Biometeriale

Tema: Biomaterialele in practica ortodontice. Clasificare, noiuni generale.

Ortodontie compartiment al stomatologii pediatrice, care se ocupa cu studierea etiologici,

patogeniei, mijloacelor de profilaxie, de diagnostic se de tratament al anomaliilor dento-
maxilare.

Biomaterialele stomatologice (ortodontice) materiale dentare care vin in contact cu

esuturile vii (gingie, mucoasa, dinti) si permit restaurarea morfologic, funcional,
fizionomic a dentitiei.
Varietatea larga a materialelor dentare se datoreaz cunotinelor de biologie, biomecanica,
progresului industriei chimice, precum si progresul nanotehnologiilor.

Clasificare
1. Scopul utilizrii:
a. Materiale de baza sau de construire prezint grupul de materiale dentare din
care propriu-zis se confecioneaz aparatul sau dispozitivul ortodontic (masa
acrilica, aliaje inoxidabile wipla, etc).
b. Materiale auxiliare prezint grupul de materiale dentare utilizate la diferite etape
de confecionare ale aparatelor si dispozitivelor ortodontice (masa amprentara,
ghips, ceara, lacuri izolatori, etc).
2. Modul de activitate:
a. Materiale utilizate in cabinetul ortodontic
b. Materiale utilizate in laboratorul de tehnica dentar
3. Originea materialelor:
a. Mineral (ghips)
b. Organica (rini acrilice)
c. Compozite mixte sau oraganominerale (rini compozite)
4. Relaia de contact cu esuturile vii:
a. Materiale provizorii (cimentari, colri prin primer sau bonding, etc)
b. Materiale permanente (retainere fixe)
c. Materiale speciale (de amprentare, prelucrare etc)

Cerinile medico-biologice
Sa fie biologic tolerant de ctre esuturi adic biocompatibile;
Sa nu exercite aciune toxica si chimica asupra esuturilor vii;
Sa posede o reacie neutra la aciunea salivei si a componentelor produselor
alimentare;
Sa nu produc senzaii gustative si olfactive neplcute sau sa nu le peturbe pe cele
fiziologice;
Sa nu conin ageni alergici (sensibilitatea organismului);
Sa se supun uor procesului de autocuratire si de ngrijire igienica in condiiile
mediului bucal;
Sai menin aspectul estetic si calitative fizice, mecanice la utilizare in cavitatea
bucala, deoarece asupra biomaterialului se exercita aciuni distructive prin pH
lichidului bucal, activitatea florei microbiene bucale, presiuni mecanice masticatorii,
etc. (Sa nu se fractureze, ndoaie, coroziune);
Sa fie buni izolatori att termici cit si electrici;
Sa fie simple si comode in aplicare si utilizare.

Ctre biomaterialele stomatologice sunt naintate anumite cerine si specificari, standarde si

reglementri de stat. FDI (federaia dentar internaionala) si comitetul 106 stomatologiei al
organizaiei internaionale al standartizarii (ISO) expun eforturi de unificare si simplificare a
acestor reglementri.
Pentru permisiune der realizare comercial a biomaterialului stomatologic in spaiul
european produsul trebuie sa fie marcat cu sigla CE (comunitaii europene).

Testarea poproduselor stomatologice

Orice produs stomatologic (biomateriale) este testat naintea comercializrii prin teste
biologice si de biocompatibilitate (de toxicitate, alergice, carcinogenetice, citotoxicitate, etc).
Testrile se efectueaz pe animalele de laborator (oarecele, iepure, maimua, precum si pe
oameni voluntari).
Astfel biomaterialele se caracterizeaz lipsa de toxicitate si de agresiune pentru esuturile
cavitii bucale.

Toxicitatea este Testul oral 50. Oral, zilnic, timp de 14 zile se aplica materialul cercetat la
animalele de laborator. Peste 15 zile trebuie sa supravieuiasc cel puin 50% din nr iniial.
Citotoxicitatea se determina in vivo si in vitro (culturi de celule).
- In vivo prin injectare sub sau intracutana a biomaterialului in forma de soluie apoasa
rezultatele se citesc peste 72 ore, prin examenul anatomo-patologic in regiunile
produse.
- In vitro substantele testate se aplica in plgi cu geloza si culturi de limfoblasti. Se
evendiaza halourile de toxicitate (nu cresc celulele).
Alergia se apreciaz prin injectare subcutana la animalele laborator prin rezultat pot
aprea edem sau emitem cutanat. Testul negativ este tegumentul inact, lipsa semnelor
cutanate.
Carcinogeneza se testeaz in vitro si in vivo.
- In vitro se apreciaz efectul mutagen al substanelor cercetate in culturile de celule
hepatice.
- In vivo efectul nociv tumoral se apreciaz prin aplicarea preparatului in cavitatea
bucala la maimua macaca frezus.

Astfel biomaterialele testate pot fi comercializate dar exista situaii in care se pot determina
reacii alergice, toxice in dependent de organismul gazda.

Proprietile biomaterialelor
Fiecare biomaterial trebuie sa posede anumite proprieti mecanice, fizice, chimice si
tehnologice individuale.

Propretatile mecanice exprima capacitatea materialului dea opune rezistena maxima la

aciunea diferitor portii executate din exterior pt al deforma sau al frmia. Proprietile
mecanice presupun urmtorii indici:
- Rezilstenta capacitatea de a rezista, de a se opune la aciunea forelor exterioare.
- Durabilitate opunerea la tendina de ptrundere a altui material.
- Elasticitate revenirea la format iniial dupa ncetarea aciunii forelor exterioare.
- Viscozitatea - rezistena la diferite lovituri si calitatea de a curge in stare lichida.
- Plasticitate - obinerea formelor noi la aciunea diferitor forte.
- Fragilitate faramitarea la aciunea forelor executate asupra lui (ex: porelan)

Proprietile fizice sunt exprimate prin:

- Temperatura de topire si de fierbere
- Conductibiltiatea termic si electric
- Culoare, luciu,efecte optice
- Coeficienii de dilatare si de contracie termic

Proprietatile chimice include:

- compoziia chimica a materialului
- Structura reelei cristaline
- Rezistena la coroziune, la aciunea diferitor ageni chimici
 - Gradul de oxidare

Solicitari tehnologice includ:

- caliti ce permite realizarea proceselor tehnologice in condiii speciale.