Se vor folosi foarte mult de aceste cuvinte ale Pivintelui Josif mai ales monahii simonahiile, dar i cei care, in lume find, Serra ern ira ek aa Ove eee Nee eer ea eer mere me se stie insa ci cele ce sunt cuprinse in aceste serisori en ea eee ate eee ee en ee eRe! CT Ret Troe TRAIT cele CLE Toren 12 A = steele Aishelietay MARTURII DIN VIATA MONAHAL SaCoperta de Mihai COMAN Coperta 1 Miniatura din Liturghierul lui Ghelasie see. VIL Tepovros 1051 EK@PAEIZ MONAXIKHE EMIIEIPIAE Exdoais Iepas Movys idobeov Aytov Opor, 1992 Copyright pentru traducerea romAneasci EDITURA BIZANTINA ISBN 973-96756-5-4 Gheron IOSIF Marturii ‘ din viata monahala Traducere de Preot Dr. Constantin COMAN Editura Bizantind Bucuresti, 1995Prefata la traducerea romaneasci Pirintele duhovnic Iosif si ucenicul sdu. Parintele Iosif a fost vietuitor la Sfintul Munte Athos, jar ucenicul un tanar oarecare, din afara Sfantului Munte. Ei comunica prin scrisori. Tanérul il intreaba pe Parintele duhovnic despre "Rugi- ciunea mintii". Parintele fi réspunde cu mult bundvoing’, spunandw-i, intre altele, ci la venirea sa in Sfantul Munte, - "sunt de atunci patruzeci de ani", a aflat mulfi batrdni cu “lucrare’, care practicau Rugiciunea lui lisus, gi el insusi a devenit ucenicul unui asemenea biitrin, de la care a deprins aceasti sflintd rugiciune, pe care o practic& de mai bine de treizeci gi sase de ani. Pentru a o deprinde, aceasta rugiciune trebuie rostiti neincetat, avand mintea concentratd la cuvintele: "Doamne Tisuse Hristoase, miluieste-ma". Dupi multi vreme de rostire cu mintea, ea se rosteste de la sine, indulcindu-te "ca si cum ai avea miere in guri", si coboard in inima, care este centrul spiritual al omului, inima fiind "tronul mintii’. Intre timp, Rugiciunea.se rosteste si in ritmul res- Piratiei, astfel: inspirdnd acrul, se rosteste prima parte a rugiciunii: "Doamne lisuse Hristoase", apoi respirand:6 Gheron IOSIF “miluieste-ma", Astfel se rosteste Rugiciunea fn orice imprejurare: stand, mergand, mAncnd, culcat in pat etc. Dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel: "Neincetat va rugati" (I Tes., 5-16). Noi cerem, in numele lui lisus, si El ne da, trimitandu-ne harul Sau fn ajutor. Paralel cu rostirea rugiciunii, mintea, care alimenteazi inima, trebuie paziti de ginduri si imagini strdine de Tugaciune gi, in acelagi timp, trebuie practicata virtutea milosteniei si indeosebi ajutorarea bolnavilor gi a sfracilor. Rostind neincetat gi cu stdruinti rugiciunea, cu ajutorul lui Dumnezeu, in doui-trei luni se poate deprinde. De mare folos sunt metaniile si privegherea de noapte. lucrarea acestei sfinte rugaciuni sunt trei stari duhov- nicesti: = prima se numeste stare de curdfire, sau har curdtitor (purificator); - a doua stare este cea de Juminare, sau har luminator; - a treia stare este cea de desdvdrgire, sau har desi- vargitor. C&tre un calugar care a intrat in manistire... Primul r&zboi este cel al gandurilor gi al contradictiilor, care sunt pornite mai ales impotriva votului ascultirii. Pentru a merge pe calea plicuti lui Dumnezeu, trebuie si se cunoasci pe sine, si lupte impotriva patimilor, sd se osteneasc4 a dobandi Rugiiciunea mintii, virtutea smereniei gi a rabdarii. Prin smerenia adevaratd gi prin ribdarea ispitelor gi a necazurilor, Dumnezeu trimite harul. Un semn al smereniei adevarate sunt lacrimile de pocaint’. Lacrimile trebuie si cura din ochi, la fiecare aducere aminte de Dumnezeu. Altfel, sufletul boleste Marturii din viata monahala 7 de necredinta si de mAndrie. In ispite si in necazuri s& nu se cearé mingdiere de la oameni, ci numai de la Dumnezeu. Trebuie s& lupte impotriva miniei, pentru ci omul manios, chiar daci ar fnvia un mort, nu. va fi primit in Imparatia lui Dumnezeu. ‘Acest parinte duhovnicesc are darul de a sfaitui pe altul ca si cum gi-ar spune lui fnsugi, si de aceéa sfaturile lui sunt plicute, directe si convingitoare. El se roaga si posteste pentru sporul duhovnicesc al ucenicului su, aducindu-i aminte gi de cuvintele Parintilor: "Dacé nu vergi singe, nu primegti Duh’, $i incd un adevar ii aduce aminte ucenicului su, si anume: cat am reusit aici, pe pamant, si ne curitim si si ne lumindm sufletele, tot att vom vedea pe Hristos de aproape si de clar si ne vom bucura de mireasma Lui. Parintele, raspunzind la intrebirile ucenicului, fi vorbeste despre darul lacrimilor, despre manie si despre infrangerea ei," despre imbogitirea duhovniceascd prin rabdarea ispitelor, despre dumnezeiescul har, despre diavol si vicleniile lui, despre cele patru elemente din care suntem creafi noi camenii - uscat, umed, cald gi rece - gi despre toate schimbiarile care se petrec in noi si fandunle care bantuie fina noastra, alcdtuité din Hird gi duh datator de viata. P&rintele vorbeste despre toate acestea, vorbeste fara efort, pentru ca a trecut prin ele, le-a experimentat, le-a trait gi le trdiegte, acestea fiind niste realitdti vii si mereu Prezente in viafa noastri duntrici. Pentru ‘incurajarea ucenicului si a celor care citim aceste pagini, Parintele duhovnic foloseste un intreg capitol, capitolul XI, pentru a aminti de marii Parinti pe care i-a cunoscut in Sfantul Munte, care aveau "lucrare" duhovniceascii.eI Gheron IOSIF __ Aminteste, agadar, de Parintele Gheron Kalinikos, care timp de patruzeci de ani a stat izolat de tofi ceilalti, nevoindu-se cu Rugiciunea mintii si hrinindu-se cu dul- oe eee dumnezeiesti. El s-a bucurat de ripirea Alt parinte, Gheron Gherasimos, neintrecut isihast, “lucrator" al Rugiciunii mingii, avea nouiizeci de ani gi a dobindit darul lacrimilor neincetate. _ Allt parinte, Gheron Ignatie, nevizitor multi ani, duhov- nic, iscusit, ajuns la varsta de nouiizeci si cinci de ani, Tugitor neincetat cu Rugiciunea mintii - in timpul rugi- Ciunii, gura lui raspandea foarte bund mireasmi. Parintele Daniil, urmitor al marelui Arsenic, iubitor de tacere si mare iubitor al Sfintelor Slujbe. fn saizeci de ani, nu ia scdpat nici o zi fri o sfint slujba. fn Postul Mare sivargea Sfanta Liturghie a Darurilor mai fnainte sfinfite in fiecare zi a sptimAnii. A murit fiiri Acta de aalrd po oi fe aceon Soe Pine a pe wi side pears pesae Pe zi, si de aceea la Sfinta Liturghie Au fost si alti asemenea Pirin, dar aproape tofi acestia au mut Astizi nu se mal afl astfel fe sone sfinte, care prin viata lor au sfintit insusi Muntele Sfant. Grijile materiale, indiferenta si raceala fat de asemenea ‘lucrari" sfinte inlocuiesc ravna duhovniceasci gi fier- binjeala harului de altidat. \capitolele ce urmeaza, Parintele duhovnic vorbeste ui despre Sfiinta Rugiciune, despre luminarea ; despre curdtirea inimii de patimi si de diavoli. In toatd aceasta lucrare, mintea are impreund lucritor harul curititor. Marturii din viata monahalé -9 Dupa curdtirea inimii se asterne in inim& o pace sfaintd, plind de bucurie, i Ruggiciunea se rosteste in inima fara osteneala. Parintele, in continuare, face o marturisire, spundnd: "Toate acestea Je-am trait eu. Am gustat din fructul lor si am aflat cat este de dulce". In ultimele capitole, Parintele vorbeste despre votul ascultérii si despre primejdiile pe care le intémpind cei neascultatori fati de duhovnicii lor. La sfarsitul acestei lucrari, autorul, Parintele Iosif, arat{ cd ar fi vrut sd scrie trei c&rti, cu urmatorul continut: 1. - Ca omul este nimic. 2. - Ca in toate si peste toate este Dumnezeu, de Sine slavit. 3. - S& rabzi toate pana la moarte. {ntrucdt originea noastra este {4rana, Dumnezeu este Cel ce ne da suflare de viafi, urmand ca noi s4 indurdm ispitele prin care harul ne modeleazd pentru a deveni "dumnezeu dupa har". Arhimandrit Sofian BOGHIU Egumenul Sfintei Mandstiri AntimTE MONK BIA 008% sctenty PAN “KSYitE Amv Dl Prolog Eram de noudsprezece, ani, imi amintesc, cand am Iuat drumul Gradinii Maicii Domnului, al Sfantului Munte. Acest drum al vietii monahale mi l-a ardtat vrednica mea mamé, iubitoare de monahi - acum monahia Teofana. in primii ani ai ocupatiei germane, cAnd am intrerupt gimnaziul pentru ca sA muncesc, la una din bisericile din Volos a venit ca preot un cilugar aghiorit. Era ucenic al pirintelui Iosif Isihastul, cum fi spuneav. Acest ieromonah aghiorit a fost pentru mine, in timpurile acelea, un sfatuitor si un ajutor de mare pret in viata mea duhovniceasca. L-am luat ca duhovnic gi in scurt timp, gratie indrumirilor si povestirilor lui, am inceput sd-mi simt inima cum se indep&rteazi, de lume gi cum se lipegte de Sfantul Munte. Mai ales cand imi vorbea despre viata Parintelui Iosif, ceva se aprindea in mine si dorinta de a-l vedea devenea din ce in ce mai fierbinte. C&nd a sosit ceasul - era 26 septembrie 1947 - 0 corabioaré ne-a adus molcom, intr-o dimineati din lume, in Muntele cu nume sffnt, ca gi cind ne-ar fi purtat de la limanul celor trec&toare spre celdlalt mal al vesniciei. La arsana la Sfainta Ana astepta un venerabil batra- nel, Gheron Arsenie.ee Gheron IOSIF “. Nu esti tu Iannakis din Volos? - ma intreaba. ~ Da, Parinte, - ii spun - dar de unde mi cunoasteti? fncing wer PM? 7, Gheron Tosif stie de la Cinstitul naintemergator. I s-a ardtat aseara si i-a spus: “ffi aduc un miclugel, primeste in stdna ta." Mintea mea a ramas alipité de Sfantul Ioan fnain- temergatorul, ocrotitorul meu, pentru ci m-am nascut in ziua de pomenire a nasterii sale. Simteam multi Tecunostinti Pentru grija ce mi-o purta. a “Ei, Iannakis, si mergem - imi spuse Gheron Arsenie. mergem, c& ne asteaptii Parintele." Am inceput si urcdm. Ce simfiminte! Oricdta putere ar avea cineva, nu le poate descrie. In seara aceea, in bisericufa Sfantului Ioan Botezitorul, care este sipatii intt-o pester, am pus metania supunerii mele. Acolo, in lumina aceea firava, sufletul meu a cunoscut, in felul lui, fata luminoasé a sfantului nostra Parinte. _ Fram cel mai mic din obste, si ca varsti trupeascd si ca varsti duhovniceasca. lar Gheron Iosif era una Gintre cele mai mari staturi duhovnicesti aghiorite din timpul nostru. Am rimas alaturi de el doisprezece ani, faving la picioarele lui. Atat a mai trait dup’ aceea, Ma lonednict Dumnezeu sé-1 slujesc pfind la ultima Era vrednic de toat slujirea, in schimbul multel sale osteneli duhovnicesti, al rugiciunilor sale, ae ne-au rimas ca o mostenire duhovniceasc’ de mare pref. L-am cunoscut ca fiind cu adevarat Ppurtator de Dumnezeu, Excelent indrumitor duhovnicesc. Cu multi experienga in lupta impotriva patimilor si a demonilor. Nu era posibil sa vind la el un om gi si nu se vindece, oric&t de impitimit era. Era de ajuns si asculte de el. Marturii din viaja monahala 13 C&t despre-monahi, pune mai presus de orice as- cultarea dupi modelul lui Hristos. Pentru cregtinii din lume indemna la rugiciunea mintii, dar totdeauna cu multe indrumari. Se temea foarte mult de ratacirile oamenilor. “. Ai vazut un om care si nu ceara sfat sau care si nu implineasca sfaturile primite? In scurt timp i vei vedea ratacind." Ne spunea des acest lucru. C&t priveste randuiala noastri monahalé, era foarte aspru. Tubea din tot sufletul lui "postul, privegherea gi rugiciunea”, Painea si putina lui mancare erau totdeauna cu masuri. Nu ménca niciodati mAncare proaspatd dac& stia cA mai este rmas ceva din ziua precedenta sau chiar de doui-trei zile. Cu noi, cei tineri, era mai intelegator in ceea ce priveste hrana. Aceasta pentru c& gtia foarte bine toate slibiciunile, noastre trupesti gi c& trebuie si ne intirim. Dar intelegerea pe care ne-o ariita prea cd se termina aici, la acest pogoramént. Dincolo de aceasta, era foarte exigent. Nu ca n-ar fi stiut s& ierte greselile sau si infeleaga slabiciunile, dar voia de la noi si ne punem toate puterile sufletesti gi trupesti la nevointZ, la ascez. Spunea: "Ceea ce nu oferim spre a fi folosit de Dumnezeu va folosi celui réu. De aceea si Domnul nostru ne porunceste si-L jubim din toatd inima gi din tot sufletul nostru, pentru ca cel riu si nu mai giseasci loc si sdlashuiascd inlduntrul nostru". Privegheam toati noaptea. Aceasta era randuiala noastra. Parintele cerea de la noi si ne luptim pana la sfnge impotriva somnului si a gandurilor murdare. E| priveghea in intuneric, in chilia lui, avand drept tovardig nedespargit rugiiciunea neincetatd a mintii. Desina Gheron IOSIF izolat in chilia tui, ne arita c& era in cunostintg de cauzi cu tot ceea ce se intémpla in afara chiliei, cum ne migcim si cum umbldm noi. Cu o simpli privire ne citea gindurile, Cand vedea cé avem nevoie de intrire duhovniceasci, ne povestea diferite intamplari minunate cu périnti aghiorifi, Avea mult dar in poves- fire. Cand vorbea, mu te-ai mai fi slturat ascultindu In ciuda acestui dar al lui fnniscut de povestitor, cand ajungea si ne vorbeascé despre luminarea dumneze- jascd, despre starea de har, de multe ori il vedearm Intristat cd vocabularul uman atét de sirac nu putea sd exprime acele infelesuri adanci. Ramanea ca fara alas, fl simfeam ca fiind departe de noi, neputand s8 Vorbeascd despre acele lucruri care erau mai presus de orice cunoastere, mai presus de orice strélucire, fnaljime de neajuns a ratiunilor mistice, acolo unde sunt tainele cele simple si absolute, cele neschimbate si de negrit ale Teologi, tele nostru nu studiase teologia. Dar i cu multi profunzime. Serie intr-uns din score ene "Monahul adevarat, c&nd isi curd in isihie simyurile si ajunge Ja linigtea’ mingi si la curdjenia inimii, atunci Primeste harul si luminarea cunostingei si devine tot o lumina, tot o minte, transparent la toate gi descopera atata teologie, incdt trei daci ar scrie nu s-ar putea fine de curgerea harului care vine in valuri i aduce pace si nemigcare desivargité a patimilor in tot trupul Se aprinde inima de iubirea dumnezeiascd gi strigi: "Nu indeparta, Doamme lisuse, vaturile harului Taw, céci mii topesc precum cearal" $i mintea este rapitz spre vederea cea duhovniceasc& (theoria). $i onnul se trans. figureaz4 si devine una cu Dumnezeu, pana intr-atat Marturii din viata monahala Is incdt nu mai deosebeste sinele su, precum fierul inrosit in foc, cfnd se aprinde si devine foc. Din aceste cuvinte ale sale se vede ci dumnezeiescul nor, coplesit de lumina necreat’, nu fi era necunoscut side neajuns, ci mai curand fl cunogtea ca loc si mod al prezentei lui Dumnezeu, ca taind de nepatruns, ca Jumin& mai stralucitoare si mai presus de orice lumina. Si aceasta pentru ci plrintele nostru stia si se roage. De multe ori, cand iegea dup& multe ore de lucrare a rugiciunii inimii, fata lui era schimbat si luminoasé. Nu este deloc de mirare ci lumina aceea dumnezeiasc4 in care se scAlda continu sufletul sdu, uneori cuprindea vizibil si trupul lui. De altfel, aureola sfingilor nu este nimic altceva dec&t aceastA stralucire a luminii necreate a harului, care lumineaz4 inlduntrul lor. Curdtenia parintelui era ceva minunat. {mi amintesc, cand intram seara in chilia lui, cA totul raspandea ° mireasmA de nefnchipuit. Jar mireasma rugiciunii lui simteam cum atingea tot ceea ce era in jurul sau, influentind nu numai simturile Hiuntrice, ci gi pe cele exterioare. Cand ne vorbea despre curatenia sufletului sia trupului, ne dadea mereu ca exemplu pe Preacurata Fecioara. ". Nu va pot descrie - ne spunea - cat de mult plac Maicii Domnului cumpitarea gi curdtenia. Aceasta pen- tru cA numai Ea este Fecioari Preacurata si vrea ca tofi s& fim la fel ca ea." $i iarisi spunea: "Nu exist alta jertfa mai bine mirositoare la Dumnezeu ca nepri- hdnirea trupului, care se dobandeste cu singe gi lupti infricosdtoare. Luptati-va, asadar, s4 vi curdfiti sufletele si trupurile. SA nu primifi niciodaté gandurile cele neruginate".16° cre Gheron IOSIF lespre tacere, parintele nu scotea nici un cuvant daci nu era neapiirat nevoie, Mai ales in timpul Postulul Vecemia de sambit seara pa ¢ a pana la Pavecernit ie Seara, iar de atunci vietuiau in tcere deh agin saptimana. Se infelegeau numai prin semne. gi oe vazuse ca este mult folos din aceasti nevointi & ticeri, ne interzicea gi nous si vorbim inte noi “Aveamn Pe ee jneerupem ee numai pentru lucruri absolut . ne itea in afara schitului ‘vreo ascultare, nu ne ingaduia sd vorbim erataen as multa atentie sé vada daca nulta 2 § am facut ascultare desivargit si oa PAstrat intru totul ticerea, Pentru ie aia le douai-trei cuvit imul " " mal de dou cuvinte, primul "canon" era de douii-trei an acest barbat os it ceresc sa vindece cu atdta indemfnare atimue ucenicilor sai, incat numai sd fi stat jt lu Si deveneau oameni co adevirat. Numal ef uf ne eal ala! dar putini au rimas. Nu era ugor si eal igi el. Dragostea lui parinteasci m-a ajutat att mult la cresterea mea duhovniceasci, incdt dack eee multi ar fi de necrezut. De exemplu, in , Colsprezece ani cat am stat impreund, doar de cai ori daca am auzit numele meu ain gars lui. Pentru a oy striga, sau cand se referea la mine, se folosea mumai ele ate £ de epitete jignitoare, Cat dragoste insdi la in aceste mestegugite insulte, ct interes curat Pentru mine in spatele acestor cuvinte! Cat de recunos- ‘or fi este sufletul meu acum u i tor ii eu ai Pentru acele int ii chirurgicale ale curafeniei limbajului sau! ae Mérturii din viata monahala 7 Am rimas fn pustie multi ani. Datoriti conditiilor grele, aproape tofi ne-am imbolnavit. Parintele a fost instiinfat in rugaciune c& trebuie s& cobordm mai jos. ‘Aga s-a gi int€mplat. Acolo clima era mai blinda si ostenelile noastre mai putine. Aga am reusit sd ne revenim, in afara de pirintele. El a fost bolnav toaté viata. Din pricina postului sau a ostenelilor din timpul privegherilor de noapte, din pricina sudorii de la rugi- ciune sau gi din cauza multelor ispite, din cauza tuturor acestora ajunsese si fie tot o rand. {ntr-o zi lam intrebat: "Parinte, de ce postiti atat de mult dupa atta epuizare?" Si mi-a rispuns: "Acum, fiul meu, postesc ca Bunul Dumnezeu si vi dea si voud harul Sau. fn ciuda neputintelor si durerilor trupesti, se simtea totusi in el atta bogitie sufleteascd gi fericire, incdt fiindu-i greu sa le descrie spunea c& ceva asemanitor cu Raiul este inliuntrul si A venit gi timpul plecdrii Iui dintre noi. $i-a asteptat moartea toat& viafa, pentru c rdimAnerea lui aici era osteneala gi suferintS. Sufletul s4u tanjea dupa odihna cereasca, la fel si trupul sau. In ciuda faptului ci ne sidise de la inceput foarte puternic amintirea mortii, ne-a facut o mare impresie familiaritatea lui cu “infricogé-toarea tain’ a morfii". Arata ca si cum se pregitea pentru praznic. Ataét de mult era ingtiintata constiinta Iui de mila dumnezeiascé. fn ultimele zile a plans mai mult decdt obignuia. I-a spus Gheron Arsenic, ca si-l mAngiie: "Parinte, attea osteneli, atta rugdciune ati facut in viata sfintiei voastre, atatea lacrimil Lardsi lacrimi..." L-a privit si i-a spus: "Ei, parinte Arsenic! Sunt adevarate cele ce spui, dar sunt om, totusi. Pot s& stu dac& au fost plicute in fata lui Dumnezeu toate18 Gheron IOSIF cele cate am facut? Voi putea oare si mA mai intor Pa pentru a plange? Sa facem acum cat putem fiecare came ar Cat jelim gi cat plangem, tot atét vom fi Dragostea lui pentru Maica Domnului era mai gat ais ge nee Incepeau si verse lacrimi. O ruga de mult timp sé-l ja, s& se odihneascd. $i l-a ascultat Preacurate. Lea {nstiingat cu o lund inainte de plecarea sa. Atunci, ma chemat si mia spus ce si pregitim. Noi asteptam! pt Siunel dorm Tui 14 august 1959" a trecut si vadi un domn Shinas, din Volos. Se cunosteau ". Ce faceti, plrinte? - i i pe ti, parinte? - i-a spus acela. Cum stati cu - Maine, Sotiri, plec in patria cere find vei auzi clopotele, sii aduci aminte de Sree peotat la privegherea preznicului Adormirii Maii Pe mnului, parintele a c&ntat la strand atat cat.a putut, ipreund cu’ ceilalti paringi, La Sfinta Liturghie, cand s-a impirtisit cu Preacuratele Taine, a spus: "rand Pentru viata vesnicé". S-a luminat dé ziud pentru 15 august, PArintele stitea in scaunul martiriului su, in curtea schitului, fsi astepta ceasul. Era sigur de ingtin- larea pe care 6 primise de la Maica Domnulu, dar vazind ci trece timpul si of soarele se ric, La prins eva aseminitor cu intristarea, o nelinigte din cauza Intrzierii, A fost ultima "viziti’a celui riu, M-a strigat $i m-a spus: "Fiule, de ce oare intirzie Dumnezeu si mi ia? Soarele urei pe cer gi eu mai sunt ined aici S2indu-l eu pe parintele meu c& se intristeaz’. si aproape se nelinigteste, am Iuat curaj si am spus: Marturii din viata monahald 19 "Parinte, nu vi intristafi! Vom face cu totii rugiciune si veti pleca.” I s-au oprit lacrimile, Paringii gi-au luat ioti metaniile si au inceput rugiciunea. Nu a trecut un sfert de ord si mi-a spus: "Cheam pe parinti s4 faci metanie, pentru cA plec’. Am facut toti ultima metanie. Dup& putin timp gi-a ridicat ochii in sus si a privit fix, cam doui minute. Apoi s-a intors cdtre noi si, cu deplind luciditate gi cu o ugurare sufleteascd de negrdit, ne-a spus: "Toate s-au terminat, plec. Binecuvantati!" in timp ce spunea ultimile cuvinte, si-a intors capul spre dreapta, a deschis de doud-trei ori Tinigtit gura gi ochii, si asta a fost tot. Si-a dat sufletul in méinile Aceluia dup’ care a tAnjit si pentru care s-a ostenit din tineretile lui. Moarte cuvioasd cu adevdrat. Nowa celor de fata ne-a dat sentimentul invierii. In fata noastri aveam un mort gi s-ar fi cuvenit s& jelim, dar inkuntrul nostru eram cuprinsi de bucuria fnvierii. Acest sentiment nu 1-am mai pierdut. El insofeste de fiecare data pomenirea fericitului intru adormire p&rintele nostru. Deoarece viata lui a fost pentru noi invayitura scrisd si oral, deoarece am cunoscut din experienta proprie puterea cuvintelor lui si deoarece suntem rugafi de multi ani de foarte mult lume sa scriem despre Gheron Iosif, iat ci acum, prin editia de fat, fi dam lui insusi posibilitatea si vorbeasc&, prin intermediul scrisorilor sale. Gheron Iosif nu stia carte din lume. Nu terminase dec&t doud clase primare. A fost insi infelept in cele dumnezeiesti. Teodidact. Universitatea pustiei l-a invajat acele lucruri de care avem mare nevoie, tainele ceresti.20 Gheron IOSIF Se vor folosi foarte mult de aceste cuvinte ale sale mai ales monahii si monahiile, dar si cei care, in lume fiind, duc lupta cea bun’. Daca se vor folosi si altii, aceasta numai Dumnezeu singur stie, Sa faci dupa bunitatea Lui. Sa se stie ins ca cele ce sunt cuprinse fn aceste scrisori nici nu se ascult’ usor, - far cuget curat $i curajos - nici nu devin fapte fara lupti si far multi osteneali. Multumim mult si invoctim rugiciunile parintelui pentru toti cei care au contribuit Ja realizarea acestui Volum. Cerem iertare cu smerenie cé nu am implinit nici pan acum fagdduinta de a scrie viata fericitului intru adormire parintele nostru Gheron Iosif. Arhimandrit EFREM, Starequl Manastirii Cuviosului Filothei din Sfantul Munte Athos Gheron IOSIF Nota asupra editiei Cartea Marturii din vioja monahald reproduce in traducere roméneasca patruzeci din cele optzeci si dou de scrisori ale marelui duhovnic atonit, Gheron Iosif, citre fili sii duhovnicesti, monahi sau credinciosi din lume, publicate de catre Sfanta Manastire a Cuviosului Filothei din Muntele Athos sub titlul Tepov Io, Exppacis Movaysens Eunerpias. Cu ajutorul lui Dumnezeu gi pentru rugiciunile Parintelui Iosif, Editura Bizantina spera si poata publica in curénd gi celelalte scrisori cuprinse in editia greaci, cu convingerea cd, in totalitatea lor, acestea reprezinté o marturie extraor- dinara a adevarului fundamental al credintei noastre, acela c& omul, prin curitirea de patimi si cu lucrarea harului dumnezeiesc, poate ajunge la vederea lui Dumnezeu, la comuniunea cu Acesta pana la indumnezeire. in acest sens, scrisorile Parintelui Iosif pot fi asezate, fri nici o rezerva, alituri de textele filocalice clasice, de cele ale Sfantului Simeon Noul Teolog, ale Sfantului Grigorie Palama sau ale Sfantului Siluan Atonitul. Pentru traducere am folosit editia a patra aparuti in anul 1992 in Editura Sfintei Manjstiri Filothei. Multumim atonite pentru generozitatea cu care a acordat