Agrochimie 16.10.

2014

Curs 4

Capitolul 2

5.Echilibrul nutritiv al plantelor

Prin acesta se intelege concentratia si raportul dintre elementele nutritive care trebuie sa
existe in solutia solului pentru a se realiza o nutritive cat mai corespunzatoare in coconcordanta
cu cerintele biologice ale plantelor.

In solutia solului se considera ca este un echilibru nutritive optim asigurat atunci cand
raportul dintre azot fosfor si potasie este de 1 la 0.6 la 0.2. Prin administrarea ingrasamintelor se
pot stabili rapoarte armonioase intre elementele nutritive din sol sau dimpotriva echilibrul poate
fi deranjat.

Intre nivelul productiilor si gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive exista

o corelatie pozitiva foarte stransa in sensul ca un continut ridicat in elemente nutritive presupune
o recolta mare si din contra, un continut scazut similar cu o productie mica.

Aceeasi stransa dependent se reflecta si intre concentratiile elementelor nutritive din

planta si nivelul productiilor.Aceasta corelatie a dus la separarea unor stari ale gradului de
aprovizionare cu elemente nutritive si anume:

- Starea de carenta
- Starea de insuficienta
- Starea de nutritie normala
- Starea de abundenta
- Starea de exces
- Starea de toxicitate

(DESEN)

Carenta apare atunci cand un element nutritive lipseste sau se gaseste in cantitati
extreme de mici.In cazul acesta concentratia in sucul celular a elementului nutritive este
foarte redusa sau lipseste.

Carentele pot fi:

- ascunse, indentificate numai in urma analizelor chimice si care se manifesta

indeosebi prin scaderea drastica a recoltelor
 -exteriozate sub forma unor simptome relative specific pe partile vegetative ale
plantelor. In cazul acesta este afectata cresterea lastarilor si a radacinilor, are loc o cadere
prematura a fructelor sau se modifica culoarea verde a frunzelor.Sunt denumite si boli de
nutritie sau boli neparazitare deoarece anumite sisteme exterioare ale carentelor sunt
asemanatoare cu cele provocate de diversi agenti patogeni.De exemplu brunificarea
marginii frunzelor produs de agentul fitopatogen Phytoptora infestas (mana) poate fi
confundat cu o carenta de potasiu. La fasole aparenta unor pete galbene pe frunze si
ramanerea nervurilor verzi poate fi cauzata fie de viroze , fie de carenta in magneziu. La
vita de vie-aparitia unor pete negrozate pe frunze poate fi determinata fie de o insolatie
puternica, fie de o carenta in potasiu.

Insuficienta-este starea de nutritie atunci cand planta este aprovizionata

nesatisfacator intr-un element cu repercursiuni negative asupra productiei.

Nutritia normala- reprezinta starea de aprovizionare in optim a plantelor cu

elemente nutritive, aceasta satisfacand pe deplin cerintele plantelor.

Momentul de trecere de la nutritia normala la insuficienta poarta numele de nivel

critic.

Nivelul critic poate fi definit in mai multe moduri:

-continutul cel mai scazut de element nutritiv din planta la care productia este
maxima

-continut de elemente nutritive din planta de la care productia nu mai este

rentabila din punct de vedere economic

Abundenta denumita si consum de lux-reprezinta starea de nutritie cand un

element nutritiv depaseste nivelul critic, acesta acumulandu-se in planta in cantitati mai
mari decat cele necesare formarii recoltei maxime fara a produce insa efecte toxice.

Excesul reprezinta starea de nutritie in care concentratia unui element nutritiv

depaseste un anumit nivel producand tulbure fiziologice soldate cu incetinirea cresterii si
scaderea recoltei. Utilizarea unor doze in exces a ingrasamintelor cu azot determina
acumulari de nitriti si nitrati in diferite organe ale plantelor cu efecte daunatoare, nocive
asupra consumatorilor.

Toxicitatea reprezinta treapta superioara a consumului excesiv cand in planta se

acumuleaza cantitati mari de elemente ce provoaca tulburari ireversibile determinand
moartea plantei. Toxicitatea se manifesta in primul rand in cazul microelementelor unde
limitele de trecere de la insuficienta la exces sunt foarte inguste.In scopul evitarii aparitiei
acestor fenomene negative, in practica fertilizarii se impune executarea periodica a
analizelor de sol si plante, singura cale eficienta de stabilire a nevoilor reale in elemente
nutritive a plantelor.

