности зерновых культур в Бессарабии в первой половине
XIX века. Ученые записки Кишиневского Университета 73, 1964, 25-41.
Мунтян 1964a: М.П. Мунтян, К вопросу о развитии зернового хозяйства в Бессарабии в первой половине
XIX века. В сб.: Ежегодник по аграрной истории Восточной Европы 1963 г. (Вильнюс 1964), 505-513.
Мунтян 1971: М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии. Ученые записки Ки-
шиневского Университета (исторический) 117, 1971, 4-385.
Небольсин 1850: Г. Небольсин, Статистическое обозрение внешней торговли России, ч. I (СПБ 1850).
Панфилов 1971: С.А. Панфилов, Некоторые данные о товарности зернового хозяйства Бессарабии в 40-
60х гг. Ученые записки Кишиневского Университета (исторический) 117, 1971, 408-419.
Пухальский 1964: И.Д. Пухальский, Некоторые данные о роли Бессарабии во внешней торговли России
в первой половине XIX века. Доклады научной сессии 1963 г., Кишинев 1964.
Свинин 1867: П. Свинин, Статистика. Описание Бессарабской области в 1816 году. ЗООИД 6, 1867, 170-262.
Скальковский 1848: А.А. Скальковский, Взгляд на хлебопашество и хлебную торговлю в Новороссийском
крае и Бессарабии. Ж М ВД 7, 1848, 33-58.
Томулец 1984: В. Томулец, Торговля Бессарабии со странами юго-восточной Европы в 1812-1830 гг. В сб.:
Россия и юго-восточная Европа (Кишинев 1984), 74 –78.

A survey of cereal trade in Bessarabia through the ports of Reni and Izmail in 1812-1856

Abstract
Scholarly investigations and archive documents point to the paramount importance of the river ports of Reni and
Izmail in the exports of cereals from Bessarabia in the first half of the XIX c. In this period the leading part in the
export belonged to Izmail. The main exported cereal was wheat; it was followed by barley, rye, and maize. By vari-
ous measures the tsarist administration stimulated cereal exports from Bessarabia to the Russian market instead
of the European, which had been traditional for this trade. Thus Bessarabia was included in the economical system
of the Russian Empire.

Общий обзор вывоза зерновых из Бессарабии через порты Измаил и Рени

в период 1812-1856 гг.

Резюме
Монографии и архивные документы позволяют констатировать что, в первой половине XIX века речные
порты Рени и Измаил занимали важное место по экспортированию зерновых культур из Бессарабии. В этот
период преобладающим центром по экспортированию зерновых был порт Измаил.
Основные виды зерновых, использованные для вывоза были: пшеница, ячмень, рожь и кукуруза. Однако,
преобладающим продуктом сбыта была пшеница.
Различными распоряжениями и указаниями царская администрация поощряла экспорт зерновых из Бес-
сарабии, тем самым, ориентируя торговлю Бессарабии от традиционных европейских рынков примени-
тельно к внутреннему рынку России. Таким способом Бессарабия была внедрена в экономическую систему
Царской России.

08.02.2007

Maria Maftei, Muzeul Cahul, str. Tolstoi 4, Cahul, Republica Moldova, e-mail: marinamaftei@yahoo.com

216