Editurii Bizantine dreptul traducerii si editirii acestei carti in limba romana. . EditorulMarturii din viata monahali 23 L C&tre un tanar care a intrebat despre "rugiciunea mintii" Jubitul meu frate in Hristos, iti doresc s& fii bine. Astazi am intrat in posesia scrisorii tale si ii dau rispuns la toate cite imi scrii. Informatiile pe care mi le ceri nu cer nici timp gi nici osteneal pentru a fi Je oferi. Pentru mine, rugiciunea mintii este ca mestegugul fiecdruia (ca meseria fiec4ruia), din moment ce 0 lucrez de mai bine de treizeci gi gase de ani. C4nd am venit eu Ja Sfantul Munte am cdutat dintru inceput pe pustnicii care lucrau rugiciunea. Pe atunci - acum patruzeci de ani - erau multi care aveau viati inlduntrul lor. Oameni ai virtutii. Batranei plini de zile. Dintre acestia ne alegeam duhovnicul si pe ei ii aveam indrumatori. A lucra rugiciunea mintii inseamna a te sili pe tine insuti si spui continuu rugdciunea cu gura. Fara intrerupere. La inceput repede; si nu aiba timp mintea si nascd ganduri trecitoare. Si ai atentia concentrata numai asupra cuvintelor: "Doamne lisuse Hristoase, miluiegte-ma". Dup mult timp se obignuieste mintea si o spune de la sine. $i te tndulcesti ca si cand ai4 Gheron IOSIF avea miere in gurd. $i doresti si o spui mereu (si 0 tot spui). Daca o lagi, iti pare foarte rau. CAnd mintea ajunge si se obignuiascd si si se umple - sd 0 fnvete bine - atunci o trimite gi in inim’. Pentru c& mintea este cea care hraneste sufletul. Lucrarea ei este aceea de a cobori in inima tot ceea ce vede sau aude, fie bine, fie rau, deoarece in inima este centrul puterii spirituale gi trupesti a omului, este tronul mintii. Deci, cand cel care se roaga isi pazeste mintea si nu-gi imagineze nimic gi este atent numai la cerintele Tugaciunii, atunci respirand ugor, cu oarecare efort si voint, o coboara in inima gi o tine induntrul si spune cu ritm rugaciunea: "Doamne lisuse Hristoase, miluie- ste-ma", La inceput spune de cdteva ori rugiciunea gi respiri © data. Dup& aceea, cfind mintea se obignuieste si stea in inimd, spune la fiecare respiratie o dati rugi. ciunea: "Doamne lisuse Hristoase" inspirand, il ste-m&" expirand. Aceasta se face pani cand harul dumnezeiesc va umbri gi va lucra in suflet. Dupa aceasta, totul este contémplatie (vedere duhovniceasca). Rugiciunea se spune peste tot; stind jos sau in Picioare, culcat in pat sau mergand. "Neincetat Tugati-va, dati multumire pentru toate" - spune Apostolul. Nu numai inainte de culcare trebuie si te rogi. Este nevoie de multd stradanie. Cand obosesti, agazi-te. Apoi iaragi Tidicd-te. S4 nu te ia somnul. Toate acestea se numesc "lucrare", Tu arati lui Dumnezeu voinfa ta. Apoi totul depinde de Acesta, daca iti va da sau nu. Dumnezeu este inceputul gi sfargitul. Harul Lui lucréazA totul. El este puterea mobilizatoare. Maérturii din viata monahalé 2 lar cum se intmpli aceasta, cum lucreazi jubirea stil Trebuie si pazegti poruncile. Cand te scoli noaptea gi te rogi, cfnd vezi un bolnav gi iti este mil de el, cAnd vezi pe vaduva sau pe orfan, pe batran si ai mil de ci, ajutindu-, atunci te iubeste Dumnezeu. Atunci si tu fl iubesti. Mai intai Acela iubeste si iti reagazi harul Siu. Apoi noi diruim din ale Sale: “ale Tale dintru ale Tale’ . _. . Daca voiesti si-L gisesti numai prin rugiciune, s& nu scofi nici o risuflare ffiri rugiciune. SA fii atent numai si nu primesti nici un fel de niluciri. Deoarece Dumnezeu este fard forma de inchipuit, fara culoare. Este mai presus de orice inchipuire. Nu putem si-L comparim cu nimic, Este prezent ca o dulce si abia perceptibila suflare in cugetele noastre. Starea de recu- legere, de patrundere vine cAnd te gandesti Ja cat de mult L-ai suparat pe Dumnezeu. Care este atat de bun, atat de dulce, atat de milostiv, atét de plin de iubire. Care S-a rastignit gi toate le-a indurat pentru noi. Toate acestea gi multe altele cate a suferit Domnul, dacd te gindesti la El, iti vor aduce starea de reculegere duhov- cA. | pack vei putea si spui rugiiciunea neincetat gi cu voce, in doua-trei luni o vei deprinde. $i te va umbri harul si te va ricori bineficdtor. Numai si poti si o spui cu voce gi fairi intrerupere. Cand o va prelua mintea, atunci vei inceta s4 o mai spui cu gura. Si iardsi, daci mintea 0 las, incepe de la sine a o spune gura. Toata strdania este necesar& atunci cdnd o spui cu gura, pana cnd se va deprinde, la inceput. Apoi, in tofi anii vietii tale, 0 vei spune cu mintea fara osteneala.26 Gheron IOSIF _ Cand ai s& vii la Sfaintul Munte, dup cum spui, si vii si m& vezi. Atunci insi vom vorbi despre alte lucruri. Nu-{i va mai riméne timp si vorbim despre Tugiciune. Rugaciunea ai si o afli atunci cand mintea va fi linigtita. Aici, trecind de la o manistire la alta, mintea iti va fi atras& de cele ce vei vedea gi vei auzi. ~ Eu sunt sigur ci vei afla “rugiciunea", Si nu te indoiesti. Numai si bafi direct Ja uga milostivirii dum- nezeiesti si Hristos iti va deschide. Cu neputintd si nu-fi deschida. Iubeste-L mult ca s& primesti mult. fn dragostea Lui, multi sau pufind, sta si darul, mult sau putin. ‘Marturi din viaa monahalé 7 IL. C&tre acelasi, despre rugiciune si raspuns Ja intrebari M-am bucurat mult de dorinta pe care o ai de a fi de folos sufletului tiu. $i eu insetez s& fiu de folos fiecdruia dintre fratii care cautd si se mantuiascd. Asadar, jubitul si dragul meu frate, deschide-fi bine urechile. Telul final al omului, din momentul in care s-a ndscut la viati, este de a-L afla pe Dumnezeu. Nu-L poate ins& gisi daci mai inti nu La gasit Dumnezeu pe el. “In El tréim gi ne migcim", dar patimile ne-au inchis ochii nostri duhovnicesti si nu-L vedem. Cénd, ins, Prea Bunul Dumnezeu {gi va intoarce ochiul Sau cAtre noi, atunci ne vom trezi ca din somn si vom incepe a ciuta mAntuirea. Deci, la prima ta fntrebare rispund: acum te-a vazut Dumnezeu, te-a luminat si te indruma. Oriunde te-ai afla, lucreazi. Spune fara incetare rugiciunea, cu gura si cu mintea. Cand limba obosegte, incepe cu mintea. Jar c&nd mintea se ingreuiazi, spune iardsi cu gura. Numai si nu incetezi. Fé multe metanii. Privegheazi noaptea ct poti de mult. $i dac& se aprinde in inima ta flacdra si dragostea pentru Dumnezeu gi vei dori linistea gi nu vei mai putea s4 stai in lume - deoarece28 Gheron IOSIF in tine se aprinde rugiciunea -, atunci scrie gi iti voi spune ce si faci. $i iarsi, dacd harul nu va lucra asa, dar zelul te va tine pan vei implini poruncile Domnuluy cele ce privesc pe aproapele, atunci mulfumeste-te cu stare aceasta si va fi bine. Nu cduta altceva. Diferenta intre treizeci, gaizeci, 0 suti o vei afla cand vei citi Everghetinosul. Vei gisi acolo multe astfel de lucruri si mult te vei folosi. Raspunsul la celelalte intrebari: rugiciunea aga trebuie si se spund, cu cuvantul liuntric. Dar pentru c& la inceput mintea nu a deprins incd rugiciunea si © uita, trebuie si o spui cnd cu gura, cand cu mintea. $i aceasta si o faci pani cind mintea se umple gi devine Iucrare, energie. Lucrare (energie) se cheami aceea cAnd, spunand rugiciunea, simti inkiuntrul tiu bucurie gi dulceaga gi doresti si'o spui mereu, Cand mintea va prelua rugiciunea gi aceasta va deveni bucuria despre care iti scriu, atunci Tugiciunea se va spune in tine fari incetare, far stridania ta proprie. Aceasta se numeste simfire-lucrare, deoarece acum harul lu- creazi fara stridania omului. Acesta mindnci, merge, doarme, se trezeste, iar inlduntrul sdu strigi continua Tugiciunea. $i are pace, bucurie. Acum, despre orele de rugiciune. Deoarece esti in lume gi ai diferite griji, oricdnd gasesti timp ff rugdciune. Striiduieste-te ins continuu si nu neglijezi rugiciunea. in ceea ce priveste "contemplatia" pe care o doresti, aceasta este foarte greu de atins, deoarece este nevoie de multa linigte. In trei categorii se imparte starea duhovniceasca, gi in functie de aceasta lucreaza si harul dumnezeiesc in om. O stare se cheama de curdfire, in care omul se Martunii din viata monahala 29 curditeste. Ceea ce ai tu acuma se numeste har curdfitor. Acesta indeamna pe om spre pocainta. Orice dorinti a ta spre cele duhovnicesti vine de la harul acesta. Nimic nu este al tu, Acesta lucreazi totul in chip tainic. Harul acesta, cnd te straduiesti gi tu, ramane cu tine cAtiva ani. $i daca omul inainteaz4 prin rugaciunea mintii, primeste un har mult mai diferit. Primul, cum am spus, se numeste simfire-lucrare gi este acest har curdtitor. Acum cel care se roagi simte migcarea, lucrarea dumnezeiasca inliuntrul siu. Celalalt har se cheama lumindtor. Prin acesta, cel ce se roagd primeste lumina cunostintei, este ridicat la contemplarea (vederea) Iui Dumnezeu. Nu este vorba de lumini, viclenii sau inchipuiri, ci de limpezimea mintii, curatenia gandurilor, adancimea intelesurilor. Pentru ca si vind acest har, cel care se roagi trebuie sd aib& mult liniste si indrumator nerdticitor. A treia stare, umbrirea harului, care vine dup aceasta, harul cel desdvdrgitor, este dar mare. Nu iti scriu acum despre acesta, deoarece nu este gevoie. Ins dac& vrei s& citesti despre acesta, am scris, cu agramatismele mele, un manuscris despre “trambita duhovniceasca". Cauti si-l gisesti. Cumpari si pe Sfantul Macarie, pe Avva Isaac gi te vei folosi mult. $i orice nelimurire intdlnesti, scrie-mi si eu iti voi Taspunde cu mult dragoste. Eu, in timpul aceste, scriu celor care ma intreaba. Anul acesta au venit din Germania numai si numai ca sd afle despre rugaciunea mintii. Din America, iarasi, imi scriu cu multi dorire. De la Paris sunt atatia care cu mult cdldura caut& raspuns. Noi, aici, la picioarele30 Gheron IOSIF noastre, de ce oare nu ne ingrijim? Este att de greu s& strigim continuu numele lui Hristos ca si ne miluiasca? fn fine, persist gio idee gresitd, mare ispité, cum c& dac& spune cineva rugiciunea mintii exist riscul si ritdceascd, in timp ce aceasta este raticire - adic a spune aga ceva. Cine doreste, si incerce. $i cfnd lucrarea rugiciunii va dura mai mult timp, atunci se va face rai inliuntrul siu. Se va elibera de patimi. Va deveni alt om. $i daci nu se afl in pustnicie, bunurile pe care le va dobandi- prin aceasti rugiciune nici nu se pot spune! NE AKO Marturii din viaja monahalé 31 Il. C&tre un cdlugir care a intrat pe cfmpul de lupta Bucur’-te in Domnul, iubite fiu pe care harul lui lisus te-a luminat gi te-ai lep&dat de lume. Te-a aruncat in Pustie si te-a trimis in obste. Si acum slivesti din suflet pe Dumnezeu gi-I multumesti. Harul dumnezeiesc, fiul meu, este ca ceva. care patrunde in suflet si-l atrage pe om fara si-l sileascd spre cele inalte. El cunoaste modul in care si incdnte pe pestii cei infelegatori si si-i scoat din marea acestei lumi. Ce se intampla, ins, dup aceasta? Dupa ce Dumnezeu scoate din lume pe cel care vrea s& trdiasci in pustnicie gi il aduce in pustie, nu fi aratd la inceput nici patimile sale si nici ispitele, pana cand nu devine cdlugar si fl leagi Hristos cu frica Sa. Dupi aceea vine incercarea, stradania, lupta. $i daca, de la inceput, cel incercat se strduieste si apuc& s4 aprinda, prin multe nevointe, faclia ascezei, aceasta nu se va stinge atunci c4nd, retragandu-se harul, vin ispitele. Astfel, cand harul pleacd, acesta va servi la stared lui de dinainte. $i, in functie de patimile pe care le-a avut in lume, ispitele se vor trezi si vor pune in migcare obiceiurile rele care fl inrobeau.32 Gheron IOSIF Mai intai s tii, fiule, cA om de om este mult diferit. La fel si cdlugir de cdlugir. Sunt suflete moi, care se las convinse cu mult& uguringi. Sunt insi si suflete tari, care nu se supun ugor. Pot fi atét de diferite, cum este bumbacul de fier. Bumbacul are nevoie numai de atingerea cuvantului, in.timp ce fierul are nevoie de focul si de cuptorul ispitelor ca s& poati fi prelucrat. Acesta din urma trebuie si aibi multi ribdare fn ispite pentru a primi curdtirea. Daci nu are rabdare, este ca opaitul fari untdelemn. Se stinge repede gi se pierde. Asadar, dac& cineva care are o astfel de fire tare ca fierul vine s{ se faci monah, de cum vine se gi ridic& impotriva ascultarii, se leapida de figiduinte si paraseste lupta. $i vezi? Numai ce se retrage un pic harul pentru a se pune la incercare vointa si rabdarea sa, acesta arunci armele gi incepe si-i pari rau ci a venit s se fac monah. $i igi petrece zilele in neascultare si amirliciune, plin de contradictii gi de revolt. Prin rugaciunile parintelui siu harul poate si alunge pentru putin norii ispitelor, pentru ca acesta si-si poata reveni un pic, dar dupa putin timp iaragi va birui voia proprie si neascultarea gi iardgi va veni tulburarea si confuzia. Imi scrii despre fratele pe care dac& il vezi te minunezi cum c4 at&ta osteneald depune in ascultarea lui gi totusi egoismul il stipaneste dinlduntru. Crezi cd usor este si biruiasc’ omul patima? Faptele bune gi milosteniile gi orice lucru bun din afari nu reugesc s4 sting semetia inimii, ci exercitiul mintii, suferinta pocdintei, inima infrénti si smerité, acestea smeresc cugetul cel nesupus. $i cere osteneald Marturii din viaa monahala 33 multa gi greu de dus pentru omul cel nesupus, neas- cultétor. Numai cu nefirmurité rabdare poate acesta s& reuseasci. Numai cu ribdarea fara de margine a duhovnicilor, cu ingiduinta gi cu dragostea fratilor este posibil si ajunga la simtire cei tari la suflet. Dar sd vezi cum sunt adeseori at&t de folositori si acestia, ca si mana dreapta. Aproape totdeauna acei care au un dar oarecare, pe care ceilalti nu-l au, este greu si se smereascd. Cred c& ei sunt ceva, iar ceilalti mu. Este, prin urmare, nevoie de mult osteneald si de mult rabdare si ingiduingi pana cind se va drama temelia cea veche a mandriei gi se va pune o alti temelie, cea a smereniei si a ascultrii lui Hristos. Vizind Domnul gi ostenelile si dorinta, si a celor impricinati dar gi a celorlalti, le ingdduie alt ispiti care se impotriveste patimii lor si, cu mila Lui, fi izbiveste si pe acestia "Cel ce vrea ca tofi si se méantuiasc", Tu vezi numai cui vrei si te asemeni. Cel mai bine ar fi fost ca toti s& fi avut fire bund, smeriti si ascultdtori. Dar daca se intimpla ca cineva s fie cu firea tare ca de fier, si nu deznddajduiasca. Cere multa lupta, dar, cu harul lui Dumnezeu, poate si biruiascd. lar Dumnezeu, sf stii, nu este nedrept s& ceara altceva dec&t ceea ce a dat. in masura -in care a dat darurile, in aceeasi masurd cere gi lucrarea lor. i, de la inceputul creafiei, in trei categorii a impértit pe oameni: unora a dat cinci talanfi, altora doi gi altora unul. Cei dintai au daruri superioare. Cu mintea cuprinzitoare, unul dintre acestia se numegte de Dumnezeu invitat, deoarece primeste cunoasterea4 Gheron IOSIF de la Dumnezeu, fiird si invete. Asa au fost in vechime Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Onufrie, Cuvioasa Maria, Chiril Fileotis, Luka cel din Stiria si multi alti, care fara indrumator au ajuns desivarsiti. Ceilalti trebuie s& invete bine ca si faci ceva. Iar ultimii, chiar daci aud, chiar daci fnvafi, ingroapa totul in pamént si nu fac nimic. De aceea existé atdta diferenté intre oameni gi calugari. De aceea este nevoie, mai inainte de toate, sa te cunosti pe tine insuti, sa stii cine esti cu adevirat, ‘nu cine crezi c& esti. Dac ajungi la aceasta cunoastere de sine, devii mai intelept decdt toti oamenii. Cu astfel de cunoastere ajungi la smerenie gi primesti harul de Ja Domnul. Iar daci nu dobandesti cunoagterea de sine gi te increzi numai in ostenelile tale, si stii cA te afli departe de cale. Deoarece profetul nu zice: "vezi, Doamne, osteneala mea’, ci: "vezi smerenia gi osteneala mea’. Osteneala este pentru trup, smerenia este pentru suflet, iar am&ndoua la un loc, osteneala si smerenie, sunt pentru omul in intregimea lui. Cine a biruit pe diavol? Cel care si-a cunoscut cu adevirat boala, patimile gi lipsurile pe care le are. Cel ce se teme si se cunoascd pe sine, acesta ramane departe de cunoasterea adevarat gi altceva nimic nu-i place decat si. vadi numai greselile celorlalti si sd-i judece. Acesta nu vede la ceilalti calitdtile, ci numai defectele, dup cum la sine nu vede defectele, ci numai calititile. Si aceasta este, cu adevarat, boala de care suferim noi, oamenii acestui veac, aceea ci nu recunoastem unul altuia darul su. Unul este lipsit de multe, iar cei multi le au pe toate. Ceea ce are unul nu are celalalt. Dacd recunoastem acest lucru, vom Marturii din viata monahala 35 dobandi multé smerenie. Dumnezeu se cinsteste si se slavegte pentru c&4 a incununat pe oameni in diferite feluri si a aratat diversitate in toate creaturile Sale. Nu este asa cum gindesc cei fairi de lege, care vor si impuni egalitate in Creatia dumnezeiascé. Dumnezeu toate cu intelepciune le-a facut. Agadar, fiul meu, acum, cd te afli la inceput, ingrije- gte-te si te cunosti mai bine pe tine insuti, pentru ca s& pui temelie tare smerenia. fngrijeste-te s& inveti ascultarea, si dobindesti rugiciunea: "Doamne lisuse Hristoase, miluieste-ma", Rugiciunea sé-ti fie risuflarea ta. Nu lisa mintea ta inceat& pentru ca si nu inveti cele rele. Nu lisa sé vezi lipsurile celorlalti, deoarece, fara si-ti dai seama, te vei afla impreund lucritor acelui ru si impotrivitor binelui. SA nu te aliezi din negtiingi cu vrajmagul sufletului tau. Fiind prea iscusit, vrajmagul stie bine si se ascunda in spatele patimilor si slibiciunilor tale. Aga incét, pentru a lovi in acesta, trebuie s& lupti, si te biruiesti Pe tine insufi, s4 omori toate patimile. Cand omul cel vechi va muri, atunci puterea vrajmagului si a potriv- nicului se va desfiinta. Lupta noastra nu este impotriva omului, pe care poti sa-I ucizi in multe feluri, ci este impotriva incepa- toriilor si puterilor intunericului. $i impotriva acestora nu se lupté cu dulceturi, ci cu rauri de lacrimi, cu durere in suflet pana la moarte, cu nemarginitd smerenie gi cu multa rabdare. Sa cazi epuizat ca lovit de boala grea siptaméni intregi. $i si nu pardsesti lupta pand i iruiti si nu se vor retrage demonii. Atunci vei primi eliberarea de patimi.36 Gheron IOSIF Asadar, fiul meu, silegte-te pe tine insuti dintru inceput si intri pe poarta cea stramti, deoarece numai aceasta duce la libertatea Paradisului. Taie-ti in fiecare zi si in fiecare ceas voia ta gi nu cduta alti cale in afara de aceasta. Aceasta a fost batitorita de picioarele parintilor cuviogi. Descopera si tu Domnului calea ta, si Acesta te va indruma. Descoperd parintelui tau andurile tale si acesta te va vindeca. SA nu ascunzi niciodaté gandurile tale, deoarece inlauntrul lor se afla ascunsa viclenia diavolului, care dispare atunci cind sunt spuse. Nu descoperi greseala altcuiva spre indrepti- firea ta, pentru ci indati harul le va descoperi in fata oamenilor pe ale tale, pe cele pe care pani acum le acoperea. At&t cit tu acoperi pe fratele tau, tot atat harul te va pizi pe tine de deffiimarea oamenilor. Cat despre celalalt frate de care imi scrii, se vede c& are picate nemérturisite, pentru c& se rusineazA si le spuni pirintelui su, De aceea vine ispita. Trebuie si indrepte aceasti neordnduial’, pentru cd fir spove- danie curata si deplind nu se cura. $i este pacat si fie batjocorit de diavol. Tnkiuntrul stiu, in adinc, este escuns egoismul, orgoliul. Tu roagi-te si si ai dragoste pentru el si pentru tofi. Pazeste-te de tot raul. Acum, cé ai intrat pe cdmpul de lupta, vei fi incercat cu multe feluri de ispite. Pregiiteste-te si rabzi. Spune neincetat rugiciunea si Domnul te va ajuta cu harul Sau. Niciodata ispitele nu sunt mai tari decdt harul. Marturii din viata monahala 37 Iv. Catre acelasi Fiul meu, daca iei aminte la cea ce iti scriu gi te silegti pe tine insuti, vei afla mult folos. Toate acestea tise intampli deoarece nu te striduiegti indeajuns la rugiciune. Deci, silegte-te. Spune tot timpul rugaciunea. Sa nu-ti stea deloc gura. Aga te vei obignui cu rugiciunea si 0 va prelua apoi mintea. Nu da curaj gandurilor, deoarece astfel te slibesti si te intinezi. Rugiciune, silirea continuu, gi vei vedea cat har vei primi. Viata omului, fiul meu, este necaz gi supZrare, deoarece este instr&inare. Si nu cauti odihnd desivargita. Hristos a purtat crucea. $i noi trebuie s-o purtim. Dac& vom rabda toate necazurile, vom afla har de la Domnul. De aceea ne lasé Domnul sa fim ispititi, pentru a ne fncerca zelul si dragostea pe care o avem pentru El. De aceea este nevoie de mult rabdare. Fara ribdare omul nu poate deveni lucrdtor, nu invati cele duhovnicesti, nu ajunge la masura virtutii si a desavarsirii, Iubeste pe lisus si spune fara intrerupere rugiciunea si aceasta iti va lumina calea spre El. . Aji grij si nu judeci, pentru ci din cauza aceasta ingiduie Dumnezeu s& plece harul si te Iasi si cazi, sd te smeresti, si vezi greselile tale.38 Gheron IOSIF Cele ce imi scrii sunt adevarate. Ceea ce simti la inceput este harul lui Dumnezeu, care, atunci cand vine, il face pe om duhovnicesc. $i toate i se par bune gi frumoase. Atunci iubeste pe toata lumea, are trezvie, lacrimi, cdldur& sufleteascd. Cand pleaci harul pentru ca omul s& fie incercat, atunci toate devin trupesti si sufletul cade. Ins& tu si nu-ti pierzi atunci vointa, ci s& strigi fri incetare rugiciunea, cu multd silintd, cu durere multa: "Doamne Iisuse Hristoase, miluiegte-ma". laragi gi iardgi, la nesfargit. Si ca si cand ai vedea cu mintea pe Hristos, si-i spui: "Mulfumesc, Hristoase al meu, pentru cele bune pe care mi le-ai dat, ca gi pentru cele rele prin care trec. Slava Tie, slava Tie, Dumnezeul meu". Si rabdand toate, iardsi va veni harul, iardigi bucuria. Dupa care iar ispita gi intristarea, tulburarea si supa- rarea, Apoi iarasi lupta, biruinta si mulfumirea. Si aceasta se va intampla pind cfnd, putin cate putin, te curdtesti de patimi si devii duhovnicesc. O daté cu trecerea timpului, imbatranind, vei ajunge la nepatimire. Dar pana atunci luptd. Nu astepta ca lucrurile bune si vind singure. fn puf nu devine nimeni cAlugar. C&lugarul trebuie si fie batjocorit, incercat, si cada, sa se ridice, si nasci om. Nu in bratele mamei. Este oare posibil? S-a auzit vreodata sa devina cineva cilugar lng mama, care numai ce te aude ofténd, iti si spune: “Ia si mandnca ceva, cA esti slabit!" Asceza, fiul meu, cere lipsuri. Lucrurile bune cu adevarat nu le vei gisi mergénd la bai sau triind bine. Este nevoie de lupta gi de osteneald multi. S& strigi zi gi noapte c3tre Domnul. Sa induri cu rabdare toate ispitele gi toate necazurile. S4-ti inbugi mAnia gi dorinta. Manturii din viata monahala 39 Te vei obosi mult pin vei intelege c& rugiciunea fir atentie i far simtire duhovniceasca este pierdere de timp, osteneal fara risplaté. Trebuie ca in toate simturile, si cele dinlauntru gi cele din afara, si pui paznic neadormit atentia. Deoarece, fara aceasta, min- tea si puterile sufletului se risipesc in zadar, ca apa care curge pe drum. Nimeni nu a aflat vreodat rugaciu- nea fara atentie si trezvie. Nimeni nu s-a invrednicit vreodatd sd urce catre cele de sus daca mai intdi nu a dispretuit pe cele de jos. De multe ori te rogi iar mintea se plimba pe ici si pe colo, unde fi place, spre lucrurile de care dupa obicei este atrasa. $i este nevoie de multa silingi ca s4.o desprinzi de acolo, este nevoie s& iei aminte la cuvintele rugiciunii. De multe ori in gandul tau, in cuvantul tau, in auzul gi in vederea ta pitrunde cu viclegug vrajmagul si tu nici nu sti, Cand iti vei da seama vei injelege ci trebuie multé lupti ca s& te curdtesti. Nu inceta a te lupta cu duhurile vicleniei. Cu harul Domnului Hristos vei invinge gi te vei bucura pentru cele care te-au intristat. Ai grija insd - si spune gi celorlalti - s& nu vi iudati unul pe altul pe fag’. Pentru c& lauda dauneazA chiar si celor desivarsiti, darmite voud, care sunteti incd slabi! Unui sfant i-a spus un oaspete de trei ori ci impleteste frumos lucrul siu de mand. A treia oar’, sfantul ia spus: "De unde ai venit aici, omule? Ai alungat pe Dumnezeu de la mine!" Vezi cata acrivie aveau sfintii? De aceea, e nevoie in toate de multi atentie. Numai insultele si batjocura folosesc duhov- nicegte omului. Deoarece din acestea se naste smerenia gi astfel iei cunund. Indurand se indbusd orgoliul $i40 Gheron IOSIF slava degartd. CAnd iti spun: "mandrule", "ipocritule", "nerabdatorule" gi altele ca acestea, este ceasul si induri, Dac vorbesti, ai pierdut. Sa ai totdeauna fricd de Dumnezeu. Sa ai dragoste pentru tofi si ai griji ca nu cumva sa intristezi pe vreunul sau s& faci rau cuiva in vreun fel sau altul, deoarece in ceasul rugiiciunii iti va sta piedicd intristarea fratelui tiu. Fa-te tuturor exemplu bun in cuvinte gi in fapte, si harul dumnezeiesc totdeauna te va ajuta, te va umbri. S& mai ai grija, fiul meu, ca nu cumva s& uiti vreodat& in viata ta ci monahul trebuie si fie exemplu bun gi nu sminteala celor din lume, asa cum el are exemplu pe ingeri. Este dator cu mult grijai, ca nu cumva s&-] fure Satana. Este nevoie si iasi monahul in lume? Sa iasa! Dar este dator sé fie numai ochi, numai lumina. Sa vada bine ca nu cumva s& fie de folos celorlalti si pe sine sd se vatime. Cel mai mult sunt fn pericol, iesind in lume, c&lugirii tineri si cdlugaritele tinere, care se afl inc in floarea varstei lor. Trec printre multe capcane. Pentru cei care au trecut de o varst’ anume gi care S-au uscat datorité ascezei nu mai exist atéta temere. Acestia nu sunt vatdmati att ct pot si se foloseasc, dac& au experienti si cunoastere. Cu toate acestea, in general, orice monah nu se alege din lume decat cu laude gi slava, care ill lasi gol. $i vai de el daca nu-l acopera harul dumnezeiesc, dup’ nevoia si scopul pentru care iese fiecare! Marturii din viaja monahala 4 v. Citre acelasi: nu te acoperi cu frunze Fiul meu iubit in Domnul, nascut de la Duhul Cel dumnezeiese. MA bucur gi eu dac& tu te bucuri, Se pucura Incepitoriile si Stipanirile, Heruvimii si Serafimii si toate puterile Ingeresti, cetele Apostolilor si ale Profetilor, ale Martirilor si ale Dreptilor. $i Preacurata Maica noastra, Imp&rateasa si Doamna tuturor. Astizi s-a veselit sufletul meu de cele ce mi-ai scris. M& voi bucura foarte si mA voi veseli dac& pana la sfargit se vor adeveri cele ce imi scrii astazi. Pentru c& razboiul vrajmagului incepe abia dupa trei-patru ani, Atunci, harul se retrage spre incercare gi faclia se stinge. Iar cele ce se vid acum frumoase - care sunt intr-adevar frumoase - atunci se vad urate, negre gi intunecate. Cele ce fi se intémpli acum s& nu le ici nicidecum drept ispite. Intrucdt este altcineva care pazeste. ; ; $i daca, iubitul meu fiu, ceri de la mine umilul sfat, jati-l, asculti-: nu te acoperi numai cu frunze, ci intinde-{i ridacinile adinc pentru ca si afli izvor, aga cum fac platanii. Pentru ca si te hranesti mereu cu apa si mereu s& cregti. Pentru ca atunci cdnd vine2 Gheron IOSIF Peste tine seceta si nu patesti vreo instrdinare, intrucat ai aflat izvor. $i cind se va stinge faiclia pe care o ai acum, vei fi aprins deja alta ‘prin faptele tale. $i nu vei suferi nicidecum din pricina intunericului. Jar modul de a dobandi acestea este urmatorul: Intai de toate, ascultarea desivarsita $i fra deosebire fati de tofi, Din aceasta se naste smerenia. Semn al smereniei sunt lacrimile nemésurate, care trei-patru ani curg ca un izvor. Din acestea se naste rugiciunea neintrerupti, care se numeste rugiciune a minfii, cind, numai ce spui: "lisuse al meu preadulcel!", lacrimile curg; numai ce spui: "Maica Domnuluil", nu te mai Poti absine de la lacrimi, Atunci se nagte din lacrimi © liniste in tot trupul si o pace desivarsita. Un frate a vrut odata si se abtini - deoarece indaté ce lacrimile se pornisera, alt frate a deschis usa - dar nu a fost cu putinté pani ce acela a plecat. Atata Putere au. Daca vei dobandi aceasta, si nu te mai temi de instrainare, pentru cA ai dobandit alti fire. Nu cf se schimba firea ta, ci pentru cd trisiturile ei caracteristice sunt schimbate de har, prin energiile cele dumnezeiesti. Lucrurile aga-zis formale trebuie si aib& conginut, aga cum frunzele pomilor ascund in spatele lor roade. Cantarea sd se faci smerit. Mintea si urmireasci intelesul troparelor. Cugetul si fie purtat in Iucrul cel injeles de c&tre minte si si ajungi la contemplarea acestuia, Citirea, de asemenea, si se faci cu multa atentie. Prin toate acestea sufletul creste. Se stinge, moare Omul cel vechi si se naste cel,nou. $i se imbogateste in dragostea lui Hristos. Apoi nu se mai mulfumeste irturii jonahal 43 Marturii din viaga m ld a nicidecum cu cele paméantesti, ci pofteste ae ceresti. La fel pentru trup. Trebuie si = pt i con ae : 1 1 \deauna robit ului. cu toat puterea, si fie totdeauna robit dubului. nu-fi fie nicidecum mili de el. $i, feo mananci, fie 4 lucrezi, rugdciunea sé nu o incetezl. _ oe “ fn toate ugaciunile, mintea si ee leagi ceea ce rostesti, Deoarece ea ee spui, cum te vei putea injelege cu Dumnezeu, pentru ca si dobandesti ceea ce ceri? Ae Dac& toate acestea vei pazi, bine itt va fi, re vel méntui si pe mine ma vei bucura, Iar daca din nep rare de grijé nu faci ascultare, atunci vei deveni pricin! intristare pentru multi.Gheron IOSIF Catre acelagi: scrii despre mania fata de cel cu inima impietriti Asculté-ma iaragi! Pune i i ! temelie bund. Zideste-ti palat frumos in ceruri. Curdteste paharul pe dinliuntra, aga cum ne invata Dom, pentru ea si fe si pe din afard ea a cele care sunt savarsite cu trupul runzele care acoperi omul pe dit a. a in afara, Acestea sunt bune si frumoase. Cele despre care fi-am seris mai tnainte, acelea curijesc omul pe dinkiuntru Acelea vor deschide ochiisufletuli, Din acelea se va cura ia gi va putea vedea pe Dumnezeu in ziua . Para luc inti, ii Paes crarea mintii, este putin folosul celor Daca nu vezi lacrimile L curgand la fiecare aducere eae) ey bolesti de necunoastere, din “ mandria si se invartogeazi inima. Si-ti Epes imbracdminte in toate mmigedrile . ca un burete in obste, lund asupra ta ori $ ur te : ta o1 ae sau unilire. Hrdneste-ti sufletul nu ea cinstiri $i ide, ci cu ocdri si tnvinuiri, ca un fri de minte. og Nt uta afli totdeauna ceea ce este drept, pentru ch 2 a esti in nedreptate. Invati si rabzi cu barbiitie ispitele, oricare ar fi cele ingiduite de Domnul. Fara Marturié din viata monahal 45 multe explicatii, si spui: "Binecuvinteaza". $i, fark s& fi gresit, s& te cdiesti ca si cum ai fi gresit. Cu tot sufletul si faci aceasta, nu numai pe din afara, pentru a fi IKudat; sé spui ci ai gresit, iar in sinea ta sé judeci. Nu cere in necazurile si intristarile tale manga- jere de la oameni, pentru ca si fii mangaiat de Dumnezeu. Podul pe cafe trecem peste toate este iertarea celor care cad, Dac& nu-l ierti pe cel care cade, strici podul si nu mai ai cum si treci. Sa fii exemplu bun celorlaiti prin faptele tale cele bune si bineplacute la Domnul gi si nu cauti ca prin limba ta sa biruiesti pe toti, SA nu te simfi bine atunci cfnd, vorbind, cauti si afli dreptatea. Dreptatea inseamnf s& induri cu barbitie ispita care vine asupra ta gi sa iegi biruitor, dac& ai fost vinovat si chiar daci nu ai fost vinovat. Dacé zici: "Pai, de ce?", lupti impotriva lui Dumnezeu, care iti trimite cele spre intristare pentru starea supusd patimilor. Dumnezeu ne pedepseste pentru a ne con- duce la nepitimire. $i dac& te impotrivesti celor ce vin asupra ta si nu le induri, cu adevarat, impotriva lui_Dumnezeu lupti. jimi scrii despre minia fati de cel cu inima impietrit. Mania, in sine, este fireascd. Precum nervii fn corp, aceasta este nerv al sufletului. Fiecare suntem datori s4 0 folosim impotriva demonilor, a oamenilor eretici si impotriva a tot ceea ce ne impiedici fn calea spre Dumnezeu. Dac te manii impotriva fratilor tai sau, iesindu-ti din fire, strici toatd lucrarea mainilor tale, si stii ci suferi de slavd degarta gi faci abuz de acest nerv al sufletului. Elibereazi-te de aceasta prin dragoste fata de tofi si prin smerenie adevarata.46 Gheron IOSIF Cand iti vine mania, strange din dinti cu tarie gi si nu vorbesti in nici un fel celui care te ockraste sau te Necinsteste, te cearti sau te ispiteste in multe feluri fra vreun moti. Atunci garpele se va risuci in inima ta, se va ridica pana in gat, dar dacd nu-l lagi si iasd se va indbusi si va crépa. Daca acest lucru se va Tepeta de cteva ori, se va imputina gi in cele din urma va inceta. Deoarece omul este zidit cu minte si blind, se indreaptd neasemuit mai bine cu dragoste si cu blandete decét cu manie si cu salbaticie. Acest lucru lam des- coperit gi eu in multd si mare incercare, Cu binele gi cu dragostea poti imblanzi pe mulfi. $i daci cineva este bine intentionat, il faci foarte repede s& se indrepte si chiar s& devin ca un inger al lui Dumnezeu. Deci, aceasta iti spun fie si tuturor. Nu cdutagi niciodata si indreptati pe cineva cu manie, deoarece ispit pe ispiti nu poate vindeca, ci cu smerenie si cu dragoste sinceri. Dac vezi cA se apropie mania, las pentru mai tarziu indreptarea. Cand vei vedea ci a trecut mania si a venit pacea, iar duhul deosebirii lucreaz& nepitimag, atunci si vorbesti cele de folos. Eu niciodatd nu am vazut si fie cineva indreptat cu ménie, ci totdeauna cu dragoste. Asa si faceti. Ia exemplu de la tine insuti. Tu cum te imblanzesti? Cand fi se adue ocdiri, sau cind fi se arat& dragoste? Nu te minunezi de cuvantul acela din Pateric, cand zice sfantul acela ci “omul manios gi furios, chiar daci va fnvia vreun mort, nu va fi primit in fmpérdtia lui Dumnezeu"? Spui cd cinstesti cuvintele mele. fncearcd dacd se adevereste ceea ce iti scriu. Indbugi tu patima atunci cand vine s& te indbuge ea pe tine. Tine sarpele inchis farturii monahala a7 Marturii din viaga monahala _ bine o data, de dowa ori, de multe ori gi It repede calea bucuriei gi a biruinge comenl a i rugiciunile mele pe care le fac pentru tine. $i. fa f biruits mama, va fi aruncatd si mulfimea fiicelor e care aceasta le naste. Pentru cA cele dintai patimi on dau nastere la toate celelalte, sunt mania gi pofta. Asadar, inbus& cu toati puterea ta mania in ae clipa cfnd apare si o vei afla data oe ee i jardsi continud si o lovesti gi sA-i m Soa cael ridicd = sin putin timp, indelunga a i rodi netulburarea. fn aceasta vei afla pace $i § toate celelalte bundtati. . “Cealalté mamA este pofta, care di jos pe cel a ured. Cand dobandesti in toate infranare si nu cou adaos al materiei, nu ai sénge prea mult, & i 2 este singe prea mult, nu poate pofta si o ma, ; ; Tmpotriveste-te cu trie, Nu lisa gindurie, che i jupti-te prin rugiciune.. Lupti-te cu bar! a ci lupta-te prin rugaciune. t ae i vei birui d aceasta, va un molatec. Si vei birui. Facdnd a sino! curdjeniei si a neprihinirii, care Sutera fu eu bocusie de negrait si vei cunoagte cA de acum fi s-a gitit tie loc de odihna. Aga vei in sepia si réutatea acestei patimi gi rdutatile tuturor ei.Gheron IOSIF Vil. asculté un lucru care mi s-a intémplat mie Am primit chiar acum scrisoarea ta si am citit ce imi seri. MA bucur de sAndtatea ta yi ma Inteates de necazurile tale. Ceea ce imi serii ti se intdimpli, fl meu, pentru c& nu ai rabdare. wu, fiul meu, cauti pe Hristos, vrei s& intri cereasci, Se roagi pentru aceasta duhovnieul tu, se Toaga parinfii tofi, mA rog gi eu sirmanul aici, fntre stnci, Domnul ne aude pe tofi, dar pentru infrangerea semefiei sufletului tau, pentru ca si se smereascd acesta, pentru a lupta impotriva méniei, furiei, fier- binjelit patimilor, egoismului, tia trimis un ghimpe = Aceasti mic ispiti - si te inghionteascd, si induri, si te deranjeze continuu, si tnveti indelunga ribdare. $i incet-incet si imblénzesti mania, furia si tulburarea, indbugindu-le inlduntrul téu gi neingdduind sa ias& afara vreun cuvant greu. Atunci, puterea Satanei, care este indbusit’ 0 data, de dou’ ori, de multe oni, pleaci gi Jas omul ca pe un mie] bland gi linigtit. ; Asculta un lucru care mi s-a intémplat mie. Cand eram in lume, cu multi ma certam. Aveam inima de Jeu. Dar iubirea Ini Hristos m-a inmuiat. Daca ar fi Marturii din viata monahala 49 s povestesc cite am patimit in fiecare zi din cauza acestei patimi, ar trebui si scriu o carte intreaga. ‘Vrand si mi slobozeasca din legaturile patimii, Dumnezeu a adus asupra mea toate relele: ocari, batjocurd, ispitiri, osdndiri pe nedrept. $i nu aga, numai de incercare, ci in stare si ucida. Dar indurand gi inabusind inléuntrul meu pe Satana cu nemirginité ribdare, am primit eliberarea de rau. {ntr-o iarn& grea, m-a pizit ispititorul gi a ridicat asupra mea toate ndpastuirile, aga cum stie el sd ispiteascd gi cum Domnul il las& s& incerce. $i daca a incercat de doua-trei ori gi atacurile lui au ramas fara rezultat, iati cA un vant puternic a pitruns deodati pe usd, care a cutremurat acoperigul casei cu tofi cei de fat, ridic&ind acoperigul acela de piatra in aer ca si cind ar fi fost un avion gi facdndu-l si se sffirdme de stdnc& in fafa noastri, in zipada. Am ramas sub cerul liber, in zipada. Dac vei auzi gi felurile ispitelor, mu poti s& te fii flr sf te vatdmi, judecdnd pe cei vinovati. Cu toate acestea ins, indurand toate in- cercirile tale, vei primi ca rasplata atta har pe masura ispitelor, care sunt fara de mésura. SA nu crezi c& dac& fugi de o ispiti nu va veni alta. Va veni oricum. $i daca te arati fara de curaj in fata uneia, aga vei fi in fata tuturor ispitelor. Pentru cd ispita este inlduntrul nostru. Nu o vezi, fiul meu? Ia, fii atent! Ea urcd din mijlocul pantecelui spre inim3. O aprinde pe aceasta, infierbanta sangele si urc& spre gat, ajunge la cap, intunecd mintea. Sti ca un nod in gatul nostru si impiedicd chiar gi rasuflarea, facnd pe om si se indbuse. Poate sd fie celilalt care atta cel mai réu om, sau poate ispita fl pune gi pe50 Gheron IOSIF acela sa te tulbure gi si te intunece pe tine. Domnul {l las ins pentru ca tu s& devii, de fiecare dati, mai incercat si si ajungi la nepatimire. Deoarece, atunci cand tu esti pregitit si il agtepti, nu te tulburi, nu te pierzi, nu-i iesi din fire. Imi scrii cd, daca ai fi cunoscut c& aveai si primesti har, ai fi suferit o mie de astfel de ispite. De unde stii tu c&, dac& ai fi ribdat, n-ai fi primit har? Eu iti spun tie si tuturor fratilor c& nu cunosc alt drum mai scurt ca acela de a suporta ispitele care-ti vin, oricare ar fi felul in care acestea vin. Starea duhovniceasca a omului gi harul pe care fl are din rabdare se vid. Cum de va rabdi.pe toti duhovnicul? Pentru cd are rabdare. Aceasta dovedeste ci are har. Are virtute. Virtutea nuare clopotel, ca si o cunosti dup sunatul clopotelului. Clopotelul virtutii, daca crezi, este ing&duinta, indelunga Tibdare, suferinta. Acestea sunt podoabele monahului gi ale oricdrui crestin. Daca are in vedere rasplata de sus gi harul pe care il va Iua de la Domnul, cel ce se lupta toate le va indura. lat, fratelui celui puternic duhovnicul i-a dat sarcind grea si o duce, indurand pe cel ispitit. Tie, slab fiind, fi-a dat cea mai mica sarcind. Arata rabdare ca s& devii si tu puternic, si pofi indura gi tu aldturi Pe cel demonizat. Sa-1 poti suporta, si-] slujesti, si-1 rabzi. Mare virtute este aceastal Sti ce inseamna si porfi in spate si si induri un nebun? La noi a venit un nebun si mi-a fost mili sd-1 alung. De peste tot il izgoneau. L-am primit si se odihneasci un pic, sA se incdlzeascd inima lui de om. i ce crezi, dupa aceea? L-am pus la post greu, aducindu-mi aminte ce spune Domnul: "Neamul acesta cu nimic nu Marturii din viaga monahala SI iese, fri numai cu rugiciune gi cu post". fntr-o bund zi, noi eram toti afari si acesta a inchis toate ugile si ferestrele chiliei si ne-a lsat afara. Ne-am rugat indelung de el si ne deschid’, dar in zadar. Ce era de facut? ‘Am adus un megter care a scos niste scnduri si am deschis. A iesit afara. ". Mai omule, - fi lisat_afara? . ~Pentru cd - zice - aveam induntru ceapa gi cartofi si voiam sa postesc singur, si m&nanc numai ceapa si cartofi!" | Dupa putin timp s-a facut bine, dar a plecat gi jardgi a intrat demonul in el. De trei ori a venit, si numai ce se flicea bine, pleca si iarasi innebunea si-l st&p4neau diavolii. Acum este la spital. . . Tu ai griji si nu dispreuiesti pe vreunul dintre cei mici, neinsemnati gi slabi, dintre cei de nimic ai lumii. Pentru ci acest dispret si jignirea aceasta nu se opreste la acesti nefericiti, ci urcd prin acestia la Facdtorul gi Ziditorul lor, al cArui chip sunt tofi. Si te vei_mira foarte fn ziua aceea, vazind cA se odihneste Duhul Sfaint al lui Dumnezeu mai mult in inima acelora decat intr-a ta. Eu am slibit foarte mult. Sunt ca un slib&nog. Nu mai pot face nici zece pasi. V4 rog mult s& va rugati pentru mine, pentru c& am multe suflete care cauté la mine sprijin gi ajutor. $i credeti-m’, paringilor si fratilor, c& pentru fiecare suflet care este ajutat duc si eu rézboiul pe care acesta il are. De aceea gi duhovnicul vostru este mereu bolnav. Pentru ci slibeste mult din cauza oboselii mintii si a ispitelor pe care le sufera pentru voi tofi. De aceea, s4 nu spui, fiul meu, ic - de ce ai incuiat gi ne-ai52 Gheron IOSIF lucrul acela pe care il spune demonul, cA parintele duhovnic nu ia in seama cuvntul tau sau osteneala ta si nevoile tale. Cum este posibil si nu ia in seama toate acestea acela care sufera pentru voi toti? Ai grija! Alung’ gandul acesta gi ai ribdare. Dum- nezeu va vedea vointa ta cea buna gi va ugura osteneala ta, Primeste ispita gi nu invinui pe unul gi pe celalalt. C4nd nu induri o incercare sau alta si invinuiesti pe ceilalti, pentru ci Domnul este Cel care ni le da, El Tnsugi va fi Cel care ne va pedepsi si ne va certa. $i afl c& nimeni dintre oameni nu poate si pedepseasci aga cum pedepseste Dumnezeu Cel Atotputernic. De aceea, fiul meu, "Iuati aminte, nu cumva sd se manie Stapanul tuturor". Iubiti voia Acestuia si purtati cele ce vin asupra voastra ca find ale voastre, ca nu cumva s& se intimple sa ne dea sariciei sufletesti si griirii de rau, Si cdnd iardsi vei gregi gi vei cadea, iariigi cdieste-te. Nu dezniidajdui. Da-ti curaj si nadejde tie insuti. Spune: “Iarti-ma, Doamne Hristoase, cici ma caiesc'. SA nu spui: "Nu-mi rimfne dec&t mania lui Dumnezeu’. Oameni suntem! Nu fii scdrbit de fratii ti. Poarté gregelile lor, ca gi ei s& le poarte pe ale tale. Tubeste-i ca sa te iubeascd gi ei pe tine gi rabda-i ca si te rabde si ei pe tine. Fii bun gi tofi vor fi buni cu tine. Supune-ti patimile gi vei vedea pe multi avand evlavie nu numai la cuvintele tale, dar gi la semnul pe care-I faci cu privirea. Despre ascultarile de care imi scrii, dacd sunt multe gi nu poti si le implinesti si-ti aduc tulburare, rog si eu pe duhovnicul tau si te ugureze, si nu le faci murmurand. Cat despre celelaite cate imi scrii, un Marturii din viaja monahala 53 lucru arati: ci ai mult slava degarti. Pentru aceasta fi-te ca mort, si te calce tofi in picioare. Fa-te pamant. Loveste-te, urdgte-te ca pe un neindurdtor dugman. Uriiste-te cu urd destvargit{. Pentru c& dacd nu o vei ripune, te va rapune ea. indrazneste, nu-ti fie mili de tine. Cu harul lui Dumnezeu, eu te tin. Dar it aduc aminte gi cuvintele Parintilor, care spun: "Dacé nu versi singe, nu primesti Duh". ; Nu te socoti om, atunci cand nu primegti har dum- nezeiesc. Fara har, in zadar ne-am niscut oameni pe aceasti lume. Atdt cit am reusit curatirea sufletului si luminarea, pe care am primit-o fiecare dintre noi aici, tot atét vom vedea pe Hristos de aproape, de clar, ne vom bucura de mireasma Acestuia gi a celorlalti si vom tresdlta de bucurie si mai mult. _ Ta aminte, nu te socoti om atunci cAnd nu primesti4 Gheron IOSIF VIII. Catre acelagi Nimic altceva nu poate si ajute att de mult si si sting’ mfinia gi toate celelalte patimi ct poate iubirea c&tre Dumnezeu gi c&tre toti semenii. Cu iubirea biruiesti mult mai usor decdt cu celelalte lupte. Dar chiar si atunci cnd lupti, nu simfi durerea daci mintea ta este stapnité de jubire. Iubirea nu cade niciodati daca indreptezi_ mereu cArma sufletului spre aceasta. Orice {i s-ar intmpla, tu sd strigi aga: "Pentru dragostea Ta, lisuse al meu, dulce dragoste, duc toate ocarile, bat- jocoririle, nedreptitile, ostenelile si toate necazurile care mi se int&émpla". Acestea gandind, dintr-o dati sarcina greutitilor se va ugura $i amardiciunea provocatd de demon va inceta. Crede in ceea ce am si-ti spun. Odatd, din cauza repetatelor si infricogdtoarelor mele ispite, am fost stapanit de mare fntristare gi deznddejde gi socoteam c& sunt nedreptitit de c&tre Dumnezeu. Ca m-a lsat prada attor ispite, fard si ma ugureze vreun pic, s& iau macar o rasuflare. $i aflandu-ma in aceast4 amari- ciune, am auzit o voce fnliuntrul meu, tare dulce, foarte clara si tridand multi compasiune: "Nu vrei si suferi totul pentru dragostea Mea?" $i o dati cu vocea Marturii din viaga monahala 55 | a inceput s& curgi suvoi de lacrimi neincetat si ma c&iam pentru deznadejdea care mi stapanise. N-am si uit niciodat& vocea aceea, atat de dulce, care a facut si dispari deodat ispita si toatd deznddejdea. ". Nu vrei s& suferi toate pentru dragostea Mea?" Cu adevirat, dulce dragoste! Pentru dragostea Ta ne-am ristignit si pentru ea toate le purtam. Tmi povestea un frate ci odatd avea intristare pentru un alt frate pe care il sfatuia mereu dar care nud asculta, si se intrista tare pentru acesta. $i rugdndu-se, a cAzut in extaz. $i a vazut pe Domnul intuit pe Cruce in mijlocul unei lumini. $i intorcandu-si_capul cStre el, Hristos i-a zis: "Vezi cat am suferit Eu din dragoste pentru tine? Tu ct ai suferit?" Numai ce a auzit cuvantul acesta, si toat intristarea a disparut si s-a umplut de bucurie gi pace si, varsind izvoare de lacrimi, s-a minunat si se minuneazi de atta intelegere din partea Domnului, Care ingiduie necazurile dar mAng@ie atunci cénd vede ci nu mai putem indura. ‘Agadar, si nu dezniidajduiesti pentru aceasta, Sa nu te intristezi in necazurile tale gi in ispite, ci cu dragostea Tui Iisus s8-fi ugurezi supSrarea si deznddejdea. Si-ti dai curaj spunfind: "Suflete al meu, si nu deznddaj- duiesti, pentru ci un necaz ct de mic te curateste de © boali indelungatd si va pleca dupa putin timp". Ispitele? Cat de mica este rabdarea, att de mari ni se par ispitele. $i cu cdt se obignuieste omul sa le rabde, cu atat se micgoreazA si trec faré prea multi osteneali. lar cel ce le biruieste devine tare ca o stanci. Rabdare, deci. $i ceea ce acum fi se pare greu de infaptuit, dupa trecerea a multi ani iti va fi tie ca ceva ce este al tu, fara si intelegi cnd s-a intamplatce Gheron IOSIF acest lucru. De aceea te sfatuiesc si lucrezi acum, la tinerefe, fara si intrebi "de ce?" gi fri sA-ti pierzi rabdarea, gi cnd vei ajunge la batranete vei culege florile nepatimirii. Te vei intreba nedumerit atunci: cand au crescut aceste minunate flori pe care tu nu le-ai cultivat? Sau: cum ai ajuns asa bogat, tu, care nu ai fost vrednic de nimic? Cum a fost posibil ca toate nemultumirile tale, neascultarile gi deznddajduirile tale au rodit asa niste roade gi flori de bund mireasma! Sileste-te! Chiar daci de mii de ori cade, dreptul tot nu-si pierde curajul siu, ci se ridicd, isi adund puterile, iar Domnul fi trece in dreptul siu biruinté dupa biruinti. Pe care biruinte nu i le arati pentru ca sa nu se mAndreasca, iar cdderile le aduce in fata ochilor lui neincetat ca si le vada, si sufere si sii se smereasca. Iar dupa ce legiunile vrajmagilor vor trece si vor fi biruinte peste tot, atunci incepe sa-ti arate putin cdte putin c& biruiesti, ci esti incununat, cd miinile tale pipaie lucruri pe care mai inainte le cdutai dar nu fi se dadeau. Astfel se imbunatiteste, se incearcd si se desavargeste mintea, cugetul gi locagul sufletului nostru, atét cat incape. De aceea iti zic: indrdzneste si ia putere in Domnul i nu micgora cu nimic vointa ta, ci cauti, strigi neincetat, si dacd primesti si dacd mu primesti. Marturii din viata monahala 57 Ix. C&tre acelasi: Creatorul a suflat in tine si ti-a dat duh de viata Harul este - ca si spun cu mai multa claritate - un dar mai mare sau mai mic al rodirii dumnezeiesti celei nesfargite, pe care Dumnezeu, ca un Bun, fl imparte din nemirginité bundtate. Primind de la noi ceea ce noi fi intoarcem ca mulfumire, adic recunostinta cAtre Dumnezeu, din care izvordiste adorarea, dragostea, inchi- narea, lauda, slivirea. Acestea primindu-le cu bucurie Bunul daruitor, iaragi ne rasplateste cu "ale Sale dintru ale Sale". Din bogatia Sa imparte tuturor. Tar noi, cei siraci, orbi si schiopi, din aceasta ne imbogitim, si Dogitia Lui rimane la El, cu nimic impujindndu-se si cu nimic adiug’ndu-se. O, maretie de neinchipuit! Pe toti fi imbogiteste, mii gi mii si multimi nenumirate s-au imbogatit si au ajuns sfinti, iar bogatia aceeagi ramane la Dumezeu. se Trebuie s& stii, fiul meu, c& orice Iucru bun igi are inceputul la Dumnezeu. Nu este gind bun decat de la Dumnezeu, dupa cum nu este gind ru decat numai de la diavol. Orice lucru bun iti trece prin minte, fl spui sau il sfatuiesti, toate sunt daruri de la Dumnezeu. "Tot darul desavargit de sus este, cobordnd de la Tine".58 Gheron IOSIF Toate fi i Bee fin de darul lui Dumnezeu. Al nostru nu este Oricine doreste si cauté si primeascd nezeiesc, si il diruiascd Dumnezeu, tebuie inal do toate si-si cunoasci foarte bine propria existenfd, si cunoasci pe sine. Acesta este adevarul adevirat. entru c& orice lucru are un fnceput. $i dacd inceputul nu-! pofi afla, nu ai cum s& ajungi la bun sfargit. Iar inceputul si adevarul este si cunoasci omul cd este nimic, zero, si c& din nimic au fost toate facute. "A zis si s-au facut". A zis gi s-a ficut pimAntul. $i ludnd rand, a zidit pe om. Fara suflare, un om de pamént, \ceasta este existenta ta. Aceasta suntem tofi. Pamant si (rnd. Aceasta este prima lectie pe care trebuie si © inveti foarte bine pentru ca harul lui Dumnezeu si Nees sisd ramana Pentru totdeauna cu tine. Din aceasta ae) conostings adevarat si tot din aceasta se naste smerenia. SE nu fii greoi la cuvinte cAnd spui acestea, a oa sigur pe tine sX marturisesti adevarul: "sunt pain praf si {arfn’. Aceasta este prima noastra _ Daci paméntul este cdleat de pici i i sii te lagi cleat de picioare. Est tarani, eaeile valoare. Te transformi dintr-una in alta ca ori aa nefolositoare. nse mater me an a suflat in tine duh de viati. $i iatd, ceepaleeatal devenit om rational. Vorbesti, lucrezi, $i dacd Gel care 1 area opera Sits pods Ga aes _ De aceea, "adu-ti amin in urma si si nu mai pletiuieyt in veac’ in arm ale tale Marturii din viata monahala 59 ‘Acesta este cel dintai lucru, care nu numai ca atrage harul, dar fl si inmulteste si-l pastreasd. Acesta ridicd mintea la cea dint&i contemplare a firii, $i in afara acestui inceput poate. cineva si afle cate ceva, dar dupa putin timp pierde totul. Pentru c nu zideste pe temelie tare, ci incearci cu tot felul de mesteguguri. Spui, de exemplu: "sunt pAcétos", dar inlduntrul tau te socotesti drept. Nu pofi sd evif ritacirea. Harul vrea si ramnd, dar pentru c& inc nu ai aflat in fapt adevarul, el este obligat s4 plece. Fara indoiali ci vei da crezare gandului tau c esti ceea ce nu esti de fapt si te vei rdtici. De aceca harul nu ramane. Mai fine minte ci avem un potrivnic care este mester mare, este neintrecut inventator de rele si creator de ritaciri. Acesta vegheaza la cApataiul nostru. El s-a facut din lumini intuneric si toate le cunoaste. Este dugman al lui Dumnezeu gi incearca si ne faci pe toti dusmani ai lui Dumnezeu. In fine, el este duh Hau gi foarte ugor se poate amesteca cu duhul pe care nila daruit Dumnezeu gi, asezdindu-se la carma barcutei noastre, ne duce cu uguringi unde vrea, Se uit sé vad incotro se apleacd dorinta sufletului si in ce fel fl jut Dumnezeu gi imediat scorneste lucruri ase- m&natoare. Sunt lupte pe care omul le cunoaste gi le ocolegte, dar sunt altele pe care nu Je cunoaste, mai ales atunci cAnd lupta este Ja nivelul mintii, cand nu este deloc usor s& 0 distingi. Sunt instrainari sufletesti migciri ale ratiunii, siZbiciuni si modificdri trupesti. ‘Creatorul, atunci cfnd a facut pe om, a luat alcdtuirea din cele patru elemente: uscat, umed, cald gi rece. fn consecinfa, este nevoie ca in fiecare clip omul si sufere, in functie de schimbarea fiecirui element. AdiciJ) Gheron IOSIF s& se usuce, s& se umezeasci, si se incilzeasci sau si se rceascd. Iar cnd prisosesc atributele vreunui ele- ment, trupul se imbolnaveste si sufer3. Impreuni cu el sufera si sufletul. Dupa aceea, mintea nu mai poate 84 distinga si si redea migcarile sale, intrucdt bolegte impreuna cu trupul. Se usucd trupul de la cdldura soarelui, se usucd si mintea. Se umezeste gi se inmoaie trupul daci este udat, se inmoaie, de asemenea, gi mintea. Se raceste trupul daca suflé vantul, se intunecd si mintea gi dantuiesc victorioase nilucirile, in toate aceste riticiri, desi harul exist, el nu lucreazd, deoarece madularele prin care lucreaza bolesc. Vrajmagul nostru, diavolul, stie bine cum trebuie si ne lupte in fiecare ratacire de-a noastra. Din uscat, te impietreste pentru ca s4 nu asculti si si te impotrivesti cu cuvantul, Din rece, cunoaste cum si-ti rceasci zelul ca s& devii rece fati de cele dumnezeiesti. Din cald s& te infierbanfi, si te mani gi si te tulburi, ca s nu mai pofi distinge ce este adevarat, intrucat prisoseste sAngele, aga cum am spus, si cu cdldura Pune in migcare pofta si mania. Iar din umed iti nagte somnolent’, relaxare, moleseala a intregului trup. In toate acestea, deci, pitimeste trupul, dar pitimeste impreun& cu el gi sufletul - desi aceasta netrupeste, desigur. Asemenea gi harul. Cand se apropie de om, nu Preschimbé firea omulyi, ci atributele naturale si pri- vilegiile cele bune cu care este inzestrati firea - atat ct pot cuprinde vasele fiecdruia -, suplineste si adaugi sau, dimpotriva, micgoreazi si inlaturd. Si aga cum crearea precede suflarea de viati, la fel trebuie gi fapta sé precead contemplatia. Numim “fapti" tot Marturii din viata monahala aa _ ceea ce se savargeste prin trup si “contemplatie" (theoria) toate cAte IncreazA gandirea cu mintea. Este imposibil s& ajungi la contemplatie fara fapta. Staduicytete, asadar, acum sd sdvargesti ceea ce cere fapta, gi cele i inalte vor veni de la sine. . mate, ai invatat c& esti pimént, sdrac si gol. Acum cere de la Cel ce poate si rezideasci firea si te fmbogiteascl. $i fie cA iti daruieste putin, fie ci iti daruieste mult, fii recunosc&tor bineficdtorului tau. Si nu ravni la cele straine ca la ale tale. Cu suferinta si cu lacrimi vei primi harul. $i iarigi cu lacrimi de bucurie si cu mulfumiri, cu frici de Dumnezen vei reugi si-l pistrezi. Cu cildura gi zel este atras, in timp ce cu raceali si nepurtare de griji se pierde. = Nimic mai mult nu-ti cere Hristos pentru ca si-ti dea darurile Sale cele sfinte, decat si recunosti cA tot ceea ce este bun este al Lui. $i si compiitimesti pe cel care nu are. Si mud judeci pentru faptul ci nu are: cA este picitos, viclean, guraliv, hoty. desfranat, pervers sau mincinos. Daca dobindesti aceasté cunos- ting n-ai si mai judeci niciodat’ pe nimeni, chiar daca ai si-l vezi c& pacdtuieste de moarte, deoarece ai si spui imediat: "Hristoase, nu are harul Tau, de ae paciituieste. Daca pleci gi de la mine gi eu voi savarsi fapte si mai rele, Dac& nu cad, nu cad pentru of mt fii Tu. Atata vede fratele, atta face. Este orb. “um vrei si vadi fara ochi? Este sarac. Cum ‘sii ceri sa fie bogat? Da-i Tu bogitie ca si aib’, di-i ochi ca si da", ’ ‘Daca vei cduta drepiate pentru orice ucru cu care te-ar nedreptati semenul tu sau te-ar necinsti, te-ar injura, te-ar lovi, te-ar alunga sau chiar viata ta ar2 Gheron IOSIF ia, tot tu esti nedrept daci fl vei considera vinovat gil vei acuza cu patimi. Deoarece ceri de la acesta ceea ce nu i-a dat Dumnezeu. Dacé vei injelege bine tot ceea ce fi-am spus eu, tofi ceilalti iti vor fi nerlispunzitori pentru orice gregeali, in timp ce tu vei fi pentru toate raspunziitor. Trei dusmani lupti impotriva neamului omenesc: demonii, firea proprie a fiecdruia gi obignuinta. fn afara acestora alt rizboi nu mai exist’. Daca dai la o parte pe demoni, care chinuie intreaga omenire, atunci suntem toti buni. Jat cui trebuie si Teprosezi nedreptatea. Pe acestia si-i urigti, si-i judeci si Sli ai drept dugman. * Alt dusman, am spus, este firea noastra, care, din momentul in care omul ajunge s& inteleaga Iumea, se impotriveste legii dubului gi cautd tot ceea ce este spre pierzania sufletului. Jat deci un alt dugman, care este vrednic de uri pe viata. $i pe acesta trebuie si-1 judeci si sé-1 condamni, Mai avem inc un dugman, obignuinta. Obignuindu-ne S& sdvargim tot felul de rautati, aceasta devine pentru noi 0 a doua fire si are drept lege pacatul. $i aceasta cere aceeasi lupt& pentru ca sé primim izbavire dum- nezeiasca. Jat gi al treilea dugman, care este vrednic de ura desivarsita. Daca vrei ca aproapele tiu si fie mereu bun, aga cum iti place, da-i la o parte pe tofi acesti trei dusmani cu harul pe care il ai. Aceasta este dreptatea, daci vrei neaparat si o afli: si te rogi la Dumnezeu si-l izbiveasci de acesti trei dugmani. Atunci veti fi in Pace unul cu altul. Dac& vei cduta altcumva s& afli dreptatea, vei fi intotdeauna nedrept si, prin urmare, Marturii din viaga monahald 63. harul nevoit si plece si si nu vind la tine pana mu va afl, odihna sufletul tu. Deoarece atat ies indreptatit omul sa aiba, ct suport cu plicere ispitele, ct poarté fird sii murmure sarcina aproapelut siu. Scrisorile pe care {i le-am scris pnd acum se refer la “fapta"; aceasta pe care fi-am scris-o acum se referd la luminare. Din "fiptuire" ia omul Juminai rea uno stintei. Deoarece fapta este oarba si a ae ochii prin care mintea vede ceea ce nu roe ia Asadar, acum are lumina si ochi si fe Pia lucrurile. Inti a fost harul faptei, acum a luat id zece ori mai mult, Acum mintea va deveni Eevee departe. Are o cuprindere care depageste cu a EP cea dinainte. Acum fi lipseste contemplatia ¢ oF ay vederea duhovniceasca. A aflat tronul pentru mira A fi mai lipseste privelistea, despre care vom vor! att, acum, copiazl scrisorle cu cerneala pentra a s& nu se gteargi - deoarece sunt scrise cu ce : si cerceteazi-le cu atenie pentru ca sé-fi indrept viequirea ta. aWe HE AKOGheron IOSIF xX. Harul precede totdeauna venirea ispitelor, ca o vestire pentru pregitire ge RAMS (Pros) mu fnseamnd numai a tneerca si a e lisa plgubas. Fapti se numeste cdnd pitrunz in lucrare, te lupfi, biruiesti sau esti biruit, cfgtigi sau Pierzi, cazi, te ridici, rdscolesti totul, ridici totul in Picioare, cand primesti lupta pana la ultima suflare. Si niciodatd si nu te descurajezi pan’ la iesirea sufletului tau. Dar end ajungi pani la cer, trebuie si te astepfi ca ziua urmatoare si cobori in iad. SA nu mai spunem c& uneori coborarea se intampli chiar in aceeasi clip De aceea, nu trebuie si te pierzi in riticiri, ci si ai Inaintea ochilor c& amandous sunt ale tale, , mai stii ci intotdeauna haral vine inti Prevestire de pregatire. Indata ce simti harul, a te strdngi in tine si s& spui: "lat, a venit vestea razboiuluil Pazeste-te, pamantule, ai grija din ce parte va lovi vicleanul’, De multe oti vine repede, alteori dup dou sau trei zile. Oricum vine. Apirarea si fie intiritd: spovedanie in fiecare sear, ascultare de parintele staret, smerenie gi dragoste fata de toti. st jerenie i. In fe iti ugurezi intristarea. : ae Marturii din viata monahala 6 Daci harul vine fnainte de curdtire si de altele asemenea, este nevoie de multi atentie si de minte curati. In trei categorii se imparte harul: curdtitor, luminator si desivargitor. In trei si vietuirea: dupa fire, mai presus de fire si impotriva firii, In aceste trei categorii se urci si se coboara. Trei sunt si darurile cele mari pe care le primeste omul: contemplagia (theoria), dragostea si nepatimirea. Deci, la "fapti" (praxis) conlucreazi harul curititor, cel care ajuté la curdtire. Orice om care s-a ciit trebuie si stié ci harul la indemnat la pocdint’. $i tot ceea ce face este de la har, desi acela care are harul nu stie. Haru! insd il hrineste gi il indrumeaza si, in funetie de progresul pe care il realizeazi, urci sau coboara sau rimane in aceeagi stare. Dac are zel si lepadare de sine, ajunge la contemplatie (theoria), care este urmati de luminarea cunostintei dumnezeiesti si, in parte, de nepitimire. Daca se raceste zelul, dorinta, se restrange gi lucrarea harului. Cel care se roagi fiind in cunostinta este cel care stie pentru ce se roaga si ce cere de la Dumnezeu. Cel ce se roagi constient nu spune cuvinte de prisos, nu cere lucruri de prisos, cunoaste gi locul, si modul, gi timpul potrivit, si cere cele ce sunt potrivite si folositoare sufletului su. Co- municd la nivelul mintii cu Hristos. fl afl gi fl are pe Hristos, gi "nu-L va lisa in veci" Cel care se roagi cere iertarea pacatelor, cere mila Domnului, deoarece Dumnezeu le da cu randuiala. $i dac& tu fl plictisesti cu cererile tale, ingiduie dubului ritdcirii, care se preface a fi harul, sd te amageascd aritndu-ti altceva in locul celor adevarate. De aceea nu este folositor s cerem lucruri peste masura. Chiaree Gheron IOSIF daci nu sunt auzite, daci se intampld inainte de Curatire, acestea devin serpi vitamatori. Tu si ai Pocdin{a curata gi A faci ascultare la tofi, si harul va veni fara ca tu si-l ceri, Omul, ca un copil gangurind, cere de la Dumnezeu Voia Lui cea sfainti. Dumnezeu, ca Parinte Atotbun, ii di harul, dar fi da gi ispite. Daci indurd fara s& murmure ispitele, primeste adaos de har. Dar cu cat primegte mai mult har, in aceeasi masura primeste gi adaos de ispite. Demonii, cAnd se apropie si atace cu lupta lor, nu Se indreapt spre locul unde tu ai, fri discutie, taria sd-i invingi, ci incearc& acolo unde ai slibiciuni. Acolo unde tu nicidecum nu-i agtepti, acolo escaladeaz zidul cetipii. $i, cdnd gasesc un suflet slab si o parte mai slab a noastra, totdeauna acolo ne inving gi ne fac raspunzitori. Ceri har de la Dumnezeu? fn schimbul harului {ti trimite ispita. Nu rezisti luptei, cazi? Nu-ti mai da adaos de har. Iardsi ceri? Iarasi ispita, Iardgi infrangere? Tardgi vei fi lipsit. Trebuie, deci, si biruiesti. Opune rezistenf& ispitei pana la moarte. Pand cazi ca $i mort ‘nu pardsi lupta, si atunci strig& de jos: "lisuse preadulce! Nu te voi pardsi, Ramin nedesparit de Tine si pentru Gragostea Ta imi dau sufletul pe cAmpul de lupta". $i deodaté se va arita pe campul de Iupta isus gi iti va spune: "Sunt aici. incinge-ti mijlocul tdu si urmeazi-Mi Mie!" Tu, plin de lumina si de bucurie: "Vai mie, jalnicul! Vai mie nevrednicului si netrebnicului! Auzul ‘Tau am auzit mai inti, acum Te vid cu ochii mei". Atunci te umpli de dragoste dumnezeiascd gi arde sufletul tu ca gi cel al lui Cleopa. $i in vreme de Marturii din viata monahalé 67 ispita i parasegti imbracimintea pentru a fugi ool jai sa rabzi n necazuri, gandind: as cum a cut 0 is; inc’ una, aga va trece si cea de acum. Cand ins nu ai rabdare, te rézvratesti si nu poti indura ispitele, atunci, in loc sd biruiesti, trebuie continua s te cdiesti pentru greselile din timpul zilei, pentru nepurtarea de griji din timpul noptii. $i in loc s primesti har peste har, se inmultesc si cresc necazurile abe aceea, nu trebuie si te indoiesti; nu te teme de spite. Chiar dac vei cidea de multe ori, scoali-te. Nu-ti pierde calmul tau. Nu deznddajdui. Sunt nori ire vor trece. A “si atunci cénd, cu impreund lucrarea harului, care te curdteste de toate patimile, vei depagi toate eas care tin de “fapt&" (praxis), atunci mintea ta va gust din iluminare si se va migca spre contemplare (vederea duhovniceasc’). . "Prima vedere ee (theoria) este cea a fiingelor: vei vedea (intelege) c& tot cea ce exist a fost creat pentru om de c&tre Dumnezeu. Chiar si pe fingeri i-a pus in slujba oamenilor. Cat vrednicie, etd miretie, cat de mare este destinatia (chemarea) omului, aceasta suflare a lui Dumnezeu! El a fost creat nu pentru a trai aici putinele zile ale exilului su, ci pentru a trai vegnic, aldturi de Creatorul su. Sd vada pe dumnezeiestii ingeri. Si asculte doxologia lor cea de negrait. Ce bucurie! Ce maregie! Numai ce se sfargeste aceasta viatd de aici si se inchid ochii acestia pamantesti, si imediat se deschid ceilalti ochi si incepe viata cea noua. Bucuria cea adeviratd, care nu are sfargit. Toate acestea contemplandu-le, mintea se cufunda intr-o pace6 Gheron IOSIF gio linigte fri de margini, care se rispAndeste in tot corpul, gi uitd intru totul c& exist in aceast viata. Astfel de contempliri se succed una dupa alta. Nu pentru a se naste imaginatii in mintea lui, ci starea determinata de lucrarea harului, este aceea, care aduce fntelesuri noi si face ca mintea si se desfete in vederea cea duhovniceascd (theoria). Nu le plismuieste omul insugi, ci vin singure si rapesc mintea in contemplatie. Atunci mintea se extinde gi devine alta. Este luminati. Toate sunt deschise pentru ea. Se umple de intelepciune, sica un fiu define toate cele ale Tatilui. Stie ci este nimic, pimant, dar in acelasi timp fiu al Impardtiei. Nu are nimic, dar detine totul. Se umple de teologie. Strig4 fri incetare, in deplind cunostinta, marturisind cA existenta lui este nimic. Originea lui este farana, iar puterea de viafi este suflarea lui Dumnezeu, sufletul Jui. Atunci, sufletul se urcd la cele ceresti! "Sunt suflare a lui Dumnezeu! Toate celelate s-au desfacut, au ramas pe pamant, dintru care au fost Iuate. Sunt fu al impratului vegnic! Sunt dumnezeu dupa har! Sunt nemuritor gi vegnic! Sunt, intr-o clipita, alaturi de Tatal ceresc!" Aceasta este cu adevarat chemarea omului. Pentru aceasta a fost plismuit gi aici trebuie s4 ajunga atunci cfnd va parasi aceasta lume. Acestea sunt contemplatii care desfat pe omul cel duhovnicesc. De aceea, acesta asteapt cu nerabdare clipa in care va parisi tirana si se va ridica cu sufletul la ceruri. Indrdzneste deci, fiul meu, gi cu aceasti nidejde indura orice durere si orice necaz. Din moment ce dupa putin timp ne vom invrednici de toate acestea, oo Mérturii din viata monahald i i ai lui Pe Acesta cu tofii. Toi suntem fii ai lui Dumnezeu. Pe Aces i regia ziua si noaptea gi pe dulcea noastra ee pe StZpfna tuturor, care nu las& faré rspuns pe © roaga ceva.7 0 Gheron IOSIF XL Am aflat multi dintre Parinti in lucrare gi in contemplatie CAnd dragostea Domnului nostru coplegeste sufletul omului, acesta nu mai este tinut de méasurile lui, ci iese din limitele sale. De aceea, “frica de Dumnezeu te scoate afari gi orice scrii, orice vorbesti, este mai curdnd ffré misuri. Dar, in clipa aceea a harului orice ai spune despre stralucirea dragostei dumnezeiesti, este putin. Apoi, dupa ce inima se strdnge si norul se retrage la ale sale, atunci intervine simful masurii, care cere misurd pentru a distinge Iururle , ate acestea vi le-am scris pentru un sin, ’ s& incilzesc sufletele voastre, oe indemn la doringa ‘i zelul dupa dulcele lisus. Aga fac comandantii cu ostile lor, le povestesc ispravile vitejilor sii obligd astfel $4 lupte cu barbatie. Acelasi scop au gi vietile si invataturile sfintilor care au fost scrise si ne-au fost Misate. Dar gi sufletul - aga. a fost plismuit de Dumnezen - dacd nu aude des astfel de lucruri fnalte si minunate, este coplesit de somn gi de nepurtare de grijé. Atunci numai cu astfel de lucruri, adic& cu lecturi gi istorisiri vrednice, se alunga uitarea si se innoieste vechiul edificiu. Mérturii din viaga monahala a Eu, cand am venit la Sfantul Munte, am aflat aici multi dintre Parinti in “ucrare” ‘si in “contemplati Oameni sfinti, venerabili, Era Parintele Gheron Kali- nikos. Desivargit nevoitor. A stat izolat de toti ceilalti timp de patruzeci de ani, nevoindu-se cu lucrarea mintii si hrinindu-se cu dulceata dragostei dumnezeiesti. A fost de mare folos multora. Acesta s-a bucurat de ripirea mingii. ‘Mai jos de acesta era un alt pirinte, Gheron Ghe- rasimos. Isihast nefntrecut, lucrator al rugiciunii mini. ‘Avea noudzeci de ani, Luptat de demoni gi lovit de vremuri grele, a ramas stilp neclintit de rabdare. Acesta avea darul lacrimilor nefncetate. S-a sivarsit din aceasta viafd lipsit de orice grija lumeascd si indulcit de cugetarea la Hristos. Mai sus era Gheron Ignatios. Nevazitor de multi ani, Duhovnic foarte multi ani, a ajuns la varsta de nouizeci si cinci de ani, rugitor nefncetat cu rugiciunea mingii. In timpul rugiciunii gura lui raspandea mireasma, incdt se bucura nespus cel care vorbea cu el. Mai era un alt parinte, mai minunat decat tofi, la Sfantul Petru Atonitul, PArintele Daniil, urmator al Marelui Arsenié. Iubitor de tAcere, izolat de toti ceilalti, slujitor permanent. Saizeci de ani nu s-a gandit c& poate lisa macar o zi Sffinta Slujba. in timpul Postului Mare sivarsea in fiecare zi Liturghia Darurilor mai fnainte sfintite. A trait pnd in ultima zi in trezvie, sivargindu-se ffird sf fi fost vreodaté bolnav. Sfanta Liturghie sdvargitA de el. tinea trei ore si jumitate, uneori chiar patru ore, deoarece intarzia, afundat in priveghere, s& spund ecfonisurile. Lacrimile sale erau atat de multe incdt uda pamAntul acolo unde stitea.za Gheron IOSIF De aceea nu vroia ca vreun striin si fie de fata cAnd slujea Sfanta Liturghie, pentru a nu vedea lucrarea sa. Pe mine m-a primit dupa multe rugiminfi. De fiecare data c&nd mergeam, trebuia si merg pe jos in miez de noapte cam trei ore pentru a ajunge la ora inceperii acelei cu adevarat infricosétoare dumnezeiasca lucrare. Imi spunea un cuvant - dou de invatiturd, iesind din Sfantul Altar, apoi disprea imediat si nu se mai ardta toata ziua. Intreaga lui viata avut rugiciunea mintii si priveghere de toati noaptea. De la el am luat gi eu aceasti randuiald gi am avut mare folos. Manca numai cdteva firamituri de pAine Pe zi, de aceea era la Sfanta Liturghie ca un fulg. Si pan nu uda cu lacrimi locul unde slujea ‘nu incheia. Au mai fost multi algi paringi vazitori, pe care eu nu mam invrednicit si-i vad, pentru ci se sivarsiserd cu un an - doi inainte de venirea mea. Lucririle lor minunate mi le-au povestit ceilalti. Eu cu acestea mi desfitam. Umblam din pestera in pestera, mésurand Pas cu pas Muntele pentru a-i afla. Duhovnicul meu era bun si, dupa ce fi pregiteam mAncarea, imi dadea binecuvantare si plec in cutarea Parintilor pustnici, pentru folosul sufletului. Tar dupa ce s-a sdvargit acesta si Lam ingropat, atunci am cercetat tot Sfantul Munte. Era un parinte intr-o pesterd, care plingea de sapte ori pe zi. Aceasta era lucrarea sa. Noaptea toatl o petrecea in lacrimi. Perna lui era totdeauna udé de lacrimi. Ucenicul sau, care mergea la el de doui-trei ori pe zi, - pentru ca nu-| ldsa s& stea cu el pentru a nu-i fntrerupe plansul - fl intreba: ". Parinte, de ce plangi? Manturii din viaja monahald 73 - Cand omul vede pe Dumnezeu, fiul meu, din mult dragoste {i curg lacrimile gi nu le poate opr, Mai erau gi altii, mai mici. Parintele Kosmas gi alti si altii mai mari, despre care daci ar fi sa scrie cineva ar trebui si consume multé hartie. Toti acestia au murit si traiesc acum in veci in ceruri. Astzi nu se mai aude c& s-ar intampla astfel de lucruri. Deoarece att de mult a pus stip4nire pe oameni grija cea lumeasc, material, si atta nepisare fati de priveghe-rea duhowniceaseA, incdt multi nu numai cd nu mai doresc s4 cerceteze, afle sau sd sivargeascii acestea, ci, mai mult decat atat, atunci cand aud pe cineva vorbind despre ele se impotrivesc cu rautate Cane considerandi eS i nebun, deoarece viata lui nu seaman cu a lor. Se Intimpli ceva asemin’tor cu timpurile idolatre. Atunci, cand vorbeai impotriva idolilor, te bateau cu pietre pana te omorau. Astiii, orice patima fine loc de idol. De aceea, atunci cand Pee te a impotriva vreunei patimi, toti strigd: "Loviti-l cu pi Pen rosteste Piasferail fa advesa dumnezeilor nostri!" In fine; pentru ci eu nu accept nici-o patima si nu scutesc absolut pe nimeni gi nici nu vreau s& aud cum traieste si ce face lumea, calugarii, sunt mereu finta atacurilor. $i nu incetez a ruga noapte gi zi pe parinfi gi