6. Necesitatea folosirii ingrasamintelor la plante

Pentru asi forma masa vegetativa aeriana si subterana(productia biologica),

plantele preiau din sol cantitati importante de elemente nutritive.In cantitati mai mari sunt
consumate azotul si potasiul apoi fosforul si sulful, precum si unele microelemente ca
mangan, zinc, bor si cupru.

Productia biologica la plante este constituita din 2 componente:

-productie biologica valorificabila

-productia biologica nevalorificabila

Productia biologica valorificabila este reprezentata prin produse principale

(fructe, tuberculi, boabe) si produse secundare(ramuri, vreji, paie).

Productia biologica nevalorificabila este reprezentata prin radacinile plantelor

care raman in sol , frunze, lastari, resturi de tulpini ramase la recoltare care ,toate, servesc
ca sursa de energie pentru microorganismele heterotrofe din sol.

Consumul de elemente nutritive prin productia biologica este relativ ridicat si

depinde in primul rand de specie si volumul recoltelor.

La mar-la o productie de 40 tone de fructe la hectar extrage din sol 90 kg de azot,

40 de fosfor,140 kg de potasiu

Parul-la o productie de 25 de tone la hectar preia din sol 80 kg de azot, 20 kg de

fosfor, 70 kg de potasiu

Vita de vie- la o productie de 8 tone la hectar preia 100 kg de azot, 40 kg de

fosfor, 100 kg de potasiu

Varza de toamna-la o productie de 60 de tone la hectar preia 200 kg de azot, 70

kg de fosfor, 200 kg de potasiu

Morcovul-la o productie de 30 de tone la hectar preia 70 kg de azot, 50 kg de

fosfor, 120 kg de potasiu

Pentru ca rezervele solului in substante nutritive sa nu se epuizeze intr-un timp

relativ scurt iar concentratia solutiei solului in elemente nutritive sa se mentina in
domeniul optim pentru nutritia plantelor se impune folosirea ingrasamintelor.
 Capitolul 3-Bazele agrochimice ale fertilizarii in raport cu factorii
edafici(solul)

1.Solul. Mediul de nutritie si de aplicare a ingrasamintelor

Solul reprezinta mediul natural de nutritie al plantelor .Din punct de vedere fizic,
solul este un sistem eterogen, polidispers , structurat si poros alcatuit din 3 faze:solida,
lichida si gazoasa la care adauga si lumea faunei si a microorganismelor denumita faza
vie ce reprezinta agentul principal al tuturor transformarilor din sol in lipsa caruia, solul
nu ar reprezenta decat o roca organo-minerala , poroasa cu insusiri strict fizico-chimice.

Fiecare faza care participa la alcatuirea solului are un rol important in nutritia
plantelor, el fiind interdependent prin procese dinamice permanente.

Faza solita reprezinta rezervorul principal de elemente nutritive.Aceasta este

alcatuita din:

-o fractiune minerale ce reprezinta 90-99%

-o fractiune organica ce reprezinta 10-1%
Fractiunea minerala este constituita din minerale primare si minerale secundare.
Mineralele primare rezulta in urma dezagregarii rocilor eruptive si metamorfice cu
predominarea cuartului , piroxenului , amfibolului, micelui , olivinei.Acestea se
gasesc in sol sub forma de particule cu diametrul mai mare de 0,2 mm(pietre, pietris,
nisib grosifer) precum si sub forma de particule cu diamentrul cuprins intre 0,2-
0,002mm( nisip fin si praf).
Prezinta importanta deoarece constituie principalul rezervor de elemente nutritive
pentru plante( calciu, magneziu, potasiu , fer etc)
Mineralele secundare rezulta din alterarea mineralelor primare si a rocilor
sedimentare fiind reprezentate prin:caolin, motmorionit, verniculit, clorit, haloizit ,
ele constituind argila solului. Aceste minerale secundare prin capacitatea de fixare e
elementelor nutritive si prin insusirile de adsorbtie si schimb de ioni , reprezinta
determinanti ecopedologici de prim rang influentand fertilitatea solului.
Fractiunea organica cuprinde substante organice nehumificate pe cale de
descompunere, substante humice si compusi organici intermediari rezultati din
descompunerea resturilor vegetale si animale.Caracteristica pentru aceasta fractiune
organica este continua ei transformare sub actiunea factorilor fizici si chimici dar mai
ales sub actiunea microorganismelor.
Are o importanta deosebita pentru nutritia plantelor deoarece constituie rezerva
principala de azot asigurand peste 90% din necesar. In acelasi timp materia organica
serveste ca sursa de energie pentru microorganismele din sol.