a spune c& ei au intru totul dreptate. Eu nu am dreptate atunci cand sunt mahnit de acestia. Deoarece vad cu ochii pe care li i-a dat Dumnezeu. Nu sunt nedrept daca spun: de ce nu vad aga cum vad eu? — . Fie ca Dumnezeul tuturor si ne miluiasci pe toti pentru rugiciunile Cuviogilor gi de Dumnezeu pur- t&torilor Paringilor nostri.74 Gheron IOSIF XI. Cum devine mintea numai lumina, numai transparentd Cat despre rugaciune, in legiturd cu i scrii atta timp at duhovnicul ste de ca, iu exietl ocd si te raticesti. Tu s& faci asa cum ffi spune duhovnicu, si ded haral vin gi plead si mate nein pentru lul acesta il invatd i gal zt it si aa ale inalte pe asad Se | ceput aga face pruncul. "Vai fie, cetate aj rege prea tani" - spune Scriptura. Mai tie, suflete a carui minte este incepatoare in astfel de lucruri!" Mintea, fiul meu, nu poate raméne intr-o singura stare; cu att mai mult mintea celui care este slab in cele duhovnicesti. Ea vrea o dati lectur, alti dati cAntare, alti dati ticere. Cand omul tace, mintea gaseste timp pentru a se desfata cu diferite imagini din Scriptura, pe care le-a citit mai inainte. Cand {i oferi ceea ce fi place, isi ia puteri, asa cum se intmpli cu trupul cnd primeste hran siindtoasi. Cand fi oferi feel ceea ce iti vine la indemAna, atunci, in loc si se eze, se intunecd. nei cd seste, are nevoie de ding tunel cand abo- Marturii din viaga monahal 75 _ ‘Aga invatd s& distingl binele de ru. Aga devine mintea numai luming, stravezie. Vede curatenia su- fletului. Aga vede si ghimpii. Rabda ispitele. Se in- mulfeste harul. Curata trupul de patimi, Aduce pace sufletului. $i, la sfarsit, vin toate una dupa alta, ca un lant, fir oboseali multi si fri asteptare, deoarece toate sunt aduse de ascultare. $i asculté si vezi: cel care face ascultare desdvarsitA ajunge ca mintea lui si mu aiba nici-o purtare de grija. Mintea este iconomul sufletului, caruia ii di hrana pe care tu i-o oferi. Cand are pace gi fi dai ceea ce doreste, ea le da inimii, Mai inti ins, se curaté pe sine de toate prejudecatile deprinse in lume. Se elibereazd de grijile vietii si, spunand continwu rugaciunea, inceteazi de a mai rataci precum meteoritii. Atunci intelegi cd s-a curatit. De- oarece nu se mai apleaca spre lucruri viclene si necurate, despre care auzise si vazuse in lume. Dupa aceea, intrand gi iegind din inima prin rugiciune, curdjeste drumul gi inldturd orice urdciune, viclenie sau necuratie. Astfel, mintea declaré razboi patimilor si demonilor care hrdnesc patimile ce se cuibresc in inima de ani multi, nestiute i nevizute pnd atunci. Acum insé, cAnd mintea gi-a redobndit curatenia dintru inceput, le vede pe toate si ca un cAine latra, se lupti cu ele ca un stipan gi pazitor al sufletului. Avand ca arma mumele lui lisus, ii loveste pe dugmani pind reugeste de-i scoate afar’, in afara inimii, de unde acestia urla a nigte cAini sAlbatici. lar mintea trece apoi la curatirea murdariei si necuritiei pe care au lisat-o in urma demonii, prin compromisurile pe care ne-au impins sé le facem, la curdtirea rdului si p&catului. In continua se lupt cu demonii pentru a-i scoate definitiv in afara,76 Gheron IOSIF indepartandu-i atét de mult incdt acestia si nu mai poati in nici un fel si faci rau. $i se tot luptd si arunce afar murdiria pe care acegtia continu o arunca inkiuntru. Dupi aceea, ca un bun iconom, aduce sufletului hrana care se cuvine gi care il conduce la iluminare gi Ja sinitate. La toate acestea, mintea are impreuna lucrator harul curdititor. Cel ce se roagi se afl ca sub umbra aco- perigului ascultirii. Este pazit de harul care este dat de Dumnezeu pentru paza sufletului. $i dupa ce, putin cate pufin, sunt alungati afari demonii, se curdteste deplin inima gi inceteazi orice murdirire. Se intro- nizeazi mintea ca un rege in inima si se bucuri ca mirele ce se afli in cimara nuntii cu mireasa lui. Aduce bucurie sfant4, curat, pasnicd. Spune rugiciunea fara osteneala. Atunci harul lucreazi faird nici o stin- jeneala gi arati mintii toate figiduintele pe care ur- meaza a Je primi ca rasplata daca igi implineste datoriile sale fara lips’. De acum, fiind in liniste si pace, venind harul, mintea este condusi la vederea cea duhov- niceasca, pe masura posibilititilor pe care i le oferd temelia ce a pus. Asadar, este mai intai frica de Dumnezeu, credinta, ascultarea desivarsit’, lepadarea de sine, gi apoi vin toate celelalte. Astfel, omul ajunge la dragostea desi- vargita si la nepatimire. Ajunge la starea de a nu mai umbla in nici un fel rul in mintea sa gi de a striga din adanc: “insetat este sufletul meu dupa Tine, Dum- nezeul meu! Cand voi vedea si c&nd voi ajunge la dumnezeiasca Ta vedere?" $i: “Agtept moartea cu cea mai mare bucurie. Cand se vor inchide ochii acestia Pentru ca si se deschida ceilalti, care vor vedea totul, Marturii din viata monahala 7 veselindu-se pentru toate?" Deci_ sileste-te, fiul a siliivi spre supunerea cea fericiti, intra care exist toate aceste bundtati si petrece ca un singur suflet diferite trupuri. Atunci se va odihni si duhovnicul a si se va ugura rugandu-se pentru voi cu tot sufletul n bucurie si dulceag’. in timp ce, dacd voi sunteti in neascultare gi va lipsiti de toate cele bune, aunt si duhovnicul are permanent sufletul greu si de multi intristare slibeste, inaintind pas cu pas spre moarte. Toate acestea le-am trait eu. Am gustat din fructul Jor si am aflat ct. este de dulce! Nu am aflat mai mare odihnd decat aceea pe care {i-o da ascultarea desivarsita. Am ingropat pe bend ‘meu duhovnic gi aflat linistea prin rugéciunile lui. err aeestaceecaT sunteti tineri, pentru a culege roadele nepitimirii la batrdnee. Nu lucragi numai la batranete. Daca va striduiti, in douazeci de ani veti vedea ceea ce va spun eu acum. Tar dacd’ nu va strdduifi, chiar varsta lui Matusalem daca veri tr tot mu veti ajunge s& va bucurati de aceste daruri duhov- nicegti. oe Striduii-vd, urmati indemnul duhovnicului, indem- nafi-vi unul pe altul la bine. $i vefi vedea o asa nelucrare a patimilor gi atta pace a sufletului, ca gi cand ati fi in Rai. ‘78 Gheron IOSIF XIII. Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp Am primit scrisoarea ta, fiul meu, gi iti dau raspuns la cele ce mi-ai scris. MB intrebi care din doi primeste harul mai repede, pustnicul sau cel aflat sub ascultare, Fara indoiald ci ucenicul ascultator. Acesta primeste gi harul mai repede si este gi in afar de orice pericol. Nu se teme nici co si cada, nici ci o si piardi. Numai si nu se lase cuprins de neglijenti. $i si mai stii ci, atunci cand omul are inliuntrul séu pe Hristos, atunci fie c& este singur fie cA este impreund cu multi semeni ai sai, el igi afl linigtea gi are pace mereu. Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp, ci de modul in care vietuiesti si de mila Domnului. Experienta se dobandeste, intr-adevar, o dati cu trecerea timpului, dar harul - de aceea se numeste har, adic dar, pentru c& depinde de Dumnezeu - se diruiegte in functie de cAldura credintei, de smerenie gi de voia cea bund. Solomon a primt har cdnd era de doisprezece ani. Daniil la aceeasi varsti. David pe cAnd pigtea turmele tatalui su. La fel toti cei vechi si noi. ‘Marturii din viaga monahalé 9 Imediat ce omul ajunge Ja cainta adevérata, harul se apropie de el gi sporeste o dat cu cresterea zelului. erienfa cere nevoinfi indelungata. Inainte de orice lucru, cel care cere har de la Dumnezeu trebuie si indure ispitele si necazurile, in orice fel ar veni acestea. Iar dac& in timp de ispita se nelinigteste si nu arat destuld rabdare, nici harul nu va veni, nici virtutea nu o savargeste gi nici nu se invredniceste de vreun dar duhovnicesc. Daca cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu; cum cA sunt necazurile gi, in general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevarat care este calea Domnului. Acesta asteapt ispitele si vind pentru ci prin acestea se curafeste, rabddnd se lumineazi si ajunge si vadi pe Dumnezeu. Altfel Dumnezeu nu poate fi vazut, decit numai prin intermediul cunostintei. Iar cunoasterea este ve- derea duhovniceascd (theoria). Adic& atunci cand simti cA Dumnezeu este linga tine si c& te migti inlauntrul lui Dumnezeu i cd orice faci Acesta vede gi esti atent si nu-L superi cu ceva - pentru ci vede gi cele dinléuntru si cele din afaré - atunci nu pacdtuiesti. Deoarece fl vezi, {1 iubesti si te ingrijesti ca sé nu-L intristezi. Asadar, oricine pacdtuieste nu vede pe Dumnezeu, este orb,Gheron IOSIF XIV. Cu adevarat mare este taina ascultarii Bucurdi-te in Domnul, fiu al Tatalui ceresc. mi scrii, fiul meu, despre gandurile pe care le ai impotriva duhovnicului tau. Sa te temi mult de aceste ganduri. Sa le ocolesti ca pe un garpe otrivitor, intrucdt au putere infricogatoare, mai ales in timpurile noastre. Acesta este megtesugul celui ru. Aduce ganduri impotriva duhovnicului ca s& te indeparteze de harul care te umbreste, si te faci vinovat si dup aceea si te loveascd ffir mild. Tine cuvantul meu gi nu lisa niciodata vreun gind impotriva parintelui tiu duhov- nicesc si se cuibareascd in inima ta. Si-1 alungi de indat’, ca pe un sarpe rau otravitor. Cat despre cartea pe care o cauti, chiar daci ar fi s& te mAntuiesti prin ea, s4 nu o iei far binecuvantare. Deoarece, daca nu intrebi, ti se socoteste la Dumnezeu ca si adulter. Atata griji si ai, si in cele mari gi in cele mici, incat fara binecuvAntarea parintelui tau duhov- nicesc nimic sd nu faci. Nici si te rogi, nici si faci milostenie, nici un alt lucru bun. Ascult& despre Saul, pe care |-a ales Dumnezeu din tot neamul lui Israel gi I-a uns rege: pentru cd nu a Marturii din viaga monahala 81 facut ascultare desivarsiti fai de Samuel si a tinut cele bune pentru jertfa, a pedepsit Dumnezeu, spunand profetului: "Mai mare este ascultarea decat jertfa cu- rata", Cu adevarat mare este taina ascultirii. Daca dulcele nostru lisus a‘ deschis primul drumul acesta gi S-a facut model pentru noi, cu atat mai mult suntem noi datori si pisim pe urmele Lui. $i eu, fiul meu, dacé ag fi intre voi ag implini ascultarea in adevar, care este atét de dorita de mine. Marturisesc cu mult sinceritate gi cu toatd puterea, in deplind cunostinta, ci alti cale de mAntuire care sh te find departe de orice ratdcire si lucrare a vraj- magului nu exist. $i daci cineva doreste cu adevarat si se mfntuiascd gi si-L giseasci repede pe Hristos, * este dator si facd ascultare. $i cu atta dragoste sd priveasc& pe duhovnicul sau, ca i cand L-ar vedea pe Hristos. Pastreazd, asadar, cu tarie intreaga panoplie pe care ai primit-o, fiul meu, si lupti-te cu zel. Indreapté sdgetile tale citre vrajmasi, avand un singur scop - acela de a nu face neascultare fati de parintele tau duhovnicesc. Daci pentru a se milostivi Dumnezeu spre tine ai pe duhovnicul tiu care mijloceste pentru tine, ce se va intimpla suparandu pe el? Cine va mai milostivi pe Domnul pentru tine? Lupt-te dupa putere si ugurezi sarcina duhovnicului, ca si ai ugurare si ribdare in necazurile tale. Am cunoscut din propria-mi experientS catd rispundere si c&t& greutate isi asuma duhovnicul gi cdte suferé pand aduce un suflet de la nevrednicie la vrednicie gi fl conduce spre Rai, mai ales cAnd se intimpla si aibi82 Gheron IOSIF firea tare. Pentru fiecare suflet pe care il ia in primire, duhovnicul se inffigoar cu lant greu imprejurul gatului su si are nevoie de multi rugiciune pentru a-gi ugura greutatea. Are nevoie de multé dragoste nefitarnicd, mu de neascultare si de impotrivire in cuvant. Are nevoie ca din buzele ucenicilor sii si se reverse evlavie gi har, nu amiraciune, fiere, ambitii si dezbinari. Deoarece orice cuvant greu pe care il veti rosti in vreme de ispita cdtre acesta, pentru cd provine de la garpele diavolului, stropeste cu otrava sufletul lui, care se Ofilegte ca o floare atinsd de piatra. $i nu mai are putere s& se roage de-ajuns nici pentru sine pani nu trece durerea. Tar dac& ucenicii fl ascult in toate, duhovnicul merge pe calea cea dreapti gi se ridici la indltimi, se roaga cu mult& caldura, este luminat‘cu prisosinta, vorbegte cu multa intelepciune, sfZituieste cum se cuvine, primeste adaos de har si devine pentru fiecare ucenic izvor nesfargit de har, pe care fl primeste de la Domnul. Deci, fiul meu, atunci cand doresti ca si inaintezi repede gi fri mult osteneal’, invati si renunti la orice p&rere a ta, pentru ca aceasta si nu-ji devini voie proprie. Urechea ta sa fie totdeauna indreptata spre gura duhovnicului gi orice fi-ar spune si primesti ca gi cand ai primi din gura lui Dumnezeu, sa implinesti fara nici cea mai mica ezitare. Astfel vei avea mereu pace. Adu-ti aminte totdeauna c& ascultarea sau neas- cultarea ta nu se opreste la duhovnic, ci prin acesta ajunge la Dumnezeu: Nu ascunde niciodati vreun gand de duhovnicul tau si nu preface cuvintele tale cAnd te marturisesti in fata Domnului. Spune imediat gndurile tale gi inima ta se Marturii din viata monahala 83 va linigti de indat. Ia pe grumazul tu jugul ascultarii gi ipenete de suflarea duhovnicului au. Numai ce jese cuvantul din buzele lui, tu sé-1 prinzi fara intarziere, s& faci aripi, si zbori pentru a-1 indeplini, fara s4 te intrebi dac& este bun sau rau. {mplineste fara discernmént si orbeste tot ceea ce iti porunceste acela care are raspunderea pentru tine, pentru a nu fi tu raspunzitor pentru faptele tale. Cel care porunceste va da socoteald in fata lui Dumnezeu, dac& a facut bine sau rau, iar tu vei da socoteala dac& ai ascultat sau nu ai ascultat. . . Nu inseamnd ascultare s4 implinesti o poruncd sau alta, dar in sinea ta sf te impotrivesti. Ascultare in- seamnd a-ti supune cugetul, pentru a fi scutit de rdutatea din tine. Ascultare inseamna si devi rob, pentru a deveni liber. Cumpari-ti cu pret mic libertatea, pentru a fi far vinovagie si bucuros. | ‘Nu da ascultare gandurilor tale, care vin a te sfatui in clipe grele s& pleci din mAndstire. . Trebuie si stii bine c& cine nu se supune unuia singur este nevoit a se supune celor muli si pana Ja urma raméne in neascultare.Gheron IOSIF | Xv. Deci, nu faci ascultare ca si te intorci inapoi A zis Dumnezeu lui Adam: "Si cit i f n : "Si cine fi-a spus ca esti gol? Sau ai mancat din fructul din as team dat poruret si nu méndnei?" i eu te intreb: cine fi-a bigat in minte eu t D tot cee: ce-mi scrii? Sau ai deschis cumva usa vrajmagului, care a imrat fe eel puterea gi ti-a umilit sufletul? ” _¢ gandesti acum, fiul meu, trebuia si gandesti ees dea imbraca haina, Acum ins, cand ai trnbricat p ina ingereascd si Hristos a pecetluit toate figiduintele ‘ale, aceste ganduri nu-si mai au in nici un fel locul. Si aceasta deoarece, prin savanyirea tainei, sau sters paliaee ee F ies © legiturile cu parintii, cu rudele gi cu absolut totul Ta bine aminte la exactitate: i a a cuvintelor mele. Daca dupa. aceasta, monahul este ingenunchiat si cade in lenevire si isi pardsegte firi motiv duhovnicul sau ohgten, Pacdtuieste de moarte, caci va cidea in mari suferinge si nu va putea s& scape de judecat’. Va pliti Pe tot restul vietii si la sfarsit va fi inci dator. Va fi Socotit incdlctor al figduinfelor si al poruncii. Domnul a zis: "Cel ce iubeste pe tatil sau sau pe mama sa ‘Marturii din viata monahala coe mai mult dec&t pe Mine nu este vrednic de Mine”. $i jarigi: "Cel ce a pus mana sa pe coarnele plugului si mai priveste inapoi nu poate inainta spre fmpardtia lui Dumnezeu". De asemenea: "Este mai bine si nu figiduiesti, decdt si fagiduiesti gi sA nu implinesti fagiduint ‘Asadar, cind Hristos, Invagatorul, Dumnezeul si PArintele tu, Cel ce are in mainile Sale suflarea gi viata ta, vorbeste astfel, ce loc mai au cele ce spui tu? Cum te vei linisti, c& te va mustra continuu constiinta pentru obligatiile pe care le-ai pardsit si multe asemenea. Toate acestea le rinduieste Dumnezeu, care a randuit totul. Acesta si dea socotealé pentru cuvintele Sale. Tu gi eu gi tofi care au imbricat aceasti haind suntem datori s p&zim cu orice pret fagiduintele pe care I Je-am dat pentru a deveni mostenitori ai bundtatilor pe care El ni le-a fagaduit. SA nu crezi cA parintilor le va fi de folos acum daca tu te vei intoarce inapoi. Sufletele lor vor fi mult pagubite si le va fi spre pierzanie tuturor celor din casi, ca unii care vor fi p&rtasi la impotrivirea fayi de vointa dumnezeiasca. . Eu unul nu voi putea niciodaté si fiu impreund lucritor la acest pacat si nu pot fi de acord cu solutia pe care tu o propui. Duhovnicul, si el va plati scump consimpiméntul pe care lar da, biruit de insistentele tale. Sterge deci pentru totdeauna din mintea ta aceasta imbriiciminte a vicleniei, pentru a inceta rzboiul gan- durilor si pentru a se linigti inima ta, lar dacd vei fi biruit si vei pleca, nu numai ci nu-ti voi mai scrie nici © scrisoare, dar te voi sterge pentru totdeauna din8% Gheron IOSIF inima mea. Mai mult dec&t atat nu pot si fac, din moment ce vid ci, desi iti dai seama ci este ispitd de Ja diavol, insisti si-i dai ascultare. Ce si-ti scriu mai mult? Cu toate acestea, inci o dati iti spun: asculté-ma pana nu este prea tarziu. Cand omul cedeazi ispitei, in cunostingé find, atunci va veni timpul cand nu va mai putea asculta ceea ce este folositor si sinitos, intrucat gi-a stricat auzul sufletului. Devine atunci dis. Pretuitor al celor folositoare si se indreapta sigur spre pierzanie. Nu vezi ci Domnul, atunci cand vorbeste, incheie cu cuvintele: "Cel care are urechi de auzit si auda?" Asa c& lasi gandurile tale acestea si incre- dinjeazi-ti cugetul Duhului lui Dumnezeu. Tu nu poti spune ci te apasi greutatea celor pe care le-ai lsat plecind de acas& si de langi ai tai. Pentru toate are griji Cel ce a facut cerul gi pamntul si poarta de griji tuturor. Ascult& un Iucru minunat care s-a int&mplat aici, la Sfantul Munte, pe care poate ci nu Lai auzit pana acum: era cineva acum, in zilele noastre, aici la Ka- tunakia, pe care eu nu J-am apucat, deoarece a murit cu putin timp inainte. Era ucenic al unui duhovnic orb. intr-o zi, a trecut pe la chilia lor un om din lume s&rac, Ucenicul La intrebat: "De unde esti?" Era chiar din satul lui. Ucenicul nu i-a spus, dar |-a intrebat ce mai face cutare, intreband despre tatdl siu. Atunci strainul i-a spus c& acela a murit gi ca lisat pe sofia sa gi trei fete orfane pe drumuri gi in siriicie, "A avut si un fiu - isa spus - dar acela a plecat de multi ani si nimeni nu gtie unde s-a dus." Calugirul a fost lovit ca de traznet $i dintr-o data a inceput rizboiul gan- 87 Marturii din viaga monahala - i icului. "Plec sé-i ajut, lor. "Plec" - i-a spus duhovnicului. oe de grija." A cerut binecuvantare, dar ey nicul nu i-a dat. A insistat. Au plans a nal sali Asi fost imposil -| 7 Iaragi s-a rugat de el, dar a fo tye Intra sfargit, -a lsat if voia sa gi u alee ae A ce a iegit din Sfantul Munte, s-a agezal , da phe Sse odihneascé. Dupa un simp, sa.apropia Fs ae A ae un alt cdlugar, obosit si transpirat, care s-a age zat line i 4 un timp: "Te 1 la umbra ‘si ba intrebat dupa e vid tulburat, frate. Ce s-a intdmplat?". "Lasé-mi paring» ii spune - am patit o mare nenorocire. git Doves toata istoria. Bunul cdlitor i-a zis: “Dac vrei, ao frate, si mi asculfi, intoarce-te ta duhownical a a Dumnezeu va purta de griji alor t&i. Tu continu sf slujesti duhovnicului t4v, cu atét mai mult cu 9 cerca isi nu La ascultt, Stipénit de indus sale, n-a luat in serios cuvintele celuilalt, gi a ce i-a adus numeroase eee a eae al continue i idicat calugarul neascultétor si-si ¢ C Grol spre lume. Afunl celle logit a spot "Deci 4 asculti si te tntorci la manést es peat es ake dc finger al Domnului si pe mine m-a trimis pan dupa moartea tatalui tiu, io fiu fo ae mn J-i pazesc gi si le fiu ajutitor. Acu in Jacul fen eu fi las si plec.” $i s-a facut necion Atunci calugirul sia venit in fire gi sa pot duhovnicul siu pe care la gisit ingenunchiat, ru Pres inyeegs intdmplé cand Kisim finfelegi, fiul meu? Aga se intimplé cAnd Ii peciltatintd ‘i Dumnezev. El le randuieste cat setJ Gheron IOSIF Poate mai bine pe toate, ca un bun iconom, gi nimic nu este lipsit de bundvointa Sa. Dar este nevoie de rbdare din partea celui care vrea si se mantuiasca. Tar daca cerem Iui Dumnezeu ca sd implineasca lucrurile dupa cum ne place noud, atunci este vai de noi. Neputand s& pitrunda acolo unde este ascultare si unde se fnfiptuieste legitura dragostei, diavolul se lupt s&-1 desparti pe om de ceilalfi prin lepadare gi dupa aceea il face jucirie a rautitii si a vicleniei lui. Cnd ins& cel intelept asculti de mai-marii sai, care cunosc drumul, demonul care intinde curse cade gi TAul se intoarce asupra lui. Fi, agadar, ascultare la mai-marii tai, si o dati cu trecerea timpului vei dobAndi gi tu experienti gi vei fi de folos celor mai mici. Ceea ce acum nu ai gi fi se Pare greu de dobandit, va veni timpul s& ti se dea gi te vei minuna tu fnsuti cum de ai reusit, din moment ce tu ai incetat si mai ceri. Toate se vor implini. Este nevoie numai ca tu sd starui in rugdciunea de a-ti fi curafit sufletul. Va inceta si mania, va veni din nou pacea, vei afla si nepitimirea de care ai nevoie pentru lucrarea ta, vei regisi si rugdciunea. Este suficient si ceri gi s& te silesti dup putere. Dintr-o dati nu se face nimic. Nici trupeste n-ai devenit dintr-o dati, din prunc, barbat. Acum toate pitimirile tale pot deveni lectii de sme- renie. Deci nu este cazul si te intristezi, ci si fii atent, sd te intdresti in greutZtile care vin una dupa alta. $i lectia uneia si te pregiteasc4 pentru urmitoarea. lar Pregiitirea este aceasta: "Orice mi s-ar intampla, orice ar aduce diavolul s ma lupte, eu nu voi opune vointa Mea, parere proprie nu voi avea si nici in ambitie nu Marturii din viata monahala 9 i a i 1 porunca voi face. Sa fie stramb, s4 fie de orice fel por celui ce porunceste, eu o voi implini firs ezitare, ca si cand mi-ag purta crucea. Dumnezeu si vada inima mea gi si-mi ugureze rézboiul’, Omul trebuie si stea ca o fintd si sa agtepte si fie ochit de vrajmas. $i tocmai in direcjia aceea si-gi indrepte armele. Si nu astepte timp de odihn’, toatd viata lui, chiar daci Dumnezeu o si-i dea adeseori si odihni. El nu trebuie si fie delasitor, ci s privegheze continuu, ca un ostas in timpul luptei. O singurd clipa poate aduce sufletului atta. folos ct fi aduce viata intreag’; la fel si pagub’, daci omul nu vegheazi.90 Gheron IOSIF XVL in timp ce urci Golgota nu se poate s& nu cazi Fiul meu iubit in Domnul, doar ce am primit astzi scrisoarea ta si iat, iarigi plang, iardsi jelesc, iardgi imi pun sufletul meu pentru tine. Ridicd-te. ffi intind m4na mea tremuranda. Nu te speria. Iardsi incerc sa te tin. Plangi pe umarul meu. Sunt alituri de tine, pling impreund cu tine. Oftez, m4 doare, sufera nespus sufletul meu gi inima mea se zbate pan cnd te voi ridica pe Tabor. fn timp ce urci Golgota nu’se poate si nu cazi, Este grea crucea. De multe ori vei cédea fn genunchi. Tu si nu asculfi pe ispititor. Daca fl asculti, el va iesi biruitor. Tat citi dreptate are duhovnicul tau. S& te strige de doua ori gi tu si nu-i dai ascultare? De cine ai facut ascultare in clipa aceea? Ce spuneau gandurile tale atunci? Orice s-ar fi intamplat, nu trebuie si deznadajduim. Vom ruga pe piintele duhovnic s& ne ierte si ne vom face canonul. Impreund cu tine voi face si eu act de c&inti. Tu vei face pe deasupra douazeci gi cinci de metanii pe zi. $i s& fii atent in continuare. Pune din nou fnceput gi fereste-te de neascultare. Dacd va fi Marturii din viata monahald 91 biruit de o singurd patima, dup’ aceea omul va trebui si fie mult mai atent si sA lupte mit mai stdruitor impotriva ispitelor, pentru a mu cédea iardsi. Curaj, deci. Oricum gi-ar trimite sagetile sale vrij- magul, noi trebuie si le intoarcem impotriva lui, Si injeleaga ci nu esti singur. C4 ai si pazitorul impreund cu tine, care vegheaz& pentru tine si care-i stricd toate capcanele pe care el le pune inaintea picioarelor tale. Cu mult plicere voi posti, nu numai patruzeci de zile, ci de trei ori cdte patruzeci, voi priveghea pentru tine, m4 voi osteni de dragul tau. Scoala-te numai si stai cu curaj. Ia barbitie de la Domnul gi nu te teme de vrajmas, pentru ci La biruit Hristos si nu mai are putere. Numai ndluciri gi fricd trimite, numai ganduri indrazneje gi nerusinate. Vei primi har si putere de sus pentru a lupta impotriva lui gi vei avea putere in mAdularele tale, zicdind: “Inceteaz, vrijmagule, s4 lupti impotriva mea, pentru c& parintele meu duhovnicesc vegheazi pentru mine si neputintele mele Je plineste. Patimeste pentru mine si posteste. Si chiar de voi cddea de saptezeci de ori cite sapte, tot tu vei fi biruit fn cele din urma’ Zicdnd acestea, di-ti curaj tie insuti si cdieste-te de indati pentru ceea ce ai facut rau ca om. Deoarece ‘toate sunt de la cel miu. Sa te faci si deznadajduiesti, SA te fack si te descurajezi, s& culegi intristare din orice. Dar s4 nu-] asculti. Gi scrisorile care intarzie, sau acelea care se pierd, tot el le face pe toate. El fi pune pe aceia si le deschidi. Acesta este facitorul tuturor relelor. Nimeni altcineva nu este vinovat fn afar& de acesta. De aceea gi noi impotriva acestuia trebuie s& luptim cat mai92 Gheron IOSIF tréim. Nu fmpotriva fratilor nostri, ci impotriva celui care fi indeamni pe acestia si gandeascd sau si fact orice rau, vazut sau nevazut. Dacé fi-am spus ci o s& fiu mereu aléturi de tine, atunci cand te manii, atunci cAnd esti gata si faci un lucru care nu trebuie, spune-ti tie insuti: "Pentru dragos- tea parintelui, care va plange atunci cAnd va auzi,ceea ce am facut cu, si nu ma ménii, si nu fac neascultare. Cine s-a folosit vreodati de neascultare, ca si ma folosesc si eu acum?" In legituri cu "Awa Dorotei", pe care mi-l ceri, este usor si-l gisim; dar nu ne ingdduie si-1 scoatem din Sfintul Munte, daci este carte veche. Intr-adevar, Avva Dorotei este foarte duhovnicesc, aducitor de bucurii si mult folositor sufletului. Voi intreba si vad dac& este ingiduit si cumpar gi s&-{i trimit Ever- ghetinosul sau Filocalia. Pentru fratele despre care imi scrii c& sufer’ vom face rugiciuni. Totusi, si stie c& vreun pacat ascuns a savargit sau svargeste acum, de ingiduie Dumnezeu s& sufere in felul acesta. Uneori se sivargeste pacatul acolo unde nici chiar omul care-] sivargeste nu stie. ‘Aga se int&mpli ci merge in intunerie, ca un orb, pentru c& nu are curajul si se vada pe sine la lumina si s4 spund: "Am picatuit, Doamne!" Diavolul, cu ct trece timpul gi se apropie de sfargitul su, cu att intireste mai mult rizboiul gi se sileste ca si ne duck pe tofi in iad. Acum, mai ales in timpul Postului Mare, care se apropie, neobosifii diavoli ne aduc multe ispite gi nenumérate tulburari. Pentru cA si noi in timpul acesta fi atingem mai mult, prin post si rugaciune, de aceea Marturii din viata monahalé 93 si acestia devin mai sdlbatici tmpotriva noastra. ingri- jeste-te s& cfigtigi cununi pe terenul acesta de lupti. Trebuie si devii mai viteaz. Sa te lupti piept la piept cu acesti netrupesti vrijmagi. Nu te teme de ei. Tu nu vezi cAti cad cu fiecare rugiciune pe care o spui, citi o iau la fugi. Tu vezi numai cat esti tu de Hinit in aceastA luptd, dar s& stii c& si ei sunt loviti si suferi. La fiecare act de rabdare al nostru se inde- parteazi in fugd gi la fiecare rugiciune sunt raniti serios. S4 nu te astepfi ca, in timpul razboiului, tu sa arunci asupra lor sgefi si gloante, iar acestia s4 arunce spre tine lucum gi ciocolata. J ‘Adu-{i aminte de cea ce scriai la inceput. Spuneai c& ai imbracat haina monahali ca pe o armurd, ca s& pornesti la lupta impotriva incepatoriilor si_puterilor intunericului. Lupti-te ca si nu-fi incalci fagaduintele.94 Gheron IOSIF XVI. in timp de ispit& nu-ti parasi locul Jubitul meu fiu, bucuri-te impreund cu intreaga obste cu bucuria sfanté a Domnului nostru Tisus Hristos. ‘Astizi este sirbStoarea Sfantului Haralambie. Ieri am aflat ci a venit postagul gi fratele a mers la Dafni s& ia mandatul gi scrisoarea recomandata. ‘Va rog sé nu mai trimiteti recomandate, pentru cd ne este greu si mergem de aici la Dafni. $i, in plus, asa cum stau acum lucrurile, este prea mare cheltuiala noastri de fiecare data. Yn legituri cu deschiderea scrisorilor, se pare c& unii cred c& eu scriu duhovnicilor lor despre greselile lor gi de aceea le deschid, ca si vadi ce scriu. Despre aceasta insi nu ma nelinigtesc deloc. Nici voi_s4 nu va nelinigtiti. Sa-si vada fiecare de sufletul sdu. Fiecare vom da socotealé, nu numai pentru faptele ingaduite sau neingiduite, ci si pentru cuvintele pe care le rostim sau pentru gandurile gresite care ne trec prin minte. Pune metanie p&rintelui tau gi transmite-i multumirile mele pentru cd te-a dezlegat de canon. De acum s& fii mai atent, deoarece gregelile aduc durere si canonul este cu osteneald multi. Si-ti spund ceva duhovnicul si tu si nu mergi unde-fi spune sau si nu réspunzi Marturii din viata monahalit 95 este mare desconsiderare gi dispret fat de acela. Aces lucru nu se justificd in nici un fel pentru cel care a doua zi trebuie si vada iarasi fata parintelui su. Acest Jucru Lar putea face numai acela care este hotarat gi pregitit s& plece si si nu-l mai vada. Altfel, cel care riméne cu ce ochi va putea sil mai priveascd pe parintele siu duhovnicesc? Cum va mai putea s&-i vorbeasca, sii ceard binecuvantarea? Ia aminte, fiul meu, c& aceasta este mandrie invar- togata si cuget lipsit de smerenie, Cénd se intimplé, ca om, s& fii obosit sau bolnav sau si te apese peste miasurd slujirea ta, spune-i parintelui tiu cu smerenie. Explict-i fari viclenie, cu congtiing’ dreapta, si el va sti cind s& fack pogorimént. Stie cfnd sd-fi ugureze sarcina pentru a nu obosi peste masuri i pentru a mu ajunge a fi pagubit in loc s& te foloses inva si asculfi desivarsit si far condigii, SA nu-l indatorezi pe parintele tiu, deoarece la sfargit, intr-un fel sau altul, tot tu vei pliti aceste datorii. Nu incdrca pentru lucruri neinsemnate nota de platé a sufletului tau. Dac ai fost biruit si ai clzut o dat’, fii treaz gi privegheazi tot restul viefii fai de aceastd patima. De acum inainte, ispita va sta mereu aproape. Oricare ar fi razboiul in care a fost biruit o singuri data - chiar daca ar trece o sut de ani - numai ce se apropie omul de lucrul acela in care a fost biruit, de indati il arunci la pamant din nou. De aceea iti spun fie si tuturor fratilor c& in fiecare rAzboi cu vrajmagul trebuie si iegi biruitor. Sau s& cazi pe cdmpul de lupts, sau s& biruiesti cu ajutorul lui Dumnezeu. Alt drum nu existd.96 Gheron IOSIF Jn timp de ispit nu-ti parasi locul tau. Nu dezerta. Nu cduta s& ardti altuia greseala, Nu cduta dreptatea. Ci, pastrand ticerea pana la moarte, vei putea trece peste ispitd si peste orice tulburare. Dup ce va trece ispita si va veni pacea desaivary = fie c& esti duhovnic, fie ucenic - atunci poti si arati fri patimA si paguba sufleteascd si folosul. in felul acesta se zideste virtutea. Toate ispitele gi necazurile sunt biruite prin rabda Adu-ti aminte de numele acelora care au rabdat pai la moarte in timp de ispita, pand cAnd in gura lor saliva s-a schimbat in sange pentru ci nu voiau si vorbeasci, si cfirteasci. Pe acegtia si-i ai la mare evlavie si si-i cinstesti ca martiri, ca marturisitori. Pe unii ca acegtia eu fi iubesc nespus, fi cinstesc si pentru ei sunt gata, in dragostea lui Hristos, sd-mi vars in fiecare zi si ultima pic&turé de singe. fi vezi c&, in timp ce suferi, preferi si moara de o mie de ori, decat si scoati din gura lor vreun cuvant aspru, rece. Si cAnd fi indbug& oamenii, si cAnd ii coplegeste drep- tatea, si cnd ii apas& propriul gand, acestia, luptndu-se, slbesc si cad ca morti. $i inci se mai lupté cu mintea impotriva ispitelor gi iau asupra lor toate greutatile, suferind si suspinand. Nimic altceva nu doresc mai mult si nu iubesc mai mult decat s& aud ca aveti rabdare in ispite. Dumnezeu nu are nevoie de lucrarea omului, Se bucura ins gi-I place nespus atunci cAnd, din dragoste pentru El, patimim gi suferim martiriul. De aceea ne gi incununeazi ca pe nigte atleti, ne daruieste cu imbelgugare harul Sau. Ag fi vrut s& scriu trei cuvinte, sau chiar carti. Una si contind numai urmatorul lucru: ci omul este nimic. ‘Marturii din viata monahalé 7 Alta si arate cd: in toate si peste toate este Dumnezeu de Sine slavit. Iar a treia: S& rabzi totul pan’ la moarte. De esti tindr sau batrin, de te-ai luptat ani multi, dac& nu rabzi pind cAnd ffi dai sufletul, ca niste carpe vor fi socotite faptele tale in fata lui Dumnezeu. Asadar, cunoaste-te pe tine insufi c& esti un nimic. Aceasta este existenta ta: nimic. Originea ta este Arana, iar puterea care-fi da viafd este suflarea lui Dumnezeu. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Cunoaste-te pe tine insuti c& esti nimic gi si induri ispitele pentru a fi scutit de acestea si s& devi dumnezeu dupa har pentru c& esti suflare a lui Dumnezeu. Strig des la Tatdl tau pe care fl ai totdeauna alaturi de tine gi care nu lipseste niciodaté. Este mai aproape de tine si decdt migcarea propriului téu cuget, este in risuflarea, in mintea, in cuvantul tau. Dumnezeu le cuprinde pe toate. fn El trim, suntem finuti in bragele Sale, oricdt am fi de murdari si neingelepti. Tatél tau Cel ceresc este prezent gi vede totul. Tu de ce nu-L vezi? De ce pacatuiesti? De ce faci neascultare? De ce intristezi pe Hatatorul de viata? In timp ce Acesta te vede, sufera din pricina ta si trece cu vederea multe, tu esti orb. Roagi-L pe Acesta, indurdnd ispitele pe care ti le trimite, si ffi va deschide ochii si-L vezi. Atunei vei striga impreund cu Iov: "Din spusele unora gi ale altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. Pentru aceea ma urgisesc eu pe mine insumi si ma poc&iesc in praf si cenuga". (42,5-6).98 Gheron IOSIF XVII. Din nou m-am sculat gsi am pornit lupta impotriva tuturor duhurilor rele Ceea ce {i s-a intimplat, fiule, aratd c& esti plin de slavi desarti foarte mare. Ai o prea bund parere despre tine. Din aceast cauzi nu pofi dobandi duhul pogorméntului, al smereniei. Crezi despre tine cA nu vei mai c&dea, ci nu vei mai face neascultare, cA nu vei mai primi nici un fel de instrdinare; ci vei trai, de acum incolo, viata fara de prihani, lucru care nu este in firea oamenilor. Si s-a spus deja c& bolesti de mult necunosting’, care la randul ei naste ingamfare. Agadar, ia aminte, fiul meu, gi fugi de necunogtinti, cici aceasta este maica oricdrui rau. Necunoasterea binelui este intune- cime a sufletului. $i daci omul nu luptd impreun’ cu Hristos, care este Lumina, nu poate sa se izbiveascd de stpanul intunericului, Diavolul. “Tata, eu - martor imi este Domnul, cel ce face si piara mincinogii i minciunile lor - de peste doudzeci si cinci de ani ma lupt in lume cu trie, pind la snge, cu demonii. Am coborat in adancul marii, gol de orice iubire de sine si de orice voint& proprie, pentru a afla Marturii din viata monahalaé 9 Margiritarul de mare pret. Am intdlnit pe Satana insugi, cu toati armata lui, si am cunoscut tdat stiinta gi tot megtegugul lui. $i prin smerenie I-am legat si |-am intrebat: "De ce ai atta invergunare impotriva noastra, a oamenilor, si lupfi cu at&ta manie pentru a ne birui?" $i mi-a zis: "Pentru ca si am tovardgi multi in iad si si mA mfndresc in fata Nazarineanului ci nu sunt eu singurul cAlctor de lege, ci sunt multi impreund cu mine!" Am urcat la ceruri prin harul dumnezeiesc gi vederea duhovniceasci si am vazut frumusefea de negrdit a Raiului, pe care La pregatit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc pe El. Dupa toate acestea mi s-a luat harul putin cate putin si picioarele mele s-au inmuiat, Am cdzut in putin’ nepurtare de grijé si am fost prins de somn ca intro inchisoare gi am fost lipsit de multe . bunuri duhovnicesti. Dup& putin, iarasi m-am sculat si am pornit razboi si lupti sangeroasi. $i biruind, din now am cazut in somnolenti. Iaragi maica tuturor relelor, nepurtarea de griji, mi-a inmuiat oasele. Cu toate acestea, am reugit s{ mA ridic din nou gi s& pornesc rizboiul impotriva tuturor duhurilor rele. Opt ani m-am luptet la inceput cu patimile trupesti. Nu dormeam culcat, ci in picioare, rezemat intr-un colt sau sezéind pe scdunel. Ma bateam pe mine insumi de doui-trei ori pe zi, oftind si plangind, pentru ca Dumiezeu sa-Si faci mili de mine gi si-mi ridice rzboiul, pani cand S-a milostivit Cel Atotmilostiv si a pus capat invergunirii Ini Satan. Ja amintel Nesfargitele mele pitimiri povestindu-tile acum foarte pe scurt, mu-ti dau dec&t o picdturi din mare. In fiecare noapte,100 Gheron IOSIF cete intregi de demoni, cu ciomege, cu securi gi cu orice altceva ar fi putut provoca vatAmare, m-au supus Ja torturi groaznice opt ani la rand. Unul ma apuca de barba mea micuf pe atunci, altul de par, altul de picioare, de maini - toate relele si chinurile posibile. Toi strigau ca iegiti din mini: "Strangeti-l de gat, omorfti-I!" Numai cu numele lui Hristos gi al Maicii Domnului ii alungam. Puterea lor se risipea ca fumul. Pana cAnd S-a milostivit de mine Dumnezeu si m-a scos din adancul si din prinsoarea chinurilor. Tati acum, fiul meu, devin ca unul fara de minte povestindu-ti toate acestea. Dar cred cd ii va fi de folos si ti le spun pe cele din trecut si pe cele de acum. ‘Acum, asadar, cand ma simt batrdn ca si cind ag avea © sutd de ani, din cauza patimirilor gi a cdderilor mele celor multe, inti imi procur painea cu sudoare prin lucrarea mainilor mele, cum ai vazut din cele ce fi-am trimis. Apoi, vin frati de la diferite mandstiri si schituri din Munte si, cu harul dumnezeiesc, le spun cele ce-mi sunt date de Domnul. Lucrez rugiciunea gi imi indeplinesc fara lips’ indatoririle mele calugaresti. Noptile, dup ce mintea oboseste in rugaciune, serju scrisori crestinilor care imi cer cuvinte folositoare. in ciuda tuturor acestora pe care le-ai auzit, cad in dez~ nadejde pentru c& nu fac voia lui Dumnezeu. Oare - pling si mi intreb - cine stie daca cea ce fac eu este plicut lui Dumnezeu, Domnul meu, sau daci nu cumva mA ingel si, propovaduind altora, eu riman in nepricepere? Cci imi este necunoscutd voia cea dumnezeiascé a Domnului. Cine cunoaste gandul Celui Atotfiitor, sau cine se poate indrepta inaintea Mérturii din viata monahalé 101 Lui, ramandnd in faridelegi? Iar tu, fiul meu, pentru © singura neascultare ai aruncat deja armele! Pentru cuvntul unui singur demon ai parisit lupta? Unde ai vazut, tu, iarna? Unde ai vazut furtuna? Unde plutoanele si batalioanele de demoni care si te infricoseze? De amenintarea unui singur demon te-ai speriat? Si nu crezi niciodati in ceea ce spune. Nu stii c el este dintotdeauna mincinos gi cd nu are nici un fel de putere asupra noastré, fri numai dacd ne aflam in necunoastere plind de sine? Acestia numai ne ameninfi gi ne infricogeazd, nu au ins putere asupra noastra. Daca mu au avut putere si meargi in turma de porci, cum ne vor ispiti pe noi fir ingaduinta lui Dumnezeu? Asadar, invati s ai cuget smerit si nu te teme deloc de cuvintele omului stipanit de demon. Avem marturie claré de la Domnul care, auzind pe demoni vorbind si spundnd: "stim cine esti", desi spuneau adevarul, Acesta ia mustrat, fnvatindu-ne prin aceasta si nu ascultim cuvintele celor demonizati, oricdt ni s-ar parea de adevarate, deoarece prin gura omului vorbeste demonul. El poate s4 spund acum adevarul, apoi minciuna, pentru c dintru inceput este mincinos si nu poate sta in adevar. Tar dac& omul va da crezare celor spuse de el, va ajunge foarte repede de rasul gi de batjocura demonilor. Vino-ti in fire gi alungi de la tine aceste ganduri. Omul smerit si de o mie de ori dacd va cidea, de atétea ori se va ridica si va gandi numai Ja biruinté. Cel mfndru, de indati ce cade in picat, cade gi in deznadejde si, impietrindu-se, nu mai vrea si se ridice. Deznidejdea este picat de moarte. De ea se bucuri diavolul mai mult decat de orice altceva. Ea se risipeste de indat& ce va fi marturisité duhovnicului.102 Gheron IOSIF Fiul meu, silegte-te spre tot lucrul bun! $i daca incercnd noi si lucrém binele cidem de multe ori, s& nu rimfnem in cddere ci, sculéndu-ne, si cerem iertare de la Mantuitorul nostru. El, care a spus uce- nicului su si ierte de saptezeci de ori cate sapte celui ce gregeste, cum ar putea si nu ne ierte? Tocmai El, care a randuit aceasta! Deci nu te teme. Ori de cate ori vei cidea, scoali-te si cere iertare prin preot. $i Cel Preabun nu va fine minte raul, pentru cd El nu fine manie. Cat sunt de departe risdriturile de apusuri, asa a indepartat de la noi farddelegile noastre! Mérturii din viata monahald 103 XIX. Fa metanie de indat& ce gregesti, nu pierde timpul! Am primit, fiul meu, scrisoarea ta si am vazut in ea nelinistea ta. Nu te intrista, fiule. Nu te nelinisti atta! Daca ai c&zut iardsi, iardgi ridicd-te! Ai fost chemat pe drumul ce duce la cer. Nu este bine s& se impiedice cel care alearga, dar daca se impiedicd s4 se ridice gi s4 continue alergarea. Este nevoie de multi ribdare si de poc&int’ “in fiecare clipa. Asadar, fa metanie de indatd ce gresesti, nu pierde timpul! Deoargce cu cat int&rzii si ceri iertare, cu atat mai mult dai timp celui rau si-gi intindd r&dacinile inlduntrul tau. Nu-] lisa 4 prind’ ridacini! Nu deznadajdui dacé ai c&zut, ci ridic&indu-te degraba, f% metanie si spune: “larti-md, Doamne Hristoase, sunt om gi sunt slab", Faptul cd ai czut nu inseamn cA te-a pardsit Dumnezeu. Ci, pentru ci ai multé méndrie lumeascd, multd slava degarté, te lasé Mantu- itorul Hristos ca s& gresesti si si cazi. S& inveti din toate slibiciunile tale, si le simfi pe propria-i piele si si ai apoi ing&duinta gi rabdare cu cei care cad. S& nu mai judeci pe fraji atunci cAnd cad, ci s& le sari104 Gheron IOSIF in ajutor. Deci ori de cate ori cazi, ridicd-te si indatd cere iertare! Nu ascunde intristarea in inima ta, deoarece bucuria celui rau este intristarea, dezndejdea, din care se nasc multe gi din care se umple de amardciune sufletul. Cel care are puterea cAintei imediat spune: "Am pacatuit, Parinte, iarti-mi!" $i astfel alungd intristarea. "Sunt ‘om slab - spune -, ce si fac?" Intr-adevar, aga este, fiul meu. Curaj! Numai atunci cand vine harul lui Dumnezeu poate omul si stea pe picioarele sale. Altfel, far har, mereu se clatina si cade. Curaj gi nu te teme deloc! ‘Ai vazut cat a rabdat in ispiti fratele despre care imi scrii? La fel s faci si tu. Ridicd cuget curajos in fata ispitelor ce vin spre tine. Ele oricum vin. Ai nevoie de ele. Altfel nu te poti curati. Lasi deoparte sfaturile nepurtirii de griji si ale lenevirii tale. Nu te teme de ele. Cum au trecut cele de pan’ acum, cu ajutorul harului Iui Dumnezeu, aga vor trece gi acestea, dupa ce isi implinesc misiunea. Ispitele sunt medicamente gi plante tamiduitoare, care vindec& patimile cele vazute gi ranile noastre cele nevazute. Rabd& pentru a putea si céstigi cu fiecare dintre ispite, s& dobandesti plat, odihna si bucurie in Imparatia cea cereasci. Vine noaptea, noaptea morfii, cand nimeni nu mai poate lucra. De aceea, grabegte-te. Timpul este putin. SA mai stii si aceasta: mai bine o zi in care viata a iesit biruitoare si incununati cu premii, decit ani multi traiti in nepurtare de grija. Lupta unei singure zile, in deplina cunostinté si in simtirea sufletului, valoreazi mai mult decat cincizeci de ani fara cunostinja Marturii din viata monahala 105 si in nepurtare de griji. Fard luptd si fara varsare de singe nu astepta si ajungi la eliberarea de patimi, Pamantul sufletului nostra face si creasc& m&rlcini si buruieni dupa cddere. Avem nevoie de curdifire. Acestea nu se smulg decat cu durere mult’, cu mAini batAtorite si singerdnde gi cu mult oftat. Plangi deci, vars& rauri Ge lacrimi pentru ca si se tamoaie paméntul inimii tale. Si cand p&méntul se va inmuia, mardcinii se vor smulge mai ugor.106 Gheron IOSIF xX. Nu deznadajdui; cu toti se intampla la fel M& doare sufletul si nori grei acoperi inima mea. Mintea mea se opreste si inima mea tace iar mana imi este amorfitd din pricina ta. Sunt nedumerit si ma minunez cum de nu pofi sd te silesti un pic. Ah, dacd ai fi putut vedea durerea mea si lacrimile mele pentru tine! $i cat sunt de nelinigtit pnd cdnd voi auzi c& te-ai ridicat si ai biruit pe vrajmag. Pentru c& nu egti tu cel care face aceste lucruri, ci cel viclean, rzvratitul de diavol - Dumnezeu s& piardi o data pentru totdeauna! Curaj, fiul meu. Ridici-te, Manie-te impotriva celui ce ispiteste, gtiind cA el este cel care a niscocit tot viclegugul acesta. Nu te lisa. Lupta impotriva Ii. Cand {ti aduce in minte chipul acela, ia un bit gi loveste-te tare peste fluierele picioarelor, ca si piard pofta cea trupeasc’. Ai si plangi de durere, dar in felul acesta va dispirea amintirea chipului din mintea ta. Vor dispirea imaginile gi ingelciunea imaginatiei. Sa te temi mult de aceast ispita, fiul meu. Pentru c& aduce murdirirea sufletului. Acest necurat trebuie bitut fard.mili. Aici, toti ucenicii mei tineri au un bat Marturii din viaja monahalé 107 la c&patdiul lor gi numai ce le vine gindul cel trupesc incep a se lovi! Numai aga dispare pofta si inmugureste sufletul. Alt medicament nu existi. Rugiciune, post si bitaie. Astfel, mintea se curdta si sufletul va intra ugor in stare de rugdciune. Se inmoaie inima si primesti indrazneala in timpul rugiciunii. Nu dezndajdui; cu toti se intamplé la fel. Este razboi al ispitelor gi va trece. Pentru cA te-ai luptat impotriva lui la inceput, acum, intruc&t s-a_micgorat zelul tau, el vrea s& cAstige terenul pierdut. Dar tu nu te lisa. Ridicd-te, cdieste-te si plangi. Nou-ti aduci aminte de fratele acela care zicea demo- nului: "Chilia mea este ca o fabricd: trimigi un glonte, un glonte vei primi", Deci lupti-te cu indarjire impotriva patimilor tale si in curdnd, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei fi izbavit. Trebuie ins, mai inti, si intelegi care este cauza ispitei. Acest lucru {i s-a intémplat deoarece ai lasat in mintea ta ganduri impotriva starefului gi a obstii fratilor. Diavolul, ca mare mestegugar in cele viclene, aduce urd impotriva staretului si a fratilor, pentru ca si rupa legatura dragostei. Aduce gand de dispret fata de cei ce traiesc in virtute, pentru a-i face sa inceteze rugiciu-nea. Pentru c& rugiciunea celor multi fl leagé sil face neputincios. De aceea cautd in orice fel gi cu orice pretext si-i izoleze pe cei credinciosi gi sa-i separe de adunarea fratilor. Dup& aceea fi stapAnegte gi face cu ei ce vrea. Trebuie s& injelegi ca toate acestea sunt viclenii ale celui réu. De aceea, nu trebuie s& asculti ce-ti gopteste in ggndurile tale. Ai grija si nu te scoata. din randuiala si din canonul téu, pentru c& atunci esti pierdut. SA nu dai nici o sans asteptarilor lui.108 Gheron IOSIF ‘Astept si-mi faci bucuria spunfndu-mi c& |-ai plesnit chiar peste fai. Eu voi pune acum pe tofi fratii s& faci rugiciune pentru ca s& primesti putere de sus, desi eu nu fincetez niciodati a ma ruga pentru tine. ‘Acum o vom face impreun&. Tu poarta de grijé celorlalte si nu dezn’dajdui. Primeste aceste metanii, roaga-te si vei primi putere. Tubeste pe pirintele staret si pe frati gi nu te mai amiri pe nedrept din cauza lor. Dragostea este, cu adevarat, mai puternicd dect orice mestesug gi putere ale vrajmagului. Orice s-ar intimpla, nu lua in seam& nimic, din moment ce nu esti tu vinovatul. Nici tu nu i-ai deranjat pe aceia gi nici aceia pe tine, ci ispita, care ne lupti pe toti si le amestecd pe toate, deoarece aceasta este lucrarea ei. Astizi ai fost tu ispitit, maine va fi altul si poimaine altul, intrucdt ispititorul totdeauna va fi prezent in aceasta vidya. Dar iardgi spun si te rog si iei seama la cuvantul meu: impreund vom merge in Rai. $i dacd nu reugesc si te iau gi pe tine, nici eu nu voi putea si fiu acolo. Ta aminte din cuvinte m&rimea dragostei in Hristos Tisus Domnul nostru. Marturii din viata monahala 109 XXI. Pa&catul mare sau mic se sterge prin adevirata pocdinta {mi scrii indoindu-te de faptul c4 pacatul tau ar fi fost iertat. Tata ce spun Parintii despre aceasta. Fiecare gresealé pe care o va savarsi omul, dacd se va pocai, picatul i se va ierta, dar imaginea pacatului va réméne pnd la cea din urmA suflare. Cénd fl va lua somnul sau c&ind nu va mai purta de grié, vrdjmasul ii va aduce imaginea fn trezvie sau in timpul somnului pentru a-i intina gandul, pentru a-l face vinovat de pacatele cele vechi sau fie si numai pentru a-i impristia mintea. Nu,vezi pe proorocul David, cand i mustra Natan pentru Batseba? Strig’: "Am pacatuit inaintea Domnuluil" $i proorocul Natan fi spune: “Domnul a ridicat pacatul de deasupra ta." A fost iertat, deci, de indat. Cu toate acestea, toatd viata lui a fost chinuit de acest picat. fntai a murit copilul pe care la nascut Batseba. Apoi a picdtuit fiul siu fay de fica lui Tamar. Dupa aceea |-a alungat fiul siu Abesalom... $i toate acestea i s-au intémplat dupa ce a fost iertat de pacat. Desi picatul se iarté, ramAne canonul pe masura farddelegii.uo Gheron IOSIF Nu vezi pe Sfanta Teodora din Alexandria, care a trait ca monah? A pacdtuit, a plecat din lume, s-a cit si s-a sfintit. $i totusi, adulterul nu a fost uitat. Atunci Sand s-au adus deffirhéri la adresa ei si a fost alungaté, f crescut un copil strain, ea singurd stiind numal o& este vorba de o defaimare. Dar gi Sfantul Efrem! Nu a fost bagat in inchisoare pentru c4 a furat un vitel, degi era sffint cfnd a fost inchis? "Da - i-a spus Domaul oSiam nu ai furat, dar cind erai copil nu |-ai legat si a fost prins de o fiard salbatica.” Prin urmare, desi omul este iertat pentru pacatul séu, rimfine imaginea picatului gi lucrarea lui Ty decarece te-ai lenevit in ultimul timp, a ingduit Dum- nezeu s& se intoarci ispita pentru a te trezi. Aga c4 scoala-te gi strigd: “Fiul lui David, vreau s& vad!" $i se va aréta Lisus, Datétorul de luming, trimijandui lumina pocdintei si a cunostintei dumnezeiegti. Fiul meu, nu ma intristez_pentru cele trecute, ci ma bucur pentru cele viitoare. Cel mai mic se binecuvin- teazi de c&tre cel mai mare, iar pacatul mic sau mare _ se sterge prin pocdinta cea ‘adevirata. Deci nu te uita inapoi, ci tinde spre cele viitoare. ‘M& bucur foarte mult, fiul meu, c& ceri mereu sd inveti. Aceasta este marturie bund. Cand cineva cauta s& fnveje ceva trebuie s& gi Infliptuiascd din ceea o® invaja. Nu se poate altfel. Dar chiar dac& nu reugeste sh infiptuiascd nimic, gtie micar c& sunt alfii care lucteazd, Ruginat de aceasta, se va smeri gi va cere de la Dumnezeu s& trimit peste el mila Sa cea bogatd gi s&-] intireasca. fn felul acesta va ajunge si el in randul celor care reugesc s& lucreze virtutea. ‘Marturi din viaja monahala m1 XXII. Dac& nu vrei si patimesti inseamna c& nu vrei s& te ridici Fiul meu preaiubit, sufletul meu! De ce te lagi curpins de fntristare? De ce dezadajduiesti? De ce te dai batut? Asa de usor prdsesti tu lupta? Dumnezeu a ingiduit demonilor s& te cearnd putin, ca s& vezi tu insufi unde te afli. Si se vad’ mAndria, s& se smereascd inima ta. Sa afi c& esti om, SH te cunosti pe tine insui. Si privesti cu tnfelegere cAtre cei pacitogi si niciodata si nu-ijudeci. Cum vei cunoaste slibiciunea firii dacd nu te vor trezi cocosii? Dac& dulcele lisus nu $i-ar retrage harul Siu, cum ai putea si mai inveti arta artelor gi stiinta tuturor stiinjelor? Acum esti nevoit sé inveyi aceastd arti. Acum ai platd. Acum ariti c& iubesti pe Hristos, nu atunci cand este harul cu tine. Ce dar vei mai putea tu s& arafi atunci cand este prezent harul lui Dumnezeu? Atunci acesta va striga: "Awa, Parinte!" Harul slaveste pe datatorul harului: "Cine poate si mi desparté de dragostea Ta, Tisuse al meu?" Harul spune toate acestea. Puterea care séldsluieste intra noi prin mijlocirea gurii, si nu trupul, Tot asa cum un demonizat aduce blasfemii prin mijlocirea gurii omului, Jar trupul fard har nu poate2 Gheron IOSIF face nimic. Trupul care nu are har fl neaga pe Hristos, aude cocosul cdnténd. Adu-ti aminte de Petru Apostolul. Plange apoi cu amaraciune. Strig’: "Am pacdtuit!" Dar se ascunde jardgi in cimara de frica iudeilor. fi bate inima ca unui goricel ce simte c& pisica se afld la usi “{mpreun’ cu ‘Tine, dac& va fi nevoie, voi si muri’, spune. Atunci cind este Hristos de fata nu se leapada. Dar numai ce pleaci Hristos, gi se leapida de trei o ri. ‘Vezi, asadar? Inelegi cit de mare este taina care se ascunde in acest cuvant? Hristos salasluieste intru noi prin Duhul Sfant. Atunci cAnd vine, devenim ritori. Pescarii devin’ invatitori. Desfranatii se inteleptesc. Furli inceteazi de a mai fura. $i tofi se cdiesc. Cine lucreazi toate acestea? Singurul care-stie totul. Carma- ciul cel bun. Dulcele lisus. Singura Dragoste adevarata. Cand ajunge omul s& infeleagé durerea omeneasca? ‘Atunci cand va suferi gi el aceeasi durere, atunci cand va suferi impreund cu cel ce suferd. Atunci fnvaya si intelege durerea celuilalt. Altfel este impietrit, nu se intristeaz, in afar de cazul in care este 0 fire bund. Dar cele ce sunt ale firii nu se bucura nici de cinste nici de necinste. Reusitele si cAderile fin de voia cea liber’. 5 Prin urmare, cum vom invita aceasti stiingi a toat& cunostinja dac& nu vom fi trecuti prin incercdri, prin ispite? Din moment ce, atunci cfind ne pardseste harul, nu numai eu sau tu, dar nici chiar Sfintii Apostoli nu mai sunt Apostoli! Cum este posibil glodul - oala de Tut - sii find apa dac& nu este trecut prin foc? Dumnezeu cauti sd ne faci asemenea “mascariciului’ de la circ sau asemenea mingii pe care o bat jucdtor Marturi din viaya monahala 13 Te ridicd la ceruri. {ti araté ceea ce ochiul patimag al omului nu a vazut si cea ce urechea cea plecatd spre materie nu a auzit. $i fri s& fii vinovat cu ceva, intoarce foaia gi te arunci intru cele mai de jos ale adincului. Si se bucurA si te vada ca pe un bun atlet luptandu-te si biruiegti toate cetele demonilor. Dar lasé-mA pe mine. Uiti-te la Pavel! Dupa ce a fost urcat la al treilea cer gi a vazut gi a auzit lucruri de negrait, iardgi strig’: "Mi-a fost dat un ghimpe in trup!" ‘Asa face Cel ce are toati puterea pana cind fl aduce pe om fn randuiald, in agezare: il ridicl pentru a contempla si-l coboara pentru a se osteni. $i ca s&-i devind cunoscute si una si cealaltd, fard si-1 mai im- presioneze schimbirile obignuite. "AmAndoua sunt de la Mine" - spune. ‘Asa c&: nu vrei si patimesti? Inseamnd c& nu vrei si urci. Daci cineva nu vrea sa indure necazurile, atunci si nu indrazneascd s& ceara har de la Dumnezeu. De aceea ti-a luat harul,’ pentru a deveni intelept. Va veni din nou. Nu te va lisa. Este randuiala lui Dumnezeu. Dar iarisi va pleca. $i iardgi va veni. Este de ajuns s& nu incetezi a cere, pnd cand te va arta desivarsit. Este bine gtiut c& atunci cand un om supus patimilor invagi pe un alt om care se aflé sub patimi, harul pleacd fara intarziere de la primul gi acesta cade intru ale sale. Pentru ci nu i s-a dat aceast ascultare, inainte de a infiptui cu sine ceea ce invata. Dar nu este aceasta singura cauzi pentru care te-a parasit Dumnezeu. Chiar daci nu s-ar fi intémplat aceasta, harul tot ar fi plecat de la tine in aceasti perioada. Nu-i mai aduci aminte ce-ti spuneam la114 Gheron IOSIF inceput: "Ceea ce imi spui acum, sa-mi spui peste tru ani"? Caut& in primele scrisori si vei vedea. Este lege a lui Dumnezeu de netrecut ca, dupa trei-patru ani, mai rar dupa cinci, harul lui Dumnezeu si plece, ca sé-1 lase gol pe cel care 1a avut si astfel si-l faci intelept, dacd acesta doreste. Nu te intrista, deci. Este pentru tofi acest pahar. Citeste despre Sfantul Andrei, cel nebun pentru Hristos, ca sd vezi ce spunea cand ii didea Hristos paharul amar. Acesta este pentru tofi, fieclruia pe msura hui. fndurd lantul lui Hristos. Tine gura strans inchisé sis nu scoti nici un cuvant, Fa-{i curaj, spundnd: "De ce te intristezi, suflete? De ce esti abatut? Nu fi s-a facut nici un riu. A plecat Hristos pentru putin, dar va veni din nou. {ntarzie putin pentru c& voieste sé te invete ribdarea gi smerenia. Sfintii au suferit atatea. Tu nu pofi s& induri putin aceasta lucrare a harului?" Acestea si spui sufletului tau gi si nu deznadajduiesti, pentru c4 bucuria ispitelor aceasta este, sA te vada cd te intristezi si te lagi abatut. Cand vine harul si pleact, si iardgi vine si pleaci, atunci abia inveti razboiul si nu-ti mai face impresie deosebit4, ci vei spune cu bucurie: “Incearca-ma, Hris- toase, si trece-ma prin foc ca pe argint’. Atunci vei prinde ridacini adanci, precum copacii, care cu cit sufli vantul mai tare cu att fsi infig rédacinile mai adie. Martor imi este Dumnezeu: in cele mai mari ispite"am aflat cea mai mare méangaiere. Indrazneste, deci, $i intireste-te in Domnul, indurand ispitele, si iardgi va veni harul. Marturii din viata monahala is XXIIL {ntotdeauna harul premerge ispitei, prevestind-o Yntotdeauna harul premerge ispitei, prevestind-o si spundnd: "fii gata gi inchide-{i toate porfile". Cand ai vizut méngdiere fn inima ta, luminare in mintea ta si vedere duhovniceasci, pregiteste-te fri intarziere. SA nu spui nicicum c& fi s-a dat odihni, ci inc&rc&ndu-fi armele - lacrimi, post, priveghere si rugiciune - pune mintea de pazi la simfuri: In ce fel va veni atacul? De la demoni? De la oameni? Nu adormi pind cand nu va‘suna trambita de lupt. Daca te aflé momentul luptei treaz, aceasta ti se va arata izbivitoare si biruitoare. ‘Atunci deci si te temi, cind harul lucreazA asupra ta, Jar cnd vezi c& te indbusi ispitele gi necazurile din toate partile, atunci s4 te bucuri, Nu te intrista, nu c&rti, nu deznddijdui, Di-ti curaj, pentru c& va urma méngaiere si bucurie. “~mbarbateazi-te, suflete, - si spui - aceasta este ispita, incercarea, necazul"; dupa aceea pentru multe zile vei avea pace, bucurie si har. "Mulfumesc, Doamne isuse Hristoase, - s& spui - c& in necazuri m-ai crescut116 Gheron IOSIF si pedepsinau-m4 m-ai indrumat pe mine gi ai adus la liman sufletul meu." CAt despre bitaie, aceasta este totdeauna pazitoarea tuturor patimilor. Chiar si demonii se tem gi se infri- coseazi vizlind pe om cd se pedepseste pe sine ca pe un martir pentru dragostea lui Hristos. Cand gi cAnd, atunci cand patimile se ridicd impotriva sufletului si vor si arunce mintea de pe tronul ei, atunci cand fiecare patim& isi scoate capul, atunci di semnalul: "Taci, spurcato, pentru cA acum incepe s& lucreze bastonul!” ‘Vine, de exemplu, gindul care te intristeazi in biseric’, soptindu-ti: "De ce si cAnte iardsi fratele, gi nu eu?” gi insist’: "Dar de ce, pentru cf drept si cinstit era ca eu sa cant!" Tu si spui: "Diavole, lasi-ma!" si pune mintea ta sé lucreze “rugdiciunea". Din nou se Tidic& ispititorul gi spune cu ménie: "Nu se poate, de ce aceasti nedreptate?” "Bine, - spune-i - asteapti putin si-ti art eu fie de ce!" $i imediat iegi din bisericd i direct in chilia ta. Acolo, ia b&tul gi spune cu ménie: “lati de ce, diavole! Pentru aceasta. Aceasta este dreptatea pe care o ceri. Primegte". $i, dupa ce lovesti peste trupul tdu, s spui c& pentru Hristos suferi aceasti durere. Atunci, demonul va pleca infricogat si va veni Hristos, te vei umple de mangaiere, patima te va slibi si vei invéta arta biruintei. Te stpaneste somnul? {nlaturd nepurtarea de grija. Te tulburd mania? Striveste-ti orgoliul. Te amardste Hiutatea, invidia? La fel. Nu-ti place mAncarea? Se ridic réizboiul trupului? Scoald-te si tu cu putere gi lupt& impotriva vrdjmasilor ti. Ori de cate ori trupul si gandurile igi vor cere dreptul lor si vor intreba "de Mérturii din viaga monahald ‘U7 ce?", solutia este batul. "Ori traiesc o singur ord aga — cum vrei Tu, Hristoase al meu, ori nu, mai exist pe acest pAmént." Astfel s& plingi si si jelesti, si va veni mila Domnului. Patimile se vor linigti gi te vei impiica cu tine insuti, cu Dumnezeu gi cu intreaga zidire. Trupul se va da batut, cu toate cugetele lui, si atunci nu mai este nevoie de bit, pentru ci a invatat si se supuna dubului. ‘Am biruit trupul, am rupt multe bete pe coapsele mele. Ca un calu stdteam la panda asupra mea. Imi tremura tot trupul atunci cand luam batul in mand. Demonii fugeau, patimile se imblanzeau, venea manga- ierea gi sufletul se bucura. Aceasta este legea lui Dumnezeu: orice provoaci placere se vindecd cu durere. De ajuns insi despre aceasta. Dacd ai nevoie de mai mult, cautd in "Viejile sfintilor". Citeste acolo ca si vezi cu etd duritate se purtau sfintii cu omul cel vechi, ct durere igi provocau, cu voie sau fard de voie, pan’ cAnd fnflorea inliuntrul lor floarea curitiei, a sfinteniei i buna mireasmi. Din acest motiv raspan- desc bund mireasmi sfintele, martiricele si cuvioasele lor moaste.ug Gheron IOSIF XXIV. fn seara aceea, mi-a aratat Dumnezeu rautatea Satanei Nu te mira, fiul meu. Aga este monahul. Viata monabului este un martiriu continu. Dulcele Tisus se cunoaste in necazuri. De indaté ce fl cauti Iti va trimite necazuti. Iubirea Lui este nevointd. ffi da putind miere deasupra, sub care ascunde un depozit intreg de amiira- ciune. Vine mai inti dulceata harului si urmeazi dupa aceea amarul ispitelor. oo CAnd doreste s&-fi trimiti munci te ingtiinjeazd si fi trimite ca pe un mesager harul respectiv. Ca $i cAnd ti-ar spune: "Pregiteste-te!" Si astepti de acum momentul cdnd te va lovi vrajmagul. Asa incepe lupta cea mantuitoare. i Fii atent! Nu te infricoga. Nu te speria atunci cind vor veni asupra ta "tirurile" vrijmagilor, ci opune-te cu parbatie, ca brav ostag al lui Hristos, ca luptitor incercat, ca razboinic viteaz. Viata aceasta este un camp de luptd. Dincolo va fi odihna. Aici exilul, dincolo adevarata patrie. —— Opt ani am avut la inceput lupta infricogatoare cu demonii, In fiecare noapte o luptd invergunatd, iar in timpul zilei lupta gandurilor si a patimilor. Veneau cu sAbii, topoare, securi, lopeti. - Mérturii din viaga monahala 9 - "Pe el cu totiil", strigau. Ce pateam! - "Ajuti-ma, Maica Domnuluil", strigam. Prindeam pe unul dintre ei si fi loveam ct puteam pe ceilalti. mi rupeam miinile de pereti. Odatd a venit la mine un cunoscut din lume si ma vada. Noaptea lam pus si se culce in coliba mea. Dupa obiceiul lor cu mine, au venit demonii la un moment dat si au inceput s&-I loveasca. El a inceput s& strige infricogat. Se pierduse complet. Am alergat a el si Lam intrebat: ". Ce s-a-ntamplat? - Demonii - imi spune. Erau si m& omoare in bitaie. - Nu te teme - fi spun. Era pentru mine aceasta bitaie gi in seara aceasta din gregeali ai Iuat-o tu. Nu te nelinisti." Iam spus gi multe altele pentru a linisti, dar n-a fost chip. N-a putut si mai rman in acel loc de chin, ede martiriu. Infricogat, se uita in dreapta gi-n stinga si m-a rugat sil las s& plece. L-am dus in miez de noapte pana la Sfinta Ana si m-am intors. Am fost in Imparatia Cerurilor atunci. Dupa opt ani de astfel de chinuri, de lovituri pe care mi le administram in fiecare zi mie insumi din cauza razboiului trupului, de post aspru, priveghere si alte nevointe, devenisem ca un cadavru. Am cazut la pat bolnav. Am deznidijduit la gandul ci nu mai exist niidejde sd biruiesc demonii si patimile. Intr-o zi ins, gedeam pe scdunel gi s-a deschis usa. Spuneam rugiciunea mingii aplecat si nu m-am uitat. Credeam c& cel care a deschis uga este printele Arsenic, Am simfit dup aceea o mana peste mine,120 Gheron IOSIF care m4 indemna spre pofta trupeasci. Ma intorc si vad pe demonul desfrandrii. M-am repezit asupra lui ca un cAine - astfel de invergunare aveam in mine - si kam apucat. In méinile mele i-am ‘simpit firele de par ca cele de pore. S-a ficut nevazut. Locul acela $-a umplut de miros greu. Din clipa aceea a plecat impreund cu el gi razboiul trupului si am devenit ca un prunc neprihanit. fn seara aceea, Dumnezeu mi-a ardtat rutatea Satanei. Eram.undeva foarte sus, intr-un loc nespus de frumos. Jos se vedea o piat mare si in apropiere era marea. Acolo demonii pusesera nenumirate cap- cane, pentru cA treceau cAlugarii. $i intr-adevar, trecnd, cflugarii erau pringi in capcane. Pe unul fl prindea de cap, pe altul de picior, pe altul de mani, de haine, de oriunde se putea. Jar diavolul adancului avea capul scos din mare gi - scofdind foc pe gura, pe ochi si pe nas - se bucura nespus si se veselea vazand cum cad monahii, Iar eu, vazdnd toate acestea, nu incetam al ponegri. "Diavole al adanculuil, strigam. Astfel ne ingeli si ne prinzi in capcane." Mi-am venit in fire apoi si aveam bucurie, dar gi tristefe. Bucurie deoarece am vazut capcanele diavolulut. Tristeye pentru ciderea noastra, a monahilor, si pentru pericolul care ne paste toati viata noastra. De atunci am dobindit mare pace si rugiciune. Dar acela nu a incetat. A ridicat impotriva mea pe oameni. De aceea {ti scriu, SA aveti rabdare gi tu si ceilalfi fragi. E lupti mare in aceasti viat& daci vrei s& cdstigi, nu glum. Lupta impotriva duhurilor necurate, care nu fintesc in noi cu dulciuri si lucum, ci cu gloanfe care ucid sufletul, nu trupul. Marturii din viaga monahalé D1. _ Cu toate acestea, nu te intrista. Nu da fnapoi. Ai ajutor. Eu te fin, te sprijin. Te-am vazut ieri in somn. Urcam impreun spre Hristos. Asadar, ridici-te si vino dupa mine. ‘Atentie insi la capcanele vrijmagilor. Vai de cel ar cade in ele. Nu mai poate scApa ugor din mainile lor. Un lucru este sigur. Diavolul nu poate singur - oricat ar vrea - si ne ducd in iad fird conlucrarea noastri. Dar nici Dumnezeu nu vrea s& ne méntuiascd singur, dac& noi nu devenim impreund lucratori ai harului Sau pentru mAntuirea noastra. Dumnezeu ne ajuti mereu, mereu ajunge la timp in ajutorul nostru, dar vrea ca noi s4 conlucrém cu El, si facem nu mai mult decat ceea ce ne sté noua in putintd. i scrii cé nu ai facut nici un progres si mA intrebi de ce. Pentru ci progresul nu tine numai de puterile omului, chiar daci acesta vrea gi se osteneste mult. Puterea lui Dumnezeu, harul Lui binecuvantat, acesta face totul. Acesta ridicd pe cel cAzut, acesta vindeci pe cel neputincios. . S& rugim gi noi din toat inima pe Dumnezeu gi pe Méntuitorul nostru s& vind, si ia de mand pe paralitic, si ridice din morti pe Laz&r, sé dea vedere orbilor, s4 hraéneasc& pe cel flamand.122 Gheron IOSIF XxXV. Simturile inceteaz4 gi cel ce se roaga-este rapit in vederea cea duhovniceascd Ceea ce ai gustat tu, fiul meu, in rugiciunea ta in noaptea aceea este lucrarea harului. Sa ceri de la. Domnul si f+] mai trimit’. ‘Cunose un frate care intr-o zi a trecut prin multe {spite si toatd ziua aceea a petrecut in lacrimi, fark si guste deloc linigtea, Dup& apusul soarelui, geznd el pe o piatrd, privea biserica Schimbarii la Faji din F arful Muntelui gi plngdind se ruga cu durere si spunea: "Doamne, aga cum Te-ai schimbat la fat pentru ucenicii ‘Tai, schimbii-Te la fafd gi in sufletul meu. Fa s& inceteze patimile, linigteste inima mea cea tulburaté! Da rugi- Pune celui ce se roaga Tie si pazeste mintea mea cea sloboda!" $i in timp ce spunea el acestea oftdnd, a venit dinspre bisericd 0 usoara adiere de aer plind de bun miros, care i-a umplut sufletul de bucurie, de juminare si de dragoste dumnezeiascd. Si a inceput in inima sa ‘s lucreze ca 0 dulceati de miere rugiciunea cea neincetatd, Sculandu-se apoi, a intrat in addpostul su, pentru cd se inserase deja. $i aplecindu-si capul pe piept, a inceput si se hrdineascd cu dulceaja care ‘Marturii din viaga monahala 123 izvora din rugiciunea ce-i fusese dati. Si deodatdé a fost rapit in vederea cea duhovniceasci (theoria), fiind cu totul in afar de sine, fri a mai fi inconjurat de pereti si de stinci. fn afaré de orice vointé, intr-o linigtire de nedescris, in lumina abundenta, o largime fird de margini, Férd de trup. Iar in mintea lui numai acest gind era: si nu se intoarcd in trup, ci si rimand pentru totdeauna acolo unde era. ‘Aceasta a fost prima vedenie pe care a vizut-o acel frate, dup care iargi si-a venit in sine si a continuat lupta ca s& se méntuiascd. Aici am intrerupt putin. Ma intorc si, amintindu-mi cele spuse mai sus, reinnod firul rupt... Cele doud feluri de rugiciune sunt bune. Desi cel de-al doilea, cu cuvinte, este mai riscant, este insi si mai roditor. Eu le folosesc pe amAndoua in fiecare seara. {nti cu cuvinte, si dupa ce obosesc gi nu aflu rod, atunci inchid mintea mea in inima. ‘Am cunoscut un frate care, atunci cfind avea doudzeci si opt-treizeci de ani igi finea mintea in inim& gase ore pe zi, nellisdnd-o cu nici un chip sa iasi de acolo de la noua seara pani la trei noaptea. Avea un ceas care bitea orele. Se uda leoarcd de sudoare. Dupa aceea se scula gi se ocupa cu celelalte datorii ale sale. Deci, in putine cuvinte: pentru a-gi cAstiga libertatea, omul trebuie sé-gi biruiascd trupul si s4 nu-gi dea votul sau mortii. ‘Acolo unde se face cu cuvinte, rugiiciunea se face tot tainic, nu rostité cu vocea. Ea se cheam cerere, implorare. Cel care vrea s& facd rugiciune de cerere va fincepe astfel: "Dumnezeule nevazut, neajuns cu mintea, Tatil, Fiul si Sfintul Dub, singura putere si124 Gheron IOSIF singurul ajutor al oricdrui suflet, singur bun gi iubitor de oameni, viaja mea, bucuria si pacea..." si va continua suficient de mult aceasti rugaciune improvizatd. $i daci harul va lucra, atunci imediat se deschide usa si ajunge la poarta cerului, iar rugiciunea se ridicd la cer ca un stalp sau ca o flacdra. In clipa aceea se intémplé schimbarea. Jar dacd nu lucreazi harul gi mintea se imprigtie, atunci o inchide in inima cu mult pazi. Aici mintea se linisteste ca intr-un cuib si nu mai ritdceste, intruc&t inima este loc de. inchidere gi de pazi a mintii. Tar cAnd se intampla schimbarea, aceasta se sdvar- geste in timpul rugiciunii-de cerere. Atunci, coplesit fiind de har, se umple de lumina gi de bucurie fara de margini. Pentru cel cuprins de har, neputand si cuprind& focul dragostei, simturile inceteaz si acesta este rapit in vederea cea dumnezeiasc& (theoria). Pana aici au fost migc&rile vointei omului. De aici inainte acesta nu se mai stpneste gi nici nu se mai cunoaste. pe sine, déoarece s-a unit cu focul, s-a transfigurat in intregime, a devenit dumnezeu dupi har. ‘Aceasta este impreuni petrecerea cu Dumnezeu, in care dispar zidurile despartitoare si omul respiri un alt aer, celal mintii, liber, plin de buna mireasma a Paradisului. Apoi, din nou, putin cate putin, se retrage norul harului gi se intdreste vasul de lut ca ceara si revitie in sine ca si cand ar iesi dinfr-o baie: curat, ugor, transparent, plicut, dulce, moale ca bumbacul, plin de injelepciune si de cunoagtere. Acela care doreste acestea trebuie si infrunte moar- tea clipa de clipa. Marturii din viata monahala 125 XXVI. Prea Cuvioasi Maic&d Stareti si sora in Hristos. Mé& rog pentru s&ndtatea fratiei tale, care este atat de pretioasd pentru obste. Binecuvantata Maic& Stareta! Astizi am primit scri- soarea fritiei tale si am citit cele scrise in ea. Daci imi sctii cA va fi spre folos, cred in cuvintele fratiei tale gi las deoparte voia mea, dorind ca fiecare cuvant s& va fie de folos si spre mantuirea sufletului. Asadar, deschide-ti urechile si primeste cuvintele mele. Noi, sora, cnd am venit la Sfantul Munte nu ne-am inchis intr-o casi, aga cum obignuiesc multi si facd. Ci am cdutat, am strigat, am plans. Nu am lsat munte sau pesteri neumblata cdutdnd indrumitor nerdticit, ca sA ascultim cuvintele vietii, nu cuvinte zadarnice, neroditoare. Nu am lisat nici un parinte eremit de la care si nu ludm fie gi un pic de folos. Un parinte de nouazeci de ani ne-a spus cd stitea intr-un varf de munte de saptesprezece ani. Cadeau fulgerele pe ingi el zdrentuindu-i hainele, dar a indurat cu rabdare nemarginiti.16 Gheron IOSIF Altul ne-a spus ci a dat anafura la pustnici sfinti goi care se ficeau nevizuti. Un altul ne-a spus A ii impartigea pe acegtia la Liturghia de la miezul noptii. Un rus stitea de ani multi intr-un varf de munte gi Ia fiecare zece ani se intélnea cu un alt pustnic. Cand Lam intélnit noi, astepta si-l revadi. L-am fi vazut si noi, dar n-a mai venit. Murise probabil in pustie. Toti acestia rlspfindeau mireasmA de bun miros, ca sfintele moagste. Auzind si vazand toate acestea, sé aprindea in mine tot mai mult flacdra. fi intrebam cum minéncd, cum se roagi, ce au vazut, ce au simtit, ce vid cand sunt in pragul mortii. Unul vazuse pe Maica Domnului, altul vazuse in timp ce-i iegea sufletul un inger. Dar si acum se intimpli aceste lucruri. Sunt piringi care inainte de moarte au vedenii si vid cum fi ia Dumnezeu in liniste. Atunci cand auzeam c& sti s& moar& vreunul, alergam ca un insetat si aud ce spune. De la acesti sfinti am luat “pAnduiala" gi “tipic’ cum s& plgesc in via. Acestia m-au indrumat. Nu spun nimic de la mine. Stiam gi casa'care se zice "a Parintelui’, pe parintele care pescuia, pe Papa Neofit care faicea engolpioane si pe mulfi alti. Céutam s& vid unde este. viagé, unde pot s& aflu folos pentru suflet. Acolo unde tezaurul se inchide in casa lui Dumnezeu, se face foamete pentru c& nu se mai aude Cuvantul lui Dumnezeu. Se sting f%cliile i psim intru intuneric, Cuvant care mén- tuiegte se aude foarte rar. Numai vorbarie gi cleveteald. Fiecare vrea s& invete pe celalalt. Rar se intalneste cfte cineva care si-si dea viaja pentru adeverirea Evangheliei, continuind viata Stingilor Paringi. Fricé Marturii din viata monahala 127 mare de ispite si mAndrie fir margini prin cuvin Dar si le lasim pe ale noastre, Binecuvdntata Maick Stareti. Cum trdieste fiecare, aga vorbeste. Asa vad, aga ees Toi au drepiate. ind cineva raticeste de la drumul siu, a schimbat drumul gi alt drum nu mai stie, Pearce alfii si meargd pe drumul pe care merge el. Dacd altcineva fi spune c& este un drum mai scurt, acela fi va spune: "Te ingeli, alt drum nu mai este". $i aceasta doar pentru faptul c& el nu-] cunoaste. De aceea are dreptate. Ceea ce vede, ceea ce considera el, din ale sale spune gi judec loi, care ne-am inchis ca si traim in isihie, - c& aga am invatat de la inceput - intdlnim impouivirea tuturor.. Sau, mai curdnd, ispita o aduce in aga fel fncdt acestora sé nu le plack vizfind pe cineva cA se ingrijeste pentru mAntuirea sa in neamul acesta. Domnul si indeparteze aceasta si si miluiasci pe tofi frapii pentru cele ce spun gi judect. Eu le las toate in grija ba ae si invat 84 indur far cdrtire cele ce au Sa vorbim acum despre rugiciune, asa cum ai cerut. Cred, buna mea StaretZ, ci esti mult nedreptatit Nu era fratia ta pentru atatea griji, ci pentru liniste. Prin urmare, dacd vrei si-mi dai ascultare, gisesc c& este bine s& le micgorim proportional pe amandoua: si fapta, gi isihia. Pentru cA fard isihie harul nu riméne. lar pel de har omul este zero. \sa cd roaga pe parintele si-fi dea o chili ca si petreci fn isihie acolo. Pan la pranz si Smeg si stai de vorba. Apoi, dup& ce minanci, si te culci pan& seara si si nu le ingidui si te deranjeze pand128 Gheron IOSIF dimineat& chiar daca ia foc manistirea. Cand te scoli, Shiar dacé este inci ziud sau apus de soare, sé citesti singurd, siti faci canonul gi cand se jntunecd bei o cafea si si incepi priveghiul, sa incepi rugiciunea. Scopul este ca si misti Sil determini si lucreze. Dac Iucreazi harul, aceasta este totul. Tata cum fac eu: inti incep cu Pavecernita si ‘Acatistul. Dupa ce termin, incep rugaciune cu cuvantul la Domnul Hristos, la Maica Domnului, dupa cum imi vin in minte: "Preadulcele meu Tisus, lumina sufletului met singura jubire, singura bucurie, pacea cea adevirraté. Spun multe si cu durere. Apoi, cltre Maica Domnului. Ter Dulcea noastr’ Maicupi ne arati multi dragoste. Fie dar si 0 avefi intotdeauna pe buze. Dupa ce se linigtegte mintea, se indulceste sufletul, te agezi si spui sens itea rugiciunea, aga cum fmi scrii, pani cand se apropie somnul. Atunei iardsi incepi sé cAnti incet-incet aera dulceata si s& slivesti pe Stapdnul Hristos, pe Preacurata Maica Sa. Sput incet, cu cla ‘tate: "Lumina lind...", "Cine este Dumnezeu mare...", nezeule...” gi altele pe care le stii. Apoi, cu tot suflet “Nascditoare de Dumnezeu Fecioa-ri, bucura-t "Cuvine-se cu adevarat...", “fn Marea Rosie. somnul, atunci amintegti. Spune toate.acestea in trezvie, cu eviavie, gezind pe patul tiu, cerand mila si induririle lui Dumnezeu. $i astfel, dacd nu va Jucra harul la cuvintele tale, va lucra la rugiciunea mintii iar dact nu. somnul. Nu ldsa niciodata lectura individual, pentru ci aduce mult folos. Iei astfel exemplu de la sfinti- Vezi ca in ‘Mérturi din viaga monahald 129 oglinda gregelile tale, lipsurile tale gi iti indreptezi vi i te Crea ete taming tatu i el in felul acesta vei fi mai de folos surorilor decat dac& te-ai osteni toati ziua. Dupi aceea, scoali-te Daca vrei, mergi la bsericd. Tar dac& rimAi singur’, fai cu ajutorul metaniilor slujba i odihneste-te. Aga vei reugi si-fi plstrezi si sSntatea gi de folos sufletuli vel Jr suronilor vei fi cao fle apis, Ale nind in strigite si gilagie, vei pi Inbar gite gi giligie, vei pierde de tot "Asadar, sora mea cea bund, intrucdt ai f i __fAgadar, sor ai incercat — si vietuirea cu multi, ai cunoscut folosul ‘ama. jurors. Mergi inainte cu amandoui si sii fie te bine. ngrieste-te, totusi, atét ct pofi, si te retragi in isihie si sd fugi de cei din afar’, odihnindu-te.Gheron IOSIF 130 XXVII. Pentra Dumnezeu alerg, nu pentru oameni {mi serii de stareful tu ci vrea sf vini la Senta Munte pentru inchinare. Lucru bun gi sfant are ac gind sé facé. Cat despre mine, SA ne sind seam mA cunoaste sau c& exist in aceasté via, ee traiesc in retragere desdvarsita, cu Cee Seed ign 4 intalne: " cea obignuitd. Este greu si mé intfnease® Fis oe chisi de obicei si se deschide m et Duck vrea sprijinul fratilor, pentru eae pot 2:1 ajut. Dincolo de randuiala pe care © am, ache deschid ‘uga, s& vorbesc, fl pierd Tuga eleg in nici un fel. In afard de + 0 me pe care eu 0 stabilesc, pentru cé orele tml sunt toate masurate. Trebuie sf cfntirese molt Pe we nei renunfa la ceva in vederea vreunel comonse Oo -doud, noaptea. Toate acestea fi le ent ot Sica mm pent a fi rau inteles. Ee aga blames cats . pt in toate Iucrurile mele: s4 vorbese $i s& FAPIDIAY | ‘A claritate. Ca-n oglind’; cu cuvantul, ¢ sco eda Pentru a nu lasa loc nimanui s& infeleaga altceva. Marturii din viata monahala 131 Au venit multi, din diferite parti, fara s& stie randuiala pe care o avem. $i pentru ci nu i-am primit, s-au scandalizat. Chiar si vecinii mei sunt impotriva mea pentru ca nu le deschid atunci cAnd vin. Eu insi nu stau inchis pentru a scandaliza pe paringi. Ci pentru cA dupa atitia ani de experienti am infeles cd nu ai nimic de folosit din toate aceste "semne de dragoste", ba mai mult, iti strici sufletul - am fnchis pentru totdeauna poarta pentru toti si m-am linigtit. Acum nu deschid la nimeni, oricine ar fi. Nici nu am o camera fn plus pentru a gizdui pe cineva. Dac& vine totusi cineva de departe, trebuie si vind in timpul cat sunt la treaba fratii, dimineata, si, dacd este nevoie, sti in camera preotului. {n toate sambetele si duminicile si de s&rbatori avem Sfanta Liturghie, gi atunci vine preotul si slujeascd gi si ne impirtigim. Acestea pentru ca s& mu se dea nastere la nefntelegeri. Eu caut spre Dummnezeu, riu caut spre oameni, chiar dac m& injur’, chiar daci mA batjocoresc, ma vorbesc de rau, chiar daca imi necinstesc numele, chiar daca zidirea intreaga se va porni si strige impotriva mea! C&ci am vazut si am trait in multe feluri. Dacd harul lui Dumnezeu nu lumineazi pe om, cuvintele pe care acesta le vorbeste, oricdt de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimanui. Sunt auzite pentru moment gi in clipa urmitoare cel ce Je aude se intoarce iaragi ca un captiv la ale sale. Daca insd o data cu cuvantul va lucra si harul, atunci imediat se petrece schimbarea cu voia cea bund a omului, inc&t se schimba in chip minunat viata lui din clipa aceea. Aceasta se intémpl cu cei care nu au auzul si constiinta impietrite. Cat despre cei care, auzind, raman tot in neascultare132 Gheron IOSIF si in voia lor cea rea, acestora chiar daca le vorbesti continuu zi si noapte, chiar dacd iti deserti toatd infelepciunea Parintilor in urechile lor, chiar dac& faci minuni in fata ochilor lor, chiar dacd intorci Nilul inapoi, acestia nu vor avea nici picdtura de folos. Bi doresc numai sA vind, si stea de vorbi, si le treacd timpul, si le fuga plictisul. Din acest motiv le inchid poarta, Si mA folosesc micar eu prin rugiciune $i isihie. Pentru c4 rugiciunea cea pentru tofi este ascultata intotdeauna de Dumnezeu, iar indelunga vorbire este intotdeauna neplicuta Jui Dumnezeu, oricat de duhov- niceasc& ar fi. Dupa Sfintii Parinti, indelunga vorbire inseamna afi petrece timpul tiu cu cuvinte fara si faci cuvintele tale fapte. ‘Asadar, nu ascultati ce spun cand oameni fard de simtire vorbesc astfel de lucruri. Cine n-a incercat un Tucru este nevoie si-l incerce, si prin experienta lui proprie va invata si va afla ceea ce fi lipseste. Experienta nu se poate cumpara, nici nu se imprumuti. Ea se dobindeste de fiecare in parte, in functie de osteneala, de sudoarea gi de sdingele pe care le va da pentru a © dobandi. Credeti-ma, surorilor, cA in viequirea monahali este nevoie de multi ostenealé. Eu nu incetez ziua- gi noaptea si strig si si cer mila lui Dumnezeu. Cu toate acestea, mereu sunt aproape de dezniidejde, ca nimic lucrnd gi niciodatd reugind si pun “inceput bun", Ba chiar, in fiecare zi punand inceput, ma aflu mincinos gi pacdtos. Voi ins& urmati fecioarelor intelepte gi priveghind neintrerupt strigati cu mintea, cerand mila dumneze- iasci. Pentru noi a venit sfargitul. S-a sfargit poate Méirturii din viaga monahal 133 pacea, Suntem impreund cu cei morti. Asadar, siliti-va. _ Sunt de ajuns cele ce am spus pind acum, Am s& va mai scriu si alt scrisoare daci vor da roade cele ce v-am scris aici si daca veti arata doringi. Imi pare rau de mama maicii celei mici, care crteste si vorbegte rele, dupi cum imi scriefi. Multe mame si-au pierdut copiii din cauza cértelii, pentru ci nu iau dat lui Hristos cu tot sufletul. Cele care ii dau cu toata inima se méntuiesc, iar celelalte rman departe. Voi ins aveti rabdare si nu va intunecafi de spusele lor. Timpul, cu ajutorul Iui Dumnezeu, le va vindeca. $i aceasta, o data cu trecerea timpului, se va intoarce la Dumnezeu gi-i va parea rau de ceea ce spune gi face acum. Are nevoie de mult inguiduinti, de dragoste nefaifarnica si de multi tacere din partea voastri. Orice ar spune, cuvintele voastre si fic masurate, Cand vorbiti, si aveti rugdciunea mingii, astfel incdt cuvintele voastre s& fie imbracate cu putere de sus. lar fratia ta, Binecuvintaté Maicd Stared, toate randuieste-le in lacrimi i rabdare multé.Gheron IOSIF 134 XXVIII. - C&tre o monahie care a primit haina cea sfanta si ingereasci , - Teas. si in amit scrisoarea ta, mielugea a lui Tisus, $i an bam am pitrns in adnculsuletul mew i 4 m- jdicat de indat ; de bucurie nespusé m-am Ti? e y Secindmal genunchii, mi-am ridicat mainile la cer §i ce si-fi spun? Limba se grdibea, buzele se mis a intr-una, jar mintea mea teologhisea fara ee din ochi imi curgeau lscri neha, Me in mese je, - spuneam - dulce suflare, Wek" ® al in ji mele, mangaierea inimii mele, eat meu Iisus. Iti mulgumesc, iubirea mee oon prt is Cel prea mult dorit, nu ai i ele vee rugicuni, ci ascultand glasul meu te-al milostivit ica mea cea mica.” . . ra, numai dupa doua zile de la incercarea prin i in halé. Devine un trecut, primeste shima monab n eal rr Most cel vechi. isi scbimbi peed fore a 5. i sunt iertate pacatele. Se fagac : vesmant de nunta. Tisuntiert me Pls FS nai in fata ingerilor. Este scrisa uri. ui arinti si ‘i in lume. Pardsegte cele de Jos avea paringi si rudenii in este cele de " cauyd ja cele de sus. Se uneste cu cel mai i Ghea_gandeste. Nu mai are nici un fel de vointa Marturii din viata monahala 135 proprie, nici iubire de sine si nici vreo putere asupra trupului sau. Se leapidi de toate si se agaté de grumazul maicii starefe pana la cea din urma suflare. De acum, niciodata nu va mai intreba ce face cel de langi ea, ci va cJuta mereu linistea. Lucreaz& neincetat rugiciunea mintii. Are lacrimi neintrerupte in ochi. Limba de miere si vorba misurati. Trup neprihanit. Minte curat si fird imaginatie. Rugdciune nerdspandit&. Pace continua. Ascultare desivargita. Iu- bire inflacdraté citre M4ntuitorul Hristos, care arde continuu fara si se stingi. Numai sunetul numelui lui Hristos dacd aude, sufletul se strange, se indulcesc buzele gi se trezeste omul cel dinlauntru. Privilegiu dumnezeiesc, si migte inima la auzul numelui celui iubit. Si fie in trup, fie in duh, din aceasté inima izvoraste dulceata iubirii. Cand harul face strivezie stralucirea dumnezeiascd a Duhului, atunci omul in intregime devine ca nebun si, precum dumnezeiescul David, se veseleste si dntu- este tainic in fata icoanei dumnezeiesti, precum acela in fata chivotului. Tat deci, fiicd a lui lisus, de ce imediat ce am citit scrisoarea ta, dup’ ce am facut rugiciune pentru tine, iti scriu réspuns plin de bucurie si de desfuitare duhov- niceascd. Iar duminica, - acum se lumineazd pentru ziua de vineri - in ceasul in care tu vei depune voturile pentru a primi shima ingereascd, voi fi si eu prezent cu duhul, cAntnd "Bratele pirintesti...", si in timpul privegherii de toaté noaptea m4 voi ruga pentru tine si pentru toate surorile din obste. De indati ce vei primi scrisoarea, scrie-mi ca sd-mi spui numele tiu cel cu adevarat ceresc, pentru ca si-l stergem pe cel vechiGheron IOSIF 136 he i si punem pe cel now in locul lui. Ingrieste-te 8 Sata ta sa fie ingereascd, pentru c de on “s treeutd in cetele ingerilor pentru a slivi §1 Dumnezeu in trup $! in duh. Marturii din viafa monahala 137 XIX. Binecuvantat este Dumnezeu, Cel care ridicd pe muritori cu trupul in imparatia celor netrupesti Unde vrea Dumnezeu se biruieste randuiala firii si cel care vrea si ridice Crucea lui Hristos igi biruieste firea. Cu adevarat mare este puterea si harul shimei monahale. Bucuré-te gi te veseleste, copilul meu iubit, impreund cu obstea sfintilor si cu mireasma cea duhovniceascd. Bucurati-va, fecioare intelepte intru Domnul, ca v-ati invrednicit de pe pimant de aceasta vietuire ingereasca. Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce face pe ingerii S&i duhuri. Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce ridica pe muritori cu trupul in impirdatia celor netrupesti. M& rog, copiii mei, si implor din adancul sufletului pe Dumnezeu ca dumnezeiescul har, cel ca o suflare de mir, si sufle mereu ca o adiere ugoara eu suflare dumnezeiascd binemirositoare, rispfndind intre voi mireasmi, suflete cuvioase, sfintind trupurile voastre nevoitoare. Va rog mult, purtati de griji sufletelor voastre. Niciuna si nu se asemene celei dintai mame, Eva, ci toate si fii vrednice fiice ale Fecioarei Maria, Aceasta138 Gheron IOSIF a spus: "lati roaba Domnului!" si a devenit Maica lui Dumnezeu gi Stipana Ingerilor. Rodul pantecelor sale, dulcele lisus, prin ascultare iarigi a fost ridicat pe Cruce si coborand la iad a vindecat rana cea mare, neascultarea. intelegeti deci de aici puterea tainei. Shima monahala este Cruce, asemenea Crucii pe care a purtat-o Hristos mantuindu-ne, Aga ci noi, imbricind haina monahali, imbriciim vegmAntul as- cultérii si, ludnd aminte Ja ascultare fara incetare, mergem dupa asemanarea cu Hristos. ‘Va mai spun gi urmatorul cuvant: sarcina ascultirii este socotité ca incununarea tuturor celorlalte virtuti, asa cum Crucea este incununarea Patimilor Domnului. Si precum talharul a intrat in Rai prin mijlocirea Crucii, aga_si noi prin ascultare ca si prin Cruce vom intra in Imparditia cerurilor. Iar cei care nu fac ascultare vor riméne, desigur, in afara Imparatiei. Asadar, calea este fericit’; silitiva. Fiti cu griji si rugati-v s& nu intrafi in ispité. Cine nu are smerenie, mu face ceea ce i se spune si devine rob al demonilor. Si vor fi cele din urmi zile ale sale intristare si durere in fata oamenilor. Va scriu acestea in putine cuvinte pentru a avea frich de Dumnezeu gi pentru a face ascultare de maica stareti. Prin ea aveti de-a face cu Dumnezeu, care cere ascultare spre mntuirea sufletului. C&t despre shima despre care imi scrii, aceasta a fost artaté de inger dumnezeiescului Pahomie. In primii ani ai crestinismului, toate cele care alegeau si trdiascd in feciorie - aga cum faceti voi acum - erau puse la incercare timp de trei ani, dupa care pregiteau cunun de flori mirositoare. Apoi arhiereul le citea Marturii din viata monahalé 139_ rugiciuni, aga cum se citesc acum la cilugirie, pentru a deveni mirese ale lui Hristos. Cand mureau, aceste cununi erau puse impreund cu ele in mormant. Acum, imbricarea shimei este taind ca si cea a cununiei, Tu porti shima in locul cununiei, pentru c& te logodesti cu Hristos figiduind feciorie pentru toati viata. La cununie mirii poarté cununii, fagiduind intelep- ciune gi credinciosie unul celuilalt pana la sfargitul vietii. Pot acestia sa dea cununiile pentru o alta c&satorie dupa aceea? Nu. Jar atunci cind mor le aruncd in mormant. Deci, tu cum dai cununa ta si se incununeze altul? Cum dai shima ta si se cdlugireascd altcineva cu ea? S& nu se mai intample. Acum, s& trecem la alté tema. {mi scrii cd mA obosesti mult cu intrebirile tale. Eu iti spun ci de atunci de cand ai intrat in aceasta fericita méndstire, daci vei face ascultare pana la sfargit, ascultare desavarsité, si tu vei fi fericitd. Biruies- te-ti cugetul, egoismul, mAndria cu jugul lui Hristos si eu voi fi totdeauna alturi de tine. De cnd ai intrat in méndstire iti urmaresc mersul tau duhovnicesc. Particip la necazurile gi la bucuriile surorilor tale. Din moment ce ma ingrijesc de atatia gi atatia, pentru care nu incetez a ma ruga.gi a scrie, nu mi voi ingriji de voi, care sunteti fiicele mele adevarate? Cu atét mai mult cu cat de la duhovnicul meu am aceasté ascultare. Ajunge numai si aveti incredere si dragoste in mine ca intr-un frate al vostru duhovnicesc pentru a va folosi duhovniceste. Fafa mea nu ati vazut-o niciodata. Cu cuvintele mele nu va voi vatima nicicum. Ma voi ingriji140 Gheron IOSIF din tot sufletul meu ca si va fiu de folos. Dacd nu veti putea implini ceva din cea ce va spun, voi cobori mai jos. Cat vefi putea urca, acolo ma voi opri. Ca si puteti si ajungeti. Numai si va rugati si voi pentru mine. Multi sunt cei care imi cer ajutorul. $i pe cAti ajut le port ispitele. Slava Domnului pentru toate. Daca vegi auzi cuvinte nepotrivite impotriva mea, s& nu le credeti, ci cu dragoste fraiteasca si ma intrebati: "Uite ce ne-au spus, uite ce am auzit". $i eu, cu toatd sinceritatea, cu frici de Dumnezeu, va voi spune ade- vérul. Minciund n-am s4 va spun niciodata. Eu n-am s& vd cer nimic material, nu am nevoie de sprijinul vostru material, ca s& ziceti ci vi iubesc din interes. Pentru sufletele voastre spun toate acestea. Eu iubese pe tofi. Cu toti doresc si mA port - gi le vorbesc - in aga fel inc&t sé creadi cu adevarat ca surit cu fiecare dintre ei. Nu dezn&d&jduiesc pe nimeni, chiar daci vad cA raticegte. SA fim atenti ca si nu devenim prilej de sminteali pentru ceilalti, Dacd nu putem intoarce pe cel ratdcit, cel putin si hiim aminte si nu ratacim gi noi. Va rog s& cereti cu dragoste fratilor si se pociiasci. Exist speranti ca intr-o bund zi si se facd bine si cu sufletul insndtogit si intre in Rai, ca's& crape demonii care in multe feluri ispitesc neincetat pe oameni. Marturii din viata monahala 141 XXX. Fara voia lui Dumnezeu nici nu ne imbolnavim nici nu murim “Frica de Dumnezeu este inceputul injelepciunii" - spune inteleptul Solomon gi cu el sunt de acord Parinti Jar eu spun: "Fericit, de trei ori fericit-este barbatul care se teme de Domnul". Din aceasta frici dumnezeiasca se nagte credinta in Dumnezeu. Aceasta {l face si creada din tot sufletul c& daca el s-a dedicat intru totul lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu va avea griji de el intru toate. $i in. afar de hrand si acoperig - spre care iaragi Acesta i determina - alta griji nu are. Ci se supune in toati simplitatea voii Domnului, cdruia fi urmeaza. C&nd se va inrddacina aceasta credinta in suflet se va desfiinta deplin cunoasterea aceea care da nastere la indoiala in toate gi face s& se micgoreze credinta, jar uneori o face chiar si dispard, intrucat are puterea firii din care se hrineste. Daca ins’ va invinge credinja in urma multor incercéri, atunci se nagte - sau, mai curand, i se daruieste - cunoasterea duhovniceasca, care nu st impotriva credintei, ci cu aripile sale zboara gi cerceteaza adancurile tainelor. $i vor fi acestea doua, credinta si cunoasterea, cunoasterea gi credinta, surori nedespartite.142 Gheron IOSIF S& cercetim noi, cei care ne-am dedicat lui Dum- nezeu, daci este credinfi cea care ne stpanegte sau este cunoastere. Daca lagi totul in seama lui Dumnezeu, ai infeles ceea ce este credinta si vei afla fir indoialé ajutor la Acesta, Atunci, de mii de ori dacd vei fi incercat si ispitit de Satana, pentru a-ti lua credinta, tu si preferi de mii de ori si mori decat sd dai ascultare cunoasterii. Astfel ti se va dechide poarta tainelor. $i te vei minuna infelegand c& mai inainte erai legat cu lanturile cunoasterii iar acum zbori cu aripi dumnezeiesti deasupra pamAntului. $i respiri alt aer, al libertatii, de care ceilalyi sunt lipsiti. Jar dac& vezi cunoasterea cA te stdpaneste si te pierzi la cel mai mic pericol gi dezndd&jduiesti, atunci s gtii cé nu ai incl credinfi, c mu ai inc nddejde deplin’ in Dumnezeu, care poate si te scape de la orice rau. Ingrijeste-te s& te indrepfi ca si nu fii lipsit de un astfel de Iucru bun. Ia aminte acum la ceea ce iti voi spune: A venit la noi odati un calugar care fusese in Elvetia pentru cf suferea de trei boli groaznice nevindecabile. Cheltuise multi bani gi multe medicamente. Era bogat. Cineva i-a spus si vind la mine si si-mi spuna gandurile sale. Mi-a fost mili de el. Iam spus cd 0 sé se fact de indata bine, numai si creadi ci Dumnezeu poate sil vindece. Dacé ar fi s4 va scriu toata istoria, cat mam chinuit s&-1 conving, ar trebui si va scriu patru coli cel putin. Nici nu voia si plece, nici nu se Masa convins. Pana cénd Dumnezeu a lucrat si a auzit acela © voce in chip omenesc: "De ce nu asculfi, ca sa te faci bine?" $i aga s-a vindecat. Eu fi ceream s& mandnce ceea ce medicii spuneau ci daci mandnc& va muri si Marturii din viaga monahala 143° si-gi pund toatA nadejdea in Dumnezeu. In felul acesta fi ceream si paraseascl cunoasterea gi sé urmeze credintei. fn loc si manance de zece ori pe zi, cum i se spunea, i-am spus si minfnce o singurd dati si si-si puna nadejdea in Dumnezeu. Numai trei. zile a incercat Dumnezeu gi a fost de ajuns. Iar eu ma rugam pentru el cit puteam, Noaptea, am vizut in somn doi setpi infricosiitori care fl cupriseserd si-1 omoare. Unul i se incolacise in jurul gatului iar el striga cu tipete silbatice si-l scap. M-am luptat cu sdlbiticiunile gi Je-am omordt, apoi m-am trezit. Atunci a venit la mine si mi-a zis: "M-am facut bine. Sunt ca un nou nascut!” $i intr-adevar, trupul lui se refaicuse ca trupul unui prunc, Medicamentele, pastilele si injectiile le-a aruncat fntr-o pripastie. i a trait deplin sindtos, mancdnd numai o singuri dat pe zi. Vedeti, dar, cate lucreazA credinta? Sé nu credeti c& eu am facut ceva. Nu. Nu am o astfel de putere. Credinta este aceea care are putere si sivargeasci astfel de minuni, Ascultati iaragi: , O clugirité mi-a scris ci este suferind’ gi ci daca nu va face operatie va muri. Eu fi scriu gi fi spun contrariul. Accea iaragi imi scrie cX doctorul i-a spus c& dacd nu se va opera in nu stiu céte zile va muri. Eu iar fi scriu: "Ai credint! Lasa totul in grija lui Dumnezeu! Prefera mai curind moartea". Mi-a réspuns dup un timp cd s-a facut bine. _Vedeti? De nenumarate ori am incercat acest lucru. Cand pui moartea in fafa ta gi o astepti fn fiecare clip’, aceasta fuge departe de tine. Cand iti este fricd de moarte, atunci aceasta te urmareste continuu